Monopolul

Cuprins


1. Aspecte teoretice privind monopolul .......................................................... 1
1.1. Definirea monopolului ............................................................................................. 1
1.2. Tipuri de monopol.................................................................................................... 1
1.3. Bariere privind intrarea pe piata de monopol .......................................................... 2
1.4. Efectele nocive ale monopolului.............................................................................. 3
1.5. Reglementari actuale................................................................................................ 4
1.5.1. Reglementarile comunitare actuale .................................................................. 4
1.5.2. Reglementarile nationale actuale ..................................................................... 4
1.6. Formarea pretului in situatia de monopol ................................................................ 6
2. Studii de caz ....................................................................................... 9
2.1. Gazprom - monopol al extractiei si productiei rusesti de gaze naturale.................. 9
2.2. Romexpo monopol pe piata organizarii de targuri si expozitii........................... 10
2.3. Tarom - monopol pe piata interna......................................................................... 11
2.4. Loteria Romana...................................................................................................... 12
3. Concluzii ......................................................................................... 15
4. Bibliografie ...................................................................................... 16



















1
1. Aspecte teoretice privind monopolul


1.1. Definirea monopolului

In structura oricarei economii de piata, pe langa concurenta, apare si monopolul, fie
ca o replica la concurenta, fie ca o forma modificata a acesteia. In intelesul obisnuit- luat
ca o replica la concurenta- o intreprindere are situatia de monopol atunci cand ea este
unicul producator al unui produs omogen din ramura, in prezenta unui numar mare de
cumparatori. Consecinta fundamentala este urmatoarea: pretul nu mai este stabilit, in mod
exogen, prin jocul liber al fortelor pietei,ca in cazul concurentei perfecte, ci este fixat,
impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare, o firma pusa
in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe piata fara alti
producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie substituibil.
Astfel, monopolul reprezinta situatia de pe piata unui anumit bun a carui oferta este
asigurata de o singura persoana sau firma, produsul respectiv neavand substituenti
apropiati, iar furnizorul lui dispunand de posibilitatea ingradirii accesului altor firme in
ramura sau sectorul sau de activitate.


1.2. Tipuri de monopol

Luand ca criterii principale formele monopolurilor si cauzele care le dau nastere si
care contribuie la dezvoltatea lor, putem distinge urmatoarele tipuri de monopol:
Monopolul natural. Economia de scara realizata in anumite domenii
contribuie la scaderea costurilor de productie intr-o masura atat de mare incat alte firme
cu un volum mai redus de activitate nu ar putea ajunge la o atare performanta. In acelasi
timp, in anumite domenii, nici tehnologic si nici economic nu ar fi posibila existenta mai
multor intreprinderi concurente deoarece ar insemna cheltuieli prea mari de investitii.
Sunt exemplele clasice privind retelele de distributie a electricitatii, gazelor si apei,
retelele de termoficare, sistemele de irigatii, reteaua de cai ferate. Dublarea sau triplarea
acestor retele numai din dorinta de a exista intreprinderi concurente ar fi irational din
punct de vedere economic, intrucat pe de o parte, ar necesita o dublare sau triplare a
volumului de investitii, iar pe de alta parte, intre aceste intreprinderi s-ar putea realiza
intelegeri secrete, pentru fixarea preturilor si, in fond, problema restaurarii concurentei tot
nu s-ar rezolva.
Monopolul legal. Exista anumite produse sau sectoare de interes strategic
(apararea nationala) si de interes public care trebuie sa intre sub incidenta controlului
public. In aceasta privinta pot fi mentionate cele apartinand sectorului sanatatii sau celor
care trebuie supuse controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea si distributia
unor medicamente sau substante farmaceutice (morfina) productia si comercializarea
tutunului si alcoolui, precum si productia si utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi,
productia banilor, timbrelor etc.
Monopolul tehnologic este generat in special de proprietatea asupra
patentului de inventie si a dreptului de autor, ceea ce confera inventatorului sau autorului
2
controlul exclusiv asupra noului produs sau asupra noii tehnologii intreaga perioada
prevazuta de lege (15-17 ani pentru patente). De altfel orice producator de produs nou
vandut pe piata dispune, o perioada, de pozitia de monopol, perioada care va dura pana
cand alte firme vor veni pe piata cu produse similare sau substitubile. In conditiile
contemporane, monopolul tehnologic este foarte raspandit datorita, pe de o parte,
sistemului in care se desfasoara cercetarile si inovarile, iar pe de alta parte, preocuparilor
de a stimula si extinde activitatea de cercetare-dezvoltare, generatorul principal al
procesului de inovare.
Monopolul asupra marcii comerciale cuprinde astazi un mare numar de
produse ale industriei moderne. Imaginea produsului creata de originalitatea modelelor
reinnoite la anumite intervale de timp, si garantia calitatii produselor sunt legate de marca
comerciala care este unica, irepetabila si recunoscuta prin investitia facuta in reclama
insistenta, prin seriozitatea si promptitudinea cu care sunt serviti clientii.
Monopolul ca rezultat al economiilor de scara, care consta in faptul ca, daca
intr-o anumita ramura de activitate s-a format o firma de mari dimensiuni, beneficiara
deja a avantajelor productiei de scara, concretizate in esenta intr-un nivel redus al
costurilor, este dificil sa mai patrunda si o noua intreprindere care, pentru inceput, are
costuri ridicate.

Din punct de vedere al formei de proprietate, pot exista:
monopoluri private
monopoluri publice
monopoluri mixte, rezultate din cooperarea primelor doua.

Din punct de vedere al ariei pe care-si desfasoara activitatea, pot exista:
monopoluri nationale
monopoluri transnationale.

