Sunteți pe pagina 1din 12

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 2013 Axa prioritar nr.

. 3 Creterea adaptabilitii lucrtorilor i a ntreprinderilor Domeniul major de intervenie 3.1 Promovarea culturii antreprenoriale Titlul proiectului: ncurajarea antreprenoriatului pentru iniierea de afaceri n domeniul inginerie electric Contract nr.: POSDRU/32/3.1/G/16122

Relaii de concuren

Indrumator Prof.dr.ing. Mircea Covrig Autor Milea Andrei Lucian

Bucuresti 2011

Cuprins
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Introducere Mediul concurential normal Obiectivele concurentei Functiile concurentei Concurenta in progresul economic Concurenta perfecta Concurenta imperfecta Concluzii Bibliografie

1.Introducere
Concurena e factorul determinant, esenial n succesul sau eecul firmelor. Concurena determin oportunitatea acelor activiti ale unei firme care pot contribui la performana acesteia, cum ar fi inovaiile, o cultur unitar sau implementare judicioas. Concurena reprezint un fenomen deosebit de important pentru viaa economic, dar i pentru viaa social, deoarece ea reprezint factorul motor care motiveaz, att afacerile , ct si existena oamenilor. Este cert c omul, de cnd se nate i pn moare, va ncerca s se adapteze mediului natural , social i economic n care triete, ceea ce presupune c va trebui s cunoasc ce nseamn competiia. n primul rnd, va concura cu sine nsui, pentru a-i depi limitele i pentru a se situa ntr-o poziie favorabil n societate. Apoi, va trebui s concureze cu ali competitori, evideniindu-i anumite abiliti, care i vor permite situarea pe o poziie avantajoas. Dac ne referim la sfera economic, un agent economic va trebui s se raporteze permanent la ceilali competitori de pe pia, jocul competiiei fiind cel care va determina locul competitorilor n cadrul pieei. Desigur, c nu hazardul va fi cel care va determina aceast poziie ocupat n cadrul unei piee, ci toate resursele i competenele de care dispune un agent economic i pe care le utilizeaz n lupta pentru ctigarea unei poziii dominante pe pia. Dac concurena este sau nu benefic pentru societate se poate afla numai n msura n care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se nregistreaz o cretere semnificativ de la o perioad la alta, iar la nivelul unei uniti economice deci la nivel microeconomic, se observ ctigarea unei poziii competitive mai bune fa de perioada anterioar. Se tie c datorit concurenei existente ntr-o economie de pia vor exista ntotdeauna i nvingtori dar i nvini. Astfel, nvingtorul, ntreprinderea sau organizaia n cauz, va considera benefic concurena, deoarece i-a permis s-i mobilizeze toate eforturile, resursele i abilitile de care dispune pentru a atinge o poziie competitiv superioar prin obinerea unui avantaj competitiv cert fa de ceilali competitori. Odat cu atingerea unei poziii de lider sau challanger pe o anumit pia de referin, agentul economic trebuie s fie contient c lupta concurenial nu s-a terminat. El va trebui s continue s se adapteze la mediu concurenial, s fie flexibil la noile modificri din mediul la care se raporteaz, s caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte s fie permanent n alert, s caute noi soluii, s inoveze chiar, astfel nct s-i poat pstra poziia ctigat. Este evident c pentru un agent economic situat n poziia de nvins, concurena va fi mai puin benefic, deoarece aceasta l-a eliminat, el nereuind s ctige un loc n cadrul pieei de referin. Dar, poate paradoxal, ea poate deveni benefic, dac acest agent economic va contientiza c a piedut datorit propriilor greeli, din care va trebui s nvee pe viitor. i poate c aici intervine cel mai clar conceptul de strategie, dac ne referim la felul n care sunt utilizate resursele existente, deoarece demersul strategic este singurul care determin rezultatele activitii agentului economic. Piaa va fi dominat de cel care va ti s-i foloseasc cel mai eficient resursele de care dispune, de cel care va ti s adopte o strategie competitiv avantajoas. Un nvins are poate ansa de a imita strategiile nvingtorilor, n felul acesta putnd reui s-i rectige o poziie n cadrul pieei respective. Pentru a nelege mai bine ce reprezint concurena pentru o economie de pia, atunci trebuie cunoscut nsi conceptul de concuren, aa cum a fost el definit n literatura de specialitate de-a lungul timpului. Prezentarea funciilor concurenei, a tipurilor de concuren existente ntr-o economie, precum i a rolului acesteia, permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit concuren , fiind ilustrat importana deplin a acesteia pentru societate.

