MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT ,,ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE REALE, ECONOMICE ŞI ALE MEDIULUI

Proiect
La disciplina ,,Principiile economiei de piaţă’’
Tema : ,, Rolul concurenţei în economia de piaţă’’

A elaborat : studentul gr. DR21Z Nicoleta CIUPERCĂ

Bălţi, 2015
 Plan

1. Definirea conceptului de concurenţă

2. Etape în evoluţia conceptului de concurenţă
3. Funcţiile şi rolul concurenţei

4. Tipuri de concurenţă existente între producători(vânzători) 

5. Concluzie

6. Bibliografie
1. Definirea conceptului de concurenţă

Atat din perpectiva conceptelor si modelelor teoretice, cat si din cea a realitatilor faptice,
concurenta este organic asociata sistemului economic de piata. Cele doua criterii pe baza carora
este apreciata natura unei economii ca fiind de piata sunt, pe de-o parte, existenta concurentei in
economia respective, si , pe de alta parte, formarea preturilor prin confruntarea cererii cu oferta.
Pe masura ce stiinta economica a evoluat de la o finalitate preponderant explicative catre una
aplicativ-transformatoare in raport cu realitatea, abordarea concurentei a inregistrat o rafinare si
nuantare progresiva. Prin convergenta achizitiilor economiei politice cu cele, de data mai
recenta, din stiintele de gestiune, s-a ajuns la concluzia ca nu numai piata propiu-zisa, ci si
spatial intra-organizational al intreprinderii sunt susceptibile sa ocazioneze manifestari de
concurenta; aceasta genereaza standarde de performanta, distinge succesul de esec si
departajeaza agentii economici pe criteriul performantei .
Paradoxal, desi este prezenta si activa la o scara atat de extinsa in sistemele socio-umane,
concurenta este, de cele mai mute ori, teoretizata doar implicit de stiinta economica traditionala,
in absenta unei definitii consensuale, concureta este referita sub forma unei reprezentari
tipologice a diverselor structuri de piata – de la idealul pietei cu concurenta perfecta la realitatea
diverselor forme de piata cu concurenta imperfecta.
Aportul stiintelor de gestiune la demersul de operationalizare a conceptului de concurenta a
condus, mai ales in ultimele doua decenii, la asimilarea lui deplina in gandirea si practica
manageriala. Profesorul Michael Porter de la Harvard Business School a fundamentat, in acest
sens, conceptele de strategie concurentiala si avantaj concurential (-Porter, 1985), carora li se
adauga cel de gestiune concurentiala din terminologia francofona.
Polivalenta de sensuri ale conceptului de concurenta poate fi relevata prin punerea in evidenta a
urmatoarelor sale ipostaze:
-Concurenta ca tip de relatie intre agentii economici;
-Concurenta ca atribut al comportamentului unui agent economic elementar (comportamentul
concurential);
-Concurenta ca situatie caracteristica a mediului de afaceri (mediul concurential;
Ca tip de relatie intre agenti economici concreti, concurenta prezinta un caracter tensional, de
rivalitate; agentii implicate se confrunta pentru a ocupa, mentine sau extinde pozitii de piata care,
in final, se vor dovedi accesibile numai unora dintre ei. De aceea, in analiza strategica la nivel de
firma, metodologia clasica, bazata pe puncte forte, puncte slabe, sanse si pericole (SWOT),
plaseaza firmele rivale la originea amenintarilor semnificative pentru succesul oricarei strategii
adoptate.
Din punct de vedere al comportamentului pe piata, concurenta este aceea care determina pe
fiecare agent economic sa-si promoveze exclusiv propriul sau interes.
O tema de interes major, inclusiv din perspective demersurilor de integrare economica, o
reprezinta pozitia statului in raport cu problematica mediului de afaceri concurential. Este de
remarcat faptul ca, in principiu, statul este pus in situatia de a promova doua categorii de actiuni ,
associate de o maniera aparent paradoxala:
-Pe de o parte, statul, actionand in virtutea interesului public ca piata sa functioneze subordonat
consumatorilor , si nu sub dominatia producatorilor ofertanti, este angajat in directia promovarii
si protectiei concurentei;
-Pe de alta parte, ratiuni superioare de ordin economic, dar si social, politic sau strategic pot
determina, in conditii speciale, adoptarea de politici protectioniste sau de limitare a concurentei
in anumite sectoare, de exemplu, prin instituirea de monopoluri publice.
2. Etape în evoluţia conceptului de concurenţă