O situatie de monopol poate exista si atunci cand mai multe firme dintr-o ramura
se inteleg sa conlucreze pentru maximizarea profiturilor lor, eliminand concurenta dintre
ele si comportandu-se ca si cum ar fi o singura firma. Ele vor actiona prin limitarea
productiiilor lor totale la cantitatea care maximizeaza profitul ramurii. Aceste firme
formeaza astfel un cartel, in cadrul caruia, fiecarui participant i se aloca o anumita cota
din productia ramurii. De obicei, asemenea forme de intelegere sunt descurajate sau chiar
interzise prin masurile adoptate de guverne in cadrul asa-numitelor politici de
concurenta.


1.3. Bariere privind intrarea pe piata de monopol

Barierele de intrare pe piata pot fi fie naturale, fie create.Barierele naturale apar
cel mai adesea ca rezultat al economiilor de scara. Atunci cand curba costului mediu pe
termen lung are panta negativa pentru un interval mai mare al nivelului productiei,
firmele mari au costuri medii semnificativ mai scazute decat firmele mici.
Un monopol natural apare atunci cand, data fiind tehnologia curenta a industriei,
conditiile cererii nu permit ca mai mult de o firma sa acopere costurile, in timp ce
3
produce la un punct minim la curbei de costuri pe termen lung. Intr-un monopol natural
nu exista pret la care doua firme sa produca amandoua destul, astfel incat sa-si acopere
costurile totale.
Un alt tip de bariera determinata tehnologic este costul de instalare. Daca o firma
ar putea fi catapultata pe piata complet dezvoltata, ar putea fi capabila sa intre in
competitie efectiva cu monopolistii existenti. Insa costul ca o noua firma sa intre pe piata,
sa-si dezvolte produsele si sa stabileasca astfel de lucruri cum ar fi imaginea si reteaua de
colaboratori pot fi atat de mari, incat intrarea ar putea fi neprofitabila.
Multe bariere de intrare sunt create prin actiune guvernamentala constienta si,
de aceea, sunt oficial acceptate. Legile care vizeaza protectia inventiilor si inovatiilor, de
exemplu, pot preveni intrarea, conferind doar detinatorului patentului unicul drept legal
de a produce un produs, pentru o perioada de timp specifica.
Protectia inventiilor a condus la o batalie majora si prelungita intre natiuni,
desfasurata in organizatii internationale, care incearca sa forteze conditiile pentru comert
si investi incearca sa forteze conditiile pentru comert si investitii corecte. Majoritatea
tarilor dezvoltate, unde se realizeaza cea mai mare parte a cercetarilor si dezvoltarii
mondiale, au incercat sa-si extinda drepturile de protectie a investitiilor si la alte tari. Ei
obiecteaza ca, fara profiturile temporare de monopol pe care le creaza protectia unei
inventii, stimularea de a crea noi produse si noi procedee de productie ar fi slabita. Tarile
mai putin dezvoltate au incercat sa mentina legi slabe sau inexistente ale protectiei
inventiilor. Aceasta le permite sa produca produse noi in conditii mai competitive si sa
evite astfel plata profiturilor de monopol detinatorilor drepturilor de brevet din tarile
dezvoltate.
Alte bariere pot fi create de o firma sau de firme care exista deja pe piata. In
cazuri extreme, teama de violenta sau de sabotaj poate stopa intrarea. Cele mai evidente
bariere de acest tip sunt intalnite in productia si vanzarea de bunuri si produse ilegale,
unde operarea in afara legii permite impunerea unor bariere in fata noilor intrari ilegale,
dar foarte puternice. Comertul cu droguri este un exemplu curent. Dimpotriva, firmele
legitime pot utiliza tactici legale care au ca scop cresterea costurilor de instalare ale unui
nou venit. Exemple sunt teama de reduceri de pret, care sunt destinate impunerii de
pierderi insuportabile unui nou venit, si o reclama intensa a numelor de marca.


1.4. Efectele nocive ale monopolului

Pozitia de monopol reprezinta consecinta unei dominatii exclusive a unor agenti
economici, astfel ca monopolul poate fi de fapt sau legal. Astfel ca, dominatia exclusiva a
unei piete nu duce intotdeauna la practici restrictive de concurenta, deoarece dominatia
poate sa creeze fie o reducere a tarifelor ca urmare a economiilor de scara, fie agentii
economici rivali vor lua locul agentului monopolist, situatii prin care se manifesta o asa-
numita concurenta monopolistica.
Monopolul genereaza, inainte de toate, efecte nocive pentru consumatori, ducand
in principal la cresterea preturilor si scaderea calitatii produselor, fapt care determina
clientii sa plateasca un pret mai mare pe un anumit produs decat valoarea reala a marfii.
Un alt efect al monopolismului este acela al destabilizarii functionalitatii relatiilor
4
economice de piata, dictand conditiile economice ale operatiunilor comerciale, anihileaza
posibilitatea negocierilor libere a schimbului de valori materiale.


1.5. Reglementari actuale

1.5.1. Reglementarile comunitare actuale
Comisia Europeana a constituit instrumentul de baza care a condus la liberalizarea
comertului si, implicit, a concurentei si, prin urmare, la nivel comunitar exista
reglementari sporadice in materia monopolurilor. Se prevede ca statele membre trebuie sa
adapteze in mod treptat orice monopol de stat cu caracter comercial, astfel incat la
expirarea perioadei de tranzitie sa nu existe nicio discriminare intre cetatenii statelor
membre privind conditiile de achizitionare si comercializare a marfurilor.
In privinta reprimarii practicilor monopoliste, Comisia asigura aplicarea
principiilor stabilite in Tratatul C.E. La cererea unui stat membru sau din proprie
initiativa, in cooperare cu autoritatile competente din statele membre, Comisia
investigheaza cazurile care se presupune ca incalca aceste principii.
In conditiile in care se constata ca s-a comis o incalcare, Comisia propune
masurile care se impun pentru ca masura sa inceteze, iar daca incalcarea nu inceteaza
Comisia consemneaza incalcarea principiilor printr-o decizie motivata, ocazie cu care o
va putea publica si va solicita statului membru sa ia masuri de remediere a situatiei.

