Curs 13.

Etapele activităţii infracţionale

Ca act de conduită exterioară, infracţiunea presupune o desfăşurare în spaţiu şi
în timp.Acea acţiune sau inacţiune pe care persoana o are la momentul săvîrşirii
infracţiunii, fie săvîrşită spontan sau cu premeditare.
  Doctrina penală distinge două perioade în care se desfăşoară activitatea infracţională:
1)Perioada internă a activităţii infracţionale (perioada psihică)-în cadrul acestei
perioade se disting 3 momente : a)al naşterii sau conceperii ideii de săvîrşire a infracţiunii
b)al deliberării în care persoana cîntăreşte motivele pro şi contra ideii de a săvîrşi o
infracţiune.
c)al deciziei sau hotărîrii de a săvîrşi o infracţiune.
Această perioadă internă este întîlnită doar la infracţiunile intenţionate. Luarea hotărîrii de
a săvîrşi o infracţiune nu este incriminabilă , deoarece nu reprezintă o manifestare a
individului în sfera relaţiilor sociale. Această fază internă precede(anticipează) faza
externă chiar şi în situaţiile în care timpul de la luarea hotărîrii pînă la executarea
infracţiunii este foarte scurt. Uneori perioada internă poate avea şi o latură externă ,atunci
cînd hotărîrea de a săvîrşi infracţiunea a fost luată în comun de către mai multe persoane.
Tot în perioada internă ,dar ca fază adiacentă externă se mai distinge aşa numita “fază-
oratorie” în care cel ce va lua hotărîrea de a săvîrşi infracţiunea o face cunoscută altor
persoane. Această manifestare interioară de idee nu poate fi considerată infracţiune şi nu
atrage răspunderea penală,a celui care a luat hotărîrea infracţională ,deoarece nu s-a
realizat prin acţiune sau inacţiune decizia de a săvîrşi infracţiune.
2)Perioada externă
Pregătirea de infracţiune sau actele preparatorii este prima fază a perioadei externe a
activităţii infracţionale şi constau în anumite acte, activităţi de procurare de date,
informaţii ori de adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la săvîrşirea
infracţiunii sau în activităţi de creare a condiţiilor favorabile săvîrşirii infracţiunii. Aceste
acte preparatorii sunt posibile numai la infracţiunile intenţionate.
Pentru a fi considerate acte de pregătire a infracţiunii activităţile desfăşurate trebuie să
îndeplinească anumite condiţii:
1) Din conţinutul activităţii să rezulte că aceasta este efectuată anume pentru săvîrşirea
infracţiunii.
2) Actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condiţiilor
pentru săvîrşirea infracţiunii. (de ex. procurarea de instrumente, de date, informaţii în
legătură cu locul şi timpul săvîrşirii infracţiunii)
3) Activitatea de pregătire să nu cuprindă acte, ce intră în conţinutul elementului material
al laturei obiective, adică să nu facă parte din actele de executare.
4) Actele de pregătire să fie intenţionate.
 
După natura şi conţinutul lor, actele de pregătire se pot împărţi în:
a)Acte de pregătire materială constau în pregătirea materială a infracţiunii, precum
cumpărarea de arme, mijloace, adaptarea lor pentru săvîrşirea de infracţiune.
b)Acte de pregătire morală constau în culegerea de date, informaţii cu privire la locul şi
timpul în care urmează să se săvîrşească infracţiunea, atragerea complicelor. Prin aceste
acte de pregătire morală sau intelectuală se crează condiţiile psihice favorabile săvîrşirii
infracţiunii.
 Tentativa de infracţiune. este forma care se situeaza in faza de executare a infractiunii
intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective  și
producerea rezultatului socialmente periculos. In doctrina de specialitate, tentativa este
definita ca forma a infractiunii ce consta in punerea in executare a hotaririi de a savirsi
infractiunea, executarea care a fost intrerupta ori nu  și-a produs efectul desi, ea a fost
efectuata in intregime. Conform art.27 CP al Republicii Moldova  se considera tentativa de
infractiune actiunea sau inactiunea intentionata, indreptata nemijlocit spre savirsirea unei
infractiuni, daca de cauze independente de vointa faptuitorului aceasta nu  și-a produs
efecte. Din notiunea respectiva se disprind anumite conditii:

 Existenta unei hotariri de a savrisi o infractiune

 Hotarirea infractionala sa fie pusa in executare
 Executarea sa fie intrerupta ori sa nu- și produca rezultat
 Infractiunea fapt consumat. Ultima faza a desfasurarii a activitatii
infractionala o reprezinta cauza urmarilor. Faza urmarilor presupune ce a fost realizata in
intregime actiunea ce reprezinta elementul material al laturii obiective și s-a realizat
rezultatul social periculos prin concordanta laturii subiective  și obiective.
Prin realizarea infractiunii in configuratie tipica se savirseste infractiunea consumata, asa
cum este descrisa in norma de incriminare. Infractiunea consumata reprezinta forma tipica
sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale.
Infractiunea consumata este forma infractiunii care are cel mai inalt grad de pricol fata de
celelalte forme – actele de pregatire  și tentativa. Infractiunea fapt consumat este actiunea
care se produce odata cu executarea in intregime a elementului material al laturii obiective.
Infractiunea consumata inglobiaza  și tentativa acelei infractiuni, in functie de rezultatul
faptei care poate fi o vatamare materiala ori o stare de pericol. Infractiunile se considera
consumate dupa executarea activitatii infractionale  și producerea rezultatului in cazul
infractiunilor de rezultat iar in cazul infractiunilor de pericol. Infractiunea se consuma din
momentul executarii in intregime a activitatii ce constituie elementul material al laturii
obiective.

 Infractiunea fapt epuizat. Specificul infractiunii fapt epuizat consta in

prelungirea in timp a infractiunii dupa momentul consumarii ei. Prelungirea se poate
datora de o amplificarii rezultatului final ori continuarii activitatii infractionale.
Infractiunea fapt epuizat este o forma tipica a infractiunii mai grava decit cea tipica
deoarece acumularili cantitative (amplificarea, continuarea activitatii) conduc la salturi
calitative pentru infractiuni fapt epuizat, urmind  și o raspundere penala mai grava pentru
aceasta forma de infractiune.
Infractiune fapt epuizat este posibila la infractiunile continuie, progresive s.a. Cunoasterea
infractiunii fapt epuizat este mai precis a momentului epuizarii al producerii ultimului
rezultat, este importanta deoarece in raport de acest moment sunt incidente unele institutii
de drept penal precum aplicarea legii penale in spatiu  și timp, calculul termenului de
prescriptie penala, aplicarea actelor de clementa (amnistia  și gratierea) s.a.