Table of Contents

1.Noţiunea şi principiile executării obligaţiilor.....................................................................................................................2

Executarea obligațiilor este..............................................................................................................................................2
1.2Principiile executării obligațiilor...................................................................................................................................2
2. Subiectele executării obligațiilor.......................................................................................................................................4
3Executarea obligațiilor cu pluralitate de subiecte...............................................................................................................6
Obligaţiile conjuncte (divizibile). Obligaţiile indivizibile........................................................................................................6
Obligațiile conjuncte.........................................................................................................................................................6
OBLIGAȚIILE INDIVIZIBILE..................................................................................................................................................6
OBLIGAȚII SOLIDARE.........................................................................................................................................................7
4.Obiectul executării obligaţiilor. Obligaţiile alternative. Obligaţiile facultative.................................................................10
Executarea obligațiilor pecuniare. Imputația plății.............................................................................................................10
Obiectul executariii obligatiilor.......................................................................................................................................10
Obligatiile alternative.....................................................................................................................................................11
Obligatiile facultative......................................................................................................................................................11
Executarea obligatiilor pecuniare...................................................................................................................................11
Imputatia platii...............................................................................................................................................................11
5.Locul executarii obligatiei .Termenul executarii..............................................................................................................12
Modul de executare a obligatiilor.......................................................................................................................................12
5.1 Locul executarii obligatiei.........................................................................................................................................12
5.2Termenul executarii...................................................................................................................................................12
5.3. Modul de executare a obligatiilor............................................................................................................................13

1
Tema 5. Executarea obligaţiilor
1Noţiunea şi principiile executării obligaţiilor.
2Subiectele executării obligaţiilor.
3Executarea obligațiilor cu pluralitate de subiecte. Obligaţiile conjuncte (divizibile). Obligaţiile indivizibile.
Obligaţiile solidare.
4Obiectul executării obligaţiilor. Obligaţiile alternative. Obligaţiile facultative. Executarea obligațiilor pecuniare.
Imputația plății.
5Locul, termenul şi modul de executare a obligaţiilor.