1.5.2. Reglementarile nationale actuale
In prezent, monopolul si reprimarea practicilor monopoliste formeaza obiectul
dreptului antitrust; in Romania actele normative de baza le constituie Legea concurentei
nr. 21/1996 si Legea monopolului nr.31/1996.
In afara de actele normative interne, reprimarea practicilor monopoliste este
condusa si de reglementarile Conventiilor multilaterale semnate de Romania, dintre care:
Acordul cu statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb si a aranjamentelor agricole
bilaterale incheiat la Geneva, Acordul european incheiat la Bruxelles intre Romania si
Comunitatile Europene, Acordul interimar privint comertul si aspectele legate de
comertul dintre Romania si Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea
Europeana a Carbunelui.
In doctrina se utilizeaza si notiunea de monopol natural. Astfel, in doctrina
economica se apreciaza ca, in unele cazuri, este mai eficient sa existe o singura firma
intr-o ramura si nu mai multe. Daca prin aparitia mai multor firme costurile totale s-ar
mari comparativ cu situatia in care ar exista una singura, atunci firma respectiva se
apreciaza ca este un monopol natural. Astfel, daca productia este caracterizata de
fenomenul economiilor de scara, atunci costul mediu este in permanenta descrescator si
deci o singura firma poate realiza orice nivel al productiei la costuri mai mici decat in
cazul in care ar fi mai multe firme pe piata respectiva. In consecinta, aparitia concurentei
pe o piata de tip monopol natural nu este eficienta, deoarece ar duce la cresterea
preturilor.
In legislatie, o activitate economica de productie sau servicii va constitui monopol
natural daca, datorita necesitatii unor tehnologii specifice sau a unor investitii de capital
cu costuri ridicate, nu se poate realiza cu eficienta normala.
5
Reglementarea cadru privind monopolul statului cu privire la unele activitati
economice o constituie Legea nr.31/1996 privind regimul monolului de stat. Astfel, prin
monopol de stat se intelege dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor
economici cu capital de stat si privat la activitatile economice constituind monopol de stat
si conditiile de exercitare ale acestora.
Sunt clasificate ca activitati constituind monopol de stat urmatoarele tipuri de
activitati:
Fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor
Producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin
substante stupefiante
Extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si
a pietrelor pretioase
Producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale
Fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, alcoolului
si a bauturilor spirtoase distilate
Fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a
produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete
Organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate
Organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive
Prin exceptie, nu reprezinta monopol de stat fabricarea bauturilor alcoolice in
gospodariile personale pentru consum propriu
Pozitia de monopol oferita intreprinderilor conduce la cresterea preturilor, la
scaderea calitatii serviciilor oferite si la o ramanere in urma din punct de vedere al
inovatiilor si investitiilor. De aceea, Comisia Europeana a considerat ca libera concurenta
trebuie introdusa si in sectoarele sub monopol, pentru a imbunatati calitatea serviciilor si
a scadea nivelul preturilor.
Procesul de deschidere a acestor sectoare spre concurenta antreneaza un impact
pozitiv atat pentru utilizatorii intermediari, cat si pentru consumatorii finali.
In general, monopolul a fost prezent in industriile de retea-transport, energie si
telecomunicatii. In aceste sectoare, trebuie sa se faca distinctie intre infrastructura si
serviciile oferite prin intermediul acestei infrastructuri. In timp ce este greu sa se creeze o
a doua infrastructura din motive de costuri ale investitiilor si ale eficientei economice,
este posibil si este de dorit sa se creeze conditii de concurenta in domeniul serviciilor
oferite. In consecinta, Comisia Europeana a dezvoltat conceptul de separare a
infrastructurii de activitatile comerciale. Astfel, infrastructura devine numai mijlocul care
face posibila concurenta, in timp ce dreptul la proprietate exclusiva poate ramane in
vigoare.
Procesul de deschidere a competitiei contribuie la imbunatatirea generala a
concurentei din intreaga economie, iar efectul se simte cel mai bine de catre consumatorii
finali, care beneficiaza de preturi mai mici si de servicii mai eficiente.
In vederea demararii acestui proces, Comisia utilizeaza diferite metode pentru a
aplica principiul deschiderii pietelor supuse monopolului, verifica daca antrepenorii si
tarile membre din care acestia provin respecta regulile comunitare privind concurenta,
urmaresc daca autoritatile publice, atunci cand stabilesc conditiile in care intreprinderile
vor presta servicii de interes general, sa nu depaseasca limitele necesare prestarii
serviciilor respective.
6
Ocrotirea pietei libere impotriva practicilor monopoliste poate fi urmarite pe doua
cai distincte, cea a controlului preventiv si a aplicarii de sanctiuni.
In Romania, administrarea monopolurilor de stat se face de catre Ministerul
Finantelor, iar exploatarea activitatilor constituind monopol de stat se face de catre
agentii economici cu capital de stat si privat, inclusiv de catre producatorii individuali, pe
baza de licente eliberate de Ministerul Finantelor, cu avizul ministerului de resort sau al
BNR in cazul metalelor si al pietrelor pretioase.
Preturile si tarifele maximale la produsele si serviciile ce intra in sfera
monopolului de stat sunt supravegheate de Guvern, cu avizul Consiliului Concurentei.
Controlul respectarii regimului legal al activitatilor din domeniul monopolului de
stat se exercita de catre organele de specialitate ale Ministerului Finantelor. In vederea
exercitarii controlului, ministerele de resort si, dupa caz, autoritatile publice interesate vor
comunica, la solicitarea Ministerului Finantelor, lista cu specialistii agreati pentru
activitatile ce intra in sfera monopolului de stat.


