Carte-Liviu Pop-Obligatiile

Obligatiile
Def obligatiilor si structura raportului juridic de obligatii
Dpdv fonetic, notiunea de obligatie releva mai multe sensuri in functie de contextul in care
este utilizat(obligatiile religioase, fiscale, profesionale, morale etc).
Noul cod civil stabileste sediul materiei obligatiilor in cartea a V-a despre obligatii incepand
cu art 1164- 1649.
Obligatiile SE AFLA IN STRANSA LEGATURA CU sub de drept ale unui rap jur
determinat. Asupra acestui raport vor cadea incidente, intotdeauna, numai norme de drept
privat. Partile acestui raport juridic sunt denumite generic, creditor (cel care intotdeauna va
pretinde ceva si care va fi intotdeauna subiectul activ al raportului juridic de obligatii) si
debitor (cel care va fi obligat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva si care intotdeauna va fi
subiectul pasiv al rap jur de obligatii).
Mai mult, raportul juridic de obligatie stabileste intre subiectele sale o legatura de natura
patrimoniala (vinculum corporis) deoarece creditorul in toate cazurile va fi titularul unui
drept de creanta (acest drept se va inscrie in activul patrimonial), si pt debitor va fi inscris in
pasivul sau patrimonial.
Obligatia reprezinta acel raport juridic civil prin intermediul caruia o persoana denumita
creditor poate cere unei alte persoane denumita debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva,
chiar cu concursul fortei coercitive a statului, in caz de refuz al celui din urma.
Structura raportului juridic de obligatii:
A) Subiectele raportului jur de obligatii: sub activ al rap jur de obligatie poarta denumirea
de creditor, iar cel pasiv de debitor. Ca regula generala, creditorul va fi titularul unui
drept de creanta, iar debitorul titularul obligatiei. Ex: imprumutatorul va fi creditorul
imprumutantului, comodantul va fi creditorul comodatorului.
B) Continutul raportului juridic de obligatie este format din drepturile si obligatiile
subiectelor raportului respectiv. Cu privire la continutul raportului jur de obligatii, art
1164 NCC releva faptul ca obligatia este o legatura de drept, in virtutea careia
debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina
prestatia datorata. In cazul nostru, creditorul va avea recunoscut un drept patrimonial
raportat la dreptul de creanta, insa la acest drept am mai putea adauga dreptul de a
solicita forta coercitiva a statului, in cazul in care debitorul refuza sa isi indeplineasca
prestatia (obligatia) corelativa acestui drept.
C) Obiectul rap jur de obligatie- este limitat la conduita subiectelor. In acest sens, putem
aminti despre actiunea debitorului de a da (obligatia vanzatorului de a transmite
cumparatorului dreptul de proprietate asupra bunului vandut) sau a face (obligatia
locatorului de a pune la dispozitia locatarului bunul inchiriat) ori la inactiunea acestuia

de a nu face ceva (de ex.: un proprietatr al unui teren se obliga in fata veciunului sau
sa nu edifice o constructie care i-ar afecta exercitarea normala a proprietatii primului).
D) Sanctiunea rap jur de obligatie- poate interveni in momentul in care debitorul nu
executa in mod spontan obligatia care ii incumba.
Dpdv sanctionator, in sistemul nostru de drept, putem identifica sanctiuni care pot agrava
situatia debitorului sau sanctiuni care pot atenua situatia debitorului.
a) Sanctiuni care pot agrava situatia debitorului
- Punerea in intarziere a debitorului: aceasta procedura reglem de art 1521-1523
NCC stabileste situatia in care creditorul ii poate pretinde debitorului intr-un
termen ferm ceea ce este dator. Punerea in intarziere a debitorului poate fi facuta
prin intermediul unei notificari, prin mijlocirea unui executor judecatoresc sau prin
cererea de chemare in judecata. In cazul in care deb va refuza executarea obligatiei
sale, creditorul va fi indreptatit sa ceara debitorului plata de daune interese
compensatorii sau daune interese moratorii si, de asemenea, din acel moment
debitorul va raspunde de orice pierdere cauzata de un caz fortuit.
- Daunele interese moratorii sunt despagubiri in bani ce reprezinta echivalentul
prejudiciului cauzat creditorului prin intrazierea executarii obligatiei (dobanda
legala).
- Daunele interese compensatorii sunt despagubiri in bani a caror plata incumba
debitorului pentru repararea prejudiciului creditorului ca urmare a neexecutarii
(totale sau partiale) ori a executarii defectuoase a obligatiei asumate de debitor. Ex.
Despagubirile acordate in cazul unui contract de transport maritim sau aerian.
Daunele interese compensatorii nu pot fi cumulate cu executarea in natura a
obligatiei deoarece ele o inlocuiesc pe aceasta, in schimb, ele pot fi cumulate cu
daunele interese moratorii.
- Penalitatile de intraziere- reprezinta sume de bani pe care debitorul este obligat
prin incheierea definitiva a instantei sa le plateasca creditorului pana la executarea
unei obligatii de a face sau de a nu face. Actualul sistem legislativ prevede in art.
905 din NCPC aplicarea acestor penalitati de intarziere.
- Actiunea in justitie reprezinta mijlocul procesual prin intermediul caruia creditorul
sesizeaza instanta comepetenta pentru ca prin hotararea judecatoreasca pronuntata
in contradictoriu cu debitorul acesta din urma sa fie obligat la executarea obligatiei
sale precum si la eventuale daune.
- Executarea silita. Procedura executarii silite a obligatiilor civile intervine din
momentul in care creditorul are impotriva debitorului sau un inscris care potrivit
legii constituie titlu executoriu si in continutul caruia este prevazuta obligatia ce
incumba debitorului. Executarea silita a obligatiilor civile este prevazuta de art
1516-1557 NCC, iar procedura de tip art 662-913 din NCPC.
b) Sanctiuni care pot atenua situatia debitorului
- Punerea in intarziere a creditorului-dreptul deb de a-si pune in intarziere
creditorul rezulta din disp art 1510-1511 NCC.
- Oferta reala de plata urmata de consemnatiune
- In functie de natura obligatiei, debitorul are dreptul sa ii ofere creditorului sau ceea
ce este obligat, iar daca acesta refuza sa primeasca, va putea sa consemneze datoria
2

pe cheltuiala si riscul creditorului, liberandu-se astfel de obligatia sa. Acest drept al

debitorului este prevazut de art 1512 din NCC, iar art 1513 face trimitere la
respectarea procedurii ofertei de plata si a consemnatiunii prevazuta de NCPC (art
1005-1012).
Vanzarea publica a unui bun a carui consemnare este imposibila, ori bunul este
perisabil sau daca depozitarea lui la o terta persoana, necesita costuri de intretinere
considerabile. Aceasta sanctiune este prevazuta de disp art 1514 NCC si intervine
in cazul in care creditorul refuza primirea bunului si daca natura bunului face
imposibila consemnarea ori bunul este perisabil sau daca depozitarea lui la o terta
persoana necesita costuri de intretinere considerabile.

Scurte consideratii privind clasificarea obligatiilor

Putem clasifica obligatiile dupa:
A) Dupa obiectul acestora:
a) De a da/De a face/De a nu face
b) Obligatii in natura si obligatii pecuniare
Obligatiile in natura inglobeaza toate obligatiile precedente, cu exceptia unei obligatii
particulare, dar foarte frecvente, adica obligatia privind plata unei sume de bani.
Obligatiile pecuniare reprezinta o forma a obligatiei de a da, insa obiectul sau vizeaza
o suma de bani.
c) Obligatiile de rezultat si obligatiile de mijloace.
Obligatiile de rezultat presupun ca debitorul sa se oblige la un rezultat precis, ex sa
plateasca o suma de bani, sa transporte la o anume destinatie un nr de pasageri.
Obligatiile de mijloace sunt acele obligatii in care debitorul nu se angajeaza la realizarea
unui anume rezultat si se obliga sa utilizeze toate mijloacele de care dispune pt a o
indeplini. (ex.: un doctor nu poate promite vindecarea unui bolnav, dar se angajeaza sa
ingrijeasca astfel incat sa se simta mai bine conform normelor medicale; responsabilitatea
acestuia va fi angajata in principiu, doar in cazul constatarii unei erori medicale).
B) Dupa modalitatile de care sunt afectate:
In acest caz putem evidentia o serie de obligatii care pot fi grupate luand in considerare un
singur criteriu. Astfel, daca modalitatile afecteaza exigibilitatea lor putem intalni 2 tipuri
de obligatii, cele sub conditie (conditionare) si obligatiile cu termen.
-obligatiile sub conditie sau conditionare reprezinta acel tip de obligatie a caror existenta
depinde de un eveniment viitor si nesigur (art 1399 NCC)
-obligatiile cu termen sunt acele obligatii a caror executare sau stingere depind de un
eveniment viitor si sigur (art 1411 alin 1 NCC).
25 februarie 2015
C. In functie de complexitatea lor obligatiile pot fi:
3

a) Divizibile- oblig diizibile sunt reglementate de dispozitiile art 1422 NCC. Acest text
face referire la ambele subiecte ale rap juridic obligational. In ceea ce priveste subiectul
pasiv al acestui raport, alin 1 al acestui text statueaza faptul ca obligatia este divizibila
intre mai multi debitori atunci cand acestia sunt obligati fata de creditor la aceeasi
prestatie, insa fiecare dintre ei nu poate fi constrans la executarea acestei obligatii decat
separat in limita partii sale de datorie. In continuare, in cazul subiectului activ, obligatia
este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia nu poate sa ceara
de la debitorul comun decat executarea partii sale de creanta.
b) Indivizibile- obligatiile indivizibile nu au alocata o reglementare expresa insa pot fi
deduse cu usurinta din interpretarea art 1424 NCC.
c) Obligatiile solidare- se aplica atat in cazul creditorilor, cat si in cel al debitorilor.
Obligatiile solidare intre creditori (sunt reglem de art 1434-1442 NCC), creeaza o
solidaritate activa si consta in acea obligatie complexa ce are particularitatea ca orice
creditor solidar sa aiba dreptul sa ceara debitorului comun plata intregii creante datorate,
precum si dreptul de a-i elibera acestuia chitanta liberatorie care face proba platii.
Obligatiile solidare intre debitori (art 1443-1460 NCC) da nastere unei solidaritati pasive
si reprezinta acea obligatie complexa la care mai multi debitori (codebitori) sunt obligati
la aceeasi prestatie, astfel incat creditorul poate sa solicite oricaruia in mod separat
indeplinirea prestatiei a obligatiei respective.
Cazul obligatiilor complexe care vizeaza obiectul raportului juridic de obligatie
- Obligatiile alternative- au ca obiect, inca de la nasterea lor, 2 prestatii din care, la
alegerea uneia dintre parti, debitorul este tinut sa execute doar una singura eliberandu-se
astfel de datorie. (art 1461 alin 1 NCC)
- Obligatiile facultative-au ca obiect, la nasterea lor, o singura prestatie, numai ca
debitorul are dreptul de a se elibera de datorie sa execute o alta prestatie determinata (art.
1468 alin. 1 NCC).
De ex.: debitorul se obliga sa predea creditorului un autoturism insa prin conventie el are
dreptul sa plateasca in locul acelui bun o suma de bani determinata ce poate reprezenta
echivalentul valoric al prestatiei principale.
In functie de sursele sau izvoarele acestora:
- Acest criteriu de clasificare a obligatiilor este unul complex care grupeaza toate actele
sau faptele civile generatoare de obligatii.
In functie de sursele sau izvoarele obligatiilor, tinand cont de disp art 1165 NCC
izvoarele obligatiilor- aceste obligatii pot fi:
a) Contractul civil-art 1166-1323 NCC reprezinta acel inscris in continutul caruia se
constata acordul valabil de vointa a doua sau mai multe persoane cu intentia de constitui,

modifica sau stinge un raport juridic. Ex.: contractul de vanzare-cumparare, de locatiune,

mandatul.
b) Gestiunea de a face-aceasta situatie se incadreaza in randul faptelor juridice licite si
este reglem de art 1330-1340 NCC. Am facut remarca potrivit careia gestiunea de a face
este o situatie deoarece persoana denumita gerant indeplineste acte sau fapte in interesul
altei persoane denumita gerat fara a fi mandatata in acest sens. (ex.: exemplul clasic in
aceasta materie este acela al proprietarului unui imobil care lipseste o anumita perioada
timp in care se iveste o stricaciune la imobilul sau reparata de un tert. Aceasta terta
persoana a gerat interesele proprietarului. )
c) Plata nedatorata-aceasta rezulta o modalitate de executare a obligatiile (art 1469 NCC1515 NCC) si are ca obiect in toate cazurile o prestatie pozitiva de a da sau de a face. In
ceea ce priveste plata nedatorata reprezinta un fapt juridic licit indeplinit de catre o
persoana care nu era datoare in fata creditorului si care are dreptul la restituire. (art 1341
alin 1 NCC).
d) Imbogatirea fara justa cauza- alaturi de gestiunea de a face si de plata nedatorata,
imbogatirea fara justa cauza poate fi inclusa in randul faptelor juridice licite reglementate
de noile dispozitii civile. Chiar daca vechiul Cod Civil nu consacra o reglementare
expresa, imbogatirea fara justa cauza se bucura de o recunoastere jurisprudentiala. Noile
dispozitii civile aloca acestui fapt juridic licit o reglementare importanta (art 1345- 1348
NCC). Prin intermediul acestui fapt juridic licit se genereaza o marire a patrimoniului unei
persoane in detrimentul alteia intr-un mod neimputabil.
e) Fapta ilicita generatoare de prejudicii (raspunderea civila delictuala)- NCC consacra
fapte ilicite generatoare de prejudicii (raspunderea civila) o serie de norme de o
importanta fundamentala pt materia obligatiilor. (art 1349-1395 NCC).

Principalele izvoare ale obligatiilor

1. Contractul dupa cum stim, exista mai multe categorii de acte juridice a caror trasaturi
comune il constituie pe de o parte vointa partilor, iar pe de alta parte limitele impuse
acestor de lege. Astfel, putem distinge 3 categorii de acte:
-

Actele unilaterale

Actele bilaterale

Actele plurilaterale-multilaterale.

Dintre toate aceste acte, contractul reprezinta acele inscrisuri cu regim juridic foarte bine
definit prin actualele dispozitii civile. NCC consacra contractului o serie de dispozitii
incidente in cartea a V-a despre obligatii art 1166-1323 NCC. Insa, dispozitii referitoare la
contract putem regasi si in alte acte normative cu caracter special, dar si in alte dispozitii
ale NCC.(cartea a 6a prescriptii etc).
5

Dispozitiile art 1166 NCC ofera o definitie legala contractului in sensul ca acesta
reprezinta acordul de vointa dintre 2 sau mai multe persoane cu intentia de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic.
Pt a fi un contract trebuie sa respecte urm principii specific:
Principiul libertatii contractuale (pr lib de vointa)- exprima regula de drept potrivit careia
persoanele sunt libere sa incheie orice fel de contracte doresc determinandu-le in mod
liber sa stabileasca atat fondul cat si forma in limitele impuse de lege, de ordinea publica
si de bunele moravuri- art 1169 NCC.
Principiul bunei-credinte: acest pr repr practic o obligatie in sarcina partilor contractante.
In acest sens art 1170 NCC stabileste in sarcina partilor contractante obligatia de a actiona
cu buna-credinta la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot parcursul executarii
sale neputand inlatura ori limita aceasta obligatie-art 1170 NCC.
Principiul fortei obligatorii a contractului- priveste insasi efectele juridice ale actului bi
sau multilateral. Acest principiu exprima regula de drept potrivit careia contractul este
obligatoriu pentru partile contractante si nu facultativ (art 1270 NCC). Acest principiu este
exprimat prin adagiul latin pacta sunt servanda=conventiile reprezinta lege pt partile
respective. Cu titlul de ex exista si anumite situatii are fac exceptie de la principiul fortei
obligatorii a unui contract. Aceste exceptii sunt numai exceptii legale si sunt urmatoarele:
-prorogarea-prelungirea unui contract
-prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita suspendarii temporare
a executarii acestuia
-moratoriul legal- acordarea prin lege a unui termen care are ca efect amanarea generala a
executarii unor obligatii contractuale de o anumita categorie de debitori (ex.: crize
economice, conflict militar etc)
-tacita relocatiune- art 1819 NCC
-clauza de dezicere sau de arvuna
-impreviziunea-art 71 NCC
Principiul relativitatii efectelor contractului vizeaza regula de drept potrivit careia
contractul genereaza drepturi si obligatii numai pt parti, neputand sa profite sau sa
vatame anumite terte persoane (art 1280 NCC).

CLASIFICAREA CONTRACTELOR

Datorita complexitatii contractelor acestea pot fi clasificate tinand cont de anumite

distinctii in mod expres, implicit sau tinand cont de alte clasificari recunoscute acestor
acte juridice.
I. Clasificarea expresa a contractelor potrivit NCC
a. Contracte sinalagmatice-aceasta forma de contract scoate in evidenta faptul ca partile
pot realiza obligatii reciproce si interdependente. In acest sens, contractul este
sinalagmatic obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. Din
continutul textului art 1171 NCC rezulta in mod implicit definitia legala a acestor
contracte, relevand faptul ca aceste acte juridice vor contine intotdeauna obligatii in
sarcina partilor care sunt reciproce si interdependente. (contr de v-c: vanzatorul se obliga
sa transfere dr de propr si sa predea bunul, iar cumparatorul se obliga reciproc sa plateasca
pretul).
b. Contracte unilaterale (art 1171 NCC) pot fi definite ca fiind acele contracte in care
doar o parte se obliga in fata celeilalte (sau dupa caz in fata celorlalte)-art 1171 NCC
reglementeaza in teza finala existenta contractelor unilaterale care dpv al contraprestatiilor
sunt opuse contractelor sinalagmatice. In consecinta aceste contracte stabilesc obligatii
inegale in sarcina partilor, insa sunt caracterizate si prin lipsa reciprocitatii si
interdependentei fiecare dintre acestea fiind creditor si debitor. (contractul de imprumut,
promisiunea unilaterala de vanzare, contractul de donatie, depozit,mandat etc).
Contractul unilateral nu poate fi confundat cu actul unilateral deoarece intre aceste acte
juridice exista o diferenta substantiala in sensul ca:
-in continutul contractului unilaterale o singura persoana este obligata in fata celeilalte, in
temeiul unui acord comun de vointa al acelor parti contractante, in timp ce printr-un act
unilateral, o singura persoana prin acordul propriu de vointa da nastere unei obligatii in
sarcina sa.
II. Contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit
a. Contractele cu titu oneros-prevazute de alin 1 al art 1172 NCC, contractele cu titlu
oneros sunt acele contracte juridice prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un
avantaj ca si contraprestatie. Acest tip de contracte, in general, sunt sinalagmatice
(vanzarea-cumpararea), insa in anumite cazuri aceste contracte pot fi si unilaterale, de ex
promisiunea unilaterala de vanzare.
b. Contractele cu titlu gratuit- denumite si contracte de binefacere sunt definite de alin 2
al art 1172 NCC. Astfel, contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure
celeilalte parti un beneficiu fara a obtine in schimb o contraprestatie este cu titlu gratuit
(ex.: comodatul, donatia, fideiusiunea). Acest contract poate fi intalnit in cele mai multe
cazuri ca un contract unilateral (donatia) sau ca act unilateral (legatul), insa exista si cazuri
in care aceste acte pot fi sinalagmatice-contractul de donatie in care i se impune o sarcina
beneficiarului-de ex.: intretinerea bunului donat.
7

III.contracte comutative
Aleatorii-art 1173 NCC
04 martie 2015
Contractele comutative
In cazul in care acestor contracte fiecare parte se obliga la executarea unei prestatii
determinate sau determinabile. Potrivit alin. 1 art 1173 NCC, va fi comutativ contractul in
care, la momentul inchieierii sale, existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar
intinderea acestora este determinata sau determinabila. Aceste dispozitii scot in evidenta
faptul ca drepturile si obligatiile partilor ar trebui sa nu fie disproportionate. Ex.:
contractul de vanzare cumparare, contractul de schimb etc.
Contractele aleatorii- in conf cu art 1173 NCC alin 2 - este aleatoriu contractul care prin
natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o
expune totodata la riscul unei pierderi ce depind de un eveniment viitor si incert.
Din definitia legala oferita de acest text, rezulta ca=>contractele aleatorii au intinderea si
chiar existenta prestatiei uneia din parti tinute de un eveniment viitor si incert. (ex.:
contratcul de asigurare in care obligatia de plata a asiguratorului depinde de realizarea
riscului asigurat: furt, incendiu, calamitate etc.)

IV. Contractul consensual, solemn si real (art 1174 NCC)

Contractul consensual-este acel contract care se inchieie/formeaza, prin simplul acord de
vointa al partilor (soloconsensu)
Def legala: alin2 al art 1174 NCC acest tip de contract nu ncesita un formalism excesiv pt
a consacra vointa partilor fiind guvernat de pr libertatii formei regl de art 1178 NCC.
In materia acestor contracte. Ex cel mai elovcvent in care opereaza consensualismul
partilor, il putem intalni in materia vanzarilor.
Daca in cazul contractelor consensuale, simplul acord al partilor poate produce efecte
juridice, in cazul contractelor solemne, in afara de acordul de vointa al partilor, se impune
si respectarea unor formalitati prevazute in mod obligatoriu de lege.
Putem retine def legala data acestor contracte de alin 3 al art 1174 NCC. Nerespectarea
formei stabilite de lege va atrage potrivit art 1242 NCC, sanctiunea nulitatii absolute.
Forma in care se incheiei contractele solemne este aceea a unui inscris autentic si, mai rar,
a unui inscris sub semnatura privata. (donatiile indirecte si darurile manuale mentionate de
art 1011 alin2 NCC).

Cele mai importante contracte solemne pot fi: contr de vanzare-cumparare a unui imobil,
contractul de ipoteca, contractul de donatie, contractul de imprumut in vederea construirii
sau cumpararii unui imobil.
Contractele reale-caracteristica acestor contracte o reprezinta faptul ca pt validitatea lor, in
afara de vointa partilor, mai este necesara si remiterea materiala a bunului de catre
partea obligata la aceasta prestatie, catre celalalt subiect al contractului (c de depozit, de
comodat, de gaj, darul manual etc).

Art 1174-ofera o definitie legala incidenta acestor tipuri de contract.

