MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNIC A MOLDOVEI

FACULTATEA CADASTRU, GEODEZIE I CONSTRUCII
CATEDRA DREPT PATRIMONIAL

Referat
Pe tema: Drepturile de creanta

A elaborat:

st. gr. DP 1213 Vacarciuc Andrei

A verificat:

conf. unv. Teac Ilie

Chiinu, 2014

Drepturile de creanta
Definitie i caracteristici
Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in virtutea carora
creditorul, poate pretinde o anumita conduita debitorului, sa dea, sa faca sau sa
nu faca ceva, indreptatindu-l pe titular la forta de constrangere in cazul
opunerii. Drepturile de creanta mai sunt numite si drepturi personale, intrucat
poarta obligatii asupra unei anumite persoane care este debitorul.Obiectul
obligatiei consta in ceea ce creditorul poate pretinde de la debitor si acesta
trebuie sa indeplineasca.
Creditorul are dreptul de a pretinde prestatia de la debitor la scadenta, care poate
fi data nasterii raportului juridic de obligatie sau o data ulterioara.Dreptul
creditorului se stinge prin executarea prestatiei de catre debitor (fie de bunavoie,
fie silit), intrucat astfel acest drept devine fara obiect.
Pretul este un element foarte important al contractelor comerciale, care se
stabileste de obicei in bani de catre partile contractante sau de catre un tert.In
cazul intarzierii in executarea obligatiilor banesti, debitorul datoreaza dobanzi
creditorului, in scopul de a-l sanctiona, pentru a se repara in acest fel prejudiciul
suferit de creditor in urma intarzierilor.
Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua
cand devin exigibile. Ele curg de drept, dar trebuie cerute de creditor pentru ca nu
pot fi acordate din oficiu.
Daca partile nu au stabilit prin contract nivelul dobanzii comerciale, aceasta se
stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. Daca au
facut-o, cuantumul dobanzii va fi acela stabilit intre ele.
In obligatiile comerciale, codebitorii sunt tinuti solidar, exceptie facand stipulatiile
contrare, tocmai pentru a proteja creditul.
Exista mai multi debitori si fiecare dintre ei este tinut pentru intreaga obligatie,
astfel ca, creditorul poate urmari pe oricare dintre ei.Solidaritatea poate opera
chiar daca nu este expres stipulata in contractul comercial, fiind de natura
obligatiilor comerciale.
Totusi, partile pot inlatura prin conventia ce o incheie solidaritatea, stipuland ca
obligatia asumata este divizibila. prezumtia de solidaritate actioneaza si asupra
fidejusorului (garantul personal al debitorului).
Fidejusorul este persoana care se obliga fata de creditorul altei persoane, in acest

caz debitorul, sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu o va executa. Nu

are importanta daca fidejusorul are calitatea de comerciant sau necomerciant,
daca acesta din urma garanteaza o obligatie comerciala.
Raspunderea pentru nerespectarea contractului consta in plata despagubirilor
pentru repararea prejudiciului sau in plata penalizarilor, daca in contract exista
aceasta clauza penala.
Cadrul legal il constituie Legea nr. 469/2002 cu modificarile si completarile
ulterioare care prevede anumite reguli speciale privind raspunderea pentru
nerespectarea obligatiilor din contractele comerciale si anume:
partile contractante au obligatia sa efectueze toate platile la data scadentei,
in contracte sa se prevada ca in termen de 30 de zile de la scadenta, debitorii
sa plateasca, pe langa suma datorata, penalizari pentru fiecare zi de intarziere,
in contracte, pe langa penalizari se pot prevede si plata unor daune-interese
pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului,
totalul penalitatilor pentru intarziere nu poate depasi cuantumul sumei
asupra careia sunt calculate, cu exceptia cazului cand prin contract s-a prevazut
contrariul.
Deci debitorul poate executa obligatia si dupa data scandentei, in termen de 30
de zile, fara a suporta plata penalitatilor de intarziere.
Daca totusi va depasi acest termen, el va fi obligat la plata penalitatilor de
intarziere, care incep sa curga de la scadenta, si nu de la expirarea termenului de
30 de zile.
Suma penalitatilor si a daunelor-interese nu poate depasi cuantumul sumei
asupra careia sunt calculate, o reparatie integrala a prejudiciului fiind posibila
numai daca limitarea legala a fost inlaturata printr-o clauza expresa prevazuta
prin contract.
Nerespectarea obligatiei legale privind efectuarea platilor la scandenta constituie
contraventie.