Adeseori, concurena este privit ca o rivalitate sau o ntrecere ntr-un anumit domeniu de activitate. Conform dicionarului explicativ al limbii romne, concurena reprezint: o rivalitate comercial, lupta dus cu mijloace economice ntre industriai, comerciani, monopoluri, ri etc. pentru acapararea pieei, desfacerea unor produse , clientel i pentru obinerea unor ctiguri ct mai mari.Concurena sau competiia presupune existena a dou sau mai multe ntreprinderi care activeaz n cadrul unei piee pentru atragerea unui numr ct mai mare de clieni n vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurena i determin pe agenii economici s se orienteze ctre consumatori, mai precis ctre nevoile acestora, ncercnd s le satisfac ct mai bine prin oferirea unor produse sau servicii difereniate fa de cele ale celorlali competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenial, comportament care se manifest n relaiile de concuren existente ntr-un domeniu de activitate sau ntr-o pia. De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de concuren au fost folosite noiuni, att din domeniul economic ct i din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiii mai cuprinztoare din domeniul juridic, prin concuren se nelege lupta dus, att pe plan naional, ct i internaional, ntre firme capitaliste de producie, comerciale, bancare, etc, n scopul realizrii unor profituri ct mai mari, ca urmare a acaparrii unor segmente tot mai largi de pia i, n consecin, a sporirii volumului de afaceri. Deoarece concurena se manifest, att pe plan naional, ct i pe plan internaional, ea a fost definit i reglementat de ctre Organizaia de Cooperare Economic i de Dezvoltare (OECD), organism internaional ce militeaz pentru crearea unui climat economic i de afaceri optim pentru statele membre, astfel: concurena exprim situaia de pe o pia n care firme sau vnztori se lupt n mod independent pentru a ctiga clientela cumprtorilor, n scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vnzri i/sau mprirea pieei. n acest context, concurena este adesea echivalent cu rivalitatea. Aceast rivalitate poate s se refere la preuri, calitate, servicii sau combinaii ale acestor sau altor factori pe care clienii i preuiesc. Competiia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de ctre unii ageni economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizri necesare societii, de a determina firmele s produc bunuri de calitate la costuri reduse i n cantitile dorite de consumatori, de a stimula introducerea inovaiilor tehnologice. De aceea, competiia trebuie vzut ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei n ansamblul su. De aici rezult avantajele certe ale concurenei, i anume:repartizarea echilibrat a veniturilor, ceea ce conduce la maximizarea profiturilor agenilor economici competitivi;folosirea eficient a resurselor; oferirea unei game largi de produse i servicii de calitate superioar; promovarea inovaiei tehnice, ceea ce contribuie la reducerea costurilor pe termen lung. Concurena este un factor de dinamism pentru progres i eficien, ceea ce contribuie la echilibrul economic i bunstarea societii. n economia de pia concurena este liber, fiecare agent economic i manifest libera iniiativ, acionnd pentru realizarea propriilor interese, iar locul de manifestare l reprezint piaa. De aceea, concurena este legat de cerere i ofert , de procesul schimbului, de tranzaciile de pia existente. Ea are loc atunci cnd agenii economici pot ptrunde liber pe o pia local, regional, naional sau chiar mondial, nefiind ngrdii de existena unor bariere de intrare. Acestea pot privi: capitalul impus de lege, economiile de scar, brevetele i licenele, raritatea materiilor prime i a distribuitorilor, constrngerile de imagine etc. Pe o pia liber, concurena acioneaz n strns legtur cu preul, deoarece fiecare agent economic va urmri maximizarea profitului prin minimizarea preului i creterea calitii bunurilor produse.