V. Contracte numite si contracte nenumite
Contractele numite- aceste contracte au definita denumirea, dar si regimul juridic in NCC
sau in alte legi speciale. Cu alte cuvinte, contractele numite sunt acele acte juridice a caror
de numire, dar si reglementare mai mult sau mai putin precisa se regasesc in NCC sau in
alte legi civile cu caracter civil. Pot fi asimilate contractelor numite-contr de v-c-art 16501762 NCC, de furnizare1766-1771 NCC, contr de locatiune art 1777-1850 NCC,
contractul de antrepriza art 1851-1880 NCC, contractul de societate 1881-1994, contractul
de transport etc.
Contractele nenumite- un contract poate fi nenumit atunci cand legea nu-i atribuie in mod
expres o relgementare proprie. Acest tip de contracte se inchieie intotdeauna cu
respectarea conditiilor esentiale de validitate (art 1179 NCC). In practica putem intalni o
multitudine de astfel de contracte: contractul de publicitate, prestari servicii etc.

B. Clasificarea implicita a unor contracte potrivit NCC

I. contracte negociate si contracte de adeziune
In privinta consimtamantului partilor la formarea contractlui, NCC instituie, printre altele,
dispozitii privind pr bunei-credinte in negociare art 1183 NCC, dar si obligatia de
confidentialitate in negocierile precontractuale-art 1184NCC.
Contractele negociate sunt acele contracte in care partile isi stabilesc conditiile, clauzele si
prestatiile in mod liber, fara influenta unor factori externi. In practica, aceasta posibilitate
de negociere, nu face altceva decat sa dea posibilitatea partilor sa creasca forta economica
a contractului respectiv.
Contractele de adeziune-daca in cazul contractelor negociate, partile stabilesc conditiile,
clauzele si prestatiile in mod liber, nu acelasi lucru se intampla in cazul contractelor de
adeziune. Acest contract este impus sau redactat in avans de una din parti, iar cealalta
parte va accepta clauzele impuse. Acest contract mai poarta denumirea de contract tip (c

de furnizare a energiei electrice, a apei, a gazel, de telefonie). Sursa legala a acestor

contracte o constituie art 1175 din NCC care ofera si definitia legala.
II. Contracte cu executare instantanee si contracte cu executare succesiva
Cand discutam despre tipul de executare a contractelor, ne putem limita doar la modul in
care partile isi indeplinesc prestatiile.
Contractul cu executare instantanee creeeaza obligatii susceptibile de a fi puse in
executare de o singura prestatie. Ex.: vanz-cump cand se realizeaza in numerar, schimbul
etc.
Singurele texte de lege aplicabile acestor contracte si care releva principiul executarii
instantanee sunt dispozitiile art 1495 alin 1 si art 1555 NCC.
Contractele cu executare succesiva-daca in cazul contractelor cu ex instantanee partile isi
executa obligatiile imediat, dintr-o singura prestatie, in privinta contractelor cu executare
succesiva, subiectii acestora isi executa obligatiile in timp, pentru o perioada determinata
sau nedeterminata. (contr de leasing, de munca etc)
In cazul acestor contracte, am putea identifica si o categorie intermediara, in care o parte
isi executa in mod instantaneu prestatia, iar cealalta va executa in mod fractionat contr
de renta viagera, de intretinere, de societate, de asigurare etc.
III. Contracte simple, complexe si grupuri de contracte.
Contractele simple- caracteristica acestor contracte o reprezinta unicitatea operatiunii
juridice care rezulta din obiectul lor (ex.: contractul de schimb, de vanzare, de mandat
etc. ).
Contractele simple sunt acelea in continutul carora este prevazuta o singura operatiune
juridica.
Contractele complexe, in opozitie cu contractele simple, cele complexe prevad o
multitudine de operatiuni juridice care in egala masura pot rezulta din obiectul lor. De ex.:
contractul de leasing, hotelarie etc.
Contractele complexe sunt acelea in continutul carora aceleasi parti stabilesc mai multe
operatiuni juridice. =juxtapunerea acestor operatiuni contractuale conduc la atingerea
unui singur scop, iar daca sunt privite individual, ar constitui obiectul unui contract in
sine. De asemenea, regimul juridic va fi unul special, reprezentat de legislatia speciala
caracteristica completat cu norme ale NCC.
Grupuri de contracte- aceasta forma de contracte a suscitat intotdeauna un interes
deosebit. In primul rand, datorita continutului lor. Daca in cazul contractelor complexe
sunt stabilite de aceleasi parti, mai multe operatiuni contractuale, cu acelasi scop, in cazul
grupurilor de contracte, persoane diferite, incheie 2 sau mai multe contracte chiar cu un
regim juridic distinct, dar care au acelasi obiectiv, iar pana la final isi pot conserva scopul
10

sau propria lor individualitate. Contractul de credit bancare si contractul de ipoteca care
garanteaza restituirea imprumutului respectiv. Vanzarea succesiva a unui bun incepand cu
producatorul sau si pana la vanzator en detail.
IV. Contractele incheiate cu consumatorii-art 1177 NCC.
NCC face referire in mod implicit la contractele incheiate cu consumatorii-art 1177 NCC.
Acest text nu mentioneaza/ nu reglementeaza in terminis acest tip de contract, ci doar face
trimitere la faptul ca este supus legilor speciale. (de ex.: a se vedea OG 34/2004 privind
drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionisti.) Cardul legal
special al acestor contracte va fi intotdeauna completat cu cond esentiale de validitate-art
1179 NCC. Potrivit acestor ....ex: contract de prestari servicii, c la distanta, c in afara
spatiilor comerciale.
V. Contractele electronice-art 1245 NCC
Un alt tip de contracte reglementate implicit de NCC sunt cele electronice. Ca si in cazul
contractelor anterioare, legiuitorul civil s-a multumit sa faca trimitere la un act normativ
special (legea 455/2001 privind semnatura electronica) multumindu-se sa reglementeze
doar cateva aspecte legate de forma contractelor electronice art 1245 NCC.
C. Alte clasificari ale contractelor civile:
I. contracte principale si accesorii
Contractele principale, chiar daca nu au o reglementare expresa, contractele principale
sunt cele mai des intalnite in practica. Dpv didactic, aceste contracte au o existenta
independenta-de vanzare, schimb, donatia etc.
Contractele accesorii- nici aceste contr nu au o reglem expresa in vreun act normativ.
Sfera lor de aplicare este mult mai redusa in practica decat cea a contr principale deoarece
contr accesorii depinde si insotesc anumite contracte speciale. De ex.:, contractul de gaj
sau de ipoteca care garanteaza o anumita obligatie, contractul de fideiusiune-garanteaza
dat altei persoane.
Incheierea contractului reprezinta faza cea mai importanta in stabilirea raportului
obligational, faza in care are loc indeplinirea acordului de vointa al partilor asupra
clauzelor stipulate in continutul acelui contract. Pentru ca acest acord sa fie realizat,
partile trebuie sa aiba capacitatea necesara si , in egala masura, sa respecte principiul
bunei-credinte in negocieri. Initierea negocierilor sau intreruperea acestora contrar
bunei-credinte se va sanctiona prin obligarea partii vinovate sau culpabile la plata de
daune interese. De asemenea, partile sunt obligate sa pastreze confidentialitatea si sa nu
foloseasca in interes propriu informatiile confidentiale despre care au aflat in timpul
negocierilor, chiar daca acestea nu au avut rezultat incheierea contractului respectiv. Pt
incheierea valabila a unui contract art 1179 NCC enumera 4 conditii esentiale:
-capacitatea partilor de a contracta
11

-consimtamantul partilor
-un obiect determinat si licit
-o cauza licita si morala.
In mod exceptional, atunci cand legea pretinde si sub sanctiunea ei un contract trebuie sa
fie intocmit cu respectarea unor conditii de forma asa cum este mentionat in alin 2 al art
1179 NCC. Alaturi de aceste conditii esentiale, pt validitatea unui contract vom identifica
si o serie de disp civile care privesc conditiile relative cerute pt incheierea contractului:
momentul si locul incheierii contractului, oferta de a contracta, acceptarea incheierii
contractului, forma si continutul contractului.
La finalul acestei subsectiuni, vom releva cele mai importante cazuri de nulitate a
contractului.
Conditiile esentiale pt incheierea valabila a unui contract:
a. Capacitatea ceruta pt incheierea contractelor-este similara cu capacitatea ceruta de lege
pentru incheierea actelor juridice. Capacitatea civila a unei persoane (fizica sau
juridica) poate fi privita din 2 puncte de vedere: de folosinta si de exercitiu. Cap civila
este aptitudinea unui pers de a dobandi drepturi si obligatii civile si a le exercita
precum si aptitudinea de a incheia singura acte juridice civile. Pt a fi indeplinit pr
consensulismului prev de art 1178 NCC-toate partile contractului trebuie sa aiba
capacitatea prevazuta de lege. In acest sens art 1180 NCC reglementeaza in terminis
capacitatea partilor .
In sensul prev de art 1180 NCC pot fi declarati incapabili de lege sau opriti sa incheie
anumite contracte: minorii de pana la 14 ani si persoana pusa sub interdictie
judecatoreasca.
De aceea, referitor la capacitatea partilor pentru incheierea
contractului, art 1181 NCC stabileste anumite reguli aplicabile. In acest sens, textul
face trimitere la regulile generale si cele speciale privitoare la capacitate prevazute in
special in cartea I din NCC.
In aceste situatii, contractul incheiat fara respectarea conditiilor privind capacitatea
poate fi lovit de nulitate. Aceasta nulitate este destinata sa protejeze persoanele
declarate incapabile si va fi una relativa care presupune ca numai incapabilul sau
ocrotitorul sau legal sunt in masura sa o invoce.
Curs 11.03.2015
Vointa ceruta pentru incheierea contractelor
Dpdv legal vointa partilor pt incheierea unui ctr reprezinta acea vointa juridica consimtita de
parti cu scopul sa nasca, modificarii sau stingerii unui raport juridic. Dpdv fonetic vointa
partilor este perceputa ca si element psihologic sub forma de consimtamant. Consimtamantul
ca si conditie esentiala pt incheierea unui ctr este fol de NCC in 2 sensuri:
12

Ca si manifestare unilaterala de vointa facuta de oricare din partile actului

juridic bilateral sau multilateral dupa caz sau de catre autorul unui act juridic unilateral
art.1324.
Accord concordant de vointe in actele juridice bi sau multilaterale de ex. 1623
aln1, 1633aln2, 1930 aln 1, litb.
In sens larg prin consimtamant (cumsentire) se intele insusi acordul de vointa al
partilor dintr-un ctr. Consimtamantul mai reprez exprimarea vointelor ambelor parti la mom
incheierii ctr.
In sens restrains reprezinta vointa unei parti asa cum se manifesta la incheierea ctr.
1204NCC.
Pentru a fi valabil exprimat consimtamantul partilor trebuie sa indeplineacsa in mod
cumulative cond:
-

Sa provina de la o pers cu discernemant - 1205;

Sa fie serios sis a fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice 1204;
Sa fie exteriorizat 1240;
Sa fie nealterat de un viciu de consimtamant 1206 si urm din NCC;

Viciile de consimtamant reprez alti factori care ar putea avea efecte majore asupra valab
acestei cond esentiale pt valab unui ctr.
In sensul art 1206, consimtamantul va fi considerat viciat cd este dat din eroare, surprins prin
dol sau smuls prin violenta. In egala masura poate fi viciat si in caz de leziune.
Eroarea ca viciu de consimtamat poate fi def ca falsa reprez a unor imprejurari la incheierea
unui act juridic. Dpdv legal este regl in dispoz NCC si poate fi clasif in functie de
consecintele care intervin in:
esentiala si neesentiala.
Eroare Esentiala cd falsa reprez cade in cond art 1207 aln2 NCC. In sit in
care falsa reprez cade asupra val ec a contraprestatiei este vb de incidenta unei erori
lezionare, care este supusa regulilor de la eroare foarte abstract deoarece asupra ei cad
incidente normele leziunii ca viciu de consimtamant.
- este falsa reprez A unor imprej mai putin imp la incheierea ctr, in sensul ca
partea aflata in eroare ar fi incheiat acel inscris si daca ar fi avut o corecta reprez a
imprej .Aceasta eroare poate atrage cel mult diminuarea sau o majorare val a
prestatiei. In fct nat real fals reprez eroarea poate fi de fapt si de drept.cea de fapt
consta in falsa reprez a unei stari sau sit faptice la inche ctr, iar eroarea de dr reprez
falsa reprez la inch actului jur civil a existentei sau continutului a unei norme jur de dr.
Dupa cum este imputabila sau nu partii aflate in eroare exista eroare scuzabila
si nesc.
Scuzabila at cd nu poate fi reprosata partii care a avut o falsa reprez a real la
inch ajc.
Nescuzabila acea eroare imputabila partii.

13

Eraore esentiala si scuzabila in toate formele sale va atrage nulitatea relative a

unui ctr.
De asemenea noile dispoz regl si eroarea asumata art1209, acre poarta asupra
unui elem cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau
dupa imprej trebuia sa fie asumat de acesta.
Eroarea de calcul art 1210 reprez acel tip de eroare care se concxretizeaza
asupra modului de calcul existent in continutul unui ctr. Simpla eroare de calcul nu va
atrage anularea ctr. Pt a fi in prez anularii unui ctr pe motiv de eroare sunt esentiale
urm cond:
-eroarea sa fie esentiala;
- sa fie scuzabila;
- elemental asupra caruia cade falsa reprez , sa fi fost hotarator pt incheierea ctr.
- in cazul actelor bi sau multilaterale cu titlu oneros este necesar ca partea contractanta
sa fi stiut ca elem fals reprez era essential pt incheierea ajc respective.
Potrivit noilor dispozitii civile ctr se poate adapta numai cu consimtamantul celorlalte parti,
evitandu-se anularea sa. Constituie un instrument juridic prevazut de art 1213 ce presupune ca
partea care a fost in eroare sa ceara print-o notificare executarea ctr in modul in care aceasta
parte a inteles clauzele sale. In acest sens dupa ce a fost informata asupra felului in care partea
indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles ctr si inainte ca acesta sa fi obtinut anularea
cealalta parte trebuie in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notif ori de la data
cand i s-a comunicat cererea de chemare in jurdecata sa declare ca este de accord cu
executearea sau sa execute fara intarziere ctr.
Dolul
Conform cu art 1214 NCC atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele
frauduloase ale celeilalte parti oricand aceasta din urma a omis in mod fraudulos sa-l
informeze pe contractant asupra unor imprej pe care se cuvenea sa I le dezvaluia suntem in
prez dolului. El determina anularea ctr indiferent de elem asupra caruia poarta si indif de elem
repectiv care a stat la baza sav lui. Conf art 1215 poate proveni si de la o terta pers in cazul in
care cealalta parte a cunoscut sau dupa caz ar fi trebuit sa cunoasca dolul la incheierea ctr.
Astfel partea al carui consimt a fost viciat nu poate cere anularea ctr si plata de daune intere,
decat daca face dov ca cealalta parte a cunoscut sau trebuia sa cunoasca dolul.
Elementele constitutive ale dolului:
Manoperele frauduloase ale unei parti contractante un elem intentional si
unul material. Elem intentional consta in stabilirea intentiei de a induce in eroare
cealalta parte. Elem material este reprezentata de manevrele frauduloase reprezentata
de o minciuna, o reticenta.
Eroarea provocatade manopere in cadrul acestui elem putem releva doar
faptul ca dolul reprezinta o eroare provocata.
violenta insuflarea unei temeri induse asupra vointei unei pers de a incheia un ctr de
catre cealalta parte a ctr sau de catre un tert. Atrage anularea relative.
Caracterele juridice:
Vointa trebuie sa fie det
14

Violenta trebuie sa fie injusta si ilegitima autorul sau sa recurga la o

amenintare in fapt. ex amenintarea debitorului de catre creditor care isi reclama
propriul drept cu un proces. vom fi in prezenta unei amenintari de drept care nu
constituie violenta.
In cazul in care amenintarea este privita ca un abuz de drept atunci este
ilegitima cred doreste sa obtina din partea cred mai mult decat are dreptul.
Leziunea prejudiciul suferit de o parte aflata in situatia de nevoie, de lipsa de experienta, de
lipsa de cunoastere si care stipuleaza in favoarea celeilalte parti ori a unei alte pers o prestatie
de o valoare considerabil mai mare la data incheierii ctr decat valoarea propriei prestatiei art
1221. Cu exceptia cazurilor in care un minor isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la
starea sa part la avantajele pe care le obt din ctr, ori la ansamblul circumst, actiunea in anulare
este admisibila daca leziunea depaseste din val pe acre o avea la mom incheierii ctr
prestatia promise sau executata, de partea lezata, art 1222 aln2.
Daca partea lezata doreste sa actioneze ar trebui sa tina cont de preved prescriptive extinctive
care ar fi incidente in cazul leziunii aln1art 1223.
Obiectul si cauza ctr.
Alaturi de cauza, ob ctr reprez ultimele 2 cond esentiale pentru validitatea ctr prevazute de art
1179. Noile regl aloca acestora o imp deosebita printr-o serie de norme si anume: - de la 1225
1234 ob ctr, 1235 1239 cauza ctr.
Ob ctr. Regl de art 1225 este constituit din operatiunea juridica stabilita de catre parti la
incheierea acestuia - vanzarea, inchirierea, imprumutul etc..
Ob oblig regl de 1226 reprez prestatia la care se angajeaza debitorul in continutul ctr si este
privit ca un rap jur
Ctr poate fi val incheiat daca la mom incheierii sale una din parti se afla in imposib de a-si
executa oblig, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel, a se vedea art 1227.
Ex. Art 1229 pt bunurile scoase din circuitul civil sau art 1659 teza I pt cazul vanz bunului
pierit in intregime la data inche ctr.
Conditiile obligatiei:
-

Sa existe;
Sa fie in circuitul civil
Sa fie posibila
Sa fie determinate sau determinabila

Cauza reprez o alta cond esentiala pt valabilitatea ctr regl cu titlu de noutate de NCC.
Def legala a cauzei este data de dispoz art 1235 NCC care stab ca aceasta reprez motivul care
det fiecare parte sa incheie ctr. Cond ale cauzei art 1236, pe care trebuie sa le indeplin
cumulativ:
15

Sa existe
Sa fie licita
Sa fie morala

Cauza ctr (causa remota) den si scopul mediat constituie motivul determinant pentru care a
fost incheiat ctr, iar acest motiv trebuie sa fie cunoscut sau dupa caz sa poata fi cunoscut de
cealata paret intrucat lipsa ori nevalabilitatea atrage nulitatea absoluta sau anulabilitatea ctr art 1238.
In privinta probei cauzei art 1239 contr este val chiar at cd cauza nu este expres prev
Conditiile relative cerute pt incheierea val a unui ctr.
Momentul si locul incheierii ctr 1186 distinge incidenta acestor 2 cond astfel:
prin acceptarea expresa a ofertei de catre dest acesteia, caz in care ctr se incheie
la mom la care acceptarea ajunge la ofertant. In acest caz ctr se formeaza chiar daca
ofertantul din motive care nu ii sunt imputabile nu a luat cunost ca acceptarea a ajuns
la el .
prin acceptarea tacita a ofertei de catre dest acesteia, caz in care ctr se incheie
la mom la care dest ofertei sav un act sau un fapt potrivit practicilor stab intre parti a
uzantelor, sau a naturii obiectului.
Art 106 legea 71/2011 stab ca dispoz art 1186 aln 1 si ale art 1193 aln 2 nu
sunt aplicabile ctr in cazul in care oferta de a contracta a fost expediata inainte de
intrarea in vigoare a noului cod civil.
Oferta de a contracta(policitatiune) se gaseste intr- o corelatie esentiala cu consimtamantul
partilor unui ctr. Dispoz ref la consimtamant ca elem essential pt formarea ctr aplicabile
inclusive ctr de societate, cuprinse in art 1182 1203, se aplica in mod corespunzator si at cd
imprejurarile in care se incheie ctr nu permit identif ofertei si a acceptarii. Of de a ctr
propunerea care contine suf elemente pt formarea unui ctr si care expr intentia ofertantului de
a se oboliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar.
Din analogia dispoz legale in vig exista 2 tipuri de of:
Cu termen art 1191 este irevocabila
Fara termen art. 1193 poate fi adresata unei personae absente sau unei pers
prezente 1194.
Oferta este caduca atunci cand ea nu ajunge la ofertant in termenul stab sau atunci cand
destinatarul o refuza. Pentru cazul in care ofertantul decedeaza sau devine incapabil
caducitatea ofertei irevocabile va interveni doar daca acest lucru este impus de natura afacerii
sau de alte imprejurari 1195.
De asemenea, putem afirma ca oferta ed a contracta poate fi retrasa sau revocata. Oferta este
consid retrasa in mom in care conf art 1199 ajunge la destinatar anterior si concomitant cu
oferta sau dupa caz cu acceptarea si poate fi considerata revocata atunci cand ajunge la

16

destinatar chiar daca acesta nu ia cunostinta din motive care nu ii sunt imputabile 1200
alin1.
Curs 18.03.2015
Pactul de optiune reglem de art 1278 NCC-de citit
Promisiunea de a contracta art 1279 NCC de citit

Acceptarea incheierii contractului (o acceptare a ofertei respective) ca si oferta de a

contracta, acceptarea incheierii contractului se afla in stransa legatura cu consimtamantul
destinatarului deoarece consta in manifestarea vointei acestuia de a incheia contractul propus
de catre titularul ofertei. De aceea, potrivit art 1196 NCC acceptarea ofertei poate fi realizata
prin orice act sau fapt al destinatarului, din care rezulta in mod neindoielnic, acordul sau cu
privire la oferta propusa si transmisa.
Prevederile art 1186 NCC cu privire la momentul si locul incheierii contractului se vor aplica
in mod corespunzator.
In primul rand, trebuie precizat faptul ca tacerea nu are valoare de acceptare. Acest aspect se
intampla doar in cazul determinat ope legis sau cand rezulta din acordul partilor ori din uzante
sau practicile stabilite de parti.
De asemenea, art 1197 NCC alin 1 din NCC stabileste faptul ca raspunsul destinatarului
ofertei nu poate fi considerat acceptare atunci cand cuprinde modificari sau completari care
nu corespund ofertei primite, Nu respecta forma ceruta de ofertant, ajunge la ofertant dupa ce
oferta a devenit caducta.
De asemenea, alin 2 al textului amintit statueaza ca in cazul in care oferta contine modificari
sau completari va trebui apreciata ca fiind contraoferta din partea destinatarului.
Acceptarea tardiva sau parvenita cu intraziere potrivit alin. 1 al art 1198 NCC, produce efecte
doar in cazul in care cel care a facut oferta il instiinteaza de indata pe acceptant despre
incheierea contractului. Daca acceptarea a fost facuta in termen, insa a ajuns la ofertant dupa
expirarea termenului (din motive care nu tin de culpa acceptantului) ea va produce efecte daca
ofertantul nu il instiinteaza despre aceasta de indata potrivit dispozitiilor aliniatului 2 al art
1198 NCC.
Comunicarea acceptarii trebuie facuta potrivit art 1200 NCC prin mijloace adecvate de
comunicare asemanatoare cu cele din care a fost transmisa oferta, daca prin lege, acordul
partilor sau din practicile statornicite intre parti nu rezulta contrariul.
Acceptarea, ca si oferta de a contracta pot fi retrase daca retragerea ajunge la destinatar
anterior sau concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea.

