Sunteți pe pagina 1din 6

CONCURENTA COMERCIALA Notiune In acceptiunea generica, concurenta a fost vazuta ca o confruntare intre tendinte adverse, care converg spre

acelasi scop1. In acest caz, concurenta comerciala implica doua componente de baza, prima are in vedere forte rivale antogoniste, iar cea de-a doua implica, un mobil similar sau identic in actiunile intreprinse. Din punct de vedere social, competitia se prezinta practic in mai multe variante, ea reprezentand printre altele si aspectul de concurenta vitala, conflictul interuman in cadrul caruia fiecare individ tinde la conservarea si dezvoltarea proprie sau poate lua forma opozitiei competitionale intre interesele individuale si sociale, intre drepturi si obligatii, intre manifestari altruiste si egoiste. Cu alte cuvinte, in viata practica, concurenta inseamna Victoria proprie, conditionata de infrangerea adversarului. Viata practica se desfasoara pe terenul economic sau pe terenul social, in asa fel incat succesul propriu inseamna insuccesului semenului2. In acceptiunea sa economica3 concurenta reprezinta lupta dusa pe plan intern sau international intre operatorii economici, pentru realizarea profiturilor, ca urmare a acapararii unor segmente cat mai mari de piata cu scopul sporirii volumului de afaceri si obtinerii unui profit cat mai mare. Sau confruntarea dintre agentii economici cu activitati identice sau similare, exercitata in domeniile deschise pietei, pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi4. Nu in ultimul rand, concurenta reprezinta in viziunea Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, situatia de pe o piata, in care firme sau vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu profituri, vanzari, impartirea pietei. In acceptiunea economica, consideram concurenta drept un factor decisiv care asigura, in mod spontan, divizarea muncii intre operatorii economici, precum si conditii normale de productie, schimb si consum a bunurilor. In definitia enuntata, concurenta include confruntarea dintre agentii economici si tendinta lor comuna de a obtine profit dar si strategia de acaparare a pietei pentru valorificarea unor afaceri. Cu alte cuvinte, comportamentul si atitudinea competitionala adoptata de operatorii economici pe piata are caracter individualist, fiecare dintre ei urmarind propriul interes iar tinta rivalitatii o constituie profitul maxim, realizat prin captarea clientelei5. In lupta concurentiala, mijloacele, instrumentele folosite de operatorii economici pot fi oneste, loiale, cum sunt scaderea pretului la vanzare, reducerea costurilor de productie, cresterea calitatii bunurilor si serviciilor oferite pe piata, lansarea de produse si servicii noi, organizarea mai eficienta a vanzarilor, reclama,
1 2

Ed. Goblot, La vocabulaire philosophique, Paris, 1901, p. 13 Tudor Vianu, Filosofia culturii, Bucuresti, 1994, p. 197-198 3 In plan economic, concurenta a fost privita, initial, ca un factor decisiv care asigura, in mod spontan, divizarea muncii intre operatorii economici, precum si conditiile normale ale productiei, ale schimburilor si ale consumului de bunuri. Ea este mana invizibila care, indifferent de orice interventie statala, realizeaza adaptarea cererii si ofertei, in mod natural la intreaga activitate economica (H. Denis, Histoire de la pensee economique, Editia 9, Paris, 1999, p. 191-206 4 Gabriel Boroi, Dreptul concurentei, Bucuresti, 1996, p. 5 5 Este o lupta dura, fara menajamente, in care primeaza interesele economice, ale fiecarui participant pe piata (Gheorghe Cretoiu, V. Cornescu, I. Bucur, Economia politica, Bucuresti, 1995, p. 106)