Adeseori, concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu
deactivitate. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o
rivalitatecomercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi,
monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru
obţinerea unor câştiguri câtmai mari”.
 Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi careactivează
în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vedereaatingerii unor
obiective propuse. Ca urmare, concurenţa îi determină pe agenţii economici să seorienteze către
consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea
unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori.Acest lucru presupune
adoptarea unui anumit comportament concurenţial, comportament care semanifestă în relaţiile de
concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă.De-a lungul timpului, pentru
definirea conceptului de concurenţă au fost folosite noţiuni,atât din domeniul economic cât şi din
cel juridic. Astfel, potrivit unei definiţii mai cuprinzătoaredin domeniul juridic, “prin concurenţă
se înţelege lupta dusă, atât pe plan naţional, cât şiinternaţional, între firme capitaliste de
producţie, comerciale, bancare, etc, în scopul realizăriiunor profituri cât mai mari, ca urmare a
acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi, înconsecinţă, a sporirii volumului de afaceri”.
 Deoarece concurenţa se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea afost
definită şi reglementată de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare(OECD),
organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afacerioptim
pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme
sauvânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a
atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În
acestcontext, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se
refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi
preţuiesc”.Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de
cătreunii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii, de
adetermina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite
deconsumatori, de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. De aceea, competiţia
trebuievăzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său.De aici
rezultă avantajele certe ale concurenţei, şi anume:

repartizarea echilibrată a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenţilor

economici competitivi;
folosirea eficientă a resurselor ;
oferirea unei game largi de produse şi servicii de calitate superioară;
promovarea inovaţiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea costurilor petermen lung.

3. Funcţiile şi rolul concurenţei

Aşa cum am văzut, concurenţa este necesară deoarece devine o condiţie esenţială a alocării
eficiente a resurselor atrase în mecanismul pieţei, dar şi pentru că motivează întreaga activitate
agenţilor economici. Referitor la funcţiile care pot fi atribuite concurenţei, trebuie precizat că
acestea rezultă chiar din definiţiile date concurenţei de-a lungul timpului în literatura de
specialitate economică.Astfel, o primă funcţie a concurenţei menţionată în literatura de
specialitate se referă la stimularea preocupărilor agenţilor economici pentru creşterea,
diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii ofertei de mărfuri. Se recunoaşte faptul că datorită
competiţiei existente în cadrul pieţei apare şi o creştere a exigenţei consumatorilor faţă de
bunurile de consum, aceştia fiind mai bine informaţi asupra alternativelor de consum existente.
Oferta de mărfuri trebuie permanent adaptată la cerinţele consumatorilor. Această regulă simplă,
specifică marketingului, impune cunoaşterea nevoilor crescânde ale consumatorilor, a gusturilor
şi preferinţelor acestora. Privit din punct de vedere strict economic, concurenţa va elimina pe
acei agenţi economici care nu reuşesc să satisfacă cererea de consum. Din punct de vedere al
marketingului, lucrurile sunt mult mai nuanţate, în sensul că, datorită concurenţei agenţii
economici vor încerca mai mult decât să satisfacă nevoile existente ale consumatorilor. În multe
situaţii, agenţii economici vor fi stimulaţi să dezvolte nevoi latente sau chiar să creeze noi nevoi,
tocmai pentru a reuşi să acapareze astfel un segment de piaţă important prin oferirea de produse
sau servicii competitive. Chiar în interiorul unei ţări, competitivitatea înregistrată între mai mulţi
agenţi economicice îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu de activitate, conduce la
întărirea poziţiei competitive a ramurii respective. Cu alte cuvinte, firmele naţionale concurente
“cooperează” pentru întărirea competitivităţii naţionale. Un alt punct de vedere referitor la rolul
concurenţei în cadrul unei economii de piaţă este acela că agenţii economici vor fi determinaţi să
descopere factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe piaţa de
referinţă. Nu trebuie uitat că un agent economic cu o viziune de marketing va încerca să-şi
orienteze toată strategia de marketing către piaţă, pentru a crea un produs sau serviciu mai
avantajos şi deci mai competitiv. Desigur, că în literatura de specialitate există suficiente
abordări referitoare la factorii de competitivitate, atât cei cantitativi cât şi cei calitativi. De aceea,
clasificarea următoare cuprinde cei mai importanţi factori care pot contribui hotărâtor la
competitivitatea unei întreprinderi:
preţul produsului/serviciului
. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor, acesta va fi ales
dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. Drept urmare, concurenţa prin preţ devine
un factor eliminator.
 calitatea produsului/serviciului
. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acela şi preţ este de o calitate mai bună
decât cel al concurenţilor, atunci va fi preferat de către consumatori, calitatea devenind un factor
eliminator.
 raportul calitate-preţ
. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţiea unui produs sau serviciu de către marea
majoritate a consumatorilor,evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. Dacă
la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel
practicat pe piaţa respectivă, atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru
agentul economic în cauză, deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea
preţului la un produs(serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi.
Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor, dar calitatea produsului(serviciului)
este inferioară.Utilizarea acestor trei factori cantitativi ai competitivităţii determină permanent o
echilibrare a pieţei, deoarece o reducere a preţului sau o îmbunătăţire a
calităţii produselor/serviciilor oferite vor determina o reacţie din partea celorlalţi concurenţi,
astfel încât consumatorii vor fi permanent puşi în situaţia de a alege produsul sau serviciul cu cel
mai bun raport calitate/preţ.
costul produsului/serviciului
. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţiie conomici vor căuta să producă cu un cost cât
mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor.
profitul
. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma
activităţii desfăşurate de agentul economic. Profitul,ca factor de competitivitate reprezintă în
acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta.