2.Mediul concurential normal


Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza cererii si ofertei, avand ca ax central, pretul, care asigura autoreglarea echilibului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea suprema de regulator al pietei, formarea lui trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal.

Aceasta este definita prin cateva coordonate: 1. existenta mai multor producatori si, respectiv, cumparatori, conditie care elimina posibilitatea existentei monopolului sau monopsolului, si altor forme ale pozitiei dominante pe piata unor bunuri sau servicii; 2. existenta diversificarii sortimentale ale unui bun omogen considerat, conditie care da posibilitatea multiplelor optiuni posibile din partea potentialilor operatori economici cu care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice pe piata; 3. intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate fiecare la randul sau, de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului fundamental; 4. decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici, neexistand imixtiuni din partea Guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal; 5. rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiective prezente si viitoare ale intreprinderii interne si externe in mediul concurential (de calitate a produselor, de protejare a mediului etc.); 6. rolul statului sa se manifeste, in special, pentru reglarea comportamentelor operatorilor economici, in sensul legiferarii disciplinei pe piata; 7. interventia statului in economie sa se faca de regula prin alte instrumente decat pretul, iar daca este necesar, statul sa opereze prin parghiile de elasticizare a preturilor controlate. De exemplu limitarea nivelului maxim al pretului lasa agentilor economici libertatea de a putea stabili preturi mai mici, in conditiile permisive ale pietei; 8. organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori, fiind totodata bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti;

3.Obiectivele concurentei
Concurena are loc atunci cnd exist libertatea de a ptrunde pe o pia i cnd, n acelai timp, pe acea pia exist mai muli vnztori alternativ. Concurena poate avea loc ntre firme mari sau firme mici, firmele rivale putnd intra n competiie pe piee locale, regionale, naionale sau chiar pe piee mondiale. Cele mai importante obiective ale concurenei snt: 1. satisfacerea cererii consumatorilor; 2. promovarea inovaiei; 3. alocarea eficient a resurselor; 4. limitarea puterii economice i astfel a celei politice; 5. justa distribuie a veniturilor. Piaa este cea mai bun inovaie n organizarea cererii i ofertei, i n ntrirea i stabilirea diferitelor preferine ale agenilor economici fr folosirea concurenei. Concurena constituie mijlocul necesar prevenirii i/sau diminurii puterii ecomomice concentrate n minile statului i ale persoanelor i ntreprinderilor private. De aceea, concurena reprezint un mijloc important pentru organizarea societii. Astfel putem spune c principalele scopuri ale concurenei snt de fapt: - a produce: obiectiv tipic societilor socialiste, care se aflau ntr-o stare de deficit cronic al multor produse, n special din categoria celor de consum. Motivul tipic pentru demiterea unui manager economic n socialism i nlocuirea lui cu un altul n esena, cu un competitor era nendeplinirea planului de producie; - a vinde: obiectiv tipic societilor capitaliste, care creeaz o tendin permanent ctre supraproducie. Prin efectele acestei stri de lucruri snt crearea de false necesiti de consum, nlocuirea parial a criteriilor naturale pre i calitate cu criterii artificiale, cum ar fi publicitatea;

- a consuma pe msura posibilitilor; o societate care avea la baz competitia pentru asigurarea unui consum determinat de cerinele naturale ale fiinei umane, ar depi i deficitul cronic socialist i criza de supraproducie capitalist. Ea nu ar porni de la obiectivul produciei cu orice pre, nici de la obiectivul vnzrii cu orice pre, ci de la obiectivul satisfacerii nevoii de consum ale fiinei umane care este neglijat n primele dou abordri.

