Ministerul Educației, Culturii si Cercetării al Republicii

Moldova

Universitatea de Studii Europene

Facultatea: Drept

Referat

La unitatea de curs: Calificarea infractiunilor.

Tema: Calificarea activitatii ifnractionale neconsumate.

A efectuat: Luca Alexandrina

Facultatea: Drept

A coordonat: Prodan Svetlana

Chișinău 2021
1
 Cuprins

Introducere pag 3

Desfasurarea activitatii infractionale pag 4

Formele tentativei de infractiune pag 5

Pregatirea de infractiune pag 6

Tentativa pag 7

Concuzie pag 8

Bibliografie pag 9

2
 Introducere

Calificarea infracţiunilor este una dintre cele mai importante noţiuni

din ramura aplicării normelor juridico-penale, proprii activităţii
organelor de drept.
Potrivit dicţionarelor explicative ale limbii române, a califica (din
lat. qualis-calitate) înseamnă a atribui unei fiinţe sau unui lucru
o anumită calitate, adică a atribui unele fenomene, evenimente, fapte,
după semnele sau particularităţile lor calitative, la o categorie, specie
sau gen. în domeniul dreptului a califica o faptă drept contravenţie
administrativă, disciplinară, civilă etc. sau infracţiune înseamnă a
alege acea normă juridică, care prevede anume fapta dată, cu
alte cuvinte, a o racorda la regula generalăcorespunzătoare.
Ţinem să precizăm că uneori atât unii teoreticieni, cât şi unii
practicieni în loc de termenul calificare utilizează termenul
încadrare a faptei prejudiciabile comise, acestea fiind interpretate
dreptsinonime absolute. Potrivit aceluiaşi dicţionar, a încadra
înseamnă a cuprinde într-un text de lege o faptă, un delincvent,
convingându-ne încă o dată că nu este greşit să utilizăm ambele
cuvinte pentru exprimarea procedurii date.
In Republica Moldova, pentru prima dată, Codul penal (CP) din 2002
consacră noţiunii de calificare ainfracţiunii un capitol separat:
Capitolul XII. Articolul 113 CP stipulează:
(1) Se consideră calificare ainfracţiunii determinarea şi constatarea
juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvârşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma
penală.
(2) Calificarea oficială ainfracţiunii se efectuează la toate etapele
procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală
şi de către judecători.

3
 Desfasurarea activitatii infractionale

Prin legea penala se incrimineaza,de obicei,faptele care sunt executate

in intregime si duse pina la ultima faza-cea a producerii urmarilor
prejudiciabile,adica faptele care iau forma infractiunilor
consumate.Insa,se acuza si faptele care,din cauze independente de
vointa vinovatului,nu ajung pina la ultima faza,ci doar pina la o etapa
ce precede consumarea pina la faza inceputului de executare iar uneori
numai pina la cea a actelor de pregatire.
De exemplu,o persoana luind hotarirea de a savirsi un furt cerceteaza
obiectul ales pentru comiterea infractiunii, examineaza amplasamentul
efectivului de paza, alege si recruteaza complici procura instrumentele
necesare pentru comiterea infractiunii,etc.
Dupa toate acestea,daca nu este impiedicata,ea trece la realizarea
deciziei infractionale: 1 patrunde in incapere,ia bunurile straine cu
intentia de a le scoate afara si a le insusi si iarasi daca nu este
impiedicata sau din alte cauze independente de vointa sa. 2 Scoate
bunurile afara si le transporta la locul dorit. In acest caz daca
infractorul a reusit sa-si realizeze scopul teoretic pot fi deosebite 3
etape(faze,stadii) de desfasurare a activitatii infractionale: a)
Pregatirea unei infractiuni (art.26 si 186 C.P.) b) Tentativa de
infractiune(art.27 si 186 C.P.) c) Infractiunea consumata(art 186 C.P.)
Daca activitatea infractionala nu a ajuns pina la ultima faza din cauze
independente de vointa faptuitorului,apare problema calificarii
juridico-penale a etapelor activitatii infractionale neconsumate. Toate
aceste etape constituie perioada externa sau perioada de executare si
relizare a laturii obiective a infractiunii. Insa perioada externa
intotdeauna este precedata de perioadad interna sau psihica,deoarece
mai intii apare idea savirsirii faptei si se ia hotarirea de o savirsi(in
aceasta perioada se formeaza latura subiectiva a infractiunii) si apoi se
trece la realizarea deciziei.

