Plata nedatorata

Este un fapt juridic licit care dă naștere unui raport juridic obligațional între solvens (cel care
a efectuat plata) și accipiens (cel care a primit plata). Noțiunea de plată trebuie înțeleasă
conform dispozițiilor art. 1469 (2) cod civil Plata constă în remiterea unei sume de bani sau,
după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.
Așadar obligația de restituire poate avea ca obiect atât o sumă de bani cât și executarea
oricărei prestații ce constituite obiectul obligației principale.
Conform art. ... cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. Așadar, în ipoteza
îndeplinirii condițiilor necesare pt plata neaatorata solvens are dreptul la restituirea plății
efectuate.
Condiții :
1. Să existe o plată
Așa cum am precizat anterior, prin plată trebuie înțeleasă remiterea unei sume de bani sau
executarea oricărei prestații. Indiferent de obiectul plății, accipiens va fi obligat să restituie
plata conform dispozițiilor prevăzute de codul civil ref. La restituirea prestațiilor. În funcție de
situația concretă resrtituirea se va face în natură sau prin echivalent, ținând cont totodată de
buna sau reaua-credință a debitorului obligației de restituire.
2. Datoria să nu existe
În doctrină se păstrează distincția dintre inexistența absolută și inexistența relativă a datoriei.
Spre deosebire de inexistența absolută care presupune lipsa oricărei datorii, inexistența
relativă se referă la existența unei datorii care are însă o altă etiologie decât cea în baza
căreia s-a efectuat plata nedatorată.
Trebuie menționat că în cazul obligațiilor naturale datoria există, astfel încât nu se poate cere
restituirea în temeiul dispozițiilor care reglementează plata nedatorată. Obligația naturală
păstrează toate caracterele unei obligații pur și simple, mai puțin prerogativa protecției
juridice prin intermediul acțiunilor în justiție. Așadar, debitorul obligației naturale trebuie să o
execute însă dacă refuză , nu poate fi constrâns prin apelarea la forța coercitivă a statului.
Totuși dacă acesta execută obligația, el nu poae cere restituirea nici măcar în ipoteza în care
s-a aflat în eroare cu privire la natura obligației.
De asemenea, plata nu poate fi restituită dacă aceasta s-a efectuat înainte de împlinirea
termenului suspensiv. Explicația este că termenul suspensiv nu afectează nașterea
obligației, ci odar scadența acesteia. Cu toate acestea, acțiunea în repetițiune va fi admisă
dacă plata a fost realizată ca urmare a dolului sau vioenței.
3. Să existe o eroare a lui solvens
În acest caz, solvens urmărește să stingă o datorie care, în realitate nu există.
Eroarea trebuie să fie determinantă, adică în lipsa ei plata să nu fi fost făcută.
Eroarea trebuie să fie scuzabilă, adică solvens să nu fie în culpă, să nu-i poată fi imputată
eroarea ca urmare a pasivității/lejerității/neglijenței acestuia.