4.Funciile concurenei
a) Stimuleaz progresul economic: ea incit la inovaie i creativitate, care favorizeaz creterea eficienei, economisia resurselor, satisfacerea mai bun a nevoilor (vezi figura 1); b) Difereniaz agenii economici: i favorizeaz pe cei creativi, abili, ntreprinztori; ea i elimin sau i reorienteaz spre alte domenii pe agenii imobili, conservatori; salubrizeaz viaa economic; c) Uneori duce la diferenierea i diversificarea ofertei, la reducerea costurilor i chiar a preurilor de vnzare; d) Permite cumprtorului s gseasc furnizorul cu marfa cea mai bun i mai ieftin i i stimuleaz sau constrnge pe productori s gseasc soluii pentru a lrgi piaa i a-i ameliora activitatea; e) Concurena i proprietatea privat favorizeaz formarea unor comportamente raionale, dezvoltarea responsabilitii pentru deciziile adoptate, asumarea ctigurilor dar i a riscurilor care rezult pentru agenii economici; f) Favorizeaz ajustarea reciproc a cererii i a ofertei prin decizii autonome ale productorilor, vnztorilor, distribuitorilor i cumprtorilor; g) Cnd este necorespunztor reglementat i supravegheat concurena se poate transforma n contrariul su: genereaz risip de resurse; conduce la concentrarea exagerat a forei economice; poate deprecia calitatea bunurilor mrfare; l defavorizeaz pe consumator etc.

5.Concurenta in progresul economic

n cadrul concurenei se folosesc mijloace numeroase care au evoluat odat cu piaa i concurena. Cu titlu general i sintetic, ele pot fi prezentate ca instrumente (mijloace) economice i extraeconomice. Dintre mijloacele economice se remarc: reducerea costurilor, creterea calitii, diversificarea i rennoirea sortimentului, publicitatea, acordarea unor avantaje cumprtorilor, iar n unele situaii chiar reducerea preurilor sub cele ale concurenilor. Printre instrumentele extraeconomice folosite n cadrul concurenei sunt frecvente: obinerea de informaii privind concurenii, sponsorizarea unor activiti social-culturale, spionajul economic, iar, n cazuri limit, corupia, antajul, boicotul sau chiar violena deschis. Structura unei piee determina caracterul competiiei pe acea piaa. O piaa pe care acioneaza muli ofertani mici, de putere aproximativ egala, este o piaa in care nici unul din ofertani nu-si poate impune interesele si in primul rind preul. O piaa dominata de putini gigani economici e una in care comportamentul unuia dintre acetia poate influenta preul sau condiiile de vinzare. Cu cit o firma individuala are mai putina putere de a influenta piaa pe care vinde, cu atit mai competitiva este acea piaa. De exemplu,piaa griului produs de micii fermieri este o piaa puternic competitiva, practic perfect competitiva-intrucit nici un fermier nu poate vinde peste preul de echilibru al griului- nimeni nu-i va cumpara marfa, avind largi posibilitati de a cumpara din alta parte. Fermierul se situeaza in pozitia de price taker- cel care preia preul:din punctul lui de vedere, preul marfii sale e un dat extern, pe care nu-l poate influenta. Dimpotriva,pieele teritoriale de produse petroliere sint dominate de doua-trei mari companii,care au o anumita marja de manevra in a-si stabili condiiile de