Comparaie ntre drepturile reale i drepturile de crean

n componena patrimoniului intr numai drepturile subiective ce au un coninut
economic, adic sunt evaluabile n bani. Aceste drepturi se clasific n dou mari
grupe: drepturile reale i drepturile de crean.
Ca drepturi subiective civile patrimoniale, drepturile reale i cele de crean au
caracteristici distincte. Evidenierea caracteristicilor este necesar pentru
precizarea regimului lor juridic, mai ales din perspectiva circulaiei acestor
drepturi. ntr-adevr, componente ale patrimoniului unui subiect de drept, practic
n cadrul acestuia, drepturile reale i, n special, cele de crean se gsesc ntr-o
continu micare, n scopul realizrii intereselor economice ale titularului lor, prin
participarea acestuia la circuitul civil general.
Orice comparaie presupune evidenierea asemnrilor i deosebirilor ntre
categoriile supuse acestei operaiuni intelectuale.
Exist o singur trstur care reprezint asemnarea ntre drepturile reale i
drepturile de crean: ambele fac parte din marea grupare - n fond, categorie - a
drepturilor patrimoniale.
Deosebirile ntre ele sunt mai multe i presupun o analiz nuanat.
Din punctul de vedere al subiectelor, dreptul real are ca subiect activ titularul su,
iar ca subiect pasiv toate celelalte persoane nedeterminate, cu luarea n
considerare a limitelor acestei construcii juridice, aa cum am artat mai sus.
Dimpotriv, dreptul de crean presupune un raport juridic ntre subiectul activ
determinat sau cel puin determinabil, denumit creditor, i subiectul pasiv,
denumit debitor.
Din punctul de vedere al coninutului, dreptul real confer titularului su anumite
prerogative, puteri pe care acesta le exercit direct i nemijlocit asupra obiectului
dreptului su, iar toate celelalte persoane au obligaia general negativ de a se
abine s mpiedice n vreun chip exerciiul prerogativelor respective. Din acest
punct de vedere, se spune c drepturile reale sunt absolute, adic opozabile erga
omnes.
Dimpotriv, n coninutul dreptului de crean vom gsi ntotdeauna dreptul
subiectului activ - creditorul- de a pretinde subiectului pasiv - debitorul- s dea, s
fac sau s nu fac ceva. De aceea, se spune c drepturile de crean sunt
relative, adic opozabile inter partes.
Deosebirile prezentate, aparent eseniale, i au limitele lor.
Mai nti, este de observat c titularul dreptului real nu poate opune dreptul su
tuturor dect sub form negativ, n sensul c toi sunt obligai s i respecte
dreptul, dar nimeni nu are vreo obligaie pozitiv n legtur cu acest drept.
n al doilea rnd, afirmaia c dreptul real este absolut, pe cnd cel de crean
este relativ trebuie nuanat. ntr-adevr, dreptul de crean este relativ n sensul
efectelor sale obligatorii; dreptul la care d natere poate fi exercitat de ctre