4
 Formele tentativei de infractiune

In functie de cauzele in virtutea carora infractiunea a fost dusa pana la

capat, deosebim doua modalitati de tentativa; consumata si
neonsumata.
Tentativa consumata are loc atunci cand consecintele infractioale nu au
survenit, cu toate ca faptuitorul a savarsit dupa parerea sa, toate
actiunile necesare pentru obtinerea rezultatului scontat. De exemplu in
cazul unui hot care a patruns in depozit, spargand usa si nu a gasit ceva
bunuri ce pot fi furate.
Tentativa neconsumata are loc atunci cand faptuitorul dupa parerea sa
nu a putut intreprinde toate actiunile necesare pentru a realiza cele
proiectate. De exemplu infractorul care cu ajutorul unei scari a incercat
sa patrunda printro fereastra deschisa intrun apartament cu scopul de a
sustrage bunuri si a fost prins. Astfel actiunea a fost inceputa, dar nu a
fost savarsita in intregime fiind intrerupta de actiunile extreme.
Determinarea tentativei consumate sau a celei neconsumate are o mare
importanta pentru individualizarea pedepsei penale. Tentativa
neconsumata trebuie considerata mai putin periculoasa decat cea
consumata.
In functie de valoarea obiectului si mijloacelor de atentare, doctrina
penala mai cunoaste o clasificare a tentativei: tentativa la un obiect nul
si tentativa cu mijloace nule.

5
 Pregatirea de infractiune

Pregatirea de infractune reprezinta nasterea, conceperea si conturarea

ideii de a concepe o infractiune. Motivarea ideii in general, il
intereseaza pe criminolog, pe ofiterul de urmarire penala si,
deopotriva, pe judecator, acesta urmind sa individualizeze pedeapsa
pentru infractiunea savirsita; 2.Cea a deliberarii,ceea ce inseamna ca
sunt supuse compararii motivele pro si contra ideii de a comite o
infractiune,a avantajelor sau a dezavantajelor ca urmare a comiterii
infractiunii 3.Cea in care se formeaza decizia ferma de a savirsi
infractiunea proiectata 4.Cea oratorica, numita si descoperirea
intentiei, in care persoana comunica altei persoana hotarirea sa de a
savirsi o infractiune, numai pentru a-si exprima gindul . In literatura
de specialitate a fost inaintata opinia penalistilor rusi A.Trainin si
V.Mensaghin, conform careia, pe linga cele 3 faze penal
condamnabile ale realizarii laturii obiective ale infractiunii (pregatirea,
tentative si infractiunea consumata), trebuie recunoscuta drept etapa
penal condamnabila, de sine statatoare a activitatii infractionale si faza
descoperii intentiei, adica faza destainuirii laturii subiective a
infractiunii proiectate, opinie care a fost pe larg combatuta de
majoritatea specialistilor. In pofida criticii aduse acestei conceptii,in
perioada sovietica, erau urmarite pe larg persoanele care isi exprimau
dezacordul cu ideile comuniste. Ele erau expulzate din URSS (de
exemplu-cazul lui Soljenitan) sau exilate in anumite localitati,fara
dreptul de a le parasi(de exemplu-cazul academicianului A.Saharov )
sau internate illegal in institutiile psihiatrice(de exemplu –cazul
generalului Grigorev) sau erau condamnate penal conform faimosului
articol al legii penale,numit agitatia si propaganda antisovietica(un sir
intreg de scriitori si alti intelectuali important ai tarii) etc.
Prin urmare ,in present este unanim recunoscut faptul ca activitatatea
infractionala intentionata poate avea 3 faze penal condamnabile si

6
anume acelea ale realizarii laturii obiective:  Pregatirea de infractiune
 Tentativa de infractiune  Infractiunea consumata

Tentativa

Potrivit art. 27 Cod Penal „Se consideră tentativă de infracţiune

acţiunea sau inacţiunea intenţionată îndreptată nemijlocit spre
săvîrşirea unei infracţiuni dacă, din cauze independente de voinţa
făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul.”
Condițiile pentru ca o infracțiune să fie tentativă: 1. să existe hotărârea
de a comite infracțiunea 2. actul de executare să fie întrerupt 3. sau să
nu se producă efectul dorit.
Tentativa va exista doar în cazul infracțiunilor comise cu intenție, căci
doar în această situație se poate spune că există o încercare de a
produce rezultatul. Autorul nu își propune să comită o simplă tentativă
ci întotdeauna are în vedere infracțiunea consumată.
Tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea
minimului și jumătatea maximului prevăzut de legea pentru
infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul
general.

Exemplu: - dacă pentru o faptă legea prevede o pedeapsă cu

închisoarea între 10 și 20 ani, tentativa se va sancționa cu o pedeapsă
cuprinsa între 5 și 10 ani. - în situația detențiunii pe viață, în caz de
tentativă se aplică o sancțiune de 10-25 ani. - dacă legea prevede
pedepse alternative, instanța se decide întăi care sancțiune ar fi aplicat
dacă infrațiunea era consumată, iar apoi va face aplicarea dispozițiilor
privind tentativa în raport cu pedeapsa.

7
 Concluzie

In concluzie putem afirma ca tentativa si pregatirea de infractiune

reprezinta o infractiune neconsumata.
Insasi infractiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera
relaţiilor sociale. Activitatea infracţională se desfăşoară, de regulă, în
timp şi spaţiu. Săvârşirea infracţiunii poate parcurge mai multe
momente sau faze în drumul ei spre producerea rezultatului
socialmente periculos. Iar infractiunea neconsumata este acea
infractiune care are un inceput, o ideie dar nu a fost savarsita pana la
capat.

8
 Bibliografie

https://www.legis.md/

https://ro.wikipedia.org/

https://zdocs.tips/

https://juridicemoldova.md/