1.6. Formarea pretului in situatia de monopol

Spre deosebire de situatia concurentei perfecte, cand pretul este exogen
intreprinderii, in situatia de monopol sau monopson, fixarea preturilor depinde de actunea
acestora, iar strategiile principale constau in stabilirea simultana a preturilor si a
cantitatilor.
Trecerea de la concurenta perfecta la monopol poate avea ca efecte, fie cresterea
productiei, reducerea costului si a pretului de vanzarea in conditii de eficienta economica,
de obtinere a profiturilor ridicate, fie de antrenare a risipei, reducerii eficientei
economice, ceea ce provoaca ridicarea pretului, concomitent cu diminuarea productiei.
Monopolul are avantajul puterii economice ridicate in fata riscului, al inovatiilor, al
aparitiei de noi bunuri si de noi metode de producere a acestora care asigura in final
obtinerea de profituri suficiente pentru a stimula innoirea.
Echilibrul producatorului se obtine atunci cand el nu mai este interesat sa
modifice pretul si cantitatea bunului produs. Obiectivul fundamental al maximizarii
profitului se infaptuieste prin strategiile alternative posibile de aplicat in intreprinderea
monopolista.
Strategia stabilirii pretului pentru acel nivel al incasarii medii obtinute la
nivel al productiei pentru care incasarea marginala medie este egala cu costul marginal
mediu, profitul unitar fiind maxim.

Incidenta preturilor in regulile alternative de gestionare folosite de monopol.
Se cunosc trei reguli importante care pot fi aplicate in scopul echilibrului producatorului,
bazate pe cuplul cantitate-pret. ( PQ):
Maximizarea cifrei de afaceri, metoda ce se aplica atunci cand monopolistul
urmareste evitarea aparitiei concurentilor, preferand sa aiba profituri imediate mai
putin ridicate, chiar sa riste niste pierderi uneori, pentru a-si proteja situatia de
monopol. Conditia ce permite atingerea acestui obiectiv este: Incasarea marginala
= 0. Astfel, producatorul castiga nu pe seama profitului pe produs, ci pe seama
cantitatii mari a productiei, ceea ce duce la o cifra de afaceri totala ridicata.
7
Gestiunea la echilibru, metoda cese aplica atunci cand producatorul este
preocupat pentru sporirea productiei sale impotriva eventualilor concurenti, fara a
se expune la pierderi. Pretul si costul se afla la nivelul pragului de rentabilitate,
fiind egale. Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati pentru evitarea crearii
stocurilor de marfuri nevandute si, deci, a unor pierderi mai mari. La nivelul
volumului total de activitate, anularea profitului este data de egalitatea dintre
incasarile totale ( cifra de afaceri) si costurile totale. Aceasta metoda se poate
aplica si atunci cand monopolul este administrat de catre stat, care urmareste
suprimarea profiturilor si evitarea pierderilor.
Stabilirea pretului la nivelul costului marginal.In cadrul acestei metode pretul
este egal cu costul marginal. Se aplica atunci cand gestiunea la echilibru nu da
rezultatele dorite sau in situatia de administrare a monopolului de catre stat. In
acest fel, se inlatura supraprofiturile, dar scad si sarcinile asupra finantelor publice
de a acoperi pierderile. Aplicarea acestei metode determina mai ales pe utilizatori
sa economiseasca resursele, deoarece prin pretul produselor se asigura acoperirea
costului real al obtinerii ansamblului bunurilor. De asemenea, metoda ofera si
posibilitatea de diferentiere a preturilor sau tarifelor acelorasi produse sau servicii
in functie de factorii care influenteaza nivelul costului marginal - de exemplu:
consumul de energie diferentiat, ziua sau noaptea; folosirea serviciilor telefonice
dupa gradul de incarcare a retelei; taxarea transportului in comun dupa sezon, s.a.