 raportul cost/profit
. Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic, acest lucru nu-i
va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. Pe termen lung,
agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit
dar cu un raport cost/profit mai eficient. Există situaţii, mai ales în cazul micilor întreprinzători,
când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie
foarte mici. În timp însă, lipsa posibilităţii de aaloca o parte din profit pentru dezvoltare,
investiţii etc., adică exact lipsa competitivităţii sale o vor conduce la eliminarea de pe piaţă.
 volumul vânzărilor realizate
. Acest factor de competitivitate determină dimensiunea agentului economic pe piaţa respectivă,
mai ales atunci când pot fi calculaţi şi o serie de indicatori ai capacitătii pieţei (cota de piaţă,
cotarelativă de piaţă). Cu cât cota de piaţă deţinută de o întreprindere va fi mai mare, cu atât se
poate spune că aceasta ocupă o mare parte a pieţei, deci deţine o poziţie competitivă.
economia de scară
. Acest factor calitativ contribuie semnificativ la competitivitatea unui agent economic. Cu cât
acesta va realiza o producţie mai mare cu costuri mai reduse va interveni curba de experienţă
care determină economiile de scară.
 tehnologia utilizată
. Poate deveni un atu important al unui agent economic care utilizează o capacitate de producţie
modernă, deţine o ridicată capacitatede inovare şi de integrare a progreselor tehnologice
înregistrate într-un anumit domeniu de activitate.
 timpul
. Ca factor hotărâtor al obţinerii avantajului competitiv, timpul are învedere viteza de oferire a
unui produs/serviciu, dar şi viteza de reacţie acompetitorilor în anumite situaţii. La toate acestea
se mai poate adăuga şi“rapiditatea” cu care consumatorii pot alege produsul/serviciul
oferit,dispunând de o mare varietate de surse de informare.
managementul
. Se constituie într-un factor competitiv decisiv atunci cândeste folosit cu precădere de către acei
manageri care reuşesc să-şi armonizeze resursele disponibile şi obiectivele propuse cu cerinţele
pieţei. Cu alte cuvinteî ntregul sistem managerial trebuie orientat către piaţă, astfel
încât întreprinderea să reuşească să deţină o poziţie competitivă. Dar acest lucru nu poate fi
realizat fără aplicarea următorului factor de competitivitate:

marketingul
. Privit ca funcţie a întreprinderii marketingul devine unul dintre cei mai semnificativi factori
competitivi existenţi la momentul actual.Deoarece consumatorii se orientează către acele
produse/servicii care le satisfac cel mai bine nevoile, ei le vor alege pe acelea care prezintă
avantaje semnificative.
4.  Tipuri de concurenţă existente între producători(vânzători) 