17

Acceptarea in reglementarea NCC nu are o natura juridica aparte, aceasta fiind tratata ca un
act juridic unilateral supus comunicarii in sensul dispozitiilor art. 1326 NCC.
Contractul va fi considerat incheiat in momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant
chiar daca acesta nu ia la cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile. (pentru
aceste aspecte a se lua in considerare momentul si locul incheierii contractului art 1186 NCC).
Forma si continutul contractului
In dispozitiile art 1178 NCC este enuntat principiul libertatii formei unui contract, in
sensul ca incheierea acestuia se realizeaza prin simplul acord de vointa al partilor capabile de
a contracta daca legea nu impune o anumita formalitate.
Forma contractului reprezinta o conditie relativa pt incheierea valabila a acestui act,
insa aceasta conditie poate fi si una esentiala potrivit disp alin 2 al art 1179 NCC. In egala
masura, cu privire la continutul contractului vom observa ca potrivit art 1272 NCC, contractul
valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este in mod expres prevazut, dar si la toate
urmarile pe care practicile stabilite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau
contractului in functie de natura acestuia.
Intorcandu-ne la forma contractului, potrivit art 1240 NCC, vointa de a contracta poate
fi exprimata verbal sau in scris. De aceea, putem aminti doar cateva contracte in care simplul
consens al partilor poate produce efecte juridice deosebite. (contractul de locatiune; a se vedea
art 1781 NCC).
Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, dar si autentica ori sub
semnatura privata sau verbala.
In ceea ce priveste forma contractului vom discuta despre forma ad validitatem, forma
ad protionem si forma ceruta pt opozabilitatea fata de terti.
-

Ad validitatem- ad solemnitatem- este acea cond esentiala care presupune

indeplinirea unor formalitati prevazute de lege, in absenta carora actul nu ar putea
lua nastere in mod valabil.
NCC prevede anumite situatii in care forma scrisa este o cond de validitate, caz in
care inclusiv inscrisul sub semnatura privata este suficient pentru satisfacerea
cerintei legale. Insa in anumite cazuri este ceruta forma inscrisului autentic. In
acest sens, in cazul contractului, NCC prevede in dispozitiile alin. 2 al art 1242
NCC ca daca partile s-au invoit ca un contract sa fie incheiat intr-o anumita forma
pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost
respectata. Din punctul nostru de vedere, aceasta disp contravine prevederilor art
1244 NCC, care scoate in evidenta faptul ca trebuie sa fie incheiate prin inscris
autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute conventiile care starmuta sau
constituie drepturi reale care urmeaza sa fie inscrise in cartea funciara. Din
dispozitiile acestui text rezulta ca nerespectarea formei ad validitatem duce la
nulitatea absoluta a contractului incheiat.
18

Din continutul normei amintite, neresp formei cerute ad validitate, ca regula esentiala pt
incheierea a unui contr de v-c a unui imobil se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Daca de ex,.
In cazul unui contract de arendare art 1838 alin 1 NCC (contractul de arendare trebuie
incheiat in forma scrisa). Sau de fideiusiune art 2282) este ceruta forma scrisa ca si conditie
de validitate. Forma ad probationem-conditia impusa de lege sau de parti care consta in
intocmirea unui inscris in scopul de a proba un act juridic valabil incheiat. Potrivit art 1241
NCC textul din cod.
Neresp formei ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului, asa cum se intampla in cazul
formei ad validitatem, ci atrage imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de proba.
Ex.: contractul de comisiune-art 1244 alin2 NCC, contr de consignatie 2055 NCC, contr de
depozit 2104 NCC, contr de asigurare
Forma ceruta pt opozabilitate fata de terti
Prin intermediul acestei forme a actului juridic se intelege acea conditie necesara pt ca actul
respectiv sa fie opozabil si persoanelor care nu au participat la incheierea lui cu scopul
ocrotirii drepturilor si intereselor lor.
Poate fi asigurata prin indeplinirea unor formalitati de publicitate, in special prin inscrieri sau
notari in cartea funciara pt instrainarile de drepturi imobiliare sau inscrieri in cartea funciara
pt gaj sau alte garantii reale.
Pentru a capata data certa un inscris sub semnatura privata, acesta poate fi inregistrat sau notat
in orice registru public.
In ceea ce priveste continutul contractului, disp art 1272 NCC stabilesc cadrul legal al
acestuia. Determinarea continutului integral al contractului, adica a dr si oblig principale,
secundare sau accesorii, se face in absenta unor clauze exprese in ordinea stabilita de lege:
practicile stabilite intre parti, uzantele(in sensul alin 6 al art 1), normele legale incidente prin
analogie(potrivit art 1 alin 2), precum si cand va fi cazul, echitatea.
Potrivit alin 2 al normei amintite, clauzele obisnuite ale unui contract se subinteleg chiar daca
nu sunt stipulate in mod expres. In acest sens, am putea aminti disp art 779 NCC referitor la
continutul contr de fiducie.
Alin 2 al art 2372 NCC in cazul unui contract de ipoteca
NULITATEA CONTRACTELOR
Cauzele, efectele nulitatii si validarea contractului in caz de nulitate
In caz de nerespectare a conditiilor privind formarea contractelor, va fi incidenta sanctiunea
ordinara stabilita de normele noastre de drept material, denumita in mod generic nulitate.
Nulitatea este cunoscuta ca fiind acea sanctiune care anihileaza retroactiv in tot sau in
parte efectele juridice ale unui contract datorita unor imprefectiuni in formarea sa. Sediul
materiei nulitatii se regaseste in art 1246-1260 NCC. O consacrare legala a sanctiunii de
19

nulitate in cazul contractelor o identificam in continutul art 1246 NCC. Acest text prezinta
nulitatea ca pe o sanctiune de drept comun care intervine in cazul incalcarii conditiilor cerute
de lege pentru incheierea valabila a unui contract, cu exceptia cazurilor in care legea prevede
o alta sanctiune(ex.: inopozabilitatea actelor juridice ef de proprietari cu incalcarea regulii
unanimitatii). Art 642 NCC
Revocarea actelor incheiate in fraudacreditorilor - art 1562 NCC
Ca si in cazul actelor juridice, noile dispozitii civile reglementeaza nulitatea contractului pe
baza distinctiei clasice, anume: nulitatea absoluta-art 1247 NCC si nulitatea relativa- art
1248NCC.
Nulitatea absoluta atrage nulitatea contractului in anumite cazuri prevazute de lege, dar si
atunci cand rezulta din lege ca interesul ocrotit este unul general (art 1250 NCC).
Potrivit alin 2 al art 1247 NCC, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand de orice persoana
interesata pe cale de actiune in constatare ori pe cale de exceptie. De asemenea, alin 3
stabileste in mod imperativ ca instanta de judecata va fi obligata sa invoce din oficiu nulitatea
absoluta in toate cazurile. NCC determina in mod interminis o serie de cauze in care nulitatea
absoluta devine incidenta in mod incontestabil: nevalabilitatea sau absenta obiectului unui
contract (art 1226 NCC, alin 2).
Ilicitatea obiectului sau a cauzei contractului (art 1255 alin 2, art 1238 alin 2 NCC),
imoralitatea ob sau a cauzei- art 1225 alin 3 , art 1238 alin 2 NCC.
Chiar daca un contract este lovit de nulitatea absoluta potrivit alin 4 al art 1247 NCC, el poate
fi confirmat in cazuri prevazute de lege. Ex.: confirmarea liberalitatilor de catre mostenitorii
universali sau cu titlu universal potrivit art 1010 NCC ori cazul in care partile unui contract de
vanzare au convenit un alt mod de det a pretului potrivit art 1662 NCC.
Potrivit art 1249 NCC alin 1 din NCC, daca prin lege nu se prevede altfel nulitatea poate fi
invocata oricand in cazul unei actiuni in justitie sau pe cale de exceptie.
Nulitatea relativa atrage anulabilitatea contractului in cazul in care nu au fost respectate
dispozitiile legale instituite pt ocrotirea unui interes particular art 1248 NCC.
Nulitatea poate fi invocata numai de persoana al carei interes este ocrotit prin dispozitia legal
incalcata. In opozitie cu nul abs unde instanta are obligatia sa o invoce din oficiu, nul rel poate
fi invocata numai de persoana al carei interes este ocrotit prin disp legal incalcata.
Anumite cauze pot determina sau prezuma existenta nul relative:
-neresp disp legale privitoare la capacitatea de ex art 209 37
-consimtamantul unui dintre parte art 1206
-alte cazuri in care cauza nulitatii nu este det sau nu reiese in chip neindoielnic din lege- art
1119, 2075 NCC.
20

Curs 25 martie 2015

Efectele nulitatii in cazul contractelor
Efectele nulitatii sunt similare chiar daca, cauza de nulitate este una absoluta sau relativa.
Primul efect l-ar constitui desfiintarea contractului in mod imediat (in cazul nul abs) sau
conditional cu efect retroactiv (in cazul nul relative).
Acest efect este reglementat in alin 1 al art 1254 NCC, de asemenea principiul retroactivitatii
arata ca partile vor fi repuse ope legis=prin efectul legii, in situatia anterioara. De asemenea,
in conditiile legii (de drept sau la cererea persoanei interesate). Un alt efect accesoriu
desfiintarii unui contract il reprezinta desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui.(a
se vedea art 1254 alin 2 NCC)
Al treilea efect este repunerea partilor in situatia anterioara= restitutio in integrum.
Daca intre mom incheierii si mom desfiintarii contractlui acesta a fost pus in executare partile
vor fi puse in situatia anterioara si vor fi obligate la restituirea prestatiilor primite chiar daca
acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
Un ultim efect corespunzator nulitatii permite partii vatamate, in cazul in care cauza de
nulitate este imputabila uneia dintre parti sa ceara daune interese sau dupa caz, reducerea
prestatiei sale cu valoarea daunelor interese. (art 1257 Daunele interese. Reducerea
prestatiei, art 1258 repararea prejudiciului....; 1357 si urmatoarele raspunderea civila
delictuala).
De asemenea, daca nulitatea poate fi indreptata prin confirmare in cazuri prevazute in mod
expres de lege, iar validarea acelui contract nu va mai fi afectata contractul va putea produce
efecte in continuare, insa nu acelasi lucru se intampla in cazul refacerii sau conversiunii unui
contract. Atat refacerea unui contract nul (art 1259 NCC), cat si conversiunea contractului (art
1260 NCC) nu pot reprezenta cauze de validare aplicabile unui contract incheiat in mod
nevalabil deoarece acest contract va produce alte efecte viitoare de la momentul refacerii,
respectiv convertirii sale.
Un contract afectat de o cauza de nulitate poate fi validat in conditiile art 1261-1265 NCC.
Disp art 1261 scot in evidenta 2 cazuri in care un contract afectat de nulitate poate fi validat:
-atunci cand nulitatea este acoperita
-prin confirmarea rezultata din vointa expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca
nulitatea.
Daca un contract anulabil va fi confirmat atunci vointa partii care renunta la dreptul de a
invoca nulitatea trebuie sa fie certa (a se vedea alin 2 al art 1262 NCC).

21

Un aspect important pe care trebuie sa il retinem este cel legat de faptul ca un contract
confirmat poate produce efecte retroactive.
Numai un contract lovit de nulitate relativa poate fi confirmat cu respectarea anumitor conditii
(art 1263 NCC):
- in momentul confirmarii conditiile de validitate sunt intrunite
-pers care confirma contractul atunci cand cunoaste cauza de nulitate este cunoscuta
-parintele tutorele sau curatorul special chemati de lege sa incuviinteze actele minorului in
numele si interesul acetsuia, pot sa confirme contractul atunci cand incuviintarea era
suficienta pt incheierea valabila a acestuia.
Partea unui contract care trebuie sa confirme acel inscris poate fi pus in ....printr-o notificare
in continutul careia partea interesata poate sa solicite fie confrimarea contr anulabil fie sa
exercite anularea in termen de 6 luni de la primirea acelei notificari sub sanctiunea decaderii.art 1263 alin 3 NCC.
Pt a fi valabil, actul confirmativ incheiat de catre partea care confirma contractul trebuie sa
cuprinda urmatoarele elemente:
-obiectul
-cauza si nat obligatiei
-mentiunea despre motivul actiunii in anulare precum si intentia de a repara viciul pe care se
intemeiaza acea actiune.
Efectele confirmarii unui contract pot fi urmatoarele:
-renuntarea la mij si exceptiile ce puteau fi opuse de partea interesata sub rezerva dr dobandite
si conservate de tertii de buna credinta.
-cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca
impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica invocarea nulitatii de
catre celelalte parti
-confirmarea unui contract lovit de nulitate relativa pt vicierea consimtamantului prin dol sau
violenta, nu implica renuntarea de catre cealalta parte la dreptul de a cere daune interese.

INTERPRETAREA CONTRACTULUI

22

Potrivit alin 1 al art 1266 NCC, contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a
partilor, si nu dupa sensul literal al termenilor. Legislatia europeana scoate in evidenta
dispozitii asemanatoare, insa interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a
partilor si nu dupa vointa concordanta a acestora care din punctul nostru de vedere
prezinta fenomene psihologice asemanatoare. Alin 2 al art amintit scoate in evidenta faptul ca
la stabilirea vointei concordante se va tine seama intre altele de: scopul contractului,
negocierile purtate de parti, practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor
ulterior incheierii contractului.
Ex.: in materia interpretarii vointei concordante a partilor am putea aminti despre interp
testamentului (art 1039 NCC) sau interpretarea clauzei unei vanzari (art 1671 NCC).
Un alt aspect important legat de interp unui contract priveste determinarea clauzelor
mentionate de parti in continutul acelui act. In privinta clauzelor obisnuita, alin 2 al art 1272
NCC stabileste clar faptul ca desi nu sunt stipulate in mod expres, ele pot fi subintelese, insa
cum pot fi interpretate celelalte clauze?
In afara clauzelor obisnuite, NCC reglementeaza inca o serie de clauze ce pot fi identificate in
continutul unui contract si anumel:
A. clauzele externe
B. clauzele standard
C. clauzele neuzuale
Clauzele externe- acest tip de clauze sunt reglementate in art 1201 NCC si pot fi prezentate de
ex de conditiile generale ale ofertantului. Clauzele externe sunt frecvent utilizate in
contractele cadru sau cum le-am denumit contractele tip si care apartin unor societati care
detin un monopol sau o pozitie dominanta asupra unui serviciu: contra de telefonie, transport
pe calea ferata, gaze.
Clauzele standard- reglementarea acestor clauze este determinata de legiuitor in continutul art
1202 NCC. Acesta a preluat din dreptul comparat o buna parte din exprimarea utilizata in
sensul ca, clauzele standard se aplica la incheierea contractlui si reprezinta stipulatiile stabilite
prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizata in mod general si repetat si care sunt incluse
in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte- art 1202 alin 2 NCC.
Practic aceste clauze sunt impuse celeilalte parti si stau de regula la baza contractelor de
adeziune. In etapa negocierii unui contract partile ar putea utiliza atat clauzele standard cat si
cele negociate. Insa, daca in practica va exista un conflict intre acest tip de clauze solutia o
identificam in alin 3 al art 1202 NCC care scoate in evidenta faptul ca vor prevala clauzele
negociate in fata celor standard.
Alin 4 al art 1202 NCC scoate in evidenta faptul ca ar interveni un conflict intre clauze
standard utilizate de ambele parti, contractul se va incheia pe baza clauzelor convenite si a
oricaror clauze standard comune in substanta lor. Singura exceptie stabilita de alin amintit
23

o reprezinta cazul in care una dintre parti notifica celeilalte parti, fie anterior momentului
incheierii contractului, fie ulterior si de indata, ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de
contract.
Clauzele neuzuale- potrivit art 1203 NCC, aceste clauze reprezinta o forma a cluazelor
standard si ele pot stabili o serie de dispozitii:
-

In folosul celui care le propune: limitarea raspunderii sale, dreptul de a denunta

unilat contractul, dr de a suspenda executarea obligatiei
In detrimentul celeilalte parti: decaderea, restarngerea libertatii de a contracta cu
alte persoane, reinnoirea tacita a contractului etc
Derogari de la normele privitoare la competenta instantelor de judecata

Clauzele neuzuale pot produce efecte in continutul unui contract cu conditia sa fie acceptate
in mod expres in scris de cealalta parte.
In afara acestor clauze, in practica mai putem identifica si acea categorie de clauze abuzive
care au o reglementare interna legala prin dispozitiile legii nr 193/2000 privind clauzele
abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori modificata. Aceste clauze
se interpreteaza tinand seama, printre altele, de natura contractului, imprejurarile in care a fost
incheiat, interpretarea data anterior de parti, de sensul atribuit in general clauzelor si
expresiilor in domeniu si de uzante.
De asemenea, clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in
care nu ar putea produce niciunul. A se vedea art 1268 alin 3 NCC.

EFECTELE CONTRACTELOR

Pt ca un contract sa produca efecte juridice el trebuie sa respecte conditiile de validitate

amintite in caz contrar el va fi lovit de una din formele de nulitate amintite. Asa cum am
amintit, un contract se incheie pt a fi respectat in primul rand de catre partile contractante care
produce un efect analizat de doctrina sub denumirea de principiu al fortei obligatorii. Insa,
un contract poate naste anumite efecte si fata de persoane care nu au calitate de parti
contractante la momentul incheierii sale si atunci vom fi in prezenta principiului relativitatii
efectelor contractului sau dupa caz a principiului opozabilitatii efectului unui contract.
A. Efectele contractuli in raporturile dintre partile contractante
-sunt cunoscute prin prisma pr fortei oblig a contr care are o relgem legala in continutl art
1270 NCC. Din continutul pr fortei obligatorii a contractului prevazut de acest articol, dar
si coroborat cu disp altor norme incidente efectelor contractului in raporturile dintre

24

partile contractante (art 1270-1279 NCC) rezulta 2 consecinte fundamentale. Contractul

nu poate fi revocat sau moficiat in mod unilateral decat in cauze autorizate de lege.
-limitarea principiului fortei obligatorii prin interventia instantei de judecata, in anumite
cazuri reglem de lege:
De asemenea, trebuie amintit ca legea prevede si o serie de exceptii de la pr fortei
obligatorii a contractului: prorogarea efectelor anumitor acte juridice sau prelungirea ef
contr cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii acestuia.
(moratoriul legale, tacita relocatiune, clauze de dezicere, impreviziune).
a) Contractul nu poate fi revocat sau modif in mod unilat decat in cauze autorizate de
lege. Se stie ca orice contract valabil incheiat produce efecte numai intre partile sale
(inter partes) care sunt tinute sa respecte drepturile si oblig contractuale asa cum le-au
determinat
in continutul
actului juridic
respectiv. Cu privire
la
obligativitatea/executorialitatea contractului cu exceptia cazurilor in care legea
limiteaza forta oblig a actului respectiv (in cazul impreviziunii), orice persoana trebuie
sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat, iar creditorul potrivit art 1516 NCC are
dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
Efectul fundamental al pr fortei oblig pt partile contractante este acela ca sunt obligate
sa execute intocmai prestatiile asumate in contract. aceasta executare pt debitor
trebuie sa corespunda cu elementele stabilite in continutul contractului (calitate,
cantitate, loc, moment etc).
In cazul in care debitorul nu si-a executat intocmai prestatia el poate fi pus in
intraziere de creditor potrivit art 1521 NCC si urmatoarele din NCC si care poate
solicita debitorului chiar si plata unor daune interese in sensul art 1530 NCC.
De asemenea, in cazul in care creditorul refuza in mod nejustificat plata primita corespunzator
sau cand refuza sa indeplineasca acte pregatitoare/preparatorii fata de care debitorul nu-si
poate executa obligatia, potrivit art 1510 si urmatoarele, debitorul are dreptul sa isi puna in
intraziere creditorul.
Revenind la posibilitatea revocarii sau modificarii contractului, aceasta poate fi facuta cu
acordul comun al partilor sau prin autorizarea unor dispozitii legale.
Revocarea sau modificarea contr prin acordul comun al partilor- partile unui contract au
facultatea de a reveni asupra obligatiilor asumate, producandu-se astfel o revocare sau
modificare amiabila. Daca vom fi in prezenta unui contract cu executare succesiva, partile
pot conveni asupra revocarii sau modificarii sale, insa aceste operatiuni juridice nu pot
produce efecte retroactive, aceasta datorita ireversibilitatii prestatiilor deja executate. In
aceste conditii, revocarea sau modif amiabila va produce efecte numai pt viitor pt care partile
vor stabili dupa caz, decalarea unui termen de executare succesiva (contr de inchiriere), in sit
unei modif a contractului sau o repunere in sit anterioara in cazul revocarii unui contract. In
cazul unui contract cu executare instantanee, efectele viitoare ale revocarii sau ale modificarii
prin acordul comun al partilor vor fi diferite. Ca in cazul contr cu executare succesiva, rev sau
modif contr cu executare instantanee nu va atrage efecte retoractive, insa daca prin contr
25

respectiv s-a transferat un drept de proprietate asupra unui bun, doctrina stabileste ca
prin restabilirea situatiei anterioare partile de fapt vor incheia un nou contract de
instrainare a bunul respectiv.

