Sunteți pe pagina 1din 4

Decizii prescriptie - master

Seminar 2
Decizia 1827/2014

Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât ca, în conditiile în care procesul penal a luat
sfârsit în faza urmaririi penale prin solutii de scoatere de sub urmarire penala si de neîncepere
a urmaririi penale, nu putem vorbi de inexistenta cauzei penale, care nu poate fi redusa doar la
inculparea persoanei fata de care s-au efectuat actele de urmarire penala. Prin urmare, în acest
caz, actiunea în despagubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptei ilicite este o actiune ce
decurge dintr-o cauza penala, operând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru
reglementata de art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 (art. 29 lit. i) din OUG nr. 80/2013).
Înalta Curte a mai precizat ca sintagma ”cauze penale”, mentionata de Legea nr. 146/1997, nu
este limitata numai la ipoteza în care s-a pus în miscare actiunea penala deoarece procesul
penal cunoaste mai multe faze.

decizia nr. 293/2014


Potrivit dispozițiilor legii procesual penale, părțile vătămate se puteau constitui părți
civile până la citirea actului de sesizare, în fața instanței de judecată, însă cum latura civilă nu
a mai putut fi examinată ca urmare a încetării procesului penal înainte de trimiterea în
judecată a persoanei vinovate, deoarece intervenise prescripția răspunderii penale, respingerea
ca prescrisă a acțiunii civile în pretenții formulată ulterior pe cale separată, poate fi calificată
ca o încălcare a dreptului de acces la o instanță în sensul articolului 6 par. 1 din Convenția
Europeană.

Seminar 3

Decizia 2339/2014
Prin urmare, art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ. este aplicabil în cazul formulării unei
cereri de emitere a ordonanţei de plată ulterior datei de intrare în vigoare a Codului civil în
care se pune problema împlinirii termenului de prescripţie, care a început să curgă sub
imperiul vechii legi, dar care s-a împlinit după intrarea în vigoare a noii legi, interpretarea
instanţei în sensul că aceste dispoziţii se aplică doar prescripţiilor începute sub imperiul noii
codificări nefiind în concordanţă cu voinţa legiuitorului,
Decizia 4333/2013
În cazul în care pretențiile reclamantei decurg din două raporturi juridice distincte, cu
succesiune diferită în timp, unul întemeiat pe răspunderea civilă contractuală și celălalt pe
răspunderea civilă delictuală, cel de-al doilea raport fiind condiționat de existența
primului, este exclusă posibilitatea nașterii concomitente a dreptului la acțiunea în
răspunderea contractuală și a dreptului la acțiunea în răspundere civilă delictuală, prescripția
începând să curgă de la termene diferite, potrivit art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Decretul
nr. 167/1958.

Seminar 4
Decizia 461/2014

Caracterul real al unei acţiuni prin care se urmăreşte protejarea dreptului de proprietate
se păstrează atât timp cât există posibilitatea readucerii bunului în patrimoniul reclamantului,
iar atunci când bunul a dispărut ori i-a fost schimbată destinaţia de aşa natură încât nu mai poate
fi restituit, obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie în despăgubiri, iar acţiunea
devine una personală.

Astfel, în situația ocupării abuzive a unei porțiuni de teren și amenajării pe acesta a unui
drum și a unui trotuar, proprietarul terenului are dreptul de a solicita despăgubiri, iar prescripția
dreptului material la acțiune, deşi a început să curgă la momentul ocupării terenului şi
cunoaşterii acestui fapt de către proprietarul deposedat, nu poate fi considerată împlinită în
termenul prevăzut de art. 8 din Decretul nr. 167/1958, din cauza atingerii continue aduse
dreptului de proprietate, împrejurare ce a generat prescripţii succesive în timp.

Decizia 1827/2014

Persoana care optase pentru realizarea pretenţiilor civile în procedura judiciară penală -
în cadrul căreia se putea constitui parte civilă până la citirea actului de sesizare a instanţei - nu
poate să-şi vadă paralizat dreptul de a sesiza instanţa civilă doar pentru că această opţiune legală
a rămas nefinalizată din cauza soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, astfel că dreptul de a
învesti instanţa civilă pentru validarea jurisdicţională a pretenţiilor civile se naște în momentul
în care partea prejudiciată a luat cunoştinţă că latura civilă a procesului penal nu mai poate fi
soluţionată și numai raportat la acest moment poate fi analizat dacă sesizarea instanţei civile s-
a făcut înăuntrul şi cu respectarea termenului de prescripţie extinctivă.