Strategia discriminarii in stabilirea pretului de catre monopoluri.
Aceasta se manifesta atunci cand intreprinderea vinde aceleasi produse la preturi
diferite, pe piete diferite, in scopul sporirii vanzarilor. Astfel, se procedeaza la vanzarea
ultimelor cantitati mai ieftin decat a primelor cantitati. Strategia, fiind avantajoasa, se
poate aplica numai pe piete diferite, care nu comunica intre ele. Separarea pietelor poate
fi temporala (sezon), geografica ( piata interna si piata externa), sociologica( pe baza
comportamentului sau tratamentului diferit al diferitelor categorii de cumparatori).
Profitul total este cu atat mai ridicat cu cat se pot distinge pietelele diferite pe care se
practica preturi deosebite.
Discriminarea cunoaste si cazuri limita, de discriminare perfecta, in care pretul
este ajustat la cat este dispus clientul sa plateasca (bunuri si cantitati de cumparaturi
foarte reduse si putine la numar, care atrag interesul discriminarii).
O conditie a discriminarii este ca elasticitatea cererii sa fie diferita de la o piata la
alta. La elasticitati identice, preturile trebuie sa fie aceleasi.
Discriminarea prin preturi este profitabila, pentru ca fie diferitii cumparatori
doresc sa plateasca sume diferite pentru acel produs, fie un cumparator doreste sa
plateasca sume diferite pentru unitati diferite din acelasi produs.
Discriminarea prin pret poate lua trei forme:
Discriminare de gradul intai (perfecta) intreprinderea cunoaste curba cererii
fiecarui consumator pentru bunul pe care il produce si va incerca sa determine
consumatorul sa plateasca pretul maxim si sa atraga majoritatea consumatorilor
Discriminare de gradul doi intreprinderea fixeaza preturi diferite pentru
cantitati diferite de bunuri cerute, incercand sa obtina o parte din surplusul
consumatorului
8
Discriminare de gradul trei intreprinderea isi va creste profitul prin
vanzarea productiei la preturi diferite pe fiecare piata in conditiile mentinerii separate a
pietelor. Pretul va fi mai mare pe piata unde cererea este mai putin elastica.
Discriminarea prin pret prezinta doua consecinte importante:
1) Pentru orice nivel dat al productiei, cel mai profitabil sistem de preturi
discriminatorii va oferi un venit total mai mare firmei decat pretul unic, corespunzator
situatiei de maximizare a profitului.
2) Productia, in conditiile discriminarii prin preturi, va fi in general mai mare
decat in conditiile unui monopol cu pret unic.
Exista doua probleme relativ separate, implicate in evaluarea oricarui exemplu
particular de discriminare de pret. Una priveste efectul discriminarii asupra nivelului de
productie, iar cealalta priveste efectul discriminarii asupra distributiei venitului.
Discriminarea face, de obicei, ca productia sa fie mai mare decat ar fi daca s-ar
cere un pret unic. Adesea, insa, efectul discriminarii apare asupra distributiei venitului,
care este responsabil de reactiile puternic emotionale ale oamenilor in fata lor.
La cresterea profiturilor firmei-monopol, discriminarea prin preturi transfera
venitul de la cumparatori la vanzatori. Atunci cand cumparatorii sunt saraci si vanzatorii
sunt bogati, aceasta poate parea indezirabil. Insa, discriminarea permite uneori oamenilor
cu venituri mai mici sa cumpere un produs pe care ar fi incapabili sa si-l permita, daca
acesta ar fi vandut la un singur pret. Aceasta permite maximizarea profiturilor
producatorului.






















9
2. Studii de caz


2.1. Gazprom - monopol al extractiei si productiei rusesti de gaze
naturale

Gazprom este cea mai mare companie producatoare de gaze naturale din lume. In
mai 200, capitalizarea companiei a ajuns la 348 miliarde dolari, facand-o, in aceasta
privinta, a treia din lume, dupa ExxonMobil si General Electric si prima din Europa.
Gazprom controleaza 17% din rezervele mondiale cunoscute de gaze naturale,
acoperind aproximativ un sfert din consumul Europei si detine monopolul extractiei si
productiei de gaze naturale in Rusia.
La sfarsitul anului 2004, Gazprom era unicul furnizor in Bosnia si Hertegovina,
Estonia, Finlanda, Macedonia, Lituania, Letonia, Moldova si Slovacia si furniza 97% din
gazele Bulgariei, 89% din ale Ungariei, 86% din ale Poloniei, aproape 75% din ale
Cehiei, 67% din alte Turciei, 65% din ale Austriei, 40% din ale Romaniei, 36% din ale
Germaniei, 27% din ale Italiei si 25% din ale Frantei. 25% din gazele utilizate in Uniunea
Europeana per ansamblu sunt furnizate de Gazprom.
Profitand de pozitia pe care o are pe piata europeana a gazelor naturale, Gazprom
a socat Europa, la inceputul anului 2006, cand a intrerupt livrarile catre Ucraina, stat
traversat de principalele conducte de gaze catre statele europene, din cauza unui conflict
legat de pretul gazelor. Autoritatile de la Kiev refuzasera sa semneze un nou contract cu
Moscova care prevedea majorarea de patru ori a pretului perceput de Rusia pentru gaze.
Pana in prezent, Rusia vindea Ucrainei gaz la pretul de 50 de dolari pentru 1.000 de metri
cubi, dar de la 1 ianuarie 2005 Gazprom a cerut de peste patru ori mai mult, adica 230 de
dolari pe mia de metri cubi, un pret pe care Ucraina nu si-l putea permite. Intelegerea care
era valabila inainte de acest conflict prevedea ca Ucraina primea gaz ieftin din Rusia, in
vreme ce Rusia folosea conductele de transport ale Ucrainei pentru gazul pe care il
exporta in alte tari.
In cele din urma s-a ajuns la un acord prin care Rusia nu va mai vinde gaze direct
Ucrainei ci unei companii intermediare, la pretul pe care Moscova l-a cerut de la bun
inceput, adica 230 de dolari pe 1000 de metri cubi. Ulterior, Ucraina va cumpara gaz de
la compania intermediara, la un pret mult mai mic, de 95 de dolari pe 1000 de metri cubi
- un pret pe care Kievul si-l poate permite. Compania intermediara se numeste
Rosukrenergo, este o firma ruso-elvetiana, si va putea vinde Ucrainei gaze la un pret mai
mic fiindca primeste gaze la un tarif redus si din Turkmenistan. Asta inseamna ca,
potrivit intelegerii din prezent, Ucraina va primi un amestec de gaze din Rusia si
Turkmenistan, la un pret mediu. Anterior, Ucraina importa gaze din Turkmenistan la
pretul de 50 de dolari pe mia de metri cubi.
Uniunea Europeana incearca prin proiectele sale sa impiedice monopolul rusesc
sa achizitioneze retelele de distributie a gazelor naturale din spatiul european. Controlul
UE asupra expansiunii Gazprom este insa limitat. Faptul ca Rusia a utilizat resursele
energetice in scopuri de santaj (situatia produsa in 2006, cand Gazprom a intrerupt
livrarile de gaze naturale spre Ucraina si tarile invecinate, foste membre ale URSS,
incercand sa le determine sa accepte tarife mai mari pentru gazele naturale livrate si
10
dorinta de a pedepsi statele care au adoptat politici contrare intereselor sale) a determinat
liderii europeni sa isi schimbe atitudinea fata de aceasta.
Gazprom continua sa se extinda pe plan mondial la inceputul anului 2008 a
reusit sa convinga Iranul sa permita intrarea sa in cel mai mare proiect energetic iranian:
South Pars (respectiv cel mai mare zacamant gazifer din lume), a inceput negocierile cu
compania americana Conoco Phillips pentru producerea gazului natural in Alaska si
construirea conductei Den Ali din Alaska la Chicago. Totodata, Gazprom a amenintat din
nou Ucraina, la sfarsitul lunii noiembrie 2008, cu sistarea furnizarii de gaze naturale, in
cazul in care Kievul nu achita o datorie de 2,4 miliarde dolari pentru carburantul furnizat
de compania rusa.
Gazprom profita de pozitia monopolista pe care o are in anumite tari sau
dominanta in altele si practica tarife foarte mari in Romania de exemplu s-a majorat
tariful de la 376$/1.000 m
3
la 390$/1.000 m
3
. Gazprom are o formula de stabilire a
pretului customer-made, adica individual, in functie de client, aceasta fiind explicatia
pentru pretul ridicat al gazului importat in Romania. Putem vorbi deci despre existenta
unei discriminari prin pret, pentru ca se practica preturi diferite pe piete diferite. Daca
Gazprom isi va continua expansiunea si va ajunge sa detina o pozitie monopolista in mai
mlte tari, resursele energetice ar putea deveni realmente un mijloc de santaj, iar pretul
acestora ar putea creste nejustificat de mult.