Curs 01.04.2015
Revocarea / modificarea contractelor prin autorizarea unor dispozitii legale
Legea permite in anumite cazuri revocarea unilaterala sau fortata a contractului fara sa se
tina seama dupa caz de vointa celeilalte parti , sau chiar de vointa comuna consacrata in
continutul acelui act juridic. In privinta revocarii ( denuntarii ) unilaterale a unui contract ,
aceasta este opera unei parti contractante si intervine de regula in temeiul unei clauze de
dezicere , iar dispozitiile art. 1276- 1277 din NCC stabilesc cateva reguli esentiale :
- dreptul de a denunta contractul trebuie sa aibe o consacrare legala sau contractuala adica
acest drept trebuie sa reiasa din contract sau dintr-o dispozitie legala ( denumirea marginala
este denuntarea unilaterala )
- pentru contractele cu executare dintr-o data denuntarea poate fi exercitata atat timp cat
executarea acestuia nu a inceput
- pentru contractele cu executare succesiva sau continua dreptul de exercitare poate fi executat
cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz chiar si dupa inceperea executarii contractului
( denuntarea va produce efecte juridice doar pentru prestatiile viitoare )
- daca in contract a fost stipulata o prestatie in schimbul denuntarii , aceasta din urma va
produce efecte numai dupa executarea prestatiei
- pentru contractele incheiate pe durata nedeterminata denuntarea unilaterala poate opera de
oricare dintre parti cu conditia respectarii unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza
contrar sau stipularea unor prestatii in schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa
si va fi lovita de nulitate partiala potrivit art. 1255 aln.3 din NCC .
Cu privire la revocarea fortata a contractului aceasta poate avea loc in cazul contractelor cu
executare succesiva incheiate intuitu persone atunci cand a fost executat numai de catre
persoana in considerarea caruia a fost incheiat acel act ( moartea sau incapacitatea acestuia
conducand la incetarea de drept a contractului. De exemplu contractul individual de munca
poate face parte din categoria acestor acte supuse revocarii fortate ) .
2. Limitarea principiului fortei obligatorii prin interventia instantei de judecata in
anumite cazuri reglementate de lege
Executorialitatea contractului fata de parti este neindoielnica insa pe parcursul derularii sale
pot interveni anumite situatii in care datorita anumitor imprejurari care nu au fost anticipate la
26

momentul incheierii contractului executarea obligatiilor va deveni dificila pentru una din
parti.
In practica aceste cazuri pot fi invocate intotdeauna de catre subiectul contractual interesat.
Fata de aceste aspecte vom ilustra cazul in care va fi necesara o interventie judiciara asupra
vointei partilor consacrate in contract , pentru adaptarea/ distribuirea echitabila a pierderilor si
beneficiilor , ori chiar a incetarii sale.
In primul rand ne vom opri la prezentarea catorva generalitati privind situatia impreviziunii
care este reglementata de art. 1271 din NCC. De asemenea vom invoca cateva aspecte legate
de constatarea unor clauze abuzive.
Impreviziunea
Chiar daca are o reglementare expresa in noile dispozitii civile institutia impreviziunii
intervine in mod exceptional si cu precadere in cazul contractelor cu executare succesiva. Aln.
1 al art. 1271 stabileste principiul in care partile sunt obligate sa-si execute obligatiile chiar
daca executarea lor a devenit mai oneroasa fie datorita cresterii costurilor executarii propriei
obligatii fie datorita scaderii valorii contra prestatiei.
Aceste dispozitii nu fac decat sa scoata in evidenta faptul ca fiecare parte contractanta trebuie
sa-si execute obligatia sa potrivit clauzelor contractului , chiar si atunci cand obligatia proprie
a devenit mai oneroasa decat parea sa fie la data incheierii contractului .
De asemenea aln.2 al art. 1271 prevede in terminis exceptia impreviziunii in sensul ca in cazul
in care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari
exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea
obligatiei , instanta poate sa dispuna .
In aceste conditii potrivit dreptului de dispozitie recunoscut persoanelor in procesul civil ,
instanta va fi sesizata de oricare parte a unui contract afectata de impreviziune , care poate
demonstra in mod cumulativ indeplinirea urmatoarelor conditii :
- elementul care provoaca un caracter exclusiv al sarcinii debitorului sa nu fi existat la data
incheierii contractului respectiv ci sa se nasca dupa acel moment.
- schimbarea imprejurarilor precum si intinderea acestora sa nu fi fost avute in vedere si nici
sa fi fost posibil sa fie avute in vedere de catre debitor , in mod rezonabil in momentul
incheierii contractului
- debitorul in dificultate sa nu-si fi asumat in mod expres sau prin natura contractului sa
suporte riscul schimbarii imprejurarilor si nici sa fi fost posibil sa fie avute in vedere de catre
debitor , in mod rezonabil la momentul incheierii contractului.

27

- debitorul sa fi incercat intr-un termen rezonabil si cu buna credinta , negocierea adaptarii

rezonabile si echitabile a contractului.
Dupa cum putem observa din aceasta ultima conditie , sesizarea instantei judecatoresti
reprezinta a doua a faza pe care debitorul ar putea-o parcurge in caz de impreviziune.
De asemenea daca debitorul face dovada in mod cumulativ a indeplinirii acestor conditii el
poate sesiza instanta de judecata care poate pronunta una din urmatoarele solutii :

Adaptarea contractului pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si

beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor

Incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care acesta le stabileste.

Ce trebuie sa retinem este ca simplele modificari obisnuite ale pretului , ori ale costului unui
contract nu ne fac sa fim in prezenta impreviziunii , insa daca aceste circumstante noi ar crea
un dezechilibru de o anumite gravitate care poate fi apreciata de judecator atunci se poate
constata existenta impreviziunii ( de exemplu falimentul unei persoane din cauza executarii
unui contract , inflatia intervenita ) .
Clauzele abuzive
Prin existenta unor clauze abuzive in continutul unui contract in mod indirect se nuanteaza
nasterea unui abuz de drept contractual fata de cealalta parte a contractului. Constatarea
existentei unor clauze abuzive poate fi facuta in toate cazurile prin invocarea normelor
speciale ale legii nr 193/2000 , care reglementeaza incidenta acestora numai in contractele
incheiate intre profesionisti si consumatori.
Acest act normativ releva in terminis reglementari despre clauzele abuzive si are un vadit
continut protectionist instituit in favoarea consumatorului. Acest caracter rezulta chiar din
debutul actului normativ mai precis in continutul art.1 aln.2 care stabileste faptul ca :

In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale , acestea vor fi

interpretate in favoarea consumatorului. Pentru a se intari aceasta dispozitie aln.3 al
textului amintit stabileste in mod imperativ faptul ca se interzice profesionistilor
stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatori.

B. Efecte ale contractului in raporturile cu persoanele care nu au calitatea de parti ale

contractului
Regula generala este ca un contract sa produca efecte juridice intre partile contractante insa
exista cazuri in care in afara efectelor produse in aceste situatii anumite contracte mai pot
genera efecte juridice si fata de terte persoane care nu au avut calitatea de parti contractante.
Aceste consecinte juridice pot fi privite prin prisma a doua principii foarte importante :

28

Principiul relativitatii efectelor contractului

Principiul opozabilitatii contractului

Principiul relativitatii efectelor contractului ( res inter alios acta )

Sursa legala a acestui principiu se regaseste in continutul art. 1280 din NCC dispozitii care
in teza de debut redau in terminis efectele care se pot produce intre partile contractului si
anume : contractul produce efecte numai intre parti.
Practic aceasta parte de debut a normei nu reprezinta altceva decat o transpunere a
principiului fortei obligatorii a contractului intre parti prevazuta in continutul art. 1270 aln.1
din NCC si in egala masura ilustreaza incidenta principiului relativitatii efectelor contractului
in primul rand fata de partile contractante. Insa efectele ar putea fi relative daca prin lege nu
se prevede altfel asa cum se stabileste in teza finala a art. 1280 din NCC.
Potrivit acestei teze finale principiului relativitatii efectelor contractului ar putea produce
consecinte juridice si fata de terte persoane. Din formularea amintita putem retine ca prin
intermediul principiului relativitatii , efectele unui contract devin incidente in unele cazuri
reglementate de lege , asupra unor persoane care nu au fost parti contractante dar au legatura
cu contractul ori prin alte circumstante determinate de lege pot deveni parti sau pot fi
asimilate acestora.
In aceste conditii relativitatea efectelor contractului se poate purta asupra :
- partilor. Principiul relativitatii devine incident in primul rand in cazul partilor contractante.
In situatia acestora efectele unui contract se vor produce conform clauzelor agreate de ele ,
adica a fortei obligatorii care rezulta din actul respectiv.
Insa chiar daca sunt in stransa legatura , nu trebuie sa confundam principiul relativitatii
efectelor contractului cu principiul fortei obligatorii a contractului fata de partile contractante .
Forta obligatorie a contractului exprima calitatea contractului de a constitui , modifica sau
stinge anumite efecte juridice iar relativitatea contureaza modul de actiune deoarece primul
creeaza premiza acestor efecte intre partile contractului.
- tertelor persoane devenite parti ale contractului. Incidenta principiului relativitatii pentru
tertele persoane care devin parti ale unui contract poate fi privita printr-o categorie de
persoana denumita avanzi cauza ( acei succesori in drepturi a partilor ) .
Avanzi cauza
Am putea asimila asupra persoanelor avanzi cauza sau succesorilor in drepturi cei care din
cauza legaturii juridic cu partile unui contract suporta sau profita de efectele acestora desi nu
au participat in mod direct la incheierea lui. Exista 3 categorii de avanzi / avand cauza :
29

Succesorii universari si cu titlu universal

Succesorii cu titlu particular

Creditorii kirografari

Succesor universal poate fi acea persoana care dobandeste un patrimoniu de exemplu unicul
mostenitor legal. Succesorul cu titlu universal poate fi persoana care dobandeste o fractiune
dintr-un patrimoniu.
Succesorul cu titlu particular este acea persoana care dobandeste un drept subiectiv privit
individual de exemplu donatarul , cesionarul , legatarul cu titlu particular. Calitatea de avand
cauza a succesorului cu titlu particular se stabileste in raport cu actele juridice anterioare ale
autorului referitoare la acelasi bun sau drept.
Creditorul kirografar reprezinta acea persoana care are doar o garantie comuna ( gaj general )
asupra bunurilor prezente si viitoare ale debitorului sau si ar putea suporta in anumite situatii
efectele contractului ( de exemplu prin moartea debitorului , intrarea in insolventa a
acestuia ) .

Tertilor absoluti ( penitus extraneim ) , in aceasta categorie putem include toate

persoanele care sunt total straine de acel contract dar si de partile contractante.

Daca contractul contine un drept real regula este indiscutabila deoarece stim bine ca dreptul
real este opozabil oricarei persoane. In privinta drepturilor de creanta tertele persoanele sunt
obligate sa le respecte insa daca o terta persoana in cunostinta de cauza ajuta un debitor sa
incalce clauze contractuale se poate angaja raspunderea sa in conditiile legii ( art. 1369 din
NCC ) .
Principiul opozabilitatii contractului
Daca in cazul principiului relativitatii , efectele unui contract produc drepturi si obligatii fata
de partile contractante iar in unele cazuri reglementate de lege asupra unor persoane care nu
au fost parti insa prin anumite circumstante legale pot deveni ori pot fi asimilate acestor , in
ceea ce priveste principiul opozabilitatii interpretarea acestuia va fi total diferita.
Opozabilitatea nu face altceva decat sa opuna un drept , un act sau un fapt juridic celorlalte
persoane straine de acestea , prin opozabilitate acel drept sau acele operatiuni juridice , nu
sunt respectate doar de subiectii lor ci de toate celelalte persoane.
Noile dispozitii civile institutie regula publicitatii drepturilor a actelor si a faptelor juridice in
continutul art. 18 din NCC. Aceasta publicitate poate fi realizata prin cartea funciara , arhiva
30

electronica de garantii reale imobiliar , registrul comertului sau prin alte forme de publicitate
prevazute de lege.
Potrivit acestei reguli orice drept act sau fapt juridic pot fi aduse la cunostinta publicului
pentru a fi asigurata opozabilitatea lor ( art. 20 din NCC ) .
Opozabilitatea efectelor unui contract in sensul art. 1281 releva faptul ca un astfel de act
juridic poate cu exceptia cazurilor prevazute de lege sa opuna efecte juridice unor terte
persoane care nu au nici o legatura cu partile contractante. Practic prin opozabilitatea unui
contract se realizeaza o respectare a situatiei juridice fata de catre toate persoanele .
De aceea trebuie sa facem distinctie intre situatia unei opozabilitati erga omnes a efectelor
contractului conditionata de efectuarea formalitatilor de publicitate ( publicitatea conventiei
matrimoniale art.334 din NCC , notarea conventiei in cazul bunurilor mobile prin anticipatie
art.540 din NCC ) si cazul in care exista cunoasterea efectiva sau dupa caz prezumata a
contractului de catre terti ( cazul tertului dobanditor a unui bun vandut doar de unul dintre soti
art. 347 din NCC , situatia dobanditorului unor actiuni tranzactionate pe piata doar din partea
unui sot art. 349 aln.1 teza 2 din NCC ) .
In cazul in care dupa incheierea contractului vor exista terti vatamati acestia ar putea invoca
fie inopozabilitatea actului fie sa ceara daune interese in sensul art. 1349 si urmatoarele din
NCC .

Curs 08.04.2015
Exceptiile contractelor
Efectele obligatorii ale contractelor sau dupa caz, relative ori opozabile, se produc in
circumstante determintate de lege in primul rand fata de partile contractante. In alte
circumstante det de lege, si fata de alte persoane.
In cazul principiului fortei obligatorii, contractul produce efecte majore fata de partile
contractante, insa in situatia principiului relativitatii, in afara subiectelor contractante, efectele
devin incidente si asupra unor persoane care nu au fost parti contractante, dar au legatura cu
contractul, ori prin alte circumstante determinate de lege , pot deveni parti sau pot fi asimilate
acestora. In schimb, prin intermediul pr opozabilitatii, acel drept sau acele operatiuni juridice
consacrate in continutul unui contract, face sa fie respectate nu doar de catre subiectii lui, ci si
de catre toate celelalte persoane.
Dupa cum vom constata, pot fi considerate exceptii de la relativitatea efectelor contractului
acele situatii in care acestea se produc fata de persoane care nu au participat nici direct si nici
prin reprezentant la incheierea actului respectiv. In categoria exceptiilor de la pr relativitatii
31

contractului considerate de catre doctrina exceptii aparente, putem include reprezentarea si

promisiunea faptei altuia.
Totodata un al 2 lea tip de exceptii de la pr relaivitatii efectelor contractului, pot fi considerate
si exceptiile reale. Aceste exceptii se caracterizeaza prin faptul ca o persoana care nu a
participat la incheierea contractului, poate deveni creditor in virtutea acordului concordant al
altor subiecti contractuali si in randul acestor exceptii putem include: actiunile directe si
sipulatia pentru altul.
Insa, in ceea ce priveste pr opozabilitatii intalnim o exceptie specifica denumita simulatia.
Aceasta exceptie se caracterizeaza prin faptul ca produce efecte deosebite numai intre partile
contractante si in anumite cazuri intre succesorii lor universali sau cu titlu universal.
De aceea, din punct de vedere didactic vom prezenta:
I.
II.
I.

Exceptiile de la principiul relativitatii

Exceptia de la opozabilitatea fata de terti a contractului
Prin exceptia de la pr relativitatii a ef contractului putem intelege efectele pe care
un asemenea act le-ar putea produce impotriva unor persoane care nu au avut
calitate de subiecti contractuali si nici succesori in drepturi ai acestora.

Aceste exceptii sunt: reprezentarea, actiunile directe, promisiunea faptei altuia, stipulatia
pentru altul.
a) Reprezentarea- potrivit art 1295 NCC-semnifica un instrument juridic ce poate rezulta
din lege, dintr-un act juridic sau dupa caz dintr-o hotarare judecatoreasca. In cadrul
acestor situatii am putea aminti in primul rand despre incidenta reprezentarii legale de
ex in cazul tutelei minorului art 140-149 NCC, a tutelei interzisului art 171 NCC.
Reprezentarea voluntara sau conventionala ar putea exista cu ocazia constituirii unui
mandat din partea fondatorilor unei persoane juridice art 210, mandatului conjugal art 314
NCC, ori in cazul declaratiei autentice pt desemnarea executorului testamentar art 1077
NCC etc.
Reprezentarea printr-o hot judecatoreasca/judiciara se poate efectua de ex, in cazul
curatelei unei persoane capabile art 183 NCC sau a mandatului judiciar in cazul in care
unul dintre soti se afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa art 314 NCC etc.
Aceste persoane aflate in situatiile amintite pot deveni parti ale unui contract inca de la
incheierea lui, insa vor suporta in mod direct efectele fortei obligatorii a contractului abia
dupa ce nu vor mai fi reprezentate.
b) Actiunile directe reprezinta instrumente juridice puse la dispozitia creditorului in
anumite cazuri determinate de lege prin intermediul carora acesta isi poate valorifiica
dr de creanta in fata organelor jurisdictionale sau, dupa caz, a celor de executare silita
in sensul de a pretinde executarea creantei sale direct de la debitorul dobanditorului
sau.
32

Legislat
-actiuni directe reglementate de NCC-actiunea directa a lucratorilor folositi de un
antreprenor impotriva comitentului sau clientului acestuia in scopul de a obtine plata
sumelor la care aveau dreptul pentru munca prestata. Art 1856 NCC. Actiunea directa a
mandantului impotriva mandatarului sau a mandatarului substituit art 2023 NCC, actiunea
directa a locatorului impotriva sublocatarului art 1807 NCC. Actiunea tertului beneficiar
in cazul stipulatiei pt altul art 1284 NCC
-actiuni directe relementate prin norme speciale- actiunea directa a victimei care a suferit
un prejudiciu impotriva asiguratorului de raspundere civila- conform legii 135/95 privind
asigurarile si reasigurarile in Romania, a utilizatorului din contratul de leasing contra
furnizorului bunului care i-a fost dat in leasing de catre finantator OG51/1997.
-actiunea directa de poprire a unor sume de bani sau bunuri potrivit NCPC- potrivit art
780-793 NCPC pot face obiectul urmaririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de
valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului ori detiunte in
numele sau de o a 3a persoana sau pe care aceasta din urma i le va datora in viitor in
temeiul unor raporturi juridice existente.
c) promisiunea faptei altuia- contractul sau o clauza contractuala prin care o persoana
denumita debitor (promitent) se obliga fata de o alta persoana denumita creditor sa
determine o terta persoana sa-si asume anumite obligatii fata de creditorul dintr-un alt
contract art 1283 NCC.
Intentia promitentului nu va fi prezumata ci va trebuie sa reiasa neindoielnic dintr-un
contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat. Contractul care are ca
obiect promisiunea faptei altuia trebuie sa respecte intotdeauna conditiile de validitate
regelm de art 1179 NCC.
Potrivit acestei operatiuni juridice putem retine faptul ca debitorul (promitentul) se obliga
personal, iar tertul devine obligat numai in masura in care consimte prin vointa proprie sa
incheie acel contract cu creditorul. Regula statuata in normele noastre de drept civil cu
privire la incheierea actelor releva faptul ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altuia.
Un contract care are ca obiect promisiunea faptei altuia va crea o obligatie de a face, care
este o obligatie de rezultat in sarcina promitentului. Pentru a fi mult mai edificatori in
prezentarea acestei operatiuni juridice putem retine urmatorul caz: printr-un contract de
tipul promisiunii faptei altuia, promitentul si-a asumat obligatia sa determine o terta
persoana sa efectueze anumite reparatii pt cladirea in care promitentul doreste sa-si
amenajeze un restaurant. Chiar daca nu era prevazut in contract, promitentul executa el
insusi lucrarile, tertul neputandu-le executa in termen util. Neexecutarea lucrarilor ar fi
condus la imposibilitatea amenajarii restaurantului respectiv pt care s-a incheiat un
contract de inchiriere. Proprietarul cladirii refuza sa plateasca pretul lucrarilor, motivand
ca nu sunt executate de catre in tert. Rezolvarea acestui caz: potrivit disp art 1283 NCC
rezulta ca promitentul poate executa el insusi lucrarea, iar pretul datorat va fi acordat in
masura in care reprezinta contravaloarea reala a lucrarilor mentionate. O chestiune
33

distincta o reprezinta obligatia pe care probabil propr si beneficiarul lucrarilor si-a

asumat-o prin contractul de inchiriere, astfel incat, neexecutarea lucrarilor ar fi afectat si
acest contract. de asemenea, pretul poate fi solicitat si potrivit art 1345-1346 NCC privind
imbogatirea fara justa cauza. Un alt motiv ar fi acela ca propr putea oricand sa opreasca
executarea lucrarilor in cazul in care nu ar fi fost de acord cu executarea lor de catre
promitent, motiv pt care acesta nu poate refuza plata lor.
c) Stipulatia pt altul- ca si promisiunea, reprezinta operatiunea convenita printr-un
contract prin care o persoana denumita promitent se obliga fata de o alta persoana
numita stipulant sa realizeze o anumita prestatie fata de o alta persoana denumita tert
beneficiar art 1284 NCC- stabilesc ca oricine poate stipula in numele sau insa in
beneficiul unui tert, iar prin efectul stipulatiei, tertul beneficiar dobandeste dreptul de a
cere direct promitentului executarea prestatiei. Si in acest contract trebuie respectate
conditiile de validitate reglementate de art 1179 NCC.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tertul beneficiar intr-un contract ce are ca
obiect stipulatia pentru altul sunt urmatoarele:
-acest tert trebuie sa fie determinat sau cel putin, determinabil la data incheierii stipulatiei
-sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa-si execute obligatia.
In cazul in care vor fi intrunite cumulativ aceste conditii, stipulatia va fi considerata in
folosul stipulantului sau a mostenitorilor acestuia, insa fara a se agrava situatia
promitentului.
De asemenea, daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, promitentul va fi considerat
eliberat de obligatie (art 1286 NCC). Acceptarea tertului beneficiar se va concretiza in
toate cazurile printr-un act juridic unilateral.
Stipulatia poate fi revocata atata timp cat acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant
sau la promitent si totodata, stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau a
promitentului. Potrivit art 1287 NCC, stipulantul etse singurul indreptatit sa revoce
stipulatia.
II.