1.Noţiunea şi principiile executării obligaţiilor

Executarea obligațiilor este
*Acțiunile pe care debitorul trebuie sa le savârșească in vederea satisfacerii creanțelor creditorului
*Actele pe care debitorul trebuie să le îndeplinească în temeiul obligației (de exemplu transmirerea unui bun,executarea
unei lucrări, plata unei sume de bani.
*Drept al creditorului de a pretinde și de a obține de la debitor, îndeplinirea corectă a prestației la care s-a obligat
*Constă în aceleași acțiuni ce constituie obiectul obligației
Executarea obligațiilor se poate realiza pe 2 căi principale
1.Executarea directă sau în natură a obligației, care constă în îndeplinirea exactă de către debitor a prestației la care s-a
obligat.
De regulă, această prestație se execută benevol de către debitor, adica este o executare voluntară.
Dacă debitorul refuză să execute benevol obligația asumată, creditorul, prin intermediul forței de constrângere a statului,
va cere și va obține executarea în natură aprestației datorate, aceasta va fi o executare silită.
2.Executarea indirectă a obligațiilor, intervine în situația când, din diferite motive, executarea în natura nu mai este
posibilă. Creditorul va pretinde despăgubiri pentru prejudiciul suportat prin neexecutarea în natură a prestației.
Din punct de vedere juridic, executarea voluntară a obligațiilor se mai numește plată.
În vorbirea curentă Plată se folosește cu privire la executarea unei obligații constând dintr-o sumă de bani.
În sens juridic înseamna a executa de bunăvoie o obligație indiferent de obiectul acesteia.
Exemplu Contractul V-C V plătește când transmite dr. de proprietate, C plătește când achită prețul.
Plata se analizează ca un act juridic civil,adică o manifestare de voință care intervine între cel care execută și cel care
primește executarea obligației. Voința debitorului este de a executa prestația datorată, voința ceditorului constă în
acceptarea prestației primite de la debitor.
1.2Principiile executării obligațiilor
 Principiul executării corespunzătoare a obligaţiilor- Obligaţiile vor fi executate în mod corespunzător dacă vor
fi respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele,
locul, timpul şi modul de executare. Este de menţionat că respectarea doar a unor condiţii nu este suficientă pentru a
consideră obligaţia executată în mod corespunzător
 Principiul executării în natură a obligațiilor -înseamnă executarea prestaţiei înăşi, la care s-a obligat debitorul.
Deci, el presupune îndeplinirea acelei îndatoriri pe care părţile şi le-au asumat prin încheierea contractului. În acest sens
s-a spus că executarea obligaţiilor, prin îndeplinirea exactă a prestaţiilor la care s-a obligat reprezintă o executare în natură
a acesteia. Fiind în prezenţa unui principiu acesta se va aplică ori de cîte ori vom fi în prezenţa executării obligaţiilor. Prin
excepţie însă, se va proceda la plata prin echivalent bînesc, numai cînd executarea lor în natură nu mai este posibilă.
Dacă debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, deci nu efectuiază plata, creditorul pentru valorificarea dreptului sau
subiectiv poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziţie pentru a-l sili la executare. În acest caz creditorul
va cere executarea silită. În principiu şi executarera silită se face tot în natură, prin obligarea debitorului să execute în
mod efectiv şi real însuşi obiectul obligaţiei, deoarece numai în acest fel, creditorul primeşte exact prestaţia care va duce
la satisfacerea dreptului sau de creanţă. Numai cînd executarea silită în natură a obligaţiei nu mai este posibilă se trece la
executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care la încercat
datorită neexecutării în natură a obligaţiilor.
Executarea silită în natură a obligaţiei de a da. Cu privire la executarea în natură a unei astfel de obligaţii trebuie să
distingem după cum ele au că obiect 1.sume de bani, 2.bunuri individual determinate şi 3.bunuri determinat generic.
2
1). Dacă obligaţia are că obiect o sumă de bani executarea ei în natură este întotdeauna posibilă. În virtutea dreptului de
gaj general pe care îl are creditorul, el va putea cere executarea silită prin vînzarea unor buuri ale debitorului, iar din
preţul obţinut îşi va satisface creanţa sa.
2). Dacă obligaţia are ca obiect un bun individual determînat trebuie să facem deosebirea după cum bunul este mobil
sau imobil.
a)Dacă obiectul obligaţiei este un bun mobil, atunci debitorul are din punct de vedere juridic două categorii de obligaţii,
care se execută în acelaşi moment. Aceasta datorită faptului că în dreptul nostru, dreptul de proprietate se dobîndeşte în
momentul predării bunului. Referitor la executarea silită în natură a unor astfel de obligaţii trebuie să spunem că
executarea primei obligaţii şi anume transferul dreptului de proprietate, depinde de executarea celei de a doua categorii de
obligaţii – predarea bunului. Însă această ultimă obligaţie va fi posibilă dacă bunul se găseşte la debitor. Dacă bunul nu a
fost predat dreptul de preferinţă îl va avea creditorul care primul a obţinut naşterea unei astfel de obligaţii, iar dacă nu se
cunoaşte acel moment creditorul care a întentat primul acţiunea, art. 514 alin. 2 C. civil. Dacă bunul a perit, executarea în
natură a unei astfel de obligaţii, fiind imposibilă, se va trece la executarea prin echivalent.
b)Dacă obiectul obligaţiei este un bun imobil obligaţia de a da se execută în momentul înregistrării ei registrul de
publicitate imobiliară, iar obligaţia de predare, considerăm că ulterior autentificării ei. Dacă bunul nu a fost predat şi
există mai mulţi creditori care-l revendică, va avea cîştig de căuză creditorul care şi-a intabulat dreptul sau de proprietate.
Dacă imobilul a pierit sau a fost distrus, obligaţia se va executa prin echivalent. De asemenea obligaţia se va executa prin
echivalent dacă bunul a fost deja predat unui terţ care are acelaşi drept
c). Dacă obligaţia are că obiect bunuri determinat generic, avînd în vedere că dreptul de proprietate se va transmite în
momentul individualizării lor, creditorul are la îndemînă trei posibilităţi în executarea unei astfele de obligaţii: --- să ceară
executarea silită în natură, atunci cînd acest lucru este posibil cu putinţă; --- să achiziţioneze cantitatea de bunuri pe contul
debitorului, urmînd să recupereze preţul prin executarea silită asupra bunurilor debitorului; --- să accepte executrea prin
echivalent.
Executarea silită în natură a obligaţiei de a face.
În legătură cu acest aspect se pune întrebarea dacă executarea silită în natură a obligaţiei de a face este posibilă sau ea se
executa prin echivalent bînesc. Oricare ar fi soluţia legală, teoretic, considerăm că o astfel de obligaţie va putea fi
executată silit în natură deoarece o soluţie contrară ar însemna, ca prin manifestarea unilaterală de voînţă a debitorului
acesta să schimbe obiectul obligaţiei din ceia ce datora efectiv, într-o sumă de bani. În acest sens sînt şi dispoziţiile
codului civil care acordă posibilitate creditorului că să o execute el sau să încredinţeze executarea obligaţiei unei terţe
persoane pe contul debitorului. Totuşi legea consacră şi posibilitatea, lăsînd-o la latitudinea creditorului, de a cere
executarea ei prin echivalent.
Executarea silită în natură a obligaţii de a nu face.
În ce priveşte obligaţia de a nu face, legiuitorul consăcră în această materie două posibilităţi:
a.) De a cere înstanţei de judecată obligarea debitorului de a distruge ceia ce a făcut cu încălcarea acestei obligaţii sau
autorizarea de a distruge el însuşi, pe cheltuiala debitorului, art. 913 alin. 2, C. civil. În acest caz vom fi în prezenţa unei
executări silite în natură a obligaţiei de a nu face.
 Principiul libertății contractuale acordă parților contractante libertatea de a îincheia contracte și de a stabili
conținitul lor, însă această libertate este limitată de normele imperative a le legii, de ordinea publică și de bunele
moravuri. Clauzele care contravin acestora sunt lovite de nuliate
 Principiul bunei credinte
ART.11  Buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și
luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.
    (2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut
anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în
mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
Articolul 775. Buna-credinţă în raporturile obligaționale
    (1) Debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la
momentul executării şi stingerii obligaţiei.
Buna-credință este întâlnită în 2 ipostaze
a) Eroare scuzabilă – presupune convingerea eronată în care se află o persoană datorită ignoranței sau a unui defect
al dreptului subiectiv invocate, în care ea crede cu bună-credință că dreptul există în favoarea sa sau a altuia. Această

3
eroare este lipsită în totalitate de or ice ideie de culpă
b) Loialitate în actele juridice- se fundamentează pe faptele psihologice de conștiință care îsi au originea în cele 4
virtuți componente
-Intenția dreaptă implica apsența dolului și a freudei, a fiolenței, implică fidelitate în angajament, de asemenea este
antrenată absența îndoielii și eroarei scuzabile
-Diligența presupune săvarșirea actelor sau faptelor prevazute de lege
-Liceitatea adică săvârșirea unor acte cu conținutul licit
-Abținerea de la vătămarea sau păgubirea altuia cu ocazia instrumentării actului juridic.
 (2) Este nulă clauza prin care se derogă de la dispozițiile alin.(1)