6.Concurenta perfecta

vinzare,inclusiv preul. Aceasta situaie definete o piaa oligopolara (etimologic: cu putini poli) poziie intermediara intre concurenta libera (cu nenumarai poli) si polul unic (sau monopolul). Se observa din aceste exemple ca micii competitori de pe o piaa perfecta au o atitudine pasiva - isi ofera marfa la preul pieei si spera ca ea le va fi cumparata in timp ce marii competitori de pe o piaa oligopolara sint indemnai catre o atitudine concureniala activa. Cele patru structuri teoretice de piaa concurenta perfecta, monopolul, concurenta monopolistica si oligopolul sint structuri idealizate necesare pentru a inelege fenomenele economice specifice fiecareia dintre ele. Structurile reale se apropie cu aproximaie mai buna sau mai puin buna de una sau alta dintre aceste structuri idealizate. Piaa concureniala perfecta se bazeaza pe urmatoarele ipoteze: 1. Toate firmele dintr-o industrie vind un produs identic sau, altfel zis, oferta e omogena. 2. Clienii cunosc natura produsului vindut si preturile cerute de fiecare firma. 3. Nivelul produciei optime ale unei firme este mic fata de producia totala a ramurii, altfel zis, nu exista firme dominante. 4. Firma este price taker, ea decide cantitatea vinduta in funcie de preul pieei,pe care nu-l poate influenta. 5. Ramura economica este libera la intrare si la ieire, adica nu exista bariere in calea intrarii unor noi firme ori ieirii de pe piaa a celor existente.

Marea majoritate a activitaii economice nu se desfaoara insa nici in condiii de concurenta perfecta, nici in condiiile lipsei totale a concurentei intre producatori, adica a monopolului. Cele mai multe firme acioneaza pe nite structuri intermediare pe piaa; ele se afla in concurenta activa unele cu altele. Aceste structuri intermediare de piaa sint caracterizate printr-un numar de firme mai mare sau cel putin egal cu doi, dar suficient de mic ca aceste firme sa nu funcioneze ca price takers. O astfel de situaie poarta numele de concurenta imperfecta. Distingem doua cazuri de concurenta imperfecta: - concurenta monopolistica, asemanatoare cu concurenta perfecta, cu diferenta majora ca firmele nu mai vind, de aceasta data, un produs omogen; oligopolul, mai apropiat de situatia de monopol prin aceea ca numarul de firme e foarte redus, iar dimensiunea acestora mare. Modelele de comportament economic pentru concurenta imperfecta au urmatoarele caracteristici: 1. Firmele isi selecteaza produsele. Poate cel mai bun exemplu este cel al industriei de software: firma nu poate intra pe piaa oferind programe identice cu cele deja aflate in producie, ce va trebui sa decida caracteristicile programelor pe care dorete sa le ofere. Pe o piaa cu concurenta imperfecta, firmele vind produsele difereniate adica un grup de produse destul de asemanatoare pentru a fi considerate variante ale unui produs generic, dar destul de diferite pentru a putea fi vindute la preturi distincte. Majoritatea firmelor din structurile pie ei imperfect competitive vind produse diferen iate. Firma decide ea insa i asupra caracteristicilor produsului. 2. Firmele isi aleg preturile. Aceasta este o consecina a faptului ca produsele firmelor nu se pot substitui perfect unul altuia, de aceea intr-o anumita plaja de preturi specifice produsului generic (sapun, lame de ras, televizoare etc.), o firma isi poate stabili un pre pentru un produs difereniat. Din price taker, firma devine astfel price maker, adica practica preturi administrate: preul este fixat printr-o decizie contienta a firmei, decizie care este influen ata de forele pieei, dar nu determinata univoc de acestea.