Exceptia de la opozabilitatea fata de terti a contractului-simulatia

Singura exceptie veritabila de la opoz fata de terti a contractului este reprezentata de

simulatia partilor. NCC consacra 6 articole simulatiei art 1289-1294 NCC.
Aceasta operatiune juridica reprezinta o falsa reprezentare a unei stari de fapt. Aceasta
operatiune juridica concretizeaza o situatie juridica neadevarata. Situatia juridica neadevarata
creata prin simulatie, in unele cazuri, poate avea si scopul de a ascunde identitatea donatorului
unei sume mari de bani, care nu doreste sa i se cunoasca gestul sau generos. Un alt ex
edificator de simulatie ar fi acela in care partile vor inchia in mod aparent o vanzare
cumparare, dar in realitate intentioneaza sa faca o donatie si sa incheie un act secret

34

(contrainscris), de donatie cu privire la acelasi bun sau platesc in realitate conform actului
secret un pret mult mai mic decat cel prevazut in actul aparent.
Trebuie sa existe 2 tipuri de acte
-un act aparent, public, cunoscut de toate persoane
-si un act secret cunoscut doar de partile contractante.
In consecinta, principala conditie pt existenta simulatiei, este ca ambele acte sa se incheie
concomitent sau actul secret sa fie incheiat anterior actului public/aparent.
NCC, ca si vechile dispozitii, nu ofera o definitie legala a simulatiei, insa consacra cu titlu
novator denumirea de simualtie. Astfel de disp care reglem simulatia le putem regasi in
continutul art 1289-1294 NCC.
Din aceasta perspectiva, simulatia reprezinta o forma de acte juridice bilaterale constituite
prin vointa concordanta a partilor. Fiind considerat un contract, valabilitatea simulatiei apare
ca o expresie a libertatii de vointa a partilor in sensul articolului 1178 NCC. In aceste conditii,
sanctiunea nulitatii ii este straina simulatiei, evident sub rezerva existentei unor cauze de
nulitate separate de faptul nasterii situatiei juridice neadevarate. (cauzul in care nu sunt
indeplinit cond de fond cerute de lege pt incheierea sa valabila).
Art 1289 alin 1 NCC accepta cu titlu novator transmiterea .....daca din natura contractului sau
din stipulatia partilor nu rezulta contrariul asupra succesorilor universali sau cu titlu universal
tertilor. Acest element de noutate ilustreaza conditiile in care circumstantiaza aplicabilitatea
actului secret si fata de succesorii universali sau cu titlu universal:
-lipsa stipulatiei contrare respectiv natura potrivnica a actului secret.
Art 1290 NCC alin 1 releva conflictul dintre partile sau tertii care se intemeiaza pe actul
secret pe de o parte, si tertii de buna credinta care se incred in contractul public/actul aparent
dobandind astfel de drepturi pe de alta parte. Acestia din urma vor putea invoca impotriva
partilor existenta actului secret, adica a simulatiei, atunci cand respectivul act le vatama
drepturile. Insa, buna credinta nu le va fi necesara succesorilor universali si cu titlu universal
care invocand drepturi proprii vor ignora acel act secret. Motivul actiunii acestora nu il
constituie aparenta creata prin simulatie, ci dreptul lor propriu.
O alta inovatie a noii reglementari este reprezentata de severitatea conditiilor prin care
creditorul chirografar al dobanditorului aparent se poate prevala de aparenta creata prin
simulatie. Daca sub imperiul vechii legislatii unui asemenea creditor ii era necesar sa se
increada in buna credinta a contractului public-art 1291 alin 1 NCC ii cere ca in plus sa fi
notat delcansarea urmaririi silite in cartea funciara sau sa fi obtinut instituirea sechestrului
asupra bunului care au facut obiectul simulatiei. Alaturi de alte limitari specifice simulatiei
care sunt mentionate expresis verbis si art 1294 NCC ii diminueaza sfera de aplicare
eliminand actele nepatrimoniale din obiectul simulatiei.
Curs 22 aprilie 2015
35

Actul juridic unilateral ca izvor de obligatie

Actul juridic unilateral reprezinta unul dintre izvoarele esentiale in materia obligatiilor. Acest
act juridic civil are o caracteristica simplista deoarece este presupusa numai manifestarea de
vointa a unei persoane fizice sau juridice. In sens formal putem retine ca reprezinta actul
juridic civil cu o singura manifestare de vointa care rezulta numai din partea autorului sau.
( art 1324)
Sediul materiei corespunzatoare actului juridic unilateral o reprezinta dispozitiile cartii a V
despre obligatii titlul II Izvoarele obligatiilor, capitolul II art 1324 -1329.
Codul Civil mai prevede pe alocuri si alte dispozitii care scot in evidenta importanta acestui
act- art 415 Recunoasterea filiatiei, art 446- consimtamantul la adoptie, art 961 iertarea
nedemnului in materie succesorala.
In privinta regimului lor juridic dispozitiile art 1325 NCC releva faptul ca in cazul in care nu
exista dispozitii contrare normele legale incidente contractelor se vor aplica in mod
corespunzator si actelor unilaterale. Diferenta dintre actul unilateral( un acord de vointa) si
contractulul unilateral( doua acorduri de vointa) o face acordul de vointa.
Clasificarea actelor unilaterale:
1. Acte juridice unilaterale patrimoniale ( actele prin care se consacra transferul
intrapatrimonial al bunurilor art 32-33, renuntarea la accesiunea imobiliara 693
alin 4, renuntarea la uzufruct art 746)

2. Acte juridice unilaterale nepratrimoniale ( sfera lor este foarte restransa insa pot fi
identificate spre exemplu urmatoarele acordul pentru prelevarea si trasplantul de
organe, tesuturi si celule umane de la persoanele in viata art 68, desemnarea
tutorelui- art 114)

3. Acte juridice unilaterale mixte ( acest tip de acte au un caracter mixt deaorece in
functie de obiectul lor pot avea un caracter patrimonial sau nepatrimonial- testamentul
art.1035 , renuntarea la un drept art. 13, renuntarea la beneficiul decaderii art. 2549 )

Un aspect deosebit il constituie identificarea actelor juridice unilaterale supuse comunicarii.

( art 1326) Vor face obiectul comunicarii catre destinatarii lor, actele juridice unilaterale care
constituie, modifica sau sting drepturi ale acestora. Vor fi comunicate si acele acte juridice
unilaterale care potrivit naturii lor releva necesitatea informarii acestor persoane. Daca nu
exista dispozitii legale contrare comunicarea ctelor juridice unilaterale se poate face dupa
imprejurari prin posta , fax, email, executor judecatoresc etc.
Acte juridice unilaterale apreciate drept izvoare de obligatii in NCC
36

NCC distinge doua mari tipuri de acte unilaterale ca izvor de obligatii :

1. Promisiunea unilaterala
Acest act juridic este facut cu intentia de a obliga autorul independent de acceptare, legandu-l
din punct de vedere juridic numai pe acesta ( art 1327 NCC).
Destinatarul actului in cauza poate sa refuze dreptul nascut prin acest mod. Daca autorul
actului respectiv nu a stipulat expres un termen de acceptare, promisiunea se considera facuta
pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata.
Ex: o oferta de a contracta venita din partea unei persoane juridice prin care i se propune unei
persoane fizice incheierea unui contract pentru montarea unui aparat de aer conditionat, la un
anumit pret, aparatul respectiv avand o calitate superioara , il obliga numai pe cel care a facut
oferta ( autorul ofertei va fi promitent) .
Promisiunea unilaterala nu trebuie confundata cu promisiunea de a contracta. ( art 1279) .
Primul tip de promisiune este consacrata intr-un act juridic de formatie unilaterala ( art
1324 ) , in schimb cea de-a doua poate rezulta din continutul unui act juridic bilateral
preparator al unui contract viitor. ( Ex: art 266- promisiunea de logodna, art 1014
promisiunea de donatie, art 1669- promisiunea de vanzare sau de cumparare) .
Promisiunea unilaterala nu trebuie confundata nici cu promisiunea faptei altuia ( art
1293???) . Promisiunea faptei alteia va avea in toate cazurile o consacrare contractuala si va
presupune un acord de vointa concordant din partea mai multor subiecti de drept.
2. Promisiunea publica de recompensa
a. Acordarea si revocarea recompensei
Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat
sa faca plata chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea ( art 1328 alin
1 ) . In situatia in care prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, potrivit art
1328 alin 2 , recompensa se imparte intre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea
rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili , recompensa se imparte in mod egal. Atunci
cand prestatia a fost executata separat, de mai multe persoane , recompensa se cuvine aceleia
care a comunicat cea dintai rezultatul. ( exemplu ?????)
Un caz care poate fi asimilat prin analogie promisiunii publice il reprezinta si oferta publica
de recompensa facuta de proprietarul unui bun pierdut, in sensul art 945 alin 3 NCC. Gasitorul
va avea drept de a opta intre suma s-a obligat proprietarul prin oferta si recompensa fixata de
lege( art 945 alin 2) ori cea stabilita de instanta de judecata.
Promisiunea publica de recompensa poate fi revocata potrivit art 1329 in aceeasi foarma in
care a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta. Revocarea nu produce efecte fata de
cel care inainte de publicarea ei a executat prestatia stabilita. In cazul in care revocarea a fost
facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila care nu poate
37

depasi recompensa promisa. Dreptul la actiunea in despagubire de prescrie in termen de 1 an

de la data publicarii revocarii.
Faptul juridic licit generator de obligatii civile
Generalitati privind faptul juridic licit
Daca contractul si actul juridic unilateral reprezinta actele juridice cele mai importante in
materia obligatiilor, faptele juridice constituie sursa extra contractuala de nastere a unor
obligatii civile. In cadrul acestor fapte juridice putem distinge intre faptul juridic licit ,
generator de obligatii si fapta ilicita generatoare de prejudicii cunoscuta sub denumirea de
raspundere civila delictuala.
Faptul juridic licit generator de obligatii :
-Gestiunea de afaceri ( gestiunea inereselor altei persoane art 1330-1340NCC)
-Plata nedatorata ( art 1341-1344)
-Imbogatirea fara justa cauza ( art 1345-1348 NCC )

GESTIUNEA DE AFACERI = negotiorum gestio

Pentru a fi in prezenta unei gestiuni de afaceri o persoana denumita gerant fara sa fie obligata
in virtutea unui mandat, indeplineste in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane
denumita gerat, care nu cunoaste existenta acestor fapte sau cunoscand, nu este in masura sa
desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale. (art 1330 NCC)
Ex.: o pers efectueaza anumite reparatii urgente imobilului unui vecin care nu este prezent;
plata cheltuielilor de inmormantare a defunctului de catre un prieten fara a se cunoaste
mostenitorii.
Gestiunea de afaceri poate fi definita ca fiind incheierea de catre o persoana (gerant) in mod
voluntar a unor acte materiale sau juridice necesare, de administrare sau chiar de dispozitie
cu conditia ca acestea sa fie oportune, necesare si utile unei alte persoane (gerat).
Din continutul acestei definitii putem retine urm conditii specifice gestiunii de afaceri:
A.Conditiile specifice partilor gestiunii de afaceri
In cadrul faptului juridic licit al gestiunii de afaceri vom intalni intotdeauna 2 parti: gerantul
afacerii- a si geratul afacerii.
a.Gerantul afacerii trebuie sa indeplineasca unormatoarele conditii:
-Trebuie sa se bucure de capacitatea civila reglementata prin disp civile de drept material
(pers fizica sau juridica)

38

-Interventia sa trebuie sa fie voluntara si spontana, adica sa apara fara sa fie tinuta de o
obligatie preexistenta care sa rezulte dintr-un contract sau in virtutea unei dispozitii legale
(spre ex tutuela art 112 NCC) ori printr-o hot jud (hot jud ce mandateaza judiciar unul dintre
soti pentru a-l reprezenta pe celalalt sot art 315 NCC).
-Sa aiba intentia de a gestiona afacerile altei persoane. Daca va actiona pt propriul interes,
insa in realitate face in mod involuntar un serviciu unui tert (ex.: o pers repara un imobil
crezand ca este mostenitorul acelui bun, insa certificatul de mostenitor ii va fi anulat) nu vom
fi in prezenta unei gestiuni de afaceri,ci vom putea discuta despre o imbogatire fara justa
cauza.
-Gestiunea de afaceri presupune din partea gerantului un act de altruism
-In caz de deces, mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea vor fi obligati sa continue
afacerile incepute de acesta in aceleasi conditii ca si gerantul art 1333 NCC.
b.Geratul afacerii
-In cazul geratului nu intalnim nicio cerinta in privinta capacitatii sale, insa, dupa cum putem
observa in anumite conditii, acesta poate confirma gestiunea indeplinita de catre gerant sau in
egala masura, se poate impotrivi unei gestiuni incepute de un gerant.
-In cazul in care beneficiarul gestiunii se impotriveste unei gestiuni incepute sau continuate de
un gerant, iar acesta din urma ignora impotrivirea manifestata de titular, faptele lui viitoare
vor fi asimilate unor delicte civile astfel incat i se poate angaja o raspundere civila pentru
prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa. (a se vedea art 1338 alin 3 NCC).
B.Conditiile specifice actelor de gestiune
Actele incheiate de gerant au o reglementare expresa in continutul art 1336 NCC, insa textul
face referire la actiunile pe care acesta le indeplineste fata de terte persoane. In general,
actiunile specifice gestiunii de afaceri au un caracter patrimonial, insa putem intalni si situatii
in care acestea au un caracter nepatrimonial.
De ex.: gerantul in mod voluntar il salveaza pe gerat dintr-un accident rutier si sufera la randul
sau anumite rani.
Pt o mai buna intelegere a materiei vom distinge intre: actele incheiate de gerant fata de gerata si, respectiv actele incheiate de gerant fata de terte persoane-b.
a.Actele incheiate de gerant fata de gerat- aceste acte trebuie sa indeplineasca conditiile
cumulate de a fi voluntare, oportune, necesare si utile geratului. Actul este voluntar atunci
cand nu este tinut de o obligatie si apreciat oportun la momentul savarsirii lui si nu la cel al
rezultatului- ex.: un imobil vecin in pericol de demolare suporta lucrari de edificare din partea
gerantului, insa dupa o perioada se distruge din cauza unui incendiu. De asemenea, acetele
incheiate de gerant pot fi necesare si utile, iar alin 1 art 1337 NCC stabileste o obligatie in
sarcina geratului de a le restitui gerantului chiar daca rezultatul gestiunii nu a fost atins.

39

Trebuie sa retinem ca actele efectuate de catre gerant pot fi urmatoarele:

-acte materiale incheiate de gerant pot fi diverse si se infatiseaza prin diferite actiuni cum ar
fi:repararea unei conducte, unui zid al imobilului vecin in pericol de demolare, descarcarea
unor marfuri etc
-Acte jurdice- incheiate de catre gerant pot fi mai rare, dar au o importanta aparte. Printre
aceste acte putem aminti incheierea unui contract cu un antreprenor care se obliga sa repare
un imobil al geratului. Ex.: plata unor datorii etc
-acte de administrare incheiate de catre gerant sunt acte juridice utile prin care se urmareste
punerea in valoare a unor bunuri ce apartin geratului la adevarata lor valoare si potrivit naturii
sau destiantiei lor obisnuite. Astfel de acte pot viza, incasarea fructelor, inchirierea sau
arendarea bunurilor etc.
-acte de dispozitie pe care le poate incheia gernatul sunt foarte rare deoarece este inadmisibil
ca acesta sa incheie acte juridice in contul unui persoane fara ca aceasta sa fie reprezentata. In
practica aceste acte sunt foarte izolate si de multe ori sunt asimilate actelor de conservare sau
de administrare. Ex.: vanzarea unor produse alimentare perisabile de catre gerant
b. actele incheiate de gerant fata de terte persoane: in aceasta privinta, art 1336 NCC scoate
in evidenta 2 situatii:
- cazul in care gerantul actioneaza in nume propriu si situatia in care acesta actioneaza in
numele geratului.
Din aceasta perspectiva, alin 1 al art 1336 NCC stabileste faptul ca gerantul care actioneaza in
nume propriu este obligat fata de tertii cu care a contractat si recunoaste dreptul acestora din
urma de a promova oricand o actiune in regres impotriva geratului. Din aceasta dispozitie,
rezulta faptul ca obligatia gerantului mentionat in acel act nu s-ar putea naste in mod valabil
decat daca ar avea capacitatea civila recunoscuta de lege. De asemenea, alin2 al art 1336 NCC
releva cazul in care gerantul actioneaza in numele geratului. In aceasta situatie primul nu este
obligat fata de tertele persoane cu care a incheiat contractul decat daca cel de-al doileageratul, nu este obligat fata de acestea. Dupa cum putem remarca, teza finala a alin amintit
ilustreaza faptul ca actele incheiate de catre gerant direct in numele geratulu, vor crea in mod
direct o obligatie in sarcina celui din urma si un drept in favoarea tertilor cu conditia ca
gestiunea sa fie necesara sau utila ori ratificata.
Efectele gestiunii de afaceri/ consecintele juridice- prezinta la randul lor, un interes deosebit.
Acestea pot fi privite din punctul de vedere al obligatiilor consacrate gerantului-A, apoi, din
cele specifice geratului-B, dar si din perspectiva ratificarii gestiunii de afaceri de catre geratA.
A.Obligatiile gerantului- in privinta acestor obligatii trebuie retinut ca sunt nascute in
continutul mai multor articole ale NCC, motiv pt care putem retine:
-Obligatia de instiintare- art 1331 NCC
40

-Obligatia de continuare a gestiunii art 1332 NCC

-Obligatia de diligenta art 1334 NCC
-Obligatia de a da socoteala si sa ii remita geratului toate bunurile obtinute cu ocazia
gestiunii- art 1335 NCC
-Obligatia de a opri gestiunea in caz de impotrivire a geratului art 1338 NCC
B.Obligatiile geratului sunt reglementate prin disp art 1337 NCC si pot fi urmatoarele:

29.04.2015
Drept civil curs 10- 29 aprilie 2015

Obligatiile geratului
In cadrul gestiunii de afaceri , geratul are recunoscute anumite obligatii reglementate de art
1337 NCC. Aceste obligatii sunt:
- obligatia de rambursare a cheltuielilor necesare si a celor utile. Cheltuielile necesare sunt
acele cheltuieli efectuate pentru conservarea afacerii geratului. Aceste cheltuieli se vor restitui
in mod integral, gerantului, indiferent de modul de derulare a gestiunii intrucat faraaceste
cheltuieli afacerea geratului ar fi suportat consecinte deosebite (de ex: repararea de urgenta a
unor conducte de gaze din curtea vecina proprietatea geratului care ar fi putut cauza o
deflagratie). Cheltuielile utile reprezinta sumele de bani avansate de catr gerant pentru
punerea in valoare a bunurilor care fac obiectul gestiunii si pentru ameliorarea starii materiale
a lor. Aceste cheltuieli care desi nu sunt necesare, in anumite situatii pot conduce la
SPORIREA valorii acelor bunuri. De aceea, aceste cheltuieli trebuie facute NUMAI in limita
sporului de valoare, iar daca aceasta limitaa fost depasita, geratul va fi obligat sa-i restituie
gerantului nu numai aceasta diferenta de valoare ci si dobanzile aferente din ziua in care acele
cheltuieli au fost efectuate.
- obligatia de plata a despagubirilor pentru prejudiciul suferit de gerant. Aceasta obligatie este
prevazuta in teza finala a alin 1 din art 1337.
- obligatia de executare a obligatiilor nascute din actele necesare si utile incheiate de gerant.
Pentru a fi mai edificatori trebuie sa retinem faptul ca geratul va fi tinut sa plateasca firma
care va repara conducta de gaze din curtea sa ca o consecinta s obligatiei sale fata de terti, asa
cum rezulta din continutul art 1336 NCC. In acest sens legiuitorul a considerat sa prevada in
terminis sau expresis verbis in continutul alin 2 din art 1337 obligatia geratului de a executa si
obligatiile nascute din actele necesare si utile care au fost incheiate de gerant in numele ori in
beneficiul sau. Singura situatie exceptionala in care geratul nu-si va indeplini aceasta obligatie
va fi doar cazul in care se impotriveste la inceperea sau continuarea gestiunii in sensul art
1338.
41

Ratificarea gestiunii de catre gerat

Un efect deosebit de important al gestiunii de afaceri il reprezinta ratificarea gestiunii
de catre gerat. Posibilitatea ratificarii actelor juridice de catre acesta in sensul art 1339 apropie
institutia gestiunii de institutia mandatului. Potrivit dispozitiei amintite prin ratificarea actelor
juridice ale gestiunii se pot produce efectele unui mandat, iar geratul va fi obligat la restituire
numai in masura in care i-au produs vreun avantaj. Acest text reglementeaza gestiunea
inoportuna care scoate in evidenta o confirmare indirecta a unor acte juridice de catre gerat. In
conditiile art 1340 din NCC legiuitorul desavarseste apropierea in sensul ca actele juridice
care au facut obiectul gestiunii de indata ce au fost ratificate din momentul inceperii acesteia
gestiunea va produce efectele unui mandat

PLATA NEDATORATA
Aceasta fapta juridica licita apare in situatia in care o persoana a primit o plata nedatorata si
nu o restituie de buna-voie. In acest sens, art1341 alin 1 prevede in terminis ca cel care
plateste fara a datora are dreptul la restituire. In acest caz,creditorul platii respective
("solvens") poate recurge la o actiune in justitie pentru restituirea platii nedatorate denumita
"in repetentiune" impotriva celui care a primit plata (ce poarta denumirea de accipiens).
Singurele exceptii de la restituirea unor astfel de plati reprezinta acele plati efectuate cu titlu
de liberalitate si respectiv cele din materia gestiunii de afaceri. Insa, alin 3 al art 1341 arata ca
orice plata realizata creeaza prezumtia unei intentii de stingere a unei datorii, iar dovada poate
fi facuta prin proba contrara. Pentru a fi mult mai edificatori putem oferi urmatoarele exemple
: mostenitorii platesc o datorie ce a fost achitata de defunct (aspect necunoscut de ei) iar cu
aceasta ocazie plata s a facut a doua oara; debitorul plateste din eroare o datorie catre o alta
persoana decat adevaratul creditor ; achitarea unei datorii nascute dintr-un act juridic care a
incetat sa mai produca efecte juridice.
Plata nedatorata reprezinta faptul juridic licit a unei persoane care consta in executarea din
eroare de catre aceasta a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a efectuat-o fara intentia
de a plati datoria altuia. Pentru o mai buna intelegere a acestei institutii vom avea in vedere
urmatoarele: conditiile platii nedatorate (A), efectele platii nedatorate (B) , aspecte referitoare
la actiunea in restituire a platii nedatorate (C).

A.