2. Subiectele executării obligațiilor

Raportul juridic obligațional poate fi:
-simplu= un singur creditor și un singur debitor;
-complex= mai mulți creditori/debitor și un singur debitor/creditor.
În funcție de subiecții de drept între care se stabilește acest raport juridic, obligație la rându-i, poate fi simplă sau
complexă.
1) Persoanele ținute să facă plata.
Din punct de vedere al persoanelor care pot să efectueze plata, art.870 din Codul Civil prevede:
Dacă din lege, act juridic sau din natura obligației nu reiese că debitorul urmează să execute obligația personal,
creditorul nu poate refuza executarea ei de către un terț:
    a) dacă terțul execută cu consimțămîntul debitorului;
    b) dacă terțul are un interes legitim de a executa, iar debitorul nu execută, sau dacă este cert că debitorul nu va
executa la scadență.
În primul rând=obligațiile se execute de către debitor, acesta poate plăti personal sau prin reprezentat.
În al doilea rând=obligațiile pot fi executate de:
 persoană îndatorată alături de debitor, de exemplu: codebitorul solidar sau indivizibil.;
 persoană îndatorată pentru debitor, ca fidejusorul (art.1628), comitentul pentru prepus (art.2005). părinții pentru
copii minori (art.2008-2009) etc.
În al treilea rând= obligațiile pot fi executate de către o persoană interesată în protejarea unui drept propriu (art.871). De
exemplu, dobânditorul unui bun imobil ipotecat, care, plătind datoria debitorului, evită urmărirea silită a acelui imobil și
previne o eventuală pierdere a dreptului de proprietate asupra lui.
În al patrulea rând= obligația poate fi executată de către orice persoană neinteresată, adică de un terț dacă:
    a) dacă terțul execută cu consimțămîntul debitorului;
    b) dacă terțul are un interes legitim de a executa, iar debitorul nu execută, sau dacă este cert că debitorul nu va
executa la scadență.
Terțul poate acționa:
 în numele debitorului, în baza unui contract de mandate sau în cadrul unei gestiuni de afaceri, în acest caz terțul
se va subroga în drepturile creditorului. Terțul va avea dreptul de a cere de la debitor cee ace a plătit creditorului. Astfel,
terțul va putea să promoveze o acțiune în justiție, întemeiată după caz, pe: îmbogățirea fără justă cauză, mandate sau
gestiune de afaceri.
Art.870 alin.(2)Executarea de către terț conform alin.(1) nu eliberează debitorul de obligație în măsura în care terțul se
subrogă în drepturile creditorului.
Alin.(3) În cazul în care debitorul nu este ținut să execute obligația personal, însă creditorul, acceptă executarea de la
terț în alte cazuri decât cele prevăzute de ali.(1), creditorul este ținut să repare prejudicial suferit astfel.
 în nume propriu, gratificându-l pe debitor cu ceea ce acesta datora creditorului, în acest caz obligația se stinge
fără ca terțul să se subroge în drepturile creditorului.
Excepție. De la regula că plata poate fi făcută de orice persoanp, există următoarele excepții:
a) Legea prevede expres că obligația poate fi executată doar de către debitor, dacă părțile nu au convenit altfel.
Așadar conform art.1481 alin.(1) Mandatarul este obligat să execute mandatul personal dacă nu i se permite expres

4
delegarea împuternicirilor către un terţ. Se permite atragerea de ajutoare pentru a-l asista pe mandatar în exercitarea
mandatului.
b) Părțile au stabilit expres, prin acordul lor de voință, că plata nu poate fi făcută decât de către debitorul acelei
obligații. O astfel de clauză se justifică prin caracterul supletiv al normelor juridice care reglementează plata.
c) Prin natura sa, obligația poartă un caracter strict personal, cum ar fi de exemplu, obligația unui pictor, cunoscut
și apreciat de creditor pentru valoarea artistică a lucrărilor lui, de a executa un tablou pe baza convenției încheiate cu
creditorul. Regula în cauză își păstrează efectul chiar și în situația în care cel care vrea să facă plata este o persoană
îndatorată alături de debitor (codebitorul solidar, sau fidejusorul). Aceste persoane nu pot să execute valabil o obligație
intuituu personae, în schimb vor răspunde de plata daunelor interese în ipoteza în care debitorul nu va executa obligația
la care s-a îndatorat.
*Este necesar ca plata făcută de către terț să aibă ca obiect exact bunul datorat de debitor. Astfel, dacă bunul datorat
constă într-o sumă de bani, plata trebuie să se facă în bani, nu în valori mobiliare sau în altă natură. De asemenea, terțul
trebuie să achite obligația în întregime, neputând să îl constrângă pe creditor să primească o plată parțială a datoriei.
2) Persoanele îndreptățite să primească plata.
Cu referire la întrebarea cui trebuie făcută plata, Codul Civil, în art.867 prevede: Debitorul trebuie să execute obligaţia
către creditor sau persoana împuternicită ori indicată de acest ori către persoana împuternicită prin lege sau hotărîre
judecătorească.
Prin urmare pe lângă creditor, capacitatea de a primi o plată o pot avea:
a) Reprezentanții legali (părinții, tutorii, curatorii etc.);
b) Reprezentanții convenționali (mandatarii, comisionarii etc.)
c) Persoane indicate de creditor;
d) Perosnae împuternicite prin hotărâre judecătorească (administratorii fiduciari, administratorii procedurii de
insolvabilitate etc.)
Plata făcută altor persoane decât celor indicate mai sus este, în principiu, nulă. Prin excepție, legiuitorul, în art.867 alin.
(2) din Codul Civil, prevede două cazuri când plata făcută unei persoane care nu are împuternicirea ori nu este indicattă
de a primi pentru creditor devine valabilă:
a) Creditorul confirm plata. Confirmarea plății valorează mandate și produce effect retroactive începând de la data
efectuării plății. COnfirmarea creditorului poate să rezulte și din fapte care indică intenția creditorului de a renunța la
dreptul de a invoca nulitatea plății făcute, cu condiția ca voința de a confirma să fie certă și evidentă.Confirmarea poate fi
atât expresă, cât și tacită.
b) Creditorul a profitat de plată. Creditorul a consumat ori s-a folosit de plata primită.De exemplu, în loc să îi
plătească creditorului său, debitorul a plătit plata creditorului creditorului său. În acest caz, plata Când creditorul profit de
plata făcută unui terț numai în parte, plat ava fi valabilă numai pentru această parte. Validarea unei astfel de plăți își are
rațiunea în faptul că, dacă i s-ar permite să ceară și să obțină de debitorul său o a doua plată, creditorul s-ar îmbogăți fără
justă cauză.
O altă condiție cerută de lege pentru valabilitatea plății este capacitatea de exercițiu a creditorului. Plata făcută unui
creditor incapabil este lovită de nulitate relative, astfel încât debitorul va trebui să plătească din nou persoanei
împuternicite să primească plata în numele și pe contul creditorului incapabil. Făcând însă aplicarea principiului
îmbogățirii fără justă cauză, legea dispune că debitorul nu va fi ținut să plătească a doua oară dacă dovedește că plata a
profitat creditorului, adică în patrimonial acestuia se află fie lucrul plătit, fie echivalentul său. La fel, se consider că lucrul
plătit a profitat incapabilului, când se dovedește că creditorul incapabil l-a întrebuințat în mod util și rezonabil, intelligent,
după cum l-ar fi putut întrebuința și reprezentantul său legal. Prin excepție de la acestă regulă, plata făcută unui incapabil
este valabilă dacă a fost făcută de debitor cu bună-credință, în necunoașterea incapacității creditorului.