publicitatea etc. Insa, operatorii economici, din diverse motive, nu intotdeauna aleg sa utilizeze in competitia comerciala mijloace oneste, ci din aceleasi motive recurg la mijloace neloiale, neoneste, de natura extracomerciala, extraeconomica. De exemplu, furtul de informatii, raspandirea de informatii false, eronate, incomplete in scopul denigrarii voite a rivalului pe piata, cumpararea de salariati, specialisti ai unui rival, in scopul de a fi utilizati in scop propriu sau atragerea pe cai incorecte, neloiale, ilegale a unor surse de sponsorizare, mergandu-se pana la tactici agresive, cum sunt falimentarea sau eliminarea temporara de pe piata a unui concurent rival6. Intr-o acceptiune juridica, concurenta reprezinta confruntarea pe piata relevanta intre operatorii economici, in domeniile deschise pietei, pentru castigarea si pastrarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi. De aici se desprind componentele uzuale ale concurentei: adversitatea dintre operatorii economici, scopul similar al competitorilor si anume rentabilizarea intreprinderii si strategia care consta in castigarea, pastrarea, extinderea si conservarea clientelei. Functiile concurentei comerciale Pe piata libera, concurenta indeplineste urmatoarele functii: - faciliteaza ajustarea automatica a cererii si ofertei; - impiedica realizarea profitului de monopol de catre anumiti agenti economici; - stimuleaza inovatiile, crearea de marfuri noi si tehnici perfectionate de productie; - asigura o alocare rationala a resurselor intre variatele utilizari solicitate pe piata; - stabileste o repartizare a beneficiilor proportionala cu contributia efectiva a agentilor economici in procesul de productie si distributie a bunurilor. Formele concurentei comerciale Formele concurentei comerciale sunt: concurenta loiala, concurenta neloiala si concurenta interzisa sau domenii interzise concurentei comerciale. Concurenta loiala In cadrul economiei de piata, competitia dintre cei care produc marfuri, presteaza servicii, executa lucrari sau asigura circulatia bunurilor si distribuirea lor consumatorilor este incurajata si ocrotita de lege7. In acest perimetru, care cuprinde in mod cert partea cea mai insemnata a pietei, competitia dintre operatorii economici reprezinta o coordonata esentiala in activitatea de productie si de distribuire a marfurilor, prestarii serviciilor si executarii lucrarilor. Tipurile concrete sub care se prezinta in prezent confruntarea competitionala dintre operatorii economici, subiecte ale raportului juridic de concurenta, sunt diversificate, au evoluat in timp, schimbandu-si trasaturile. In domeniile deschise competitiile, operatorii economici au facultatea de a se confrunta pe piata, dar numai cu buna credinta, respectand regulile de comportare impuse de deontologia profesionala. Astfel, concurenta are vocatia de a contribui la modelarea pretului produsului si a calitatii marfurilor, in cadrul raportului ce se stabileste prin cerere si oferta pe piata libera, a modului de prezentare a produsului, a difuzarii reclamei si organizarii retelelor
6 7

A se vedea Maierean Laura, Vasile Catalin, op. cit., p. 16 si urm. Octavian Capatana, Caracteristici ale libertatii de a exercita concurenta comerciala, in ,,Dreptul nr. 5/1998, p. 5-11