2.2. Romexpo monopol pe piata organizarii de targuri si
expozitii

Cel mai mare spatiu expozitional din Capitala este in patrimoniul Romexpo.
Astfel, monopolul exercitat de companie pe piata organizarii de targuri si expozitii
impiedica dezvoltarea acestei piete, pentru ca celelalte companii specializate nu dispun de
spatiile expozitionale necesare afacerilor lor. Monopolul exercitat de Romexpo
impiedica, totodata, aparitia pe piata romaneasca a jucatorilor internationali importanti
din domeniul organizarii de targuri si expozitii, intrucat acestia nu ar dispune, aici, de
spatii pentru a-si desfasura activitatea.
In 2005, liderul pietei de targuri si expozitii din Romania, Romexpo, a inregistrat
un profit net de 19,18 milioane lei (circa 5,3 milioane euro) si o cifra de afaceri de
aproape 58,7 milioane lei (16,21 milioane euro). Tot in 2005, compania ABPlus,
specializata in organizarea de targuri, expozitii si conferinte, a inregistrat un profit net de
417.760 lei (115.403 euro) si o cifra de afaceri de 4,58 milioane lei (1,26 milioane euro).
In acest an, Romexpo a cerut agentiilor de turism taxe foarte mari pentru
participarea cu standuri la Targul de Turism, calitatea serviciilor fiind insa foarte scazuta.
Preturile pentru un metru patrat de spatiu inchiriat de agentiile de turism in pavilionul
expozitional au fost intre 84 si 96 de euro, iar firmele care au semnat un contract de
colaborare cu organizatorii au primit o reducere de 50%. Cu toate acestea, reprezentantii
agentiilor de turism sunt nemultumiti si de preturi, si de felul cum au fost gestionati, de
catre Romexpo, banii incasati de la ei cu ocazia celei de-a XX-a editii a Targului de
Turism. Preturile practicate de Romexpo nu se justificau, bugetul cheltuit de o agentie
pentru participarea la targ fiind echivalent cu cel pentru realizarea unei adevarate
campanii de promovare. De asemenea, Romexpo nu a folosit o parte din sumele incasate
11
pentru a oferi si servicii de promovare ale targului, costurile devenind astfel foarte mari
in raport cu numarul de clienti adusi. Au existat de asemenea probleme si cu serviciile de
internet oferite, iar comunicarea cu organizatorii, pe orice fel de problema, a fost
deficitara. Exemplul Romexpo ilustraza foarte bine unul dintre efectele nocive ale
monopolismului si anume faptul ca clientii platesc un pret mai mare pentru un anumit
serviciu decat valoarea reala a acestuia.