5
 3Executarea obligațiilor cu pluralitate de subiecte.
Obligaţiile conjuncte (divizibile). Obligaţiile indivizibile.
Obligațiile conjuncte
Conjunctă – este obligația care leagă mai mulți creditori sau mai mulți debitori , între care creanța sau datoria este
divizibilă.
Fiecare creditor nu are dreptul decît la partea sa și fiecare debitor nu datorează și nu poate fi urmărit decît pentru partea
sa.
Această obligație întruchipează o sumă de raporturi obligaționale care sunt legate între ele printr-un izvor comun de
apariție.

Cînd asemenea raporturi se stabilesc între mai mulți creditori și un singur debitor , vorbim despre obligație cu pluralitate
se subiecte activă C
C D
C
Exemplu: cînd mai mulți coproprietari înstrăinează bunul comun către un singur cumpărător, fiecare coproprietar
vînzător, va putea pretinde de la cumpărător doar prețul cotei sale părți din bunul comun.

Cînd obligația se stabilește între un singur creditor și mai mulți debitori , vorbim despre obligația cu pluralitatea pasivă
. C D
D
D
Exemplu: atunci cînd un singur vînzător va înstrăina bunul către mai mullți cumpărători , astfel încît fiecare dintre ei va
datora vînzătorului numai prețul cotei-părți din bun pe care a cumpărat-o

Cîn există mai mulți creditori și mai mulți debitori , pluralitatea este mixtă .
C D
C D

Regula ! Obligațiile conjuncte constituie regula sau dreptul comun în materia obligațiilor cu pluralitate de subiecte , în
sensul că atunci cînd nu sunt indivizibile , sunt neapărat conjuncte , adică divizibile de plin drept.
Excepții ! Prin prisma prevederilor art. 784 Efectul indivizibilității
(1) Obligația este indivizibilă între mai mulți debitori în cazul în care aceștia sînt obligați să execute împreună aceeași
prestație, iar creditorul poate pretinde prestația doar de la toți împreună.
(2) Creanța este indivizibilă între mai mulți creditori în cazul în care fiecare creditor poate pretinde executarea prestației
doar în folosul tuturor creditorilor, iar debitorul trebuie să execute prestația în folosul tuturor creditorilor.
(3) Obligația indivizibilă nu poate fi divizată nici între debitori sau între creditori, nici între succesorii lor.
(4) Obligația nu devine indivizibilă numai prin faptul că în contract este stipulat că este solidară.
(5) Obligația divizibilă care are doar un creditor și un debitor trebuie să fie executată între ei ca o obligație indivizibilă,
ea rămînînd divizibilă între moștenitorii acestora.
Efectele specifice obligației divizibile
 Dacă sunt mai mulți debitori , fiecare este ținut și poate fi urmărit numai pentru plata părții sale din datorie
 Dacă sunt mai mulți creditori fiecare poate pretinde de la debitor numai pentru partea sa din creanță.
 Dacă unul dintre debitori devineinsolvabil , consecințele insolvabilității lui vor fi suportate de către creditor ,
deoarece el nu îi poate urări pe ceilalți debitori pentru partea debitorului insolvabil
 Punerea în întîrziere a debitorului sau întreruperea prescripției făcută de unul dintre creditori , nu profită și
celorlalți creditori, căci în cadrul obligației conjuncte fiecare creditor acționează exclusiv în apărarea propriilor interese.
 Punerea în întîrziere a unui debitor , ca și întreruperea prescripției față de un debitor , nu produce efecte față de
ceilalți debitori.
OBLIGAȚIILE INDIVIZIBILE
Indivizibilă este obligația cu pluralitate de subiecte al cărei obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin
convenția părților.
6
După izvorul său indivizibilitatea poate fi :- naturală și -convențională
Indivizibilitatea naturală – obiectul obligației nu este susceptibil de împărțire și constituie un obstacol la executarea
fracționată a obligației.
Exemplu: În cazul în care 3 codebitori sunt obligați să predea un autoturism , nu se poate ca fiecare dintre ei să predea
cîte o treime , prin urmare obligația de predare care este o obligație de a face nu este divizibilă nici material , nici
intelectual. În ceea ce ține la obligația de a da , fiecare codebitor poate să își execute fracționat obligația de a transfera
dreptul de proprietate, astfel obligația de a da este susceptibilă de diviziune pe plan intelectual.
Indivizibilitatea convențională – intervine atunci cînd deși prestația obiect al obligației este prin natura sa divizibilă,
părțile se înțeleg să o considere ca fiind indivizibilă.
Exemplu: În baza unui contract de împrumut , părțile prevăd ca plata să fie indivizibilă.
Efectele specifice obligației indivizibile
 Eectul principal al indivizibilității consacrat în art.784 CC , constă în faptul că fiecare creditor ( cînd există o
pluralitate de creditori ) poate pretinde executarea integrală a prestației la care se referă creanța colectivă si respectiv
fiecare debitor ( cînd există o pluralitate de debitori ) poate fi constrîns să execute integral prestația la care creditorul are
dreptul . Plata făcută valabil de oricare dintre codebitori oricărui dintre cocreditori stinge datoria în privința tuturor
celorlalți debitori obligați indivizibil.
OBLIGAȚII SOLIDARE
Solidară este obligația cu pluralitate de subiecte în cadrul căreia fiecare creditor poate cere debitorului întraga datorie sau
fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a pretației datorate creditorului.
Din conținutul art.787 Temeiul apariției solidarității creanței
Creanța solidară nu se prezumă, ci se naște prin act juridic sau prin lege.