de distributie. Nu in ultimul rand, concurenta influenteaza inovatia, cercetarea stiintifica, deoarece operatorul economic trebuie sa investeasca pentru a crea un nou produs, astfel ramane in urma fata de ceilalti operatori economici concurenti, iar in cele din urma este eliminat din competitie. Concurenta loiala sau licita se prezinta sub urmatoarele forme: pura si perfecta prototip abstract, ideal si rigid; imperfecta forma intermediara a concurentei comerciale manifestata in statele puternic dezvoltate; eficienta, reala model teoretic care vede in concurenta comerciala dintre operatorii economici un simplu mijloc si nu un scop in sine. a. Concurenta pura si perfecta Concurenta pura si perfecta este prototipul abstract, ideal si destul de rigid al concurentei perfecte, care are urmatoarele caracteristici: atomicitatea pietei, omogenitatea, transparenta, pluritatea de optiuni, mobilitatea factorilor de productie si neinterventia statului. Transparenta presupune accesul direct, imediat si complet al consumatorului la orice date si informatii semnificative referitoare la produse. Agentul economic trebuie sa-l informeze in mod complet si loial, pe consummator, asupra caracteristicilor produselor oferite pe piata si asupra pretului acestora. Pluralitatea de optiuni are in vedere ca pe o piata cu caracteristici mai sus mentionate, posibilitatea de a allege a consumatorilor este nelimitata, in functie de pret, clitate etc. Mobilitatea factorilor de productie sau fluiditatea pietei presupune accesul liber al oricarei persoane in domeniul in care doreste sa-si exercite activitatea comerciala sau industriala. Operatorii economici sunt liberi sa fixeze preturile de vanzare pe care le considera justificate in raport cu costurile de productie, numite si preturi de revenire. Totodata, operatorii economici isi pot schimba profilul activitatii in functie de evolutia si conjunctura pietei, ceea ce reprezinta doar reactia operatorilor economici la fiecare stimul pe care-l da piata. Neinterventia statului presupune libertatea concurentei comerciale, statul avand doar rolul de a asigura conditiile generale, optime, pentru desfasurarea spontana a competitiei comerciale, insa, concurenta inceteaza sa mai fie perfecta daca, prin masuri administrative, i se aduc restrangeri. In timp, s-a produs un anumit decalaj intre modelul teoretic al concurentei perfecte si ceea ce exista in realitate, pe piata libera. Decalajul s-a produs mai ales din cauza unui fenomen natural in planul competitiei comerciale concentrarile economice, care au avut ca efect imediat si sigur, disparitia atomicitatii pietei. Interventia statului in economie a devenit necesara, atat pe planul intern cat sip e cel extern al relatiilor competitionale comerciale. Urmarea imediata a interventiei statului ca urmare a concentrarii intreprinderilor s-a concretizat in disparitia treptata a concurentei pure si perfecte si transformarea ei in modalitati imperfecte, din care retinem concurenta eficienta sau practicabila, workable competition, care poate deveni conventionala. Primul factor destabilizator al concurentei pure si perfecte, concentrarea intreprinderilor, si-a facut simtita aparitia odata cu industrializarea, accentuandu-se in perioadele de crize economice8. Cauzele concentrarilor economice sunt diverse, dar de
8

Structurile economice din tarile industrializate au cunoscul de la mijlocul secolului al XIX-lea, un proces puternic de concentrare a intreprinderilor. Aceasta tendinta s-a

