Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Capitolul 2. Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

2.1. Calculul dimensiunilor principale

2.1.1. Calculul lungimii navei „L"

Lungimea pe plutirea de plină încărcare (LCWL) este distanţa măsurată în P.D. între
punctul de intersecţie a CWL cu etrava şi cu etamboul. Lungimea între perpendiculare (Lpp) este
distanţa măsurată în P.D. între perpendiculara prova şi perpendiculara pupa. În cadrul lucrării se
va considera că cele două lungimi coincid, ele fiind notate în continuare cu L = LCWL = Lpp [m]
( vezi Fig. 2.1.).

Figura 2.1. Dimensiunile principale ale navei

Lungimea L se determină în funcţie de DW cu următoarea relaţie:

−3
L=8 , 31⋅10 ⋅D W −155 [ m ] ±0 , 085⋅L ; Rezultă L = 260,5 m

Observaţii : 1. Deadweight-ul DW este în acest caz un aşa numit deadweight „echivalent” (DW ≈
50.000 t.d.w.).
2. Lungimea poate varia în limitele sus-menţionate pentru încadrarea în gama de
viteze (criteriul Froude–notat Fn) şi pentru verificarea deplasamentului.
3. Se recomandă alegerea lungimii navei L [m] valoare întreagă (fără zecimale).

Se alege L = 260,00 m

2.1.2. Calculul lăţimii navei „B”

În general, se foloseşte o singură lăţime a navei şi anume cea de la cuplul maestru “B”.
Lăţimea B este distanţa măsurată la cuplul maestru, pe plutirea de plină încărcare, între punctele
de intersecţie ale acesteia cu liniile teoretice ale bordajelor (vezi Fig. 2.1.). Pentru determinarea
lăţimii B se foloseşte relaţia:

B=0 , 1333⋅L+1 , 466 [ m ] ±0 , 015⋅L ; Rezultă B = 36,191 m

25
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Observaţii: Lăţimea se poate majora / micşora cu 0,015 L. Gama de valori este expresia
posibilităţii ajustării ulterioare a dimensiunilor pentru verificarea deplasamentului şi a stabilităţii
iniţiale.
B=36 , 191−0 ,015⋅L=32 ,284 m
Se alege B = 32,284 m

2.1.3. Calculul pescajului navei „T "

Pescajul T este distanţa de la planul de bază P.B. la plutirea de plină încărcare C.W.L.,
măsurată la cuplul maestru (vezi Fig. 2.1.). Pescajul se determină cu relaţia:

T =0 , 527⋅B−5 , 470 [ m ] ±0 , 08⋅B ; Rezultă T = 11,543 m

Se alege T = 11,50 m

Orientativ, raportul B / T trebuie să fie situat în limitele: B / T = 2,2 …..2,85

Rezultă B / T = 2,797 (valoare relativ scăzută care poate implica o stabilitate insuficientă)

Observaţii: 1. Lăţimea B se ia în metri.

2. Gama de valori este expresia necesităţii ajustării dimensiunilor pentru
verificarea deplasamentului şi a stabilităţii iniţiale.

2.1.4. Calculul înălţimii de construcţie „H”

Înălţimea de construcţie H este distanţa între planul de bază P.B. şi linia punţii în bord,
măsurată în planul cuplului maestru (vezi Fig. 2.1.). Relaţia de definiţie pentru înălţimea de
construcţie este:

H = T + F [m], unde:
T – este pescajul navei, în metri, calculat la 2.1.3.
F – este bordul liber, în metri, care se calculează cu următoarea relaţie empirică