Decizia 3447/2014
În ipoteza unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv a unui act juridic
prin care părţile se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare, acţiunea prin
care beneficiarul promisiunii îi solicită instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act
autentic de vânzare-cumpărare este supusă termenului general de prescripţie extinctivă, chiar
dacă bunul la care se referă convenţia părţilor este un imobil, deoarece obiectul
antecontractului nu este bunul imobil, ci obligaţia de a face, a cărei executare poate fi
solicitată doar în cadrul termenului de prescripţie extinctivă.
Decizia 6038/2013

Regula în contenciosul administrativ este prescriptibilitatea acţiunilor într-un termen


general de 6 luni, calculat potrivit art.11 din aceeaşi lege, legiuitorul neoperând nicio
diferenţiere după cum motivul de nulitate invocat este absolut ori relativ.

Astfel fiind, concluzia care se degajă cu necesitate este aceea că imprescriptibilitatea acţiunilor
în contencios administrativ, reprezentând o situaţie de excepţie, trebuie să fie expres
prevăzută de lege, ea neputând să fie dedusă prin analogie, ca efect al raportării la
actele juridice civile, stricto sensu.

Seminar 5

Decizia 3088/2013

Dreptul de retenție, ca garanţie reală imperfectă, are scopul de a garanta creanţa și a


sancţiona pe debitorul rău platnic.

De la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești privind instituirea


dreptului de retenție, proprietarul bunului imobil nu mai putea beneficia de fructele
lucrului reţinut și nu avea vocaţia de a primi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului
până la achitarea creanţei stabilită în sarcina sa, iar retentorii bunului puteau cere înlăuntrul
termenului legal de prescripţie, de 3 ani, executarea silită a titlului, în scopul recuperării creanţei
lor.

După împlinirea termenului legal de prescripţie de 3 ani, dreptul de retenție asupra


imobilului, fiind accesoriu obligației pe care o garantează, încetează să mai existe, moment de
la care aceștia datorează chirie, iar proprietarul imobilului este îndreptăţită să o ceară.

Seminar 6
Decizia 1524/2012

Contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat în cadrul procesului de privatizare -


contract aflat în derulare la data adoptării O.U.G. nr. 64/2005 - constituie titlu executoriu pentru
sumele datorate de cumpărător cu titlu de preţ, scadente după data intrării în vigoare a
ordonanţei.

Astfel, de la data la care contractul de vânzare-cumpărare acţiuni a devenit titlu executoriu nu


se mai pune problema incidenţei prescripţiei dreptului material la acţiune, ci a prescripţiei
dreptului de a cere executarea silită, executare supusă dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998.

Decizia 1052/2013

Redevenţa datorată în temeiul unui contract de închiriere a unui bun ce face parte din
domeniul privat al autorităţii publice locale, care a fost încheiat în aplicarea dispoziţiilor Legii
nr. 50/1991, are natura juridică a unei chirii, neputând fi calificată drept creanţă fiscală în sensul
prevederilor O.G. nr. 92/2003, întrucât nu rezultă dintr-un raport juridic fiscal, ci din convenţia
părţilor reglementată de norme de drept privat.
Termenul de prescripţie aplicabil acţiunii având ca obiect o astfel de redevenţă este cel
general prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar nu cel special prevăzut de art. 131 din
O.G. nr. 92/2003.

Decizia 3760/2013

Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 - care prevăd că de la data deschiderii
procedurii insolventei se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile
de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale - se
refera la creanțele născute anterior deschiderii procedurii.

În cazul unei acțiuni prin care se tinde la recuperarea unei creanțe născute ulterior
deschiderii procedurii, creditoarea are la îndemână calea deschisă de art. 64 alin. (6) din Legea
nr. 85/2006,

Seminar 7
Decizia 418/2014
În cazul formulării unei contestaţii împotriva procesului-verbal de control al instituţiei
finanţatoare prin care s-au constatat plăţile nelegale făcute în temeiul unui contract de
finanţare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, termenul de prescripţie a
dreptului la acţiunea în pretenţii având ca obiect acest contract începe să curgă de la data
soluţionării irevocabile a contestaţiei, moment la care reclamantul a cunoscut efectiv
întinderea pagubei, fiind aplicabile, astfel, dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Decizia 2244/2014
Actio de in rem verso : În cazul în care partea prejudiciată, deşi a cunoscut la data
plăţii care este patrimoniul care sporeşte în acest fel şi pe cel care beneficiază de acest spor, a
înţeles să uzeze de un alt mijloc juridic pentru repararea pagubei, respectiv de acţiunea în
anularea unui contract de împrumut, în cadrul căreia tindea la redobândirea prestaţiei ca efect
al nulităţii şi al principiului restitutio in integrum, este evident că dreptul la acţiune într-o
actio de in rem verso s-a născut pentru aceasta abia la momentul în care s-a stabilit în mod
irevocabil că nu are la îndemână acţiunea în pretenţii subsecventă anulării contractului de
împrumut şi că singurul mijloc juridic de care mai poate uza este acţiunea întemeiată pe
principiul îmbogăţirii fără justă cauză, în acest caz special dobândind prevalenţă dispoziţiile
art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

S-ar putea să vă placă și