Pornind de la formele tradiţionale existente în literatura clasică, o primă clasificare neindică două
tipuri principale:
-concurenţa perfectă
Noţiunea de concurenţa perfectă şi pură a fost tratată pe larg în literatură de
specialitateeconomică de numeroşi autori, care au explicat condiţiile necesare pentru existenţa
acesteia.În viziunea renumitului economisGilbert Abraham-Frois, trebuie făcut distincţie
întreceea ce înseamnă “ puritatea” concurenţei şi “
 perfecţiunea” concurenţei.Astfel concurenţa este pură atunci când sunt indeplinite simultan
trei condiţii:
-atomicitatea, care presupune existenţa unui număr suficient de mare de agenţieconomici
(vânzători şi cumpărători) de dimensiuni neglijabile în raport cu piaţa şi nici unul dintre ei
neputând influenţa semnificativ piaţa; 
-omogenitatea produsului, ceea ce presupune că pe piaţă există bunuriechivalente, identice fără
deosebiri între ele, neexistând diferenţierea produselor şi nici publicitate;
-intrarea şi ieşirea liberă pe piaţă , care presupune să nu existe nici o barieră juridică sau
instituţională care să limiteje intrarea noilor concurenţi într-undomeniu de activitate, ramură sau
industrie. Eficienţa producătorilor va fideterminată exclusiv prin mijloacele economiei de piaţă.

-concurenţa imperfectă reflectă cel mai bine realitatea economică, fiind varianta întâlnităîn
practică şi care, la rândul ei, prezintă următoarele forme: concurenţa monopolistică,oligopolul,
monopolul, oligopsonul, monopsonul

Din punct de vedere al marketingului sunt surprinse alte două forme importante:
-Concurenţa directă
apare între întreprinderile ce oferă bunuri identice sau similare adresate aceleiaşi categorii de
nevoi ale consumatorului (de exemplu: nevoia fiziologică de a bea se poate satisface prin
consumarea unei băuturi).
Concurenţa indirectă
se referă la întreprinderile care realizează produse diferite destinatesă satisfacă aceeaşi nevoie
sau nevoi diferite. De exemplu, nevoia de petrecere a timpului liber  poate fi satisfăcută fie prin
vizionarea unui spectacol de teatru, fie prin vizionarea unui film. Înacest caz cei doi prestatori de
servicii intră în relaţii de concurenţă indirectă. În cazul în care avem în vedere întreprinderi ce
oferă produse diferite pentru satisfacerea unor nevoi diferite,atunci exemplul porneşte de la
opţiunea cumpărătorilor în funcţie de venitul disponibil. Astfel, o firmă de turism se află în
concurenţă indirectă cu una ce oferă bunuri de folosinţă îndelungată,deoarece consumatorii, în
limita venitului disponibil, vor opta, fie pentru a cumpăra o excursie,fie pentru a achiziţiona o
bibliotecă.
5. Concluzie
O economie de piaţă este de neconceput fără concurenţă . În cadrul unui sistem bazat pe
economia de piaţă, concurenţa este benefică în primul rând, pentru consumatori, dar şi pentru
producători. Primii au posibilitatea de a-şi satisface necesităţile de consum potrivit, gusturilor şi
posibilităţilor lor financiare, în vreme ce producătorii sunt stimulţi să producă mai bine şi mai
eficient.

Existenţa unui mediu concurenţial normal determină o alocare optimă a resurselor către firmele
cele mai eficiente. De acest fapt poate profita societatea în ansamblul său. Prin urmare, datorită

concurenţei, se realizează o selecţie naturală a firmelor.

6. Bibliografie
http://www.scritub.com/economie/Piata-si-concurenta-Tipuri-de-11332916.php
http://www.stiucum.com/marketing/marketing-strategic/188/functiile-si-rolul-
concurentei94216.php
https://ru.scribd.com/doc/168822581/Rolul-Concurentei-in-Economia-de-Piata

http://www.qreferat.com/referate/economie/PIATA-SI-CONCURENTA443.php

http://roxanaiulianna.blogspot.md/2011/12/rolul-concurentei-in-economia-de-piata.html