Din conținutul art 797 Temeiurile apariției obligațiilor solidare

(1) O obligație solidară nu se prezumă, ci se naște prin act juridic sau prin lege.
(2) Atunci cînd se cer despăgubiri pentru neexecutarea unei obligații indivizibile, debitorii sînt ținuți solidari pentru plată
în folosul creditorului
În baza articolelor menționate rezultă că
Regula ! solidaritatea nu se prezumă ci se naște prin act juridic , prin lege sau atunci cînd prestația este indivizibilă.
Excepția ! În cazul în care izvorul solidarității îl constituie actele juridice , solidaritatea trebuie să fie stipulată expres
deoarece ea constituie o excepție de la regula de drept comun al divizibilității datoriei. Pentru aceasta nu este necesară
folosirea unor termeni speciali , ci doar exprimarea clară și neîndoielnică a intenției părților, în sensul că debitorii se
obligă solidar . Fiind neprezumată solidaritatea trebuie dovedită de cel care o invocă.
De esența solidarității ține faptul că datoria sau creanța nu se divide între subiecții raportului juridic obligaționl
Există 2 specii de solidaritate distinctă :
1. Solidaritatea activă- împiedică divizarea creanței și se înfățisează ca solidaritate între creditori
2. Solidaritatea pasivă - împiedică divizarea datoriei și se înfățisează ca solidaritate între debitori
3. Solidaritatea mixtă- este împiedicată în egală măsură atît divizarea creanței cît și divizarea datoriei.
Solidaritatea activă:
Conform Articolul 786. Creanțele solidare
Dacă doi sau mai mulți creditori au dreptul să pretindă la o prestație în așa fel încît fiecare să poată pretinde la întreaga
prestație, iar prestația făcută unuia dintre creditori eliberează debitorul, atunci creanța lor este solidară.
Presupune existența a 2 sau mai mulți creditori care au dreptul să pretindă la o prestație în așa fel încît fiecare să poată
pretinde la întraga prestație , iar prestația făcută unuia dintre creditori să elibereze debitorul.
Efectele juridice ale solidarității active se analizează în 2 planuri distincte:
1. Cel al raporturilor dintre creditori și debitori
2. Cel al raporturilor dintre creditori
Raporturile dintre creditorii solidari – si debitorul lor comun
- Dreptul de a pretinde și de a primi plata integrală a creanței aparține fiecărui creditor , iar plata făcută de către
debitor aceluia dintre ei care exercită acest drept are efect degrevant în privința lui față de toți creditorii.

7
- Din conținutul Articolul 788. Executarea obligației față de oricare dintre creditori Debitorul poate să execute
obligația față de oricare dintre creditori după cum crede de cuviință, atîta timp însă cît nici unul dintre creditori nu a
cerut executarea obligației.

Raporturile dintre creditorii solidari

- Conform Articolul 794. Reprezentarea creditorilor solidari
(1) Creditorul solidar reprezintă pe toți cocreditorii în toate actele care au drept scop conservarea obligației.
(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimți la reducerea sau înlăturarea drepturilor, accesoriilor
sau beneficiilor creanței ori ar prejudicia în orice alt mod interesele celorlalți creditori sînt inopozabile acestora din
urmă.
(3) Hotărîrea judecătorească obținută de unul dintre creditori împotriva debitorului comun profită și celorlalți creditori.
(4) Hotărîrea judecătorească pronunțată în favoarea debitorului comun nu poate fi invocată și împotriva creditorilor
care nu au fost parte în proces
- între creditorii solidari există un mandat tacit de reprezentare reciprocă în îndeplinirea actelor de conservare a
obligațiilor.
- fiecare creditor solidar nu este săpînul întregii creanțe. Aceasta nu îi aparține decît în partea lui , iar dacă o poate încasa
în totalitate este numai pentru că a fost împuternicit de către ceilalți cocreditori.
- fiecărui creditor solidar îi revine îndatorirea pe de o parte de a conserva creanța colectivă, iar pe de alta de a nu
întreprinde nimic de natură să înrăutățească negativ drepturile celorlalți creditori solidari.
- hotărîrea judecătorească pronunțată la cererea unuia dintre creditpro își extinde efectele si asupra cclorlalți creditori
numai în măsura în care aceste efecte sunt favorabile lor
- creditorul solidar care a primit întraga prestație este obligat să o împartă cu ceilalți cocreditori dacă nu demonstrează că
obligația este contractată numai în interesul său ( art. Articolul 793. Obligația față de ceilalți creditori solidari a
creditorului care a primit prestație (1) Creditorul solidar care a primit întreaga prestație este obligat să o împartă cu
ceilalți cocreditori dacă nu demonstrează că obligația este contractată numai în interesul său.
(2) Creditorii solidari sînt îndreptățiți, în raporturile dintre ei, la părți egale dacă nu s-a convenit altfel.
Solidaritatea pasivă
Este o modalitate a obligației cu pluralitatea de subiecte în al cărui temei 2 sau mai mulți debitori datorează o prestație în
așa fel încît fiecare este dator să efectueze întraga prestație , iar creditorul poate pretinde fiecprui debitor executarea
obligației.

Conform Articolul 796. Obligațiile solidare

Dacă doi sau mai mulți debitori datorează o prestație în așa fel încît fiecare este dator să efectueze întreaga prestație, iar
creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sînt legați solidar.

Trăsăturile specifice solidarității pasive :

 comportă o pluralitate de debitori care se obligă la aceeași prestație ce constituie obiectul unic al obligatiei lor
comune.
 Pluralitate de legături obligaționale distincte între creditor și codebitori
 Divizibilitatea obligației în cadrul transmiterii ei prin succesiune.
Efectele juridice ale solidarității pasive se analizează în 2 planuri distincte:
1. Cel al raporturilor dintre codebitorii solidari și creditorul comun
2. Cel al raporturilor dintre codebitorii solidari
Raporturilor dintre codebitorii solidari și creditorul comun
- Pe de o parte fiecare codebitor solidar este obligat față de creditor ca și cum el ar fi singurul debitor al acestuia ,
iar pe altă parte toți creditorii sunt obligați față de creditorul comun, unii pentru ceilalți și fiecare pentru toți , la întreaga
datorie.
- Doctrina juridică împarte aceste efecte în :
A. efectul principal – care constă în obligația fiecărui codebitor de a executa obligația în întregime. Obligația cu
solidaritate pasivă are un singur obiect la care sunt îndatorați toți codebitorii. Oricare dintre codebitori este expus