Conditiile platii nedatorate

Intelegerea conditiilor este necesara in primul rand prin prisma lui solvens. Pentru ca acesta
sa dovedeasca ca plata a fost nedatorata vor fi necesare indeplinirea urmatoarelor conditii:

42

a) existenta platii sau "solutio". In sens juridic, plata reprezinta remiterea unei sume de bani
sau a unui bun determinat sau determinabil,dar ea sa fi fost executata in mod exceptional
pentru o alta prestatie.
b) caracterul inexistent al datoriei. In aceasta privinta doctrina distinge intre inexistenta
obiectiva sau absoluta a platii si cea subiectiva sau relativa:
- inexistenta obiectiva sau absoluta presupune inexistenta oricarui tip de datorie a lui solvens
fata de accipiens.
- iNexistenta subiectiva sau relativa intervine in situatia in care datoria exista dar nu intre
solvens si accipiens fiind o eroare asupra persoanei creditorului sau dupa caz debitorului. Nu
putem fi in prezenta unei inexistente subiective a platii daca solvens achita in mod voluntar o
obligatie naturala (De ex in cazul unei sume de bani sau obligatii prescrise; in cazul unui
testament nevalabil);in cazul unei obligatii cu termen suspensiv cu conditia ca plata sa nu fie
facuta prin violenta sau prin dol, ori a avut in vedere o liberalitate sau o gestiune de afaceri

c) plata efectuata de solvens sa fie din eroare. Condita platii efectuate de solvens din eroare
trebuie sa vizeze urmatoarele aspecte:
- in toate cazurile cel care a primit plata sa NU fie creditor deoarece datoria nu a existat
niciodata sau pentru ca solvensul a fost debitor dar in fata unei alte persoane decat accipiens.
- in ipoteza in care accipiensul era creditor cel care a platit fara sa fie debitor trebuei sa
probeze eroarea. Aceasta conditie rezulta in mod neindoielnic in continutul alin 3 al art 1341
NCC.
B. Efectele platii nedatorate.
Ca orice fapta si plata nedatorata produce efecte corespunzatoare. In cazul unei plati valabile
cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie in conditiile aet 1500 NCC. Insa, in
situatia unei plati nedatorate efectele juridice sunt opuse. In aceasta situatie raportul
obligational este format din accipiens si solvens, primul fiind obligat sa restituie ceea ce a
primit fara sa i se cuvina. Dispozitiile art 1344 din NCC statueaza faptul ca restituirea platii
nedatorate se face potrivit regulilor stabilite la institutia restituirii prestatiilor, reglementate de
art 1635-1649 din NCC. In acest sens efectele platii nedatorate sunt deosebit de complexe
motiv pentru care ele vor fi grupate astfel: exceptii de la obligatia lui accipiens de a restitui
plata (a), cazurile de restituire a platii nedatorate(b) , situatia cheltuielilor nascute cu ocazia
platii nedatorate (c).
a) exceptii de la obligatia lui accipiens de a restitui plata. Aceste exceptii in numar de 3 le
regasim in continutul alin 1 al art 1342 NCC si respectiv in teza a I a a art 1343 NCC si
vizeaza:
- cazul in care accipiens a primit plata cu buna credinta lasand sa se implineasca termenul de
prescriptie
43

- cazul in care accipiens primind plata cu buna credinta, s-a lipsit in orice mod de titlul sau de
creanta sau a renuntat la garantiile personale sau reale ale creantei
- cazul in care accipiens a primit o plata inainte de implinirea termenului suspensiv, decat
atunci cand aceasta a fost facuta prin dol sau violenta.
b) cazurile de restituire a platii nedatorate
- aceste cazuri sunt multiple si isi au temeiul legal in continutul dispozitiilor privitoare la
restituirea prestatiilor conform art 1635-1649. Aceste texte reglementeaza o serie de criterii,
dupa cum accipiensul este de buna sau de rea credinta, bunul a produs fructe, situatia
cheltuielilor si altele. De aceea, vom distinge intre situatiile in care acesta a fost de buna
credinta si respectiv de rea credinta astfel : accipiensul va fi de buna credinta atunci cand nu a
stiut ca plata ce i-a fost facuta a fost nedatorata;in aceasta situatie el va fi tinut:
- sa restituie pretul sau bunul respectiv, dar va pastra eventualele fructe ca orice posesor de
buna credinta. In acest sens, potrivit art 1635 NCC restituirea pretului sau a bunului va fi
efectuata in totalitatea sa iar potrivit alin 1 al art 1645 NCC daca accipiensul a fost de buna
credinta va avea dreptul la dobandirea fructelor suportand doar cheltuielile angajate pentru
producerea lor.
- in cazul in care a instrainat lucrul primit, va restitui numai pretul primit si nu valoarea
acestuia. Aceasta situatie e prevazuta in continutul art 1640 din NCC care reglementeaza
faptul ca daca bunul nu mai poate fi restituit in natura si se va face dovada unui impediment
serios (instrainarea de buna credinta poate reprezenta un impediment serios ) atunci
accipiensul va fi obligat sa restituie numai pretul primit
- daca lucrul a pierit in mod fortuit el va fi eliberat de obligatia de restituire (a se vedea
art 1642)
Accipiensul va fi de rea credinta atunci cand desi stia ca nu i se datoreaza plata el o
primeste. In acest sens el va fi tinut:
- sa restituie atAt pretul primit cat si eventualele fructe percepute (art 1635, alin 2 1645)
- daca a instrainat lucrul va fi tinut sa restituie valoarea acestuia in momentul introducerii
actiunii in justitie indiferent de pretul pe care l-a primit (teza finala a art 1641)
- daca lucrul a pierit in mod fortuit, va fi tinut sa restituie valoarea acestuia din momentul
cererii de restituire cu exceptia cazului in care va face dovada ca lucrul a pierit la solvens
c) situatia cheltuielilor nascute cu ocazia platii nedatorate. In situatia restituirii unei plati
nedatorate, trebuie avute in vedere efectele juridice referitoare la cheltuielile create cu aceasta
situatie. In aceste conditii suntem indreptati sa distingem intre cheltuielile privitoare la bun si
cheltuielile restituirii
- Cheltuieli privitoare la bun:

44

In cazul in care aceste cheltuieli potrivit art 1664 suntem in prezenta unei bune credinte sau
dupa caz a unei rele credinte.
Dispozitiile legale care vor deveni incidente in aceste situatii sunt cele prevazute in art 583 si
urmatoarele din NCC.
- cheltuielile restituirii sunt mentionate in art 1646 NCC. Alin 1 scoate in evidenta situatia in
care accipiensul va fi de buna credinta si atunci aceste cheltuieli vor fi suportate in mod
proportional cu solvensul, insa potrivit alin 2 in cazul in care accipiensul este de rea credinta
aceste cheltuieli vor fi suportated e acestea.
C . Actiunea in repetitiune.
Regula generala ilustreaza faptul ca persoana care poate cere restituirea este solvensul. In
aceste cdintii, solvensul va fi titularul (reclamantul) actiunii in repetitiune. Insa , pe calea
actiunii oblice, si creditorii chirografari ai solvensului pot exercita actiunea in repetitiune din
partea accipiensului, sau in regres potrivit cazurilor prevazute de legea, impotriva adevaratului
debitor atunci cand solvensul a efectuat o astfel de plata.
In ipoteza in care o plata a fost facuta altei persoane decat altui creditor, pentru debitor
aparec a o plata nedatorata, astel ca se va putea cere restituirea ei . De asemenea, adevaratul
creditor va avea impotriva accipiensului o actiune izvorand din imbogatirea fara justa cauza.
De aceea, trebuie sa retinem ca actiunea in repetitiune este o actiune personala si
patrimoniala, ea putand fi intentata in termenul de prescriptie de drept comun de trei ani
prevazut in art 2571
Acest termen va incepe sa curga potrivit 2523 din momentul in care solvensul a cunoscut sau
trbuia sa cunoasca imprejurarea ca plata a fost nedatorata.
Tot referitor la termenul de prescriptie doctrina ilustreaza faptul ca in sit in care obiectul
platii nedatorate il cosntituie un bun individual determinat, actiunea in restituire va avea
caracterul unei actiuni in revendicare si potrivit regimul juridic al acestuia vom fi in prezenta
unui termen imprescriptibil.

Imbogatirea fara justa cauza

Putem fi in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza in momentul in care exista o
miscare de valoare intre doua patrimonii a doua persoane diferite. Definitia acestui fapt juridic
licit este : imbogatirea fara justa cauza reprezinta acel fapt juridic licit prin care patrimoniul
unei persoane este marit in detrimentul alteia, in absenta unui temei juridic. Practic vom fi in
prezenta unei persoane imbogatire, si a uneia insaraciye. Persoana care s a imbogatit fara justa
cauza este obligat la restituire in masura pierderii patrimoniale suferita de cealalta persoana ,
fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri. In privinta imbogatitului , acesta este
de buna credinta si nu are intentia de a savarsi aceasta fapta licita. Potrivit art 1346 din NCC
sunt scoase in evidenta situatiile in care imbogatirea unei persoane poate fi justificata:
45

- din executarea unei obl valabile

- din neexecutarea de catrc el pagubit a unui drept contra celui imbogatit
- dintr un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori cu
intentia de a gratifica.
In privinta restituirii NCC (in mod asemanator ca in privinta platii nedatorate) prevede ca
aceasta va fi intemeiata pe dispozitiile art 1639 si urmatoarele. In toate cazurile reclamantul
unei actiuni de restituire va fi persoana insaracita iar calitatea de parat o va avea cel imbogatit.
Prntru o mai buna intelegere a acestei institutii trebuie sa ditingem intre conditiile materiale
ale intentarii actiunii in restituire (A), cond juridice ale intentarii ale act in restituire (B) ,
efectele actiunii in restituire (C).
A) vor viza intotdeauna aspectele patrimoniale:
- sa existe o imbogatire a unei persoane prin marirea patrimoniului saau prin dobandirea unui
bun , a unei sume de bani etc
- sa existe o insaracire a reclamantului prin micsorarea patrimoniului sau
-existenta unei legaturi intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt (aceasta leg
poate fi directa de ex cand un concubin prin munca sa neremunerata imbogateste patrimoniul
celuilalt concubin sau indirecta atunci cand deplasarea valorii se face printr un intermediar in
patrimoniul tertului imbogatit de ex doi frati locuiesc impreuna si doar unul dintre acestia
cumpara produse pentru traiul comun, aceste produse nu sunt platite fapt pentru care
comerciantul creditor poate actiona si impotriva celuilalt frate.
B) conditiile juridice :
- absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia
- absenta oricarui mijloc juridic pentru recuperarea de catre cel care si-a micosrat patrimoniul
a pierderii suferite
C) efectele actiunii in restituire
- diferenta dintre gestiunea de a face si imbogatirea fara justa cauza consta in actualitatea
faptei la momentul promovarii actiunii in restituire. In opozitie cu gestiunea de a face,
restituirea este datorata doar daca imbogatirea subzista la data sesizarii instantei, iar cel care s
a imbogatit este obligat la restituire potrivit regulilor stabilite in institutia restituirii prestatiilor
reglementate de art 1635-1649.
Actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza se prescrie in termenul de trei ani
prevazut de art 2517 NCC. Obligatia restituirii in materia imbogatirii fara justa cauza este
efectuata in toate cazurile in doua limite care pot rezulta din urmatoarele:
-debitorul obl va restitui numai in masura imbogatirii patrimoniului sau
46

- nu se poate solicita mai mult decat diminuarea patrimoniului de catre insaracit.

De asemenea, este binede retinut ca momentul la care se determina valoarea bogatirii
respectiv a insaracirii este acela al introducerii cererii de chemare in judecata.

06.05.2015
In procesul penal, actiunea civila are un caracter accesoriu actiunii penale si se
desfasoara potrivit normelor procesual penale pastrandu-si insa propriile trasaturi. Indiferent
de locul actiunii civile potrivit noilor dispozitii legale, atragerea raspunderii civile a persoanei
care a savarsit fapta poate avea o sursa comuna si anume: vinovatia.
NCC aloca in cartea a V-a despre Obligatii, titlul 2 Izvoarele Obligatiilor, reglementari destul
de generoase in materia raspunderii civile delictuale, mai precis in capitolul 4 art 1349-1395
NCC.
Raspunderea civila poate fi atrasa atat pentru savarsirea unei fapte ilicite, cat si pentru
nerespectarea unor dispozitii contractuale regasind-o sub forma raspunderii contractuale (art
1350 NCC).
1349-raspunderea delictuala
1350-raspunderea pt neexecutarea anumitor dispozitii contractuale
Raspunderea pt un fapt ilicit sau delict se invarte sau graviteaza in jurul comportamentului
unui subiect de drept care nu se afla in niciun raport juridic prestabilit cu subiectul sau
subiectele ale caror drepturi sau interese nu le-a respectat. In aceasta situatie se va incalca o
norma de drept stabilita pt a ocroti drepturile si interesele absolute ale acestora.
In cadrul raspunderii pt incalcarea drepturilor si obligatiilor intr-un raport juridic existent
(contract) comportamentul ilegal se reduce la incalcarea unui drept relativ, la o deviere de la
comportamentul prestabilit si intarit de subiecti intr-un raport juridic. Acest aspect delimiteaza
raspunderea contractuala de cea delictuala.
In aceste conditii putem retine urmatoarele functii corespunzatoare raspunderii civile:
-functia educativ preventiva care scoate in evidenta faptul ca fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii nu ramane nesanctionata si atrage dupa sine obligatia de dezdaunare si a 2-a
functie-functia reparatorie corespunzatoare rasp civile delictuale si scoate in evidenta
obligatia de dezdaunare care se stabileste in sarcina autorului prejudiciului.
NCC reglem urm tipuri :
1. Raspunderea pt fapta proprie 1357-1371
2. Raspunderea pt fapta altuia 1372-1374
3. Raspunderea pt prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri 1375-1380.

47

De asemenea, noile dispozitii civile reglementeaza si cauzele exoneratoare de raspundere

(art) si respectiv repararea prejudiciului in cazul raspunderii civile (1381-1395).
Atragerea raspunderii civile si cauzele exoneratoare prevazute de lege
Rasp civila intervine cand s-a comis o fapta ilicita care la randul sau a produs un
prejudiciu. Delictul civil este reprezentat in unele cazuri de fapte savarsite cu intentie (art
1357), de fapte exercitate fara intentie ori printr-o imprudenta ori negiljenta
(1372,1373,1375,1376 NCC).
In principiu, fapta ilicita a persoanei trebuie probata fapta poate fi prezumata. (in cazul
raspunderii pt fapta altuia sau in cazul raspunderii pt fapta comisa de animale sau lururi.
Angajarea raspunderii civile contractuale sau delictuale repr o fapta importanta atat dpv
teoretic, cat si practic.
Prin intermediul atragerii raspunderii putem stabili conditiile cumulative care trebuie
indeplinite pentru incidenta raspunderii civile, in cazul in care una dintre aceste conditii
nu vor fi regasite nu putem discuta despre existenta unui delict civil. De asemenea, in mod
separat vom prezenta cauzele exoneratoare ale raspunderii civile in cazul in care
constatam savarsirea unei fapte juridice ilicite.

Atragerea raspunderii civile

Pentru a angaja raspunderea civila este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor
conditii:
-existenta prejudiciului
-existenta unei fapte ilicite
-raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
-vinovatia celui care a cauzat prejudiciul
-capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta ilicita.
I. prejudiciul constra in rezultatul sau efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca
urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana sau ca urmare a faptei unui animal sau
lucru, pentru care este tinuta sa raspunda o anumita persoana. Prejudiciul reprezinta
conditia fundamentala a raspunderii civile deoarece daca nu s-a produs, nimeni nu are
dreptul sa ceara reparatia pt ca nu poate face dovada unui interes.
Pot constitui prejudicii urm evenimente: vatamarea sanatatii unei pers, distrugerea sau
deteriorarea unor bunuri, decesul unei persoane.
De aceea, putem clasifica prejudiciile in:
48

a. Prejudicii patrimoniale si nepatrimoniale. Cele patrim au o val economica, evaluabile

in bani cum ar fi sustragerea unui bun, uciderea unui animal, vatamarea sanatatii unei
pers. Prej nepatrim repr consecintele care nu pot fi evaluate in bani, care rezulta din
nesocotiri a drepturilor personale, neevaluabile in bani, cum ar fi: atingeri aduse
fizionomiei unei persoane, atingeri aduse onoarei sau demnitatii unei persoane.
b. Prejudiciul corporal sau estetic. Poate constitui prej corporal sau estetic atingerea
adusa integritatii fizice a unei persoane si poate exista intr-o forma mixta:
- Prejudiciul corporal cu caracter economic care poate fi intalnit in urm situatii: cand
se incalca dr la sanatate printr-o ingrijire medicala deficitara
- Prejudiciul corporal cu caracter nepatrimonial apare in urm cazuri: in cazul unei
dureri fizice, in cazul crearii unui prejudiciu estetic sau al unui prejudiciu de
agrement.
c. Prejudiciul moral este cel care rezulta din vatamarea unui interes personal
nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare baneasca. Astfel de prejudicii pot
fi: moartea unei rude apropiate, atingerile aduse vietii private, ale integritatii fizice,
sanatatii, ale altor atribute ale persoanlitatii-onoarea, reputatia. Asemenea prejudicii nu
exclud in mod necesar cauzarea lor prin contact corporal (de ex.: durerea suferita de pe
urma unei rani sau loviri poate constitui un prejudiciu moral).
Compensatiile banesti acordate de instantele de judecata in cazul constatarii unor
astfel de prejudicii poarta denumirea de daune morale. Aceste daune sunt consecinte
de natura nepatrimoniala.
Pentru ca prejudiciul sa fie supus reparatiunii acesta trebuie sa indeplineasca
urmatoarele caractere specifice:
a. Sa rezulte dintr-o incalcare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim
b. Sa fie cert adica sa aiba o existenta neindoielnica si sa poata fi evaluat.
c. Sa fie personal
d. Sa fie direct (prejudiciul trebuie sa fie o consecinta directa a faptului ilicit).
II.Fapta ilicita sau prejudiciabila
-repr a 2a conditie pt atragerearasp civile si are o reglem expresa in continutul art alin 1
art1357. De asemenea, in continutul NCC mai putem identifica si alte reglementari in
continutul carora este precizat ....... art 1359, 1362,1369,1373 etc.
Pt a fi in prezenta unei fapte ilicite trebuie sa stabilim manifestarea exterioara sau motivarea
vointei autorului. De aceea, fapta ilicita nu trebuie confundata cu vinovatia autorului. De
aceea, in toate cazurile, fapta ilicita se poate prezenta sub urmatoarele forme:
a. Fapta ilicita comisiva exista atunci cand autorul faptei incalca o norma expresa care
interzice actiunea savarsita de ex.: insusirea bunului gasit, condurere fara permis,
distrugerea sau degradarea unor bunuri apartinand altor persoane.
b. Fapta ilicita omisiva- este atunci cand persoana fizica sau juridica nu indeplineste o
actiune pe care o impune norma legala, de ex.: nedeclararea unor bunuri, nedenuntarea
unor infractiuni etc.
Un aspect deosebit de imp al acestei fapte il constituie ilicitatea. Prin ilicitate, faptul material
ala trebul autori
49

Al autorului Si in aceste conditii putem retine urm forme de ilicit:

-ilicitul civil
-ilicitul penal-savarsit in cazul in care se incalca norme cu caracter penal.
Conduita ilicita reprezinta temeiul juridic al raspunderii (civile sau penale).
Dreptul civil socoteste ca poate constitui delict orice fapta pagubitoare a omului care va da
nastere la obligatia repararii prejudiciului. Acest lucru face diferenta cu dreptul penal,
deoarece acesta din urma nu se ocupa de delicte civile, ci doar de sanctionarea unor
infractiuni.
-Ilicitul administrativ- se regaseste in cazul savarsirii unor contraventii.
De asemenea, este util sa retinem si caracterul ilicit al abuzului de drept. Rostul fundamental
al abuzului de drept calificat drept delict civil nu poate fi diferit de cel al raspunderii civile
delictuale si consta in protectia victimei, nu in sanctionarea autorului.
In esenta, in cazul in care se comite un abuz de drept (art15 NCC) se produce un prejudiciu
persoanei impotriva careia a fost savarsita aceasta forma de ilicit. Jurisprudenta a calificat
abuzul de drept ca fiind o fapta ilicita savarsita cu vinovatie in structura careia trebuie sa
coexiste 2 elemente: unul subiectiv-constand in reaua credinta si unul obiectiv constand in
deturnarea dreptului de la finalitatea sa.
Vom prezenta urm situatii in care anumite cauze pot inlatura caracterul ilicit al unei fapte:
a. Legitima aparare reprezinta fapta necesara savarsita de o peroana pt inlaturarea unui
atac material direct, imediat si injust care pune in pericol persoana sa, a altuia,
drepturile acestora sau un interes general daca apararea este proportionala cu
gravitatea atacului. Art 19 NCP
b. Starea de necesitate reprezinta fapta savarsita pt a salva de la un pericol imediat si care
nu putea fi inlaturat astfel, viata , integritatea corporala sau sanatatea sa ori a altei
persoane sau un bun important al sau ori al altei persoane sau un interes general daca
urmarile faptei nu sunt vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in
care pericolul era inlaturat. (art 20 NCP)
c. Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau in executarea ordinului
superiorului: fapta savarsita in acest mod nu il exonereaza de raspundere pe cel care
putea sa-si dea seama de caracterul ilicit al faptei art 1364 NCC.
d. Consimtamantul victimei- fapta prejudiciabila nu are caracter ilicit daca victima a
consimtit in prealabil printr-un act juridic la savarsirea acelei fapte stiind ca este
posibil sa-i cauzeze o paguba. O astfel de clauza este considerata valabila numai daca
fapta prejudiciabila, a fost savarsita printr-o simpla neglijenta sau impreudenta.
Asemenea clauze pot fi identif si relgem de art 85 art 22 NCP consacra cu titlu novator
cazul consimtamantului pers vatamate face ca fapta penala sa fie justificata pt a i se
inlatura caracterul sau penal.