2.3. Tarom - monopol pe piata interna

Tarom detine un cvasi-monopol pe piata zborurilor interne. In martie 2006,
compania Blue Air a oprit zborurile pe ruta Bucuresti-Timisoara, insa in prezent a reluat
cursele interne, insa pe rutele Bucuresti-Arad si Bucuresti-Constanta.Astfel, Tarom detine
monopolul pe rutele dintre orasele Bucuresti, Baia Mare, Bacau, Timisoara, Iasi, Cluj,
Oradea, Satu Mare, Timisoara, Targu Mures. Incercarile de a concura Taromul in
interiorul tarii au fost, pana acum, sortite esecului. Din decembrie 2005 si pana la 1
martie 2006, Blue Air a operat zilnic pe ruta Bucuresti - Timisoara doua curse dus-intors,
dimineata si seara. Pentru a putea fi profitabila, era nevoie de un grad grad mediu de
ocupare de peste 70%, insa a fost atins doar 30-35%.
Chiar daca tarifele practicate de Blue Air pe ruta Bucuresti-Timisoara erau de 39
de euro cursa, compania nu a putut concura cu Tarom, drept pentru care a decis sa se
axeze doar pe curse externe. Ca sa se impuna pe piata, o companie noua trebuie sa lase
tarifele cat mai jos. Scazand preturile, are nevoie de un grad de ocupare cat mai ridicat,
doar ca acesta are sanse sa fie atins dupa mai mult de un an de zboruri, pana cand noul
intrat incepe sa devina cunoscut si sa castige increderea calatorilor. Dar intr-un singur an,
un operator aerian poate pierde milioane de dolari, si nimeni nu-i poate garanta ca dupa
acest interval de timp va face profit. Pentru ca un avion nou poate costa si 30-40 de
milioane de dolari, majoritatea companiilor aeriene care au incercat sa intre pe piata au
apelat la leasing-ul operational, adica inchirierea avioanelor pentru un numar de ani
contra platii unor sume fixe lunare destul de ridicate. Blue Air, de exemplu, plateste lunar
aproape 200.000 de dolari pentru fiecare din cele doua aeronave Boeing-737, care au cate
148 de locuri, luate in leasing operational de la o firma din Marea Britanie.
In aceste conditii, sunt extrem de putini cei care se incumeta sa investeasca. A
facut asta firma Dac Air, care a zburat doar intre 1996 si 1998, atat pe rute interne, cat si
externe. A urmat apoi in 2001 Angel Airlines, care opera cu avioane de 18 locuri, dar nu
au rezistat mai mult de trei ani.
Este foarte greu ca o firma nou intrata pe piata sa poata concura cu Tarom, din
mai multe motive: numarul insuficient de aeronave pe care si-l poate permite o companie
noua pentru a putea acoperi mai multe rute, timpul indelungat necesar acesteia pentru a se
face cunoscuta, costurile mari pe care le implica astfel de zboruri, lucruri la care se
adauga faptul ca, atunci cand apare concurenta, Tarom isi permite sa lanseze oferte
promotionale prin care sa reduca substantial preturile pentru a o elimina.
Ca orice monopol, si cel al Tarom se traduce in primul rand prin tarife mari. De
exemplu, in 2006, un bilet dus-intors cu Tarom pe ruta Bucuresti-Cluj putea costa chiar si
262 de euro, in conditiile in care multi operatori aerieni au oferte promotionale care
12
anunta ca o cursa dus-intors de la Bucuresti catre New York, Montreal sau Toronto sau
catre alte curse din Europa nu costa mai mult de 300 de euro.
Cu toate acestea, Tarom practica tarife interne mari, iar incasarile din acestea
cresc de la an la an. Transportul de pasageri pe cursele interne a adus companiei Tarom
venituri de peste cinci milioane de dolari in 2002. In anul urmator, acestea au crescut la
peste noua milioane de dolari, pentru ca in primele noua luni ale anului 2004, sa se
realizeze venituri care au depasit zece milioane de dolari.
In conditiile unui pret pentru un bilet dus-intors pe o ruta interna poate costa mai
mult decat salariul mediu pe economie, zborurile sunt profitabile pentru ca, in general,
pasagerii sunt oameni de afaceri, ale caror cheltuieli sunt suportate de companie.
Avantajul este ca un om de afaceri poate pleca dimineata din Cluj spre Bucuresti si se
poate intoarce in aceeasi seara cu avionul. In schimb, daca merge cu o masina, va trebui
sa ramana peste noapte si calculand costul benzinei si inchirierii camerei la hotel plus
timpul pierdut costurile devin comparabile.
Tarom, care profita din plin de cresterea de la an la an a traficului de business in
interiorul tarii si de faptul ca pentru oamenii de afaceri este mult mai important timpul
castigat decat pretul biletului de avion. La fel se intampla si pentru cealalta categorie de
clienti fideli ai curselor aeriene interne, parlamentarii, care zboara permanent dintr-un
oras in altul. De asemenea, pretul nu este, nici pentru ei o problema.


2.4. Loteria Romana

Loteria Nationala este una dintre cele mai profitabile companii romanesti, are un
rulaj imens si un profit de circa 50 de milioane de euro anual. Functionand in regim de
monopol al statului, loteria se subordoneaza direct Ministerului de Finante.
Guvernul Tariceanu a adoptat o ordonanta de urgenta in martie 2005 care
prevedea ca o parte din castiguri merge direct catre Agentia Nationala pentru Sport care
finanteaza la randul ei, Comitetul Olimpic Roman si Federatia Romana de Fotbal, iar cel
putin 60% din venituri sunt destinate constructiei de locuinte pentru tineri, dar si
proiectelor privind doua mari arene sportive.
Potrivit statutului de functionare, majoritatea fondurilor obtinute de loterie sunt
folosite pentru sustinerea unor programe sociale sau din domeniul sanatatii.
Loteria Nationala a fost infiintata in 1906, la initiativa regelui Carol I, iar
profiturile erau indreptate spre "ameliorarea starii de sanatate si igiena a poporului
roman". In 1931, institutia a fost reorganizata, iar banii au inceput sa mearga direct catre
Fondul General Sanitar. Loteria a supravietuit regimului comunist, iar actuala forma de
organizare dateaza din 1994. Jocurile de noroc constituie monopol de stat si aceasta
optiune este asumata de toate guvernele statelor civilizate care pastreaza astfel controlul
asupra ofertei de jocuri de noroc dar si asupra destinatiei fondurilor obtinute din jocuri de
noroc care trebuie sa fie utilizate preponderant pentru finantarea unor obiective ori nevoi
sociale.