8
urmăririi de către creditor pentru a executa singur întreaga prestație ce constituie obiectul obligației. Creditorul are
libertate de opțiune în ceea ce privește codebitorul solidar de la care urmează să pretindă plata parțială sau totală a datoriei
Articolul 799. Dreptul creditorului de a cere executarea obligației de la oricare dintre debitorii solidari
Creditorul poate pretinde executarea obligației, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte sau în întregime.
Pînă la executarea întregii prestații, rămîn obligați toți debitorii.
Articolul 808. Urmărirea unui debitor solidar
(1) În cazul în care creditorul intentează o acțiune contra unuia din debitorii solidari pentru partea acestuia, nu se
prezumă renunțarea la solidaritate în favoarea acelui debitor dacă acel debitor nu a recunoscut acțiunea sau dacă nu s-a
pronunțat o hotărîre definitivă prin care este admisă acțiunea.
(2) Chemarea în judecată a unui debitor solidar nu exclude dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalți debitori
solidari.
(3) Debitorul urmărit poate cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori.
Promovînd acțiunea împotriva unuia dintre codebitorii solidari , creditorul păstrează dreptul de a-i chema în judecată pe
ceilalți debitori solidari. Ori de cîte ori debitorul urmărit este insolvabil creditorul are facultatea să urmărească pe oricare
dintre ceilalți codebitori, pînă ce creanța lui va fi realizată integral.
Articolul 813. Efectele incapacității de plată a unuia dintre debitorii solidari
În cazul în care de la unul dintre debitorii solidari nu se poate obține, din cauza incapacității lui de plată, partea ce îi
revine din prestație, acea parte trebuie suportată în părți egale de ceilalți debitori, inclusiv de cel față de care creditorul
a renunțat la solidaritate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Din punct de vedere procesual debitorul acționat în judecată de către creditor pentru plata întregii creanțe are facultatea să
îi introducă în proces pe toți ceilalți codebitori solidari , punîndu-și astfel în valoare dreptul de regres pe care îl are
împotriva lor. Prin urmare debitorul pîrît nu poate evita urmărirea sa de către creditor pentru executarea întregii prestații ,
ci își crează doar premisa necesară spre a se întoarce cu acțiune în regres- după ce va executa singur prestația în totalitatea
sa.
Executarea ogligației de către unul dintre debitorii solidari potrivit art. 802 are efecte și față de ceilalți debitori solidari.
În afară de executarea prin plată , obligația codebitorilor se poate stinge si prin alte modalități juridice :
a) Compensația – stinge datoriile reciproce pînă la concurența celei mai mici dintre ele , dacă unul dintre codebitorii
solidari are o creanță față de creditor, obligațiile reciproce se vor stinge prin compensație care va putea fi opusă de orice
debitor solidar cu consecința că toți vor fi liberați de datorie
Articolul 802. Efectele executării sau compensării obligației solidare
Executarea obligației de către unul din debitorii solidari are efecte și față de ceilalți debitori solidari. De asemenea,
compensarea creanței creditorului de către un debitor produce efecte față de ceilalți debitori.
b) Confuziunea – liberează total sau parțial debitorii solidari în cazul în care unul dintre ei întrunește concomitent și
calitatea de creditor .
Articolul 803. Confuziunea în cazul obligației solidare
Dacă aceeași persoană întrunește calitatea de creditor cu cea a unui debitor solidar, datoria celorlalți debitori scade cu
partea din datorie a acelui debitor solidar.
c) Orice alt mod de stingere a obligațiilor- novație, remitere de datorie. Între creditor și unul dintre debitorii solidari,
îi va libera pe ceilalți debitori de datoria comună.
B. Efectele secundare – debitorul solidar îi reprezintă pe codebitorii lui în toate actele întreptate spre stingerea sau
reducerea obligației.
Articolul 816. Reprezentarea codebitorilor solidari
(1) Debitorul solidar îi reprezintă pe codebitorii lui în toate actele îndreptate la stingerea sau reducerea obligației.
(2) Hotărîrea judecătorească pronunțată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat
față de ceilalți codebitori.
(3) Hotărîrea judecătorească pronunțată în favoarea unuia dintre codebitorii solidari profită și celorlalți, cu excepția
cazului în care s-a întemeiat pe un temei ce putea fi invocat numai de acel codebitor.
C. excepțiile comune – pot fi opuse creditorului de către oricare dintre debitorii solidari . Din această grupă fac parte :
 Cazurile de nulitate absolută sau relativă care afectează acordul de voință al părților
 Modalitățile comune tuturor acordurilor de voință , cum este cazul în care toți debitorii s-au obligat cu o condișie
sau cu rezerva unui termen, oricare dinre ei poate invoca neîndeplinirea condiției .

9
 Cauzele de stingere a obligației care au determiant stingerea datoriei față de toți codebitorii solidari , precum ar
fi : plata confuziunea, compensația
C. Excepțiile personale – pot fi invocate numai de către un codebitor solidar și profită numai lui. Aici fac parte :
 Cauzele de nulitate relativă care operează numai în privința unuia dintre codebitorii solidari cum ar fi un viciu de
consimșămînt, antrenînd anularea actului juridic față de codebitorul respectiv
 Modalitățile obligației ( termenul sau condiția ) consimțite de creditor doar în favoarea unuia dintre codebitorii
solidari
Raporturile dintre codebitorii solidari
Efectul principal al solidarității pasive constă în faptul că ori de cîte ori un codebitor solidar plătește întraga creanță ,
prestația executată se împartede plin drept între codebitori, între aceștia neexistînd solidaritate, obligația lor fiind
divizibilă.
Articolul 811. Acțiunea în regres în cazul satisfacerii obligației de către unul din debitorii solidari
(1) Debitorul solidar care a satisfăcut obligația are dreptul să intenteze o acțiune de regres împotriva celorlalți debitori
solidari pentru părțile acestora din obligație, împreună cu părțile acestora din cheltuielile rezonabile suportate.
(2) În cazul imposibilității stabilirii părții din obligație a debitorilor solidari, aceștia sînt obligați unii față de alții la
părți egale.
(3) Debitorul solidar care a satisfăcut obligația de asemenea are dreptul, cu respectarea prioritară a drepturilor sau
intereselor apărute anterior ale creditorului, să exercite drepturile și acțiunile creditorului, inclusiv oricare drepturi de
garanție care le însoțesc, în măsura necesară pentru a recupera părțile din obligație ale celorlalți debitori solidari
În cazul în care unul dintre codebitorii solidari este insolvabil, partea lui va fi suportată în părți egale de ceilalți debitori,
inclusiv de cel față de care creditorul a renunțat la solidaritate , dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Articolul 813. Efectele incapacității de plată a unuia dintre debitorii solidari
În cazul în care de la unul dintre debitorii solidari nu se poate obține, din cauza incapacității lui de plată, partea ce îi
revine din prestație, acea parte trebuie suportată în părți egale de ceilalți debitori, inclusiv de cel față de care creditorul
a renunțat la solidaritate, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

4.Obiectul executării obligaţiilor. Obligaţiile alternative. Obligaţiile facultative.

