Introducere

Monopolul, in economie, defineste situatia unei piete pe care nu exista

concurenta din partea ofertei, intrucat nu se prezinta decat un singur
vanzator. In viziunea lui E. H. Chamberlin, monopolul exprima controlul
exercitat de un singur vanzator al unui bun economic pentru care nu exista
inlocuitor sau situatia cand o marfa este vanduta pe o piata doar de o
singura firma care fixeaza pretul.
Termenul de monopol evocă ideea de dominaţie, de stăpânire, dreptul de a
dispune de un sector de activitate sau de o piaţă. Funcţia esenţială a
monopolului o reprezintă dominaţia pieţei, a ofertei unui bun economic, iar
mobilul căruia îi subordonează activitatea îl constituie obţinerea profitului
ridicat de monopol.
1.1 Situaţii limită de monopol pur (absolut)
Monopolul absolut sau pur poate să apară ca:
a) drept de exclusivitate de licenţă sau drept de editor (copyright), marcă de
comerţ, care se acordă legal inventatorilor, autorilor, compozitorilor etc.
pentru a se bucura de uzufructul proprietăţii intelectuale o anumită perioadă
de timp;
b) monopolul natural, rezultat din deţinerea unor resurse naturale (mine de
cărbuni, zăcăminte minerale, de ţiţei etc.) sau a unor bunuri de capital
(reţele de distribuţie sau de transport prin conducte);
c) ofertă cu totul particulară a unui specialist sau individ talentat (violonist
de concert, creator de modă, designer etc.);
d) situaţie temporară când, în lipsa unui program de protecţie, firmele mici
şi mijlocii dintr-un domeniu sunt eliminate de pe o anumită piaţă de către o
firmă mare, puternică, care deţine economii de scară substanţiale sau sunt
„preluate” prin mijloace economice, sub formă de fuziuni şi absorbţii sau
asocieri, dând naştere la o formă de monopol natural.
De aceea monopolul reprezintă un dublu atac la bunăstarea
consumatorului: surplusul acestuia se reduce şi creşte cel al producătorului;
are loc o diminuare a producţiei ceea ce reprezintă o pierdere de bunăstare
netă pentru societate.
a) profitul de monopol poate deveni cel mai important motor al expansiunii
şi progresului pe termen lung, datorită stimulentului pe care-l oferă celor
care îşi riscă banii pentru a finanţa investiţii şi inovaţii.
b) datorită forţei financiare şi tehnice, monopolurile pot aloca resurse mai
mari pentru cercetarea ştiinţifică şi introducerea progresului tehnic,
asumându-şi cu mai multă promptitudine riscul acestor activităţi.
c) monopolul poate organiza producţii pe scară mai mare, poate beneficia
de economiile de scară care apar în condiţiile legii randamentelor de scară
crescătoare;
d) prin forţa economică pe care o deţine, monopolul are stabilitate mai mare
faţă de conjunctura nefavorabilă şi în competiţia cu partenerii externi.
MONOPOLUL PE PIAŢA DISTRIBUŢIEI DE GAZ METAN
E.ON Gaz România (fostă Distrigaz Nord) este o companie de distribuţie în
industria gazelor naturale din România. Compania a fost creată în anul
2000, când Guvernul României a hotărât restructurarea Romgaz, din
restructurare rezultând şi compania Distrigaz Nord.
E.ON Gaz România distribuie gaze naturale în 20 de judeţe din partea de
nord a ţării, în Transilvania, Crişana, Maramureş, Moldova şi Banat şi are
aproximativ 1,3 milioane de clienţi în aproximativ 1.007 localităţi. Cantitatea
de gaz furnizată într-un singur an a fost de aproximativ 3,1 miliarde metri
cubi, prin reţeaua de conducte de 17.600 km.
Patronii de la E.ON încearcă să monopolizeze distribuţia de energie
electrică şi gaz metan în întreaga Europă, stârnind reacţii vehemente în mai
multe ţări europene. Numai în România, E.ON Ruhrgas deţine jumătate din
distribuţia de gaz metan, beneficiind de o subevaluare a Distrigaz Nord SA.
Asupra practicilor E.ON, reprezentanţii ANPROGAZ au arătat că au sesizat
Consiliul Concurentei pentru abuzul de poziţie dominantă al proprietarilor
distribuţiei de gaz, doar ca cei din Consiliu au refuzat să îi ancheteze.
De altfel, acelaşi Consiliu al Concurenţei avizase favorabil preluarea
obligaţiilor restante ale Distrigaz Nord şi Sud la datoria publică, cu toate că
suportarea de către stat a contravalorii gazului pentru n-agenti economici s-
ar fi putut lejer încadra la ajutor de stat.