cele mai multe ori, sunt distincte sau cumulative, de ordin tehnic, financiar, comercial sau organizatoric, astfel: - de ordin tehnic, ce pot conduce la o asociere a operatorilor economici concurenti, ceea ce ar insemna o mai buna rationalizara a muncii printr-o divizare si o specializare mai operativa a activitatilor; - de ordin financiar, ce nu fac altceva decat sa uneasca intreprinderile puternice, cu clientela solida, care dispun de suficiente resurse financiare, cu alte intreprinderi aflate la inceput de drum in cadrul competitiei comerciale, dar care au activitate economica dinamica; - de ordin comercial ce permit concentrarii strategii imbunatatite, din ce in ce mai diversificate de aprovizionare si desfacere, companii publicitare mai ample, cu arii de difuzare si durata mai mari; - de ordin organizatoric ce permit intreprinderilor concentrate reducerea cheltuielilor administrative, prin contopirea resurselor umane serviciilor de personal, de contabilitatae, de reclama, de transporturi, de difuzare, de distributie etc. Caile prin care se poate realiza concentrarea intreprinderilor sunt: concentrarea pe orizontala, concentrarea pe verticala si concentrarea conglomerat. Concentrarea pe orizontala se poate realiza intre acele intreprinderi care au un profil de activitate similar, de cele mai multe ori, pe aceeasi piata9. Concentrarea pe verticala se poate realiza intre intreprinderi care sunt situate pe trepte distincte ale procesului economic. De exemplu, unele sunt implicate in procesul de productie, aflate in cel de comercializare al produselor, de distributie de marfuri, servicii sau lucrari. Concentrarea poate sa aiba loc intre producatori, en-grosisti, intermediari sau detailisti, care se reunesc intr-o singura intreprindere polifunctionala. Concentrarea conglomerat sau conglomerata pune la un loc activitati economice diferite, face legatura intre ele, dar care au un scop comun, rentbilizarea intreprinderii in orice domeniu: turism, farmacii, audiovizual, hoteluri etc. Al doilea factor destabilizator al concurentei pure si perfecte este interventia statului in economie. In conditiile concentrarilor economice nu este altceva decat o reactie fireasca la fenomenele negative evocate anterior cu grave repercusiuni sociale si economice. Interventia statului in economie, in conditiile concentrarii intreprinderilor indeplineste functiile: - de reglementare statul jandarm; - de existenta statul providenta; - de gestiune statul intreprinzator. Avand functia de reglementare, statul urmareste ca prin functiile dictate sa mentina echilibrul minim necesar in raporturile dintre operatorii economici concurenti, pe de o parte, muncitorii si consumatorii, pe de cealalta parte. Dispozitiile legale au in vedere reprimarea abuzurilor posibile, instituind o gama complexa de raspunderi si sanctiuni. Prin functia de asistenta, statul urmareste sa infaptuiasca deziderate ale justitiei accentuat cu atat mai mult in perioadele de crize economice, din anii 1930, dupa crahul bursier de la Wallstreet, pentru ca asemenea situatii economice, intreprinderile puternice, care de regula rezista mai bine, le absorb pe cele concurente, aflate in dificultate 9 De asemenea, in acest mod au procedat firmele de automobile Peugeot Citroen

distributive, folosind prelevari obligatorii din impozite si taxe, asigurand populatiei servicii gratuite, burse de studii, subventii pentru cercetarea stiintifica etc. In acest mod sunt atenuate inegalitatile sociale provocate de concurenta comerciala, precum si efectele nocive ale acesteia. Prin functia de gestiune statul preia si exercita anumite activitati pe care sectorul le poate indeplini, vizand moralitatea si disciplinarea vietii economice, aparand-o de excesele operatorilor economici privati, sub forma de monopoluri sau de regii autonome, chiar daca se conformeaza normelor comerciale si principiilor pietei. b. Concurenta imperfecta Principalele caracteristici ale pietei cu concurenta perfecta au in vedere faptul ca atomicitatea acesteia se reduce iar vanzarile scad datorita concentrarii capitalurilor. Pe langa intreprinderile mici, specifice concurentei pure si perfecte, incep sa apara si intrprinderile mijlocii si chiar si cele mari sau care tind sa domine piata. Concomitent, incepe sa se manifeste influenta statului care intelege sa disciplineze exercitarea activitatii de comert sau industriale de catre operatorii economici, impiedicand astfel excesele inevitabile. c. Concurenta eficienta In lipsa unei terminologii unitare, a fost denumita si concurenta practicabila, functionala, suficienta sau workable competition. Se caracterizeaza astfel: - operatorii economici sa aiba acces liber pe piata, fara sa fie impiedicati artificial. Acest tip de concurenta tolereaza oligopolul10 si oligopsonul11, nu insa monopolul12 si monopsonul13; - operatorii economici sa dispuna de libertate de actiune pe piata, sa isi poata stabili in mod autonom propria strategie. Conditia este indeplinita daca fiecare dintre intreprinderile aflate in competitia comerciala isi poate stabili in mod autonom propria politica in relatiile cu ceilalti operatori economici concurenti dar si cu clientii, consumatorii; - utilizatorii si consumatorii sa fie liberi in alegerea furnizorului si marfii. Avand in vedere ca, oligopolul este forma de concurenta care beneficiaza de toleranta statelor si ca reprezinta cea mai raspandita forma de concurenta, este indicat sa punem in evidenta care sunt caracteristicile sale. In structura pietei cu oligopol, se poate spune ca este mentionat accesul liber al operatorilor economici chiar daca se cer indeplinite cerintele date de organele competente de stat licentele. Oligopolul presupune un anumit grad de concentrare al intreprinderilor peste care nu se poate trece si presupune o conciliere cu functionalitatea cererii si ofertei. Referitor la comportamentul operatorilor economici concurenti, prin contrast cu monopolul, oligopolul aduce o descentralizare a societatilor cu capital de stat, societati pe actiuni, astfel incat sa existe in mod individual si independent o activitate de confruntare competitionala, fara de care concurenta comerciala nu poate sa existe.
10