Executarea obligațiilor pecuniare. Imputația plății.
Obiectul executariii obligatiilor
Prin obiect al executarii obligatiilor se intelege prestatia pe care debitorul o datoreaza creditorului sau,altfel
spus,bunul,lucrarea sau serviciul pe care debitorul,in temeiul obligatiei,trebuie sa il transmita,execute sau sa il
presteze creditorului
Pentru ca prestatia sa fie considerata corespunzatoare,debitorul este obligat sa plateasca creditorului exact ceea ce
datoreaza.Conform art 877. C.C :‘Creditorul nu este obligat sa accepte o alta prestatie decat cea datorata.Aceasta regula
se aplica chiar si cand prestatia propusa are o valoare mai mare.’
In cazul in care creditorul accepta o alta prestatie decat cea datorata,obligatia nu se mai stinge prin plata,ci prin alt mod de
stingere,care se numeste dare in plata.
In cazul in care obiectul obligatiei il constituie prestatia de a da un bun cert,debitorul se libereaza prin predarea lui
in starea in care se afla la momentul platii.El nu va raspunde de pieirea totala sau partiala a bunului,daca aceasta nu se
datoreaza faptei sale ori a persoanelor pentru care este tinut sa raspunda,pentru ca,odata cu predarea bunului,opereaza
transferul dreptului de proprietate de la debitor la creditor. ! Totusi, daca a fost pus in intarziere,debitorul va raspunde de
pieirea sau deteriorarea bunului incepand cu acest moment,cu exceptia cazului in care va dovedi ca bunul ar fi pierit la
creditor.
In cazul bunurilor generice,debitorul nu poate fi liberat de predare prin pieirea sau stricaciunea lor,chiar daca
neexecutarea obligatiei nu se datoreaza vinovatiei sale,el va trebui sa le inlocuiasca,pe cat este posibil,cu alte bunuri de
acelasi gen,iar daca inlocuirea nu este posibila,atunci va raspunde prin plata de daune-interese.
In cazul in care calitatea prestatiei nu este expres determinata de contract,debitorul este obligat sa execute
prestatie de cel putin o calitate medie.
IN cazul bunurilor individual determinate,aceasta prevedere nu este aplicabila,deoarece astfel de bunuri se
transmit creditorului in starea in care se gasesc la data cand se efectueaza plata.
10
 Obligatiile alternative
Obligatia este alternativa in cazul in care are ca obiect doua sau mai multe prestatii principale,dintre care
executarea uneia elibereaza integral debitorul.
Alegerea trebuie sa sa produca in momentul platii,nu la data nasterii obligatiei,intrucat daca alegerea prestatiei s-
ar efectua in momentul nasterii obligatiei,obligatia ar fi pura si simpla,intrucat obiectul acesteia se reduce la o singura
prestatie.
Obligatia nu este alternativa,desi partile au conceput-o astfel,stipuland ca obiectul ei se concretizeaza in doua
prestatii distincte,atunci cand :
-Una dintre prestatii nu poate forma obiectul obligatiei
-Unul dintre obiectele obligatiei piere
-Una dintre cele doua prestatii a devenit imposibila,indiferent daca se datoreaza unui caz fortuit sau unui caz de forta
majora,ori culpei debitorului.
Legislatorul lasa la latitudinea partilor sa stabileasca cine va avea dreptul sa aleaga prestatia supusa
executarii:creditorul sau debitorul.In cazul in care in contract nu se stabileste cine trebuie sa aleaga executarea
prestatiei,legiuitorul acorda dreptul debitorului de a alege prestatia supusa executarii.
Debitorul nu are dreptul de a efectua o plata dintr-o prestatie si o plata din alta prestatie.
Debitorul care are dreptul de a alege prestatia,in cazul in care una dintre prestatii nu poate fi executata,trebuie sa
execute prestatia ramasa.
Daca in aceleasi imprejurari,executarea ambelor prestatii devine imposibila,iar imposibilitatea executarii fiecareia
se datoreaza vinovatiei debitorului,aceasta este tinut sa despagubeasca creditorul pana la concurenta valorii prestatiei care
a ramas ultima.
Creditorul care are dreptul de a alege prestatia trebuie,in cazul in care executarea uneia dintre prestatii devine
imposibila,sa accepte executarea prestatiei ramase,cu exceptia cazului cand imposibilitatea executarii se datoreaza
vinovatiei debitorului.,in acest caz,creditorul are dreptul sa ceara fie executarea in natura a prestatiei ramase,fie repararea
prejudiciului adus prin neexecutarea prestatiei a carei executare a devenit imposibila.
Obligatiile facultative
Obligatia este facultativa in cazul in care are ca obiect o singura prestatie principala al carei debitor poate fi
eliberat prin executarea unei alte prestatii.De pilda,debitorul se obliga sa predea un automobil,aceasta fiind unica lui
obligatie, dar prin contract i se da dreptul sa se libereze si prin plata unei sume de bani.
Debitorul este eliberat in cazul in care executarea prestatiei principale devine imposibila fara vina debitorului.
Executarea obligatiilor pecuniare
Executarea obligatiilor pecuniare presupune remiterea de catre debitor creditorului a instrumentelor monetare in
care se incorporeaza si se exprima moneda,ca unitate de valoare datorata.
Valoarea inscrisa pe bancnota nu reprezinta valoarea materialului din care este confectionata bancnota.(Moneda
fiduciara)
Moneda scripturala presupune moneda virtuala,adica acea moneda prin intermediul careia se efectueaza
tranzactiile bancare.
Obligatia pecuniara se exprima in moneda nationala,obligatiile exprimate in valuta straina pot fi executate dor in
cazurile prevazute de lege.IN cazul in care legea nu prevedea executarea obligatiilor in valuta straina,acestea urmeaza a fi
executate in valuta nationala.
In cazul in care a imprumutat o suma de bani,imprumutatul are obligatia de a restitui suma nominala primita fara
a tine cont de variatiile valorii banilor.
In cazul in care,conform legii sau contractului,obligatia este purtatoare de dobanda,se plateste o dobanda egala cu
rata de baza a BNM.
Imputatia platii
Problema imputatiei platii se pune in situatia in care debitorul datoreaza creditorului mai multe prestatii de
aceeasi natura,iar plata pe care o efectueaza nu este suficienta pt stingerea tuturor datoriilor. Imputatia platii desemneaza
setul de reguli dupa care se determina ordinea succesiva de plata a datoriilor cu acelasi obiect,existente intre aceiasi
subiecti ai platii.
Imputatia se face prin acordul partilor,in lipsa unui atare acord,legea ofera debitorului dreptul de a indica datoria
pe care doreste s-o stinga.IN cazul in care debitorul nu profita de dreptul de a indica datoria pe care doreste s-o
11
stinga,imputatia se infaptueste in temeiul legii prin stingerea datoriei care a ajuns la prima scadenta.IN cazul in care
datoriile au devenit scadente concomitent,atunci,se va stinge in primul rand datoria a carei executare este mai
impovaratoare pentru debitor,de exemplu datoria care produce dobanzi.Alt exemplu ar fi:daca in concurs se afla doua
datorii,pentru una dintre care s-a inceput executarea silita,imputatia se va face asupra acestei datorii.
Deci conform art 875 alin (4) Cod Civil:’Daca nici debitorul si nici creditorul nu indica imputatia conform
dispozitiilor corespunzatoare ale alin (1)-(3),executarea se imputa asupra obligatiei care intruneste unul dintre urmatoarele
criterii,in urmatoarea ordine:
a)Obligatia care este scadenta sau care a ajuns prima la scadenta
b)Obligatia pentru care creditorul are cele mai putine garantii
c)Obligatia care este cea mai impovaratoare pentru debitor
d)Obligatia care a aparut prima