50

e. Exercitarea normala a unui drept subiectiv exclude caracterul ilicit al faptei. Pt a nu

constitui fapta ilicita, exercitiul drpeutlui subeictiv trebuie sa fie normal, adica potrivit
cu scopul sau social si economic. (art 1353 NCC)
III.Raportul de cauzalitate
In general, rap de cauzalitate ilustreaza leg directa dintre fapta ilicita si prejudiciu. Exista insa
si situatii in care raportul de cauzalitate nu este intotdeauna un raport direct intre fapta si
prejudiciu, acesta fiind un raport mediat atunci cand fapta omeneasca a produs o situatie care
a permis unor factori umani sau naturali sa actioneze si sa determine direct un prejudiciu.
Pt a determina rap de cauzalitate avut in vedere prin corelatia fapta-prejudiu trebuie sa fie
indeplinite urm conditii:
-raportul dintr actiunile sau inactiunile oamenilor avand caracter ilicit si creand un prejudiciu
-desi exista o unitate intre fapta omeneasca si atitudinea faptuitorului pt rap de cauzalitate se
ia in considerare numai fapta omeneasca respectiva
-fapta ilicita este compusa nu numai din actiuni,ci si din inactiuni
-fapta omeneasca se desfasoara intr-o societate
-raportul de cauzalitate nu este intotdeauna un rap direct intre fapta si prejudiciu
-atunci cand se procedeaza la izolarea artificala a corelatiilor, izolare necesara pt determinarea
rap de cauzalitate vom avea in vedere selectionarea factorilor contributivi la producerea
prejudiciului.
Curs 12 Drept Civil 13.05.2015
IV. Vinovatia
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a autorului unei fapte ilicite in momentul savarsirii
acesteia prin comportamentul sau si consecintele produse. Intotdeauna vinovatia se produce
printr-o atitudine constienta pe care autorul a avuto la momentul savarsirii faptei.
Institutia vinovatiei era tratata in dispozitiile vechiului cod civil prin analogie cu dispozitiile
codului penal iar in acest moment vinovatia se bucura de o reglementare autonoma in
continutul art. 16 din NCC. In acest sens art. 16 reglementeaza vinovatia , iar in primul sau
alineat scoate in evidenta cele 2 forme ale sale deja consacrate : intentia si culpa.
Intentia este reglementata in aln.2 al normei amintite. Putem spune ca suntem in prezenta
intentiei in cazul in care autorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin
intermediul faptei sau desi nu-l urmareste , accepta posibilitatea producerii acestui rezultat.
Intentia este de 2 feluri:
- intentia directa , atunci cand autorul faptei prevede rezultatul faptei si urmareste producerea
lui prin savarsirea acelei fapte.
51

- intentia indirecta , atunci cand autorul prevede rezultatul faptei , desi nu-l urmareste accepta
posibilitatea produceri lui.
Suntem in prezenta culpei in sensul aln.3 al normei amintite atunci cand autorul fie prevede
rezultatul faptei sale , dar nu-l accepta , socotind fara temei ca nu se va produce , fie nu
prevede acest rezultat desi trebuia sa-l prevada. Culpa este de tipuri:
- culpa cu imprudenta
- culpa cu neglijenta
In privinta culpei mai putem retine si clasificarea efectuata in dreptul roman tinand cont de
criteriul intensitatii sale. Putem clasifica culpa astfel:
- culpa grava denumita si culpa lata
- culpa usoara denumita si culpa levis
- culpa foarte usoara denumita si culpa levissima
V. Capacitatea delictuala a persoanei care a savarsit fapta
In privinta capacitatii delictuale autorului minor si a celui pus sub interdictie dispozitiile art.
1366 reglementeaza cateva imprejurari in care ar putea fi atrasa raspunderea acestora.
Tot privitor la capacitatea delictuala am mai putea retine si dispozitiile art. 1367 care scot in
evidenta atragerea raspunderii altor persoane lipsite de discernamant.
Capacitatea delictuala nu trebuie confundata cu capacitatea de exercitiu a unei persoane
deoarece prima se refera la raspunderea pentru savarsirea de fapte juridice ilicite cauzatoare
de prejudicii , iar cea de a doua se refera la incheierea de acte juridice.
Cauzele exoneratoare de raspundere civila prevazute de lege
In esenta lor aceste cauze exclud existenta raportului de cauzalitate adica exclud raspunderea
civila a unei persoane. In privinta acestora in sens mai restrans putem intelege si acele situatii
sau imprejurari in prezenta carora nu sunt intrunite una sau mai multe conditii prevazute
imperativ de lege pentru nasterea obligatiei de reparare in sarcina unei persoane.
Cauzele exoneratoare de raspundere civila sunt reglementate in Cartea V titlul 2 Capitolul 4
Sectiunea II de la art. 1351 pana la art. 1356.
Noile dispozitii civile mai stabilesc si o alta cauza exoneratoare a raspunderii cum ar fi
divulgarea secretului comercial ( art. 1367 ) . In opinia noastra aceasta cauza devine incidenta
in materia raspunderii contractuale. Fata de aceste aspecte putem discuta despre :
a) forta majora si cazul fortuit
b) fapta victimei sau a unei terte persoane

52

Ca reglementate atat forta majora cat si cazul fortuit intra in cazul situatiilor de inlaturare a
unui prejudiciu , daca legea nu prevede altfel sau partile nu au convenit contrariul ( aln.1 al
art. 1351 ) .
1. Forta majora este reglementata in continutul aln.2 al art. 1351 si reprezinta orice eveniment
extern , imprevizibil , absolut invincibil si inevitabil. Practic aceasta definitie legala scoate in
evidenta cele 3 trasaturi specifice fortei majore:
- exterioritatea ( forta majora consta intr-o imprejurare externa fara vreo legatura cu lucrul
care a produs paguba sau cu insusirile acestuia ) .
- imprevizibilitatea ( notiunea poate avea o conotatie dubla pe de o parte producerea
imprejurarii respective iar pe de alta parte efectele sale ) .
- absoluta inevitabilitate sau irezistibilitate ( evenimentul si efectele sale pentru a fi caz de
forta majora trebuie sa fie imposibil de preintampinat si de evitat ) .
In privinta efectelor fortei majore putem retine ca principalul efect este reprezentat de
excluderea raspunderii civile. In ceea ce priveste intinderea fortei majore putem distinge
urmatoarele situatii :
- cand forta majora este singurul fenomen care a provocat prejudiciul se constata lipsa
raportului de cauzalitate intre fapta celui care ar fi obligat la reparare si paguba ( este exclusa
culpa ) .
- in situatia in care forta majora nu este cauza exclusiva a prejudiciului , iar celelalte cauze
sunt simple , cazuri fortuite , raspunderea exista sau nu dupa cum legea prevede sau nu ca si
cauza de exonerare de raspundere a cazuluui fortuit.
- in situatia in care forta majora cauzeaza prejudiciul in concurs cu alte imprejurari decat cazul
fortuit ( de exemplu prejudiciul cauzat de animal sau de un lucru intr-o imprejurare de forta
majora ) .
2. Cazul fortuit
Prin caz fortuit in sensul aln.3 al art. 1351 din NCC se intelege un eveniment care nu poate fi
prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu
s-ar fi produs. Cazurile fortuite pot fi de 2 feluri:
- imprejurari interne intrinseci lucrurilor sau animalelor celui chemat sa raspunda ( defecte de
fabricatie , sperietura unui animal )
- imprejurari externe , neimputabile persoanei chemate sa raspunda , fara caracter extraordinar
( alunecari de teren , ploi torentiale )
3. Fapta victimei sau a unei terte persoane
Potrivit dispozitiilor art. 1352 fapta victimei sau a tertei persoane reprezinta acele cauze ce isi
pot produce efecte in tot sau in parte in materia exonerarii de raspundere civila.
53

Efectele faptei victimei sunt similare cu acelea ale tertului iar in unele situatii putem discuta
despre o raspundere solidara in sensul art. 1382 din NCC.
Raspunderea pentru fapta proprie
In continutul art. 1349 aln.2 se vorbeste despre incalcarea indatoririi de a nu comite nimic din
ceea ce ar putea prejudicia drepturile sau interesele legitime ale altor persoane. Tocmai
aceasta incalcare reprezinta fapta ilicita sub formele sale de actiune sau inactiune omeneasca
prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv se creeaza un prejudiciu unei alte persoane.
Pentru a fi in prezenta atragerii unui asemenea tip de raspundere potrivit art. 1357 art. 1371
din NCC trebuie sa retinem urmatoarele conditii :
a) Existenta unui prejudiciu patrimonial
b) Existenta unei fapte ilicite
c) Existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu
d) Existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul
Raspunderea pentru fapta altei persoane
NCC reglementeaza urmatoarele tipuri de raspundere pentru fapta altei persoane:
- raspunderea civila pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie art. 1372
- raspunderea civila a comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor art. 1373
Raspunderea civila pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie
Dispozitiile art. 1372 reprezinta reglementarea raspunderii pentru fapta mniorului sau a celui
pus sub interdictie judecatoreasca. Sfera de delimitare a acestui tip de raspundere este destul
de succinta si se rezuma la doua elemente esentiale :
- persoanele a caror raspundere poate fi atrasa ( supramedietorul ) , in cadrul acestui element
NCC largeste sfera persoanelor responsabile pentru fapta altuia. In aceste conditii putem
retine ca raspund toti cei care potrivit legii , sau in baza unei obligatii contractuale ori in
temeiul unei hotarari judecatoresti.
- identificarea persoanelor pentru care se atrage raspunderea ( supravegheatul ), noile
dispozitii civile stabilesc faptul ca pe langa minori apar si interzisii judecatoresti indiferent
daca sunt minori sau majori .
In ceea ce priveste temeiul acestei raspunderi putem retine ca acesta consta in obligatia de
supraveghere a copilului sau a unei persoane puse sub interdictie.
Fata de aceste aspecte pentru o mai buna intelegere a acestui tip de raspundere putem distinge
intre conditiile generale si cele speciale corespunzatoare acestui tip de raspundere.

54

1. Conditii generale
Aceste conditii sunt aproximativ identice cu cele care atrag raspunderea civila , insa analizate
din perspectiva persoanei chemate sa raspunda pentru fapta minorului sau a interzisului nu
trebuie sa avem in vedere vinovatia supraveghetorului.
In acest caz victima are obligatia sa probeze faptul ca minorul sau interzisul judecatoresc a
savarsit o fapta ilicita , a cauzat un prejudiciu si de asemenea exista un raport de cauzalitate.
2. Conditii speciale
Aceste conditii a acestui tip de raspundere scot in evidenta faptul ca autorul faptei ilicite
trebuie sa fie minor sau interzis judecatoresc , iar fapta sa fie savarsita in perioada in care
acestia se aflau sau trebuiau sa se afle sub supravegherea persoanei responsabile.Parintii vor fi
raspunzatori nu numai ca nu supravegheaza minorul dar si in toate celelalte situatii in care li
s-ar reprosa ca nu si-au indeplinit in mod corespunzator obligatiile parintesti. In cazul
parintilor sarcina probatorie a victimei este mult mai usoara , acesta este si motivul pentru
care s-a spus ca in realitate daca se face apel la ansamblul de indatoriri reglementate de noile
dispozitii civile inseamna ca suntem raspunzatori chiar si pentru calitatea de parinte ( art. 483
art. 502 din NCC ) .
Pentru ca victima sa probeze acest tip de raspundere , in ipoteza in care au fost dovedite
conditiile generale cat si cele speciale atunci trebuie sa aiba in vedere declansarea dublei
prezumtii in sarcina celui care are obligatia de supraveghere :
- prezumtia de fapta ilicita in sarcina persoanei responsabile ( neindeplinirea obligatiilor si
indatoririlor parintesti ) .
- prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei
responsabile si al celui aflat sub supraveghere.
Potrivit art. 1372 aln.2 aceste doua prezumtii pot fi rasturnate.
De asemenea ne putem pune intrebarea daca cel responsabil platind despagubirea pentru
victima va avea o actiune in regres impotriva faptuitorului?
Raspunsul este pozitiv cu conditia ca supraveghetorul sa faca dovada ca cel supravegheat avea
discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite ( art. 1366 din NCC ) .
Raspunderea civila a comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusi
In cazul acestei raspunderi domeniul sau de aplicabilitate este limitat la raportul de prepusenie
. Criteriul esential al acestui raport este reprezentat de criteriul subordonarii prepusului fata de
comitent , fie in temeiul legaturii , fie in temeiul unui contract. Potrivit aln.2 al art. 1373 din
NCC este comitent cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii exercita directia ,
supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in
interesul sau ori al altuia.

55

Prepusul este persoana care lucreaza in interesul comitentului si in exercitarea atributiilor

impuse de comitent. De regula raportul de prepusenie se naste dintr-un contract de munca dar
este posibil ca si in continutul altor contracte sa intalnim o raspundere de prepusenie
( contractul de mandat cu titlu oneros in masura in care mandantul supravegheaza pe
mandatar ) .
Si in cazul acestei raspunderi am putea distinge intre conditiile generale si cele speciale.
1. Conditii generale
Si in situatia raspunderii comitentilor pentru faptele prepusilor devin incidente parte din
conditiile comune pentru atragerea raspunderii cu exceptia vinovatiei. Victima trebuie sa
dovedeasca fapta ilicita , prejudiciul cauzat , raportul de cauzalitate insa nu trebuie sa faca
dovada vinovatiei.
2. Conditii speciale
Aceste conditii releva cu precadere existenta in primul rand a raportului de prepusenie intre
comitent si prepus si de asemenea faptul ca prepusul a savarsit fapta ilicita in legatura cu
atributiile sau functiile care i-au fost incredintate de comitent ( art. 1373 aln.1 ) .
Si in cazul acestui tip de raspundere putem retine doua prezumtii fundamentale de care
victima dar si instanta de judecata ar trebui sa tina cont si anume:
- raportul de prepusenie , acest raport fiind unul juridic creeat in virtutea consimtamantului
comitentului respectiv a prepusului ( aln.2 art. 1373 ) .
- fapta ilicita , pentru a fi atrasa raspunderea comitentului fapta prepusului trebuie sa aiba
legatura cu atributiile sau scopul functiei incredintate.
In toate cazurile pentru a se exonera de aceste 2 prezumtii si implicit pentru a nu i se atrage
raspunderea civila , comitentul trebuie sa faca dovada unei cauze straine ( aln.3 al art. 1373
din NCC ) .
In cazul atragerii raspunderii rezulta faptul ca se va naste obligatia de reparare a prejudiciului
in sarcina comitentului. De aceea in raport cu victima prejudiciului trebuie sa avem in vedere
care ar fi efectul raspunderii :
- victima poate sa obtina de la comitent repararea prejudiciului iar daca alege sa-l cheme in
judecata si pe prepus pentru fapta proprie va trebui sa faca dovada vinovatiei acestuia , caz in
care raspunderea se angajeaza in mod solidar potrivit art. 1382 din NCC.
- in ipoteza in care fapta a fost savarsita de mai multi prepusi apartinand mai multor comitenti
diferiti se pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoarea integrala
a prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul comitentului respectiv
.Victima poate cere repararea prejudiciului in masura in care textul priveste solidaritatea
intemeiata pe cauzalitate motiv pentru care putem interpreta in sensul ca si comitentii
participa indirect la cauzarea prejudiciului. In privinta raportului dintre comitent si prepus se
56

pune problema dreptului de regres pe care il are comitentul impotriva prepusului daca acesta a
platit contra valoarea prejudiciului.
Si in cazul acestui tip de raspundere potrivit art. 1384 din NCC comitentul are drept sa
actioneze impotriva prepusului.

Curs 13 Drept Civil 20.05.2015

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri , animale sau pentru ruina
edificiului
Sediul materiei acestui tip de rasp il contit disp art 1375- 1380 NCC. Legiuitorul a considerat
util sa delimiteze raspunderea pt prejudiciile cauzate de lucruri sau pt ruina edificiului de
raspunderea pt prejudiciile cauzate de animale. In cadrul acestor forme de raspundere este util
sa retinem notiunea de paza sau de paznic a lucrurilor sau animalelor care pot genera
prejudicii.
In privinta notiunii de paza regl de art 1377 NCC trebuie sa distingem intre paza juridica si
cea materiala. In aceste conditii, sub aspectul raspunderii juridice trebuie sa avem in vedere
paza juridica, adica puterea de a executa in mod legitim si independent controlul si
supravegherea asupra unui animal sau asupra unui lucru de care se serveste in mod direct sau
indirect in interes propriu acest paznic. Paza materiala conta in simpla supravegherea a
animalului sau lucrului realizate sub autoritatea si interesul paznicului juridic.
In toate cazurile, cel raspunzator pt producerea unui prejudiciu in cadrul acestor tipuri de
raspundere va fi paznicul juridic cu mici exceptii.
Paza juridica este exercitata de catre o persoana si cea materiala de catre o alta persoana, insa,
sunt situatii in care paznicul juridic poate fi si cel material. De asemenea, trebuie retinut faptul
ca alin 1 al art 1376 NCC ilustreaza faptul ca va raspunde paznicul juridic al animalului sau al
lucrului si nu paznicul material. Acesta din urma va raspunde, daca se impune, numai pt
fapta sa proprie in conditiile art 1357 si urmatoarele. In randul paznicilor juridici ai
animalelor sau ai lucrurilor putem include proprietarii sau titularii unor drepturi reale asupra
acestora, chiriasii, comodatarii etc. Exonerarea de raspundere se poate face doar in conditiile
prevazute de art 1380 NCC si numai daca paznicul demonstreaza ca prejudiciul a fost cauzat
exclusiv de fapta victimei insasi ori a unui tert sau este o urmare a unui caz de forta majora.
A. Raspunderea pt prejudiciile cauzate de lucruri
In sensul alin 1 al art 1376 NCC acest tip de raspundere intervine independent de orice culpa
in mom in care un lucru aflat la un anumit moment in paza unei persoane cauzeaza
prejudiciul.
Notiunea de paza a lucrului trebuie sa o intelegem in sensul art 1377 NCC (pers sa aiba
calitatea de paznic juridic la mom producerii prejudiciului). Sfera persoanelor care pot avea
calitatea de paznic juridic poate fi
57

-proprietarul lucrului,
-unitatea admin teritoriala (potr art 1138 NCC dreptul de a culege o mostenire vacanta revine
comunei, orasului sau dupa caz municipiului in raza carora se aflau bunurile la data
deschiderii mostenirii)
-titularii altor drepturi (uzufrcutuarul, superficiarul etc)
-posesorul.
In sensul art 919 NCC, posesia creaza o prezumtie de proprietate in persoana posesorului si
mai mult de atat potrivit alin 1 art 917 NCC posesorul poate exercita prerogativele dreptului
de propr asupra unui bun corporal fie in mod nemijlocit, fie prin putere proprie, fie prin
intermediul unei alte persoane.
Titularul pazei juridice a lucrului poate transmite paza printr-un contract cum ar fi: locatiunea,
comodatul, arenda, concesiunea etc. Pers fizice lipsite de capacitatea delictuala nu pot avea
calitatea de paznici juridici ai lucrurilor deoarece neavand discernamant se considera ca nu
pot exercita in mod independent paza juridica. Persoanele indreptatite sa invoce raspunderea
pt prejudiciile cauzate de lucruri pot fi: victima prejudiciului sau succesorii sai in drepturi.
Cu privire la raspunderea in cazul coliziunii de vehicule, consideram util sa prezentam
ipoteza in care 2 sau mai multe vehicule aflate in paza a 2 pers diferite creaza un prejudiciu
unei terte persoane si respectiv, cazul in care vehiculele intrate in coliziune cauzeaza reciproc
prejudicii. In prima ipoteza, paznicii juridici vor raspunde solidar, insa in cel de-al doilea caz
trebuie sa tinem cont de prevederile ultimei fraze a alin 2 al art 1376 NCC. In acest sens,
sarcina repararii tuturor suferite de paznicii juridici ii va reveni numai celui a carui fapta
culpabila intruneste fata de ceilalti conditiile fortei majore. In cazuri similare cu cel al
coliziunii in cazul unor vehicule, rasp pt prej cauzate de lucruri ar fi incidenta ar fi
urmatoarele: atragerea rasp civile in cazul in care intre victima si paznicul juridic exista un
raport contractual, atragerea rasp in cazul in care prej a fost creat cu ocazia efectuarii unui
serviciu gratuit sau benevol de paznicul juridic.
Conditiile care trebuie indeplinite in mod cumulativ pt a fi atrasa aceasta forma de
raspundere sunt:
-existenta prejudiciului
-rap de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu
-lucrul sa se afle in paza juridica a unei persoane
In privinta efectelor raspunderii civile pt prejudiciile cauzate de lucruri, acestea se nasc in
primul rand in favoarea victimei. Cu privire la cauzele exoneratoare de rasp pt acest tip,
potrivit art 1380 NCC, putem retine urmatoarele:
-fapta victimei insasi
-fapta unui tert
58

-urmarea unui caz de forta majora.

B. Raspunderea pt prej cauzate de animale
Acest tip de raspundere este unul aparte deoarece domeniul sau de aplicare poate fi delimitat
prin notiunea de animal, de paza si paznic juridic, dar si de notiunea de pers care poate
invoca raspunderea, precum si pers in sarcina careia se poate invoca raspunderea.
Privitor la aceste notiuni putem retine:
-poate fi orice insufletit patruped sau zburator si in egala masura am mai putea adauga si
insectele (animale domestice sau semidomestice, iar in privinta celor salbatice se va atrage
raspunderea administratorului rezervatiei respective)
-paza si paznicul juridici: repr activ, resp calitatea ce poate fi exercitata de aceeasi pers sau de
pers diferite
-pers ce poate invoca rasp: in toate cazurile va fi victima care trebuie sa demonstreze rap de
cauzalitate nascut cu acea ocazie
-pers in sarcina careia se poate invoca raspunderea va fi in toate cazurile paznicul juridic al
animalelor
Conditiile necesare pt atargerea acestui tip de rasp:
-

Sa faca dovada prejudiciului

Sa faca dovada ca prej a fost cauzat de un anumit animal
Sa faca dovada existentei pazei juridice sau a existentei unui paznic juridic al
animalului.

Pers rapsunzatoare poate fi exonerata in cond art 1380 NCC.

C.Raspunderea pt prej cauzate de ruina eficiului
Si acest tip de rasp are o consacrare legala in continul art 1378 NCC. Potrivit acestui text
domeniul sau de aplicare este limitat la comportamentulunui edificiu sau al unei
constructii. Obligatia de reparare se va naste in mom in care se constata ca prej s-a produs ca
urmare a lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie. Prin notiunea de edficiu
putem retine orice imobil creat de om prin incorporarea unor maeriale intr-un teren: baraj,
garaj, ... Prin ruina trebuie sa intelegem degradarea edificiului.
In cazul in care intervine un viciu de contructie, acesta trebuie demonstrat de catre pers
autorizate.
Conditiile necesare pt atragerea rasp:
-prejudiciul
-rap de cauzalitate dintre ruina edificiului sau desprinderea unor parti din acesta si prej creat

59

-dovada ca ruina a fost determinata de un viciu de constructie sau chiar de lipsa intretinerii.
Aceasta rasp intervine chiar si atunci cand edificiul sau constructia se afla in stapanirea altei
pers in temeiul unui alt drept real sau personal cum ar fi: uzufructul, habitatie, fiducia,
locatiunea, comodatul. Daca vor fi indeplinite cond mai sus aratate, victima prejudiciata se
poate indrepta impotriva proprietarului sau a titularului unui drept real sau personal pt a ii
atrage rasp civila a acestuia. In cazul in care acest pejudiciu a fost produs din cauze
imputabile altei persoane, atunci proprietarul in temeiul art 1384 NCC, va avea un drept de
regres impotriva acesteia.
Un caz particular-art 1389 NCC-scoate in evidenta situatia in care pers care ocupa imobilul,
chiar fara niciun titlu va raspunde pt prej cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui
lucru.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de raspundere, pers raspunzatoare pt prej cauzate poate fi
exonerata doar in cond prev de art 1380 NCC.