Distrigaz Nord încearcă să înlăture agenţii economici autorizaţi de
ANPROGAZ, iar tot ce înseamnă acces la sistemul de distribuţie a gazelor
naturale să se facă numai şi numai prin Distrigaz Nord sau prin alte firme
clientelare. Începând cu luna septembrie a anului trecut, instalaţiile de
racordare la gazele naturale sunt realizate exclusiv de către Distrigaz Nord
SA Targu-Mures, ceea ce contravine textului de lege, care prevede ca
aceste instalaţii pot fi realizate atât de operatorul de distribuţie (în speţă,
Distrigaz Nord SA Targu-Mures), cât şi de către agenţi economici privaţi,
autorizaţi în acest sens. Din septembrie şi până în prezent, firmele
particulare autorizate au suferit pierderi materiale considerabile.
CONCLUZII
De obicei, noi recunoaştem destul de uşor ca monopolurile sunt structuri
economice ineficiente pe termen mediu şi lung. Dar de unde provine
ineficienta monopolurilor? Ce anume le face să fie ineficiente?
O primă cauză a lipsei de eficienta o constituie, fără îndoială, proastă relaţie
dintre monopol şi piaţa. Orice monopol anulează relaţia dintre cerere şi
ofertă. În consecinţă, el nu mai poate nici să ofere şi nici să primească
informaţii corecte privitoare la piaţă, informaţii care se regăsesc, în ultimă
instanţă, în preţuri. Lipsite de aceste informaţii, monopolurile devin, aproape
inevitabil, incapabile să se adapteze la piaţă.
Exista însă şi un alt motiv pentru care monopolurile sunt, pe termen mediu
şi lung, ineficiente din punct de vedere economic. Acaparând piaţa, orice
monopol oferă iluzia unui loc de muncă sigur.
România şi-a pierdut şi bruma de independenta energetică pe care-o mai
avea, ajungând practic, din acest punct de vedere, la cheremul străinilor.
Definirea monopolului şi caracteristicile acestei pieţe
La o primă evaluare, s-ar părea că definirea monopolului este o chestiune
facilă ; pornind de la semnificaţia cuvântului monopol, de origine grecească
(unic vânzător), monopolul ar reprezenta acea situaţie de piaţă în care
oferta unui bun este concentrată în forţa unui singur producător (vânzător),
persoană fizică sau firmă, care se confruntă cu o cerere atomizată,
provenind de la numeroşi subiecţi, fiecare cu forţă economică şi cerere
individuală reduse.
1.3 Procesul monopolului
Datorită puterii de piaţă, monopolurile au capacitatea de a mări preţurile şi
restricţiona producţia în măsura în care bunurile substituibile nu sunt direct
accesibile şi perfect comparabile consumatorilor.
După cum spuneam, orice monopol atrage oameni aflaţi în căutarea unui
loc de muncă sigur. În cazul unui monopol de stat, atracţia este sporită
datorită dublei garanţii pe care o oferă. Pe lângă garanţia oferită în mod
obişnuit de orice monopol, monopolul de stat aduce cu sine garanţia
suplimentară a proprietarului. Simplul fapt că statul deţine în proprietate un
monopol reprezintă o garanţie a locului de muncă.
Pozitii de monopol in economa romaneasca
1.2. Echilibrul monopolului
Obiectul fundamental în gestiunea majorităţii covârşitoare a monopolurilor îl
reprezintă maximizarea profitului, adică:
VT – CT = Profit total max.
Bibliografie
http://www.eon-energie-romania.ro/
1. Ilie Băbăiţa, Duta Alexandrina – Introducere în Microeconomie- Editura
Universităţii de Vest , Timişoara, 1996
2. Constantin Popescu, Ilie Gavrilă, Dumitru Ciucur – Microeconomie Vol.1-
Editura Humanitas , Bucureşti, 2005
3. Doltu Claudiu – Microeconomie şi Macroeconomie- Editura ASE, 2004
Dar, numeroşi specialişti recunoscând argumentele de mai sus recomandă
ca în judecarea monopolurilor să nu se ignore şi unele efecte favorabile,
posibile pe care acestea le pot genera, cum ar fi:
Aceste concepţii au o trăsătură comună, şi anume, o singură firmă
realizează producţia ramurii, respectiv asigură oferta unui bun economic pe
o anumită piaţă. Aceste situaţii sunt rar întâlnite în economie. De aceea, în
definirea monopolului, adesea se apelează la noţiunea de elasticitate
încrucişată.
4. Huidumac Cătălin, Lazăr Alina – Microeconomie- Editura Tehnică,
Bucureşti, 2000
5. http://www.ase.ro/biblioteca/
Studiu de caz