13


































In 2004, Loteria a scumpit dintr-o data cu 2 lei varianta, ajungandu-se la 4 lei pe
varianta. In 2007, pretul unei variante era de 4,4 lei, adica aproximativ 1,33 euro,
comparabil cu preturile din Anglia, Germania sau Irlanda, tari cu putere de cumparare
mult mai mare. Cat costa o varianta simpla la jocurile principale ale loteriilor europene:
Moldova(loto 6/36) - 0,3 euro
Belgia(loto 6/42) - 0,5 euro
Evolutia cifrei de afaceri in perioada 2005 - 2007
0,00
200.000,00
400.000,00
600.000,00
800.000,00
1.000.000,00
1.200.000,00
m
i
i

l
e
i
Cifra de afaceri 704.056,00 945.288,00 1.114.770,46
2005 2006 2007
Evolutia profitului net in perioada 2005 - 2007
0,00
20.000,00
40.000,00
60.000,00
80.000,00
100.000,00
120.000,00
140.000,00
160.000,00
m
i
i

l
e
i
PROFIT NET 85.302,00 122.597,00 147.968,24
2005 2006 2007
14
Franta(loto 6/49) - 1,2 euro pentru doua variante (exista obligatia de a juca cel
putin doua variante)
Luxemburg(loto 6/49) - 0,75 euro
Italia(loto 6/90) - 1 euro
Anglia (loto 6/49) - 1,45 euro
Irlanda(loto 6/42) - 3 euro pentru doua variante jucate obligatoriu
Germania (loto 6/49) - 1,65 euro
In prezent, pretul unei variante este de 6 lei. Loteria Romana are in vedere in
stabilirea preturilor, in primul rand, inflatia, cresterea atractivitatii jocurilor si asteptarile
publicului in ceea ce priveste castigurile oferite la categoriile de joc. Preturi mai mari pot
inseamna bilete mai putine jucate si deci sanse mai putine de castig si poturi mai mari.
Strategia a functionat in anul 2007, cand timp de15 saptamani nu s-a mai castigat
la Loto, premiul cel mare ajungand la un nivel istoric: peste 10 milioane de euro. Pretul
pentru varianta la 6/49, stabilit in urma unor analize de piata, este inflentat de faptul ca
jocul are o cautare atat de mare si ca jucatorii de Loto au la dispozitie trageri si mai
ieftine. Cei care nu sunt dispusi sa plateasca pretul unei variante la 6/49 pot alege alte
jocuri - de exemplu 5/40 - dar la care premiile sunt mai mici.
Tot bazandu-se pe strategia poturilor mari, Loteria nu doreste sa redistribuie suma
de la fondul de castiguri catre celelalte categorii inferioare; oamenii sunt atrasi de
reportul foarte mare si redistribuirea potului ar aduce pierderea unui numar important de
clienti.

























15
3. Concluzii

Monopolul apare in economie fie ca o replica la concurenta, fie ca o forma
modificata a acesteia. Consecinta fundamentala a monopolului este ca pretul nu mai este
stabilit, in mod exogen, prin jocul liber al fortelor pietei,ca in cazul concurentei perfecte,
ci este fixat, impreuna cu volumul productiei, de insasi firma producatoare. Prin urmare,
o firma pusa in situatia de a fi monopolista trebuie sa fie singura care ofera produse pe
piata fara alti producatori concurenti (nationali sau straini), iar produsul sa nu fie
substituibil.
In economiile de piata monopolul si modul de a mentine si restaura concurenta au
devenit probleme clasice ale stiintei economice. Treptat, s-au clarificat problemele
teoretice privind monopolul prin studiul realitatilor economice in care evolueaza
structurile monopoliste in cadrul economiilor de piata, precum si prin evidentierea
fenomenelor noi aparute in economiile moderne contemporane, paralel cu elaborarea si
aplicarea pe scara tot mai larga a unor politici antimonopoliste.
Din cauza efectelor negative asupra consumatorilor finali pe care monopolul le
poate avea este necesara supravegherea acestuia si existenta unui cadru care sa il
reglementeze. Totodata, este necesara continua analiza a sitatiilor de monopol si
incadrarea lor in cadrul realitatii economice pentru o mai buna intelegere a acesteia din
urma.























16
4. Bibliografie

1. Aurelia Cotutiu Drept roman si comunitar al concurentei, Editura C. H. Beck,
Bucuresti, 2008
2. David Begg, Stanley Fischer Economics, Editura McGraw-Hill, Londra, 2005
3. Tatiana Mosteanu, coord. Preturi si concurenta, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2000
4. Tatiana Mosteanu, coord. Preturi si concurenta, Editura Universitara, Bucuresti,
2006
5. Maican Ovidiu Monopolurile comerciale, Tribuna Economica, nr.9, anul 2007,
pag. 66-68
6. http://www.infonews.ro/article77036.html
7. http://www.loto.ro/homepage/loteriaromana/despre-noi.aspx
8. www.tarom.ro
9. http://www.wall-street.ro/articol/Real-Estate/22613/Romexpo-detine-monopol-
pe-piata-organizarii-de-targuri-si-expozitii.html
10. http://en.wikipedia.org/wiki/Gazprom
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Russia-Ukraine_gas_dispute
12. http://www.antena3.ro/stiri/externe/gazprom-se-extinde-in-sua_58096.html
13. http://www.capital.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=114521&rss=
1
14. http://www.businessmagazin.ro/actualitate/curse-aeriene-cerul-liber-o-piata-
pentru-cei-alesi.html?5531;977447
15. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/01/060104_acord_rusia_ucraina
.shtml