Repararea prej in cazul in cazul rasp civile delictuale

Raspunderea civila delictuala da nastere unui raport obligational intre autorul faptei sau
persoana raspunzatoare si victima. Obligatia de raparatie se naste in ipoteza in acre sunt
indeplinite conditiile de existenta a raspunderii civile delictuale reparatorii asa cum rezulta din
dispozitiile art 1381-1395 NCC.
Alin 1 al art 1381 instituie cu titlul de principiu dispozitia potrivit careia orice prejudiciu da
dreptul la reparatie. Acest drept la reparatie se naste in favoarea victimei din ziua savarsirii
prejudiciului chiar daca nu poate fi valorificat imediat. Acest principiu se aplica atunci cand
existenta prejudiciului este sigura, adica prejudiciului actual ( acela care s-a produs pana la
momentul cand se pretinde despagubirea), insa si in cazul prejudiciului viitor (cel care, desi
nu s-a produs inca, este sigur ca se va produce existand suficiente elemente pt a fi evaluat).
Momentul nasterii dreptului la reparatie coincide cu acela in care prejudiciul poate fi
determinat macar cu titlu provizoriu (art 1387 NCC alin 3- in toate cazurile instanta va putea
acorda celui pagubit o despagubire provizorie pt acoperirea cheltuielilor urgente). Stabilirea
mon nasterii perj este imp dpv al alin 3 al art 1381 care statueaza faptul ca o data cu acesta,
vor deveni incidente toate disp legale referitoare la executarea, transmisiunea, transformarea
si stingerea obligatiilor.
Cu ocazia repararii prej, legiutiorul a urmarit repunerea celui oagubit in sit patrim anterioara,
iar doctrina a scos in evidenta 2 principii:
A. Principiul repararii integrale a prejudiciului-ptrivit lui, autorul prej este obligat sa
acopere atat prej efectiv (damul emerges), cat si beneficiul nerealizat de victima (lucru
ces sans). Potrivit art 1349 coroboratcu art 1385, 1516 si 1531 NCC. O reparatie in
60

cazul rasp civile delictuale trebuie sa fie una integrala asa cum se staueaza si in teza I
alin 1 art 1385 NCC.
B. Principiul repararii in natura a prejudiciului- a fost definit in doctrina ca fiind o forma
de reparare a prejudiciului care consta intr-o reparatie materiala sau intr-una juridica
prin indeplinirea careia cel chemat sa raspunda in instanta de judecata sau dupa caz sa
inlature consecintele negative produse printr-un fapt material ilicit sau printr-un act
unilateral savarsit in paguba unei persoane vatamate. Din continutul acestei def,
reparatia in natura repr regula, iar o alta operatiune jur repr exceptia.
Chiar si alin 1 art 1386 NCC scoate in evidenta faptul ca repararea prej se face in natura, iar
daca acesta nu este cu putinta, ori daca victima nu este interesata de rep in natura, se va face
prin plata unei despaguburi stabilita prin acordul partilor prin hot jud sau prin lege.
NCC distinge intre repararea prej prin echivalent banesc-a si repararea prej corporale-b.
a. Acesta intervine in sit in care repararea in natura nu este posibila ori daca victima nu
este interesata sa fie astfel acordata de pers raspunzatoare, repararea prej se va face
prin echivalent banesc.
b. Rep prej corporale- prej corporale sunt acele prej care constituie urmarea incalcarii
drepturilor personale, nepatrimoniale care definesc personalitatea fizica a unei pers
cum sunt dreptul la sanatate, integritate corporala, dreptul la viata.
Reparatia se efectueaza in toate cazurile sub forma unei indemnizatii pecuniare. In afara
acestei indemnizatii, pers responsabila va trebui sa acopere cheltuielile de ingrijire
medicala si daca va fi cazul cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata a celui
pagubit precum si orice alte prej materiale.
Pt rep unui pej pot raspunde in acelasi timp 2 sau mai multe pers indiferent daca sunt
chemate sa raspunda pt fapta proprie sau pt fapta altuia, in acest caz rasp lor va fi solidara
fata de victima potrivit art 1382 NCC.
De asemenea, in sensul art 1383 NCC se instituie o prezumtie relativa deoarece
participantii trebuie sa suporte prejudiciul in mod egal.
Un alt aspect important il repr dreptul de regres. In temeiul art 1384 NCC, dreptul de
regres este recunoscut pers care a platit prej cauzat prin fapta altuia si doar in situatia in
care acesta din urma nu este raspunzator pt prej cauzat. Daca prej a fost cauzat de mai
multe persoane, iar cel raspunzator pt fapta a reparat prej integral si in aceasta situatie se
poate intoarce impotriva tutror in mod conjunct, nu solitar, daca se constata ca acestia sunt
rasp pt prej cauzat. In privinta intinderii perj, art 1385 NCC releva faptul ca acesta trebuie
sa cuprinda urmatoarele: pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care ar fi putut
sa-l realizeze si de care a fost lipsit victima, cheltuielile pe care le-a facut pt evitarea sau
limitarea prejudiciului.
De asemenea, in cazul pierderii unei sanse de reusita la un examen sau de a promova dpv
profesional, reparatia va fi proprotionala cu probabilitatea obtinerii avantajului.

61

In privinta formelor reparatiei, art 1386 NCC stabileste cerintele pe care le-am identificat
si in continutul principiului reparatiei in natura. O situatie speciala o putem identif in
continutl art 1390 cu referire la pers indreptatita la despagubire in caz de deces al victimei.
Primul alin instituie principiul potrivit caruia numai cei indreptatiti potrivit legii la
intretinere in timpul vietii decedatului vor beneficia de aceast reparatie (mostenitorii legali
sau testamentari).
De asemenea, NCC ofera posibilitatea rep prej neparim (art 1391) in urm cazuri:
-

In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei pers

In cazul ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului sau oricarei
persoane care ar putea dovedi existenta unui astfel de prejudiciu sau pt durerea
incercata prin moartea victimei.

Drepturile recunoscute pers mai sus aratate pot fi cedate numai printr-o tranzactie sau cand au
fost stabilite printr-o hot jud def. De asemenea, acetse drepturi nu trec la mostenitori decat
atunci cand au fost pornite de catre cel indreptatit. In randul sumelor cu titlu de prej putem
include si cheltuielile de ingrijire a sanatatii sau de inmormantare art 1392. De asemenea,
daca in cadrul asig sociale s-a recunoscut dreptul la ajutor sau la pensie potrivit art 1393, rep
este datorata numai in masura in care paguba suferita prin ranire sau moarte depaseste ajutorul
sau pensia.
De asemenea, pentru rep unui prej trebuie sa avem in vedere termenul de prescriptie. In
primul rand, trebuie sa retinem ca in preincipiu dreptul la actiunea in rasp civila delictuala se
prescrie in termenul gen de prescriptie de 3 ani prev de art 2517, insa in continutul art 2518
identif si un termen special de prescriptie de 10 ani incident in urm situatii: pt rep prej moral
sau material cauzat unei pers prin tortura ori acte de barbarie sau dupa caz prin violenta sau
agresiuni sexuale contra unui minor sau asupra unei pers aflate in imposibilitatea de a se
apara, sau pt rep prej adus mediului inconjurator. In materia termenului de prescrip extinctiva
de rep a prej, se prevede o sit de prorograre art 1394, dar si una de suspendare art 1395.

Executarea obligatiilor

Delimitari terminologice:
Raportul jur obligational confera creditorului dreptul de a pretinde deb sa dea, sa fac sau sa nu
faca ceva. Deb este tinut de aceasta prestatie (poz sau neg) sub sanctiunea constrangerii sale
de catre organele de executare ale statului. NCC grupeaza toate disp legale ref la executarea
voluntara (plata) sau dupa caz, silita a obligatiilor indiferent de natura lor (adica contractuala,
extracontracuala sau delictuala). Noile disp civile adauga in continutul acestor prevederi si
cateva aspecte specifice raspunderii contractuale cum ar fi rezolutiunea, rezilierea si reducerea
prestatiilor contractuale, cauze justificate de neexecutare a oblig contractuale si in egala

62

masura au fost introduse disp ref la mij de protectie a drepturilor creditorului asupra
debitorului. (masurile conservatorii si asiguratorii, actiunea oblica, actiunea revocatorie).
Plata
Modul de executare voluntara a oblig prin plata repr mij jur benevol de liberare a deb. In alin
1 al art 1469 NCC putem retine ca oblig se stinge prin plata in cazul in care prestatia datorata
este executata de bunavoie. Alin 2 al arrt 1469 ofera definitia legala a platii: plata consta in
remiterea unei sume de bani sau in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul
insusi al obligatiei. Acest mijloc se desfasoara sub sfera bunei credinte a deb platitor, dar si a
cred care primeste plata. Daca cred refuza, legiuitorul a prevazut si reglem punerea in
intarziere a cred.
A. Elementele structuarale ale platii: subiectele platii, conditiile, dovada si imputatia
platii
a. Subiectele platii: creditor, denumit si accipiens si debitor numit si solvens. In cadrul
platii, plata poate fi facuta direct sau prin reprezentant. Fideiusorul poate sa faca plata
pt pers care garanteaza. Plata poate fi facuta si de un creditor chirografar catre un altul
si in egala masura, plata poate fi facuta de o terta pers neinteresata in cazul unei
liberalitati in favoarea deb.
In ip in care plata este facuta de catre tert, art ... adauga precizari imporatante. Este
considerata valabila plata facuta de un incapabil in mom executarii prestatiei (in vchile
reglem plata era considerata nula deoarece era privita doar ca una ct jur, ca un contract
si pe langa elem material al executarii plata persupunea manifestarea de vointa a deb
dea face plata). In privinta pers indreptatite sa primeasca plata-creditorul, poate primi
plata direct sau prin reprezentat direct sau conventinal. Palata poate fi facuta si pers
autorizate de cred sau de inst de jud sa primeasca plata art 1475 NCC.
Un mod de plata care da nastere unor consecinte deosebite este reprezentat si de plata
catre creditorul aparent (art 1478).
Am putea fi in prezenta unei astfel de palti: o pers apare ca mostenitor, cand decujus
lasa un legat astfel incat o creanta este transmisa, dar ulterior, dupa moartea lui, se
descopera ca legatul a fost revocat.
b. Conditiile platii
B. Punerea in intarzierea a creditorului
27.05.2015

B.Punerea in intarziere a creditorului

Conditiile platii-art 1480-1493 NCC
Prin plata debitorul isi poate executa prestatia prin remiterea unei sume de bani sau a unui bun
determinat sau determinabil. Acest aspect constituie practic obiectul platii. In egala masura,
conditia locului platii este de regula una esentiala, de aceea putem distinge intre plata
cherabila si cea portabila. Plata va fi cherabila in cazul in care se va face la sediul sau
63

domiciliul debitorului si portabila atunci cand ea se efectueaza la sediul sau dom creditorului
sau al altei persoanei.
Potrivit la cond...disp art 1494 ofera mai multe solitii: cand suntem in prez unei oblig banesti
acestea se vor executa la dom sau sediul creditorului de la data platii=plata portabila.
-cand vom fi in prezenta predarii unui bun individual predat executarea se va face la locul in
care se afla bunul la incheierea contractului
-pt celelalte tipuri de obligatii plata va fi cherabila (la dom sau sediul deb) si nu portabila
Data platii-in acest sens art 1495 alin 1 arata ca obligatia de plata trebuie executata de indata
cu exceptia cazurilor in care exista un termen de scadenta stipulat de parti sau determinat in
temeiul contractului, al practicilor statornicite intre acestea ori a uzantelor. De asemenea,
instanta de jud poate stabili un termen in cazul in care natura prestatiei sau locul unde
urmeaza sa se faca plata o impune.
C. Dovada platii isi are sed mat 1499-1505 NCC. Potrivit art 1499 NCC si daca prin lege
nu se prevede altfel, dovada platii se face cu orice mijloc de plata. Plata ca act juridic
se poate manifesta prin remiterea unei chitante liberatorii sau a inscrisului original
al creantei, din partea creditorului potrivit art 1500 NCC.
Sarcina probei incumba , in principiu, debitorului, iar aceste acte vor dovedi in toate situatiile
executarea rap executional dintre creditor si debitor.
D. Imputatia platii
-contituie ultimul element in structura platii si este reglem de art 1506 -1509. Prin imputatia
platii vom intelege indicarea de catre debitorul care are mai multe datorii a aceleia pe care
voieste a o plati, in cazul in care plata facuta nu acopera toate datoriile scadente.
Noile disp civile ilustreaza 2 feluri de imputatie:
-imputatia cu acordul partilor art 1506
-imputatia unilaterala care poate fi realizata de debitor in sensul art 1507 NCC sau de catre
creditor in sensul art 1508 NCC.
Noile reglem civile mai scot in evidenta si un al 3-lea tip de imputatie-imputatia legala. Vom
fi in prezenta unei imputatii legale atunci cand niciun din parti nu a facut imputatia platii (art
1509 NCC).
Potrivit art 1509 trebuie retinuta urm ordine de imputatie: se considera platita datoria
scadenta , se vor stinge cu prioritate din aceasta datoriile negarantate chirografare sau pentru
care creditorul are mai putine garantii (reale sau persoanle). Daca toate datoriile sunt scadente
si in egala masura, garantate si oneroase, imputatia se va face asupra datoriilor celor mai
vechi. Daca toate datoriile sunt scadente si sunt la fel de vechi, imputatia se va face in mod
proportional. In toate cazurile de imputatie legala, plata se imputa cu respectarea ordinii
statuate in alin 2 al art 1509 NCC:
64

-cheltuielile de judecata si de executare

-cheltuielile privind ratele, dobanzile si penalitatile in ordinea cronologica a scadentei si, in
final, asupra capitalului
E. Punerea in intarziere a creditorului art 1510-1515 NCC
Punerea in intarziere a creditorului are loc in cazul in care acesta nu doreste sa primeasca o
plata valabila din parte deb sau. Punerea in intarziere a creditorului repr mij jur voluntar prin
intermediul caruia se ex oblig statuata in continutul unui rap oblig. In cazul in care cred refuza
sa primeasca plata, deb il va pune in intraziere comunicandu-i o oferta in continutul unei
notiifcari prin mijlocirea unui executor jud. Aceasta procedura se poate desfasura respecand
procedura ofertei de plata si a consemnatiunii prev de codul de proced civila art 1006-1013
NCC.
EXECUTAREA OBLIGATIILOR
Masurile premergatoare executarii silite a obligatiilor. Punerea in intraziere a debitorului
Notiunea de punere in int a deb este intal in cazul in care o parte dintr-un contract, debitorul,
nu isi executa oblig in temeiul acestuia si la termenele stabilite. In acest cazu cred va proceda
la punerea in int a deb cu resp disp art 1521-1526 NCC. Potrivit acestor texte de lege vom fi
in prezenta a urm moduri de punere in intraziere a deb:
-punerea in intraziere de drept a deb (art 1523 NCC)
-punerea in int a deb la cererea cred art1522 NCC
Efectele intarzierii deb art 1525 NCC care scoate in evidenta faptul ca acestea genereaza o
raspundere a deb pt riscul pieirii fortuite a bunului, practic din mom in care expira termenul
de executare, deb va suporta acest risc. De asemenea, din acel moment deb va datora si daune
moratorii.

Executarea silita a obligatiilor

Executarea silita directa sau in natura a obligatiilor contractuale reprezinta un principiu a carui
consacrare o putem identifica in cont art 1527 NCC. Executarea directa sau in natura a
obligatiilor contractuale de regula se face in mod voluntar prin plata si aceasta deoarece repr o
continuare a pr fortei obligatorii a contractului prev de art 1270 NCC.
Practic, ex directa a oblig repr mijlocul jur de realizare spontana si voluntara a obligatiilor. In
cazul in care cred nu obtine din partea deb sau aceasta execut dir a obligatiei poate in sensul
art 1516 NCC alin 2 pct 2 sa ceara sau dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei. In
materia executarii silite a obligatiilor, art 1516 consacra toate drepturile recunoscute
creditorului. De asemenea, cond executarii silite in natura rezulta din continutul art 1527
65

NCC, mai precis alin 1 potrivit caruia cred poate cere intotdeauna ca deb sa fie constrans sa
execute obligatia in natura cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
Per a contrario, cand aceasta executare nu va fi posibila, cred in virtutea dr recunoscut poate
sa ceara sau sa treaca la ex silita a oblig.
Inainte de realizarea dreptului recunoscut in textul amintit, cred trebuia sa-si fi pus in
intraziere deb. In egala masura, trebuie sa distngem in functie de prestatia care formeaza ob
obligatiei.
Prestatiile care au oblig de a da pot fi executate silit in natura.
In cazul in care suntem in prezenta unei executari a obligatiei de a face sau de a nu face, NCC
consacra disp speciale si anume:
-executarea oblig de a face are reglem in continutul disp art 1628 NCC. In acest caz, putem
delimita oblig de a face care implica actiunea personala a debitorului denumita si intuito
personae, de obligatia de a face care nu implica actiunea personala a debitorului. In
situatia acestor ultime obligatii, creditorul le poate indeplini pe cheltuiala debitorului si in
cazul in care acesta refuza. Executarea acestor obligatii, indiferent de tipul lor, se realizeaza
conform disp codului de procedura civila art 904 NCC. In cazul in care aceste obligatii nu
vor fi indeplinite de catre debitor, creditorul va avea drept de plata a unor daune interese. De
asemenea, in cazul in care obligatia implica actiunea personala a deb, iar acesta refuza
executarea ei, NCPC pune la disp creditorului mijloace de constrangere indirecte prin
intermediul aplicarii penalitatilor- art 906 NCPC. Executarea obligatiei de a nu face are o
consacrare legala in art 1529 NCC si in acest caz delimitam oblig...... de oblig de a nu face
care nu implica actiune pers a deb. Potrivit textului amintit, in cazul neexecutarii unei oblig de
a nu face, cred poate solicita instantei de executare incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea
ce deb a facut cu incalcarea obligatiei de a se abtine. Art 905 NCPC.
Penalitatile aplicate de instanta de ex debi sunt sume de bai in fav cred. Potrivit art 907 NCPC
sunt interzise acordarea de daune cominatorii pt neexecutarea unor astfel de obligatii.
Aplicarea de penalitati se face cu respectarea art 906 NCPC la cererea creditorului. Daca in
10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a ..... , cred nu executa oblig de a face sau
anu face ........care nu poate fi indeplinita prin alta pers acesta va fi constrans sa le execute prin
plata acestor penalitati in favoarea deb.
Cuantumul penalitatilor
Executarea silita indirecta sau prin echivalent
Este unul comun pt toate oblig indif de iz lor si are sursa legala in continutul disp art 15301548 NCC. Cand discutam despre un fapt ilicit, oblig vor fi guvernate de regulile incidente
atragerii rasp civile delictuale. Executarea silita indirecta este incidenta in mat oblig
contractale de multe ori fiind asimilate unei raspunderi contractuale (art 1350 rasp
contractuala NCC). In situatia rasp civile contractuale intalnim urm cond specifice care
trebuiesc indeplinite cumulativ:
66

-fapta ilicita
-prejudiciul
-daune interese moratorii
-vinovatia debitorului
-punerea in intarziere a deb
-sa nu existe o clauza de neraspundere a deb.
Daca aceste cond vor fi indeplinite se va naste oblig deb de a repara prejudiciul creat fapt pt
care actualele disp de drept civil ilustreaza 3 tipuri de evaluare a prejudiciului:
-evaluarea judiciara prej-efectuata de instanta de judecata
-evaluarea legala a prej apreciata in toate cazurile de legiuitor. In acest caz putem aminti
despre daunele moratorii (art 1535, 1536 NCC). OG 13/2013 dobanda legala
- evaluarea conventionala a prejudiciului care poate fi creata de catre parti anticipat sau dupa
ce s-a produs. Acest lucru poate fi facut in toate cazurile prin includerea unei clauze penale in
continutul contr potrivit art 1538 NCC.
Un aspect deosebit de imp vizeaza modul de reducere a cuantumului penalitatilor ce pot fi
stabilite in clauza penala potrivit art 1541 NCC. (mutabilitatea sau modificarea clauzei). In
acest sens instanta de jud poate interveni in reducerea penalitatilor atunci cand obligatia
principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului si a 2a sit
penalitatea este vadot excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea
contractului.
ARVUNA potrivit NCC poate fi penalizatoare si are rolul unei sanctiuni pt neincheierea
contractului. De asemenea, arvuna confirmatorie in sensul art 1544 se infatiseaza ca un cumul
intre rasp civila contractuala si garantarea unui obligatii. Restituirea arvunei se face potrivit
art 1546 NCC atunci cand contractul inceteaza din cauze care nu atrag rasp vreuneia dintre
partile acelea.

REZOLUTIUNEA, REZILIEREA SI REDUCEREA PRESTATIILOR CONTRATCUALE.

SANCTIUNI CIVILE IN CAZ DE NEEX CULPABILA A OBLIG CONTRACTUALE
In noile disp civil rezo si rezi contr pt neex culpabila a unui deb pus in intarziere se bucura de
regelm prevazuta de art 1549-1554 NCC. Rezolutiunea sau rezilierea pot interveni:
-la cererea partii interesate
-prin declaratia unilat a uneia dintre parti
-prin hot jud
67

-de drept
-printr-un pact comisoriu stipulat in mod expres in continutul contractului.
A) Rezo contr-cand o parte a unui contr sialagmatic nu isi executa oblig prima optiune a
celeilalte parti este sa invoce exceptia de neexecutare. De aceea, daca neex este imputabila
deb, cred are recunoscut un drept de optiune intre execut silita in natura a oblig contractuale,
rezolutiunea sau duoa caz rezilierea contr, precum si la daune interese daca i se cuvin.
Rezo contr este o sanctiune a neex culpabila a contr sialagmatic constand indesfiintarea
culpabila a cestora si repunerea acestora in sit avuta anterior incheierii contr.
Este posib ca desfiintarea contr prin rezo sau rezi sa fie dispusa de inst de jud la cererea cred
caz in care putem discuta despre o rezo/rezi judiciara, insa, asa cum am spus, aceasta
sanctiune poate fi aplicata in mod direct de creditor ca o forma de justitie privata prin
intermediul declaratiei unilat de rezolutiune/rezi. De aceea, putem retine cele 2 forme puse la
disp creditorului.
Rezo jud si rezo unilaterala. De asemenea, art 1550 evidentiaza existenta unei rezo legaal sau
de drept si in egala masura, existenta unei rezolutiuni conventionale care poate opera de drept
in conditiile art 1533 NCC cand se invoca pactul comisoriu. Cond esentiale pt invocarea rezo
sunt urm:
-vinovatia
-prejudiciul
-rap de cauzalitate
-fapta ilicita
-punerea in intarziere a debitorului.
Rezo unilat reglem de art 1550, 1552 NCC, pactul comisoriu art 1553,
rezilierea contractelor repr un mijloc de desfiintare a unui contr in caz de intarziere a ex uneia
dintre parti. Daca in cazul rezo efectele se produc pt trecut, in cazul rezi acestea se vor
produce pt viitor.
CAUZE JUSTIFICATE DE NEEX A OBLIG CONTRACTUALE-exceptia de neex, imposib
fortuita de executare (art 1557, 1634 NCC)
Mijloace de protectie a drepturilor creditorilor asupra patrim deb- masurile conservatorii si
asiguratorii, actiunea oblica, actiunea revocatorie sau pauliana.
Transmiterea si transformarea obligatiilor-cesiunea de creanta, subrogatia personala, preluarea
datoriei, novatia
Stingerea obligatiilor-compensatia, confuziunea, darea in plata, remiterea de datorie,
imposibilitatea fortuita de prezentare
68

Optional-garantarea obligatiilor

69