Aceasta forma beneficiaza de toleranta statelor si reprezinta cea mai raspandita forma a concurentei comerciale. Oligopolul reprezinta situatia in care pe o piata, la un moment dat, exista un numar redus de vanzatori 11 Reprezinta un nivel al concurentei in cadrul caruia actioneaza pe piata interna un numar redus de cumparatori 12 Monopolul presupune unicitatea pe o piata data a vanzatorului 13 Monopsonul presupune unicitatea pe o piata data a cumparatorului

Rezultatele obtinute pe piata cu oligopol constau intr-un mediu de intensitate a concurentei, astfel incat competitia sa fie stimulativa si suportabila. Acest tip de concurenta a fost avut in vedere de Curtea Europeana de Justitie14, care a subliniat ca art. 85 din Tratat implica existenta pe piata a unei concurente eficiente workable competition, adica nivelul de concurenta necesar pentru a fi respectate exigentele fundamentale si a fi atinse obiectivele Tratatului. S-a observat ca, in stadiul actual, conceptual de workable competition, reprezinta mai degraba o metoda, un mod de a aborda problemele concurentei, decat o teorie. Prin urmare, concurenta inceteaza sa mai fie eficienta, de indata ce fie consumatorii, fie furmizorii pierd facultatea de alegere a partenerului de afaceri, piata transformandu-se in monopol unic vanzator pe o piata anume, sau in monopson unic cumparator pe o piata anume. In general, pe piata cu monopol sau monopson, preturile sunt fixate de catre operatorul economic monopolist, asa cum crede el de cuviinta si cum ii convine mai bine, si in mod independent de cerere si oferta, neinteresandu-l decat sporirea castigului realizabil. Scopul urmarit este cel mai adesea atins prin marirea unilaterala a pretului de monopol. Concurenta neloiala Reprezinta orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea comerciala sau industriala, care se materializeaza in special prin crearea de confuzii cu semnele distinctive ale operatorului economic rival pe piata concurentiala, prin denigrarea acestuia, prin coruperea personalului sau, prin spionaj economic si alte mijloace de a-i dezorganiza afacerea, intreprinderea15. Concurenta neloiala urmareste atragerea si captarea prin mijloace neoneste a clientelei operatorului economic lezat16. Concurenta interzisa Exista domenii ale activitatii de piata in care nu se poate manifesta rivalitatea agentilor economici, situatiile respective constituind derogari de la principiul libertatii concurentei comerciale. Aceste interdictii se intemeiaza pe dispozitiile legale explicite, care se interpreteaza restictiv si clause variabil convenite. Concurenta interzisa presupune o zona in cadrul careia exercitarea rivalitatii economice, chiar onesta si conforma deontologiei profesionale, este exclusa. Orice act de concurenta savarsit in aceasta zona atrage rapunderea autorului. In domeniile care domeniile de concurenta sunt libere numai exercitiul excesiv al libertatii poate atrage raspunderea autotului.

14

Decizia din 25 octombrie 1977, in litigiul Metrou versus Saba, in Recueil, 1997, p. 1875 (citata de Octavian Capatana, Dreptul concurentei comrciale, ed. cit., p. 344 15 Art. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 298/2001 16 Faptele de concurenta se defasoara in limitele raportului juridic de concurenta iar cadrul usual il formeaza piata relevanta dintr-o anumita tara