Concedierea colectivă

Directiva 98/59/CE este transpusă de Codul muncii. Această directivă se aplică tuturor lucrătorilor, cu
excepția :

- Lucrătorilor angjați pe o perioadă determinată

- Lucrătorilor din administrația publică
- Lucrătorii echipajelor maritime

Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din
unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:

a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de
salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;

b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de
salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;

c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de
salariaţi

Așadar, concedierea colectivă se referă la anumite motive care sunt independente de persoana
lucrătorului ( de ex. desființarea postului). = elementul subiectiv

Concedierea colectivă se determină pe baza criteriilor prevăzute de directivă, adică numărul

concedierilor raportat la perioada de timp aferentă. = elementul obiectiv

Procedura

Sunt 2 etape :

I. Efectuarea consultărilor cu sindicatul/reprez salariaților

II. Concedierea

Într-o primă etapă angajatorul care are intenția de a efectua concedierea colectivă trebuie să
demareze consultări cu sindicatul/ reprez pentru evitarea concedierii sau pentru atenuarea
consecințelor acestei măsuri prin recurgerea la masuri sociale. Anagajatorul are obligația de a
furniza în scris sindicatului/reprez toate informațiile relevante precum : nr. total al salariaților,
motivele concedierii, nr. și categoriile de salariați afectați, criteriile de departjare măsurile de
atenuare a consecințelor concedierii etc. totodată, angajatorul are obligația de a comunica o
copie a notificării către ITM și AJOFM.

Sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor pot propune angajatorului măsuri în vederea
evitării concedierilor ori diminuării numărului salariaţilor concediaţi, într-un termen de 10 zile
calendaristice de la data primirii notificării. Angajatorul are obligaţia de a răspunde în scris şi motivat
la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la
primirea acestora.

In situația in care, ulterior consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, potrivit

prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea măsurii de concediere colectiva, acesta
are obligația de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agenția teritoriala de
ocupare a forței de munca, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor
de concediere. Notificarea trebuie să cuprindă în special nr. total al salariaților, nr. salariaților
concediați, motivele concedirii și data la care vor avea loc aceste concedierii. Termenul de 30 de
zile nu afectează dispozițiile privind termenul de preaviz.

Directiva nu exclude dreptul statelor de a adopta și aplica legi, reglementări sau proceduri
adminisrative mai favorabile lucrătorilor.

Observații

Pe parcursul timpului au avt loc mai multe modificări ale Codului muncii, cele mai importante fiind
date de : OUG 65/2005, OUG 55/2006 și Legea 40/2011.

1. L 40/2011 a modificat Codul în sensul că angajatorul care a dispus concedierea

colecctivă nu mai este ținut să nu poată face alte încadrări pe posturile respective o
anumită peioadă de timp
2. În varianta inițială în cazul definirii concedierii colective era prevăzut un nr. minim de 5
salariați concediați pentru unitățile ce cuprind peste 20 de salariați < 100. Ulterior Codul
muncii a preluat integral textul din directivă stabilind un minim de 10 salariați. Așadar prin
această modificare legislația română a înregistrat un regres dublându-se nr. celor care
trebuie concediați ( NB Directiva stabilete un set minimal pentru protecția lucrătorilor, însă
statele membre pot stabili prevederi mai favorabile)
3. Codul muncii nu a prevăzut posibilitatea ca lucrătorii să fie asistați pe parcursul proedurii
de concediere colectivă, deși directiva menționează că statele membre pot permite reprez
lucrătorilor să apeleze la experți.