7.Concurenta imperfecta

In cadrul structurilor de piata, altele decit concurenta perfecta, firmele isi fixeaza preturile si lasa apoi cererea sa determine vanzarile. Modificarile conditiilor de piata sint semnalate firmei prin schimbarea cantitatii pe care o firma o va vinde la pretul ei curent administrat. 3. Preturile sint relativ stabile pe termen scurt. Tendina de stabilitate este data si de complexitatea indusa de difereniere (o firma poate avea mii de produse distincte pe listele de preturi, ceea ce implica costuri ale schimbarii de pre, precum si dereglarea raporturilor cu clienii ori cu detailitii in cazul modificarilor de pre prea dese); ca si in cazul caracteristicilor produsului ori a preului, frecventa si momentul schimbarii preului sint decizii contiente ale firmei. Piata de monopol presupune existenta unui singur producator (vinzator) ce produce si tine la control oferta unor valori de productie sau de consum. O intreprindere e considerata in situatie de monopol atunci, cind este singura producatoare a unui bun, nefiind concurata de alti producatori interni sau externi. Daca pe piata unui bun sau serviciu omogen exista un numar mare de producatori, pusi in fata unui singur cumparator, care fixeaza volumul de productie si pretul de cumparare, atunci apare situatia de piata de monopson, iar daca un singur producator intra in relatii de schimb cu un singur cumparator, atunci apare situatia de piata de monopol bilateral. Monopolul apare in urma intensificarii concurentei imperfecte, concentrarii si centralizarii capitalului. Monopolul se manifesta in urmatoarele forme: monopoluri naturale (detinerea sau controlul unor resurse cu calitati deosebite); monopolul asupra marcii comerciale; monopolul tehnologic (generat de proprietatea asupra patentului noului produs); monopolul reducerii costurilor de productie (firmele concurente nu pot rezista la costuri de productie marginale); monopolul institutional, generat de functionarea unor firme supuse controlului de stat (apa, gaze, energie electric etc.). Piata de monopol are urmatoarele trasaturi: existenta unui vinzator la nivel de ramura. In realitate rolul de monopol il poate juca proprietarul unor izvoare de apa minerala, a unei fabrici de material de constructie specific, a unui lot de vii unicale etc.; in piata de monopol lipsesc substituenti adecvati. De ex., firma monopol de dobindire si prelucrare a diamantelor practic nu are alternative; in piata de monopol are loc fixarea pretului de catre firma, care, de regula, acopera costurile de productie si aduce un profit respectiv. Preturile stabilite de firma constituie preturi de monopol. Preturile de monopol pot fi in unele cazuri mai joase de pretul de echilibru al pietei, deoarece firma obtine profituri ridicate in urma realizarii unui volum mai mare de marfuri; in conditiile pietei de monopol firma are posibilitate de a alege atit pretul, cit si cantitatea de bunuri ce urmeaza a fi produse si vindute; piata de monopol, de regula, blocheaza intrarea in ramura respectiva a altor firme. De ex., monopolul natural de asigurare a consumatorilor cu apa, gaze, energie electrica va bloca intrarea altor firme in acest domeniu de activitate.

Piata cu concurenta monopolistica reflecta acea situatie de pe piata, vinzatorii si cumparatorii pot influenta raportul dintre cerere si oferta, nivelurile de preturi in intentia de a obtine profituri mari si

stabile. Concurenta monopolistica reprezinta un segment important al concurentei imperfecte si se defineste prin existenta concomitenta a diferentierii produselor si a unui numar mare de vinzatori. Piata de concurenta monopolistica are urmatoarele trasaturi: pe piata cu concurenta monopolistica exista mai multi producatori, produsele carora sint similare, dar neomogene, fapt ce-i permite furnizorului sa influenteze pretul, preferintele consumatorului si cantitatea produsa. De ex., in industria de confectii a S.U.A. exista 32 de firme, care coasa costume si paltoane pentru barbati. Intre aceste firme are loc o lupta de concurenta monopolistica; piata cu concurenta monopolistic se caracterizeaza prin deferentierea produselor in dependenta de calitatea marfurilor si forma de deservire (prin utilitate, prin performantele tehnico-economice, design etc.); intrarea noilor firme in piata cu concurenta monopolistica este relativ usoara, deoarece in ramura activeaza mai multe firme, fapt ce face imposibila subordonarea lor reciproca; efectuarea unui control limitat asupra preturilor. Consumatorii prefera sa procure marfuri si servicii de la anumiti vinzatori, chiar daca preturile sint relative majorate; concurenta monopolistica se desfasoara in temei in afara preturilor (in dependenta de nivelul costurilor de productie, reclamei, calitatea marfurilor, semnele de firma etc.). Firma monopolista poate exercita o putere de monopol datorita dreptului conferit de marca de fabricatie. Maximizarea profitului pe piata cu concurenta monopolistica se obtine la acel volum al productiei la care costul marginal este egal cu venitul marginal. Analiza concurentei monopoliste evidentiaza ca in conditiile actuale se extinde tot mai mult concurenta prin produse, care asigura consumatorului cel mai inalt grad de satisfactie. Piata cu concurenta de oligopol reprezinta o forma de concurenta imperfecta, care , de regula, cuprinde o ramura sau domeniu de activitate. O ramura se caracterizeaza prin concurenta de oligopol daca un numar mic de producatori domina productia si vinzarea unui produs. Oligopolista poate fi considerata orice firma produsele careia sint omogene, iar unitatile economice sint de dimensiuni mari (industria metalelor feroase, aluminiul etc.) sau care produce bunuri diferentiate, dar care domina impreuna ramura respectiva (de ex., firmele mari din ramura de productie a automobilelor). Piata cu concurenta de oligopol are urmatoarele trasaturi: piata cu concurenta de oligopol cuprinde un numar limitat de producatori (3-7 firme), care detin o parte important din piata de desfacere respectiva; patrunderea pe o piata de oligopol este, daca nu imposibila, cel putin dificila. Ologopolul se protejeaza prin diferite bariere si restrictii; in piata cu concurenta de oligopol exista controlul general al preturilor, interdependenta si incertitudinea. In conditiile de oligopol fiecare producator poate fixa volumul de produse si volumul de vinzari, insa pretul de realizare si profitul fiecaruia depinde de deciziile celorlalti producatori. Oligopolurile pot fi grupate in: oligopoluri concentrate si oligopoluri antagoniste. Oligopolurile concentrate sint intemeiate pe acorduri secrete si se manifesta in forma da cartel (acorduri intre producatorii de produse omogene referitor la nivelul de preturi si la divizarea pietelor