creditor, iar obligaia trebuie executat de ctre debitor. Dimpotriv, situaia

juridic creat ntre pri este opozabil erga omnes, n sensul c nimeni nu poate
s stnjeneasc n vreun fel exercitarea drepturilor i obligaiilor prilor. Este
vorba aici despre clasica distincie din materia efectelor contractului ntre
relativitate i opozabilitate.
n al treilea rnd, s presupunem c, fiind vorba despre un drept real - spre
exemplu, dreptul de proprietate cineva aduce o atingere dreptului proprietarului;
bunoar, acel cineva produce o stricciune bunului n discuie. ntr-o asemenea
situaie, se va crea un nou raport juridic, obligaional de aceast dat, adic un
drept de crean, n sensul c proprietarul va putea cere despgubiri de la autorul
atingerii dreptului su. El este creditorul obligaiei de despgubire, iar cel care i-a
atins dreptul debitorul aceleiai obligaii. Subzist ns obligaia general negativ
a tuturor celorlalte persoane nedeterminate, meninndu-se caracterul absolut al
dreptului real, opozabil erga omnes.
S presupunem acum c cineva este creditorul obligaiei asumate de o alt
persoan de a-l transporta ntr-un anumit loc. Suntem n prezena unui drept de
crean, cu obligaia corelativ. Un ter mpiedic pe debitor s l transporte pe
creditorul acestei obligaii, ceea ce conduce la crearea unui prejudiciu pentru
creditor. Terul a ignorat obligaia negativ de a nu stnjeni exerciiul dreptului
creditorului, care, ca situaie juridic, este opozabil erga omnes. Consecina? Se
nate un nou raport juridic, tot obligaional, pe temeiul cruia terul va fi inut s
l despgubeasc pe creditorul mpiedicat n exerciiul dreptului su.
n sfrit, este de reinut c opozabilitatea n materia drepturilor reale impune
uneori ndeplinirea anumitor forme de publicitate, cum ar
fi publicitatea transmisiunilor imobiliare sau publicitatea ipotecilor.
Din punctul de vedere al duratei lor, drepturile reale pot fi perpetue, cum sunt
dreptul de proprietate i dreptul de servitute, sau sunt constituite pe o durat
mare de timp; spre exemplu, uzufructul n favoarea persoanelor juridice nu poate
fi mai mare de 30 de ani; atunci cnd este constituit cu depirea acestui termen,
el se reduce de drept la 30 de ani; la fel, dac a fost prevzut termenul
uzufructului n favoarea persoanei juridice, acesta nu poate fi mai mare de 30 de
ani, legea prezumnd c a fost constituit pe acest termen. n privina persoanelor
fizice, legea dispune c, dac nu s-a prevzut durata uzufructului, se prezum
caracterul su viager (art. 708 NCC).
Drepturile de crean au o durat limitat n timp.
Privitor la categoria drepturilor reale ce erau reglementate de fostul cod
civil romn de la 1864 i de alte acte normative speciale, se afirma adeseori c,
din punct de vedere numeric, drepturile reale sunt limitate ca numr, n timp ce
drepturile de crean sunt nelimitate. ntr-adevr, pe lng contractele
reglementate de lege - aa-numitele contracte numite -, prile pot imagina
raporturi juridice obliga-ionale sub forma contractelor nenumite. De asemenea,

nu trebuie pierdut din vedere c un raport juridic obligaional, adic un drept de

crean, se poate nate din orice fapt a omului cauzatoare de prejudicii, adic
din fapte ilicite, sau din anumite situaii care conduc la crearea unui dezechilibru
patrimonial - cum ar fi mbogirea fr temei legitim - i impun restabilirea
echilibrului iniial.
Observm c, ntr-adevr, drepturile reale sunt limitate ca numr n legislaia
civil, dar numai la un moment dat. Nimic nu mpiedic legiuitorul s
reglementeze noi drepturi reale, anumite drepturi de folosin, cu caracteristicile
specifice unor drepturi reale. C este aa ne dovedesc din plin dispoziiile cuprinse
n art. 551 NCC care, dup ce enumer 10 categorii de drepturi reale, arat c
sunt drepturi reale alte drepturi (s.n., C.B.) crora legea le recunoate acest
caracter".
De asemenea, n literatura de specialitate s-a observat n mod judicios c nu
numai numrul, ci i coninutul juridic al drepturilor reale este, de regul, stabilit
prin lege, afar de situaia acelor drepturi reale recunoscute n dreptul nostru civil
care pot lua natere prin voina omului, cum sunt servituile stabilite prin fapta
omului i dreptul de superficie. In orice caz, ca regul general, prerogativele
corespunztoare unui anumit drept real sunt cele prevzute de normele care l
reglementeaz; prin voina omului nu i-ar putea fi adugate alte prerogative.
Considerm ns c este de conceput limitarea lor prin manifestarea de voin a
titularului unui drept real.