5.Locul executarii obligatiei .Termenul executarii.

Modul de executare a obligatiilor
5.1 Locul executarii obligatiei
Locul executarii obligatiei- loc in care debitorul este obligat sa presteze executarea, iar creditorul sa receptioneze obiectul
obligatiei.
De obicei, acesta este determinat prin acordul comun al partilor in contract. Uneori, locul executarii rezulta din natura
obligatiei (ex.: obligatia nascuta in urma procurarii unui bilet la teatru). Daca legea nu prevede locul executarii ca pe o
conditie esentiala si nu este specificat si nici nu rezulta din natura obligatiei, atunci locul executarii obligatiei se va
determina conform art.859 Locul executării obligaţiei
    Dacă locul executării nu este determinat sau nu rezultă din natura obligaţiei, executarea urmează a fi efectuată:
    a) la domiciliul sau sediul creditorului la momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiei pecuniare;
    b) la locul aflării bunului în momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiilor de predare a unui bun individual
determinat;
    c) la locul unde debitorul îşi desfăşoară activitatea legată de obligaţie, iar în lipsa acestuia, la locul unde debitorul îşi
are domiciliul sau sediul – în cazul unor alte obligaţii.
In doctrina s-a remarcat ca, in cazul in care plata se face la domiciliu sau la sediul debitorului, plata se numeste cherabila,
iar daca se efectueaza la sediul sau domiciliul creditorului- portabila.
 În cazul în care debitorul sau creditorul şi-a schimbat domiciliul, sediul sau locul de activitate pînă la data executării
obligaţiei şi a înştiinţat despre aceasta cealaltă parte, obligaţia se va executa la noul domiciliu, sediu sau loc de activitate.
Cheltuielile sau riscurile suplimentare datorate schimbării domiciliului, sediului sau locului de activitate sînt suportate de
partea care le-a schimbat.
Consecinta neinstiintarii- decaderea din dreptul de a pretinde la executarea obligatiei la noul domiciliu.Plata efectuata la
vechiul domiciliu va fi considerate ca o executare corespunzatoare a obligatiei.
5.2Termenul executarii
Termenul- eveniment viitor si sigur, care afecteaza executarea sau stingerea unei obligatii. De obicei este prevazut in
contract. Este determinat de o data calendaristica, sau rezulta din natura contractului, adica din circumstantele care
determina data la care creditorul va primi prestatia datorata de debitor. Daca termenul nu este determinat, determinabil,
acesta este susceptubil de executare imediata.Se executa in termen de 7 zile din momentul cererii creditorului, daca
datoria de a executa imediat nu rezulta din lege, diin contract sau din natura obligatiei.
Regula generala: beneficiul termenului este stabilit iin favoarea debitorului. Creditorul poate cere executarea doar la
implinirea termenului. Debitorul poate executa inainte de expirarea termenului.
Exceptie: beneficiul termenului este stabilit in favoarea creditorului, in cazul in care acesta are motive temeinice sa refuse
executarea. Poate cere executarea inainte de termen daca rezulta din contract, lege, natura obligatei (ex.: contract de
depozit).
Uneori termenul se stipuleaza in favoarea ambelor parti (ex.: contract de imprumut- debitorul achita la scadenta,
creditorul primeste dobanda).
Renuntarea poate fi facuta doar de catre persoana in a carei favoare s-a stipulate termenul. Obligatia devine imediat
exigibila.
12
Decatedea din beneficiul termenului. Temeiuri:
-incapacitatea de plata a debitorului. Starea financiara a debitorului trebuie sa fie confirmata prin hot. Judecatoreasca.
-reducerea garantiilor convenite anterior(garantii reale). Nu se aplica creditorilor chirografari, nici garantiilor legale.
Se considera ca garantiile au fost reduse cand debitorul prin fapta sa a facut sa scada valoarea materiala a bunului dat
drept garantie. Constatarea acestui fapt trebuie sa rezulte din hot judecatoreasca.
-neprezentarea garantiilor promise.
-in alte cazuri prevazute de lege

5.3. Modul de executare a obligatiilor

Modul de executare a obligatiilor- ordinea de savarsire de catre debitora actelor de executarea obligatiilor. Modul de
executare se afla in legatura directa cu obiectul ei (un lucru, totalitate de lucruri). Astfel executarea poate fi in ntregime
sau in rate.
Regula generala: debitorul poate executa in rate doar cu consimtamantul creditorului.
Obligatii in rate: cumpararea marfurilor in credit; obligatii continue (acte permanente de executare).
Creditorul are dreptul sa refuse o prestatie in rate daca la momentul contractarii obligatiei nu s-a convenit ca aceasta sa fe
executata anume in acest mod.

13