de desfacere). Oligopolurile antagoniste se afla intr-o concurenta continua atit prin jocul de preturi, cit si prin schimbari de caracteristici ale produsului. Metodele de concurenta antagonist sint diverse: majorarea volumului de vinzari, lansarea produselor noi prin publicitate (reclama), demonstrarea calitatii produselor realizate, vinzarea produselor in rate pe termen lung, spionajul economic, santajul, acte de diversiune, coruptie etc. In tarile cu economie de piata are loc reglementarea functionarii pietei prin promovarea unor actiuni de mentinere, restaurare sau consolidare a mediului economic-legislativ necesar desfasurarii normale a concurentei. Aceste reglementari cuprind doua directii: prima reglementarea juridica a tranzactiilor comerciale si a concurentei in scopul controlului si limitarii tendintelor monopoliste; a doua supravegherea respectarii masurilor luate de legislative privind desfasurarea concurentei si limitarea activitatii monopoliste.

8.Concluzii
Pe termen scurt: Din punctul de vedere al competitorilor prin existenta competitiei, profiturile si sectorul de piata al unui competitor scad; Din punctul de vedere al mediului (societatii) preturile scad, calitatea creste; exista un grad inalt de ocupare a populaiei. Pe termen mediu (se presupune ca unii citiga si alii pierd competiia): Din punctul de vedere al competitorilor o cei care ramin pe piaa au profituri si sectoare de piaa mai mari; o cei care ies de pe piaa fie intra in faliment, fie suporta costuri de intrare pe alta piaa; Din punctul de vedere al mediului preturile cresc, calitatea scade; societatea isi asuma protecia sociala a disponibilizailor rezultai din falimentari; se creeaza condiii si motivaie pentru apariia de noi competitori. Pe termen lung

Din punctul de vedere al competitorilor Invinsii de ieri pot invata din metodele adversarilor si reveni pe piata; Invingatorii de ieri au tendinta de a abandona eforturile de innoire si adaptare; Din punctul de vedere al mediului Competitia conduce la cuceriri ireversibile in cunoastere, in special in tehnologie si organizare; Aceste cunostinte pot fi folosite contrar interesului societatii sau pot fi scapate de sub control.

9.Bibliografie Concurenta Abordari teoretice si practice - Tatiana Mosteanu. Editura Economica,2000. .http://www.scribd.com/doc/31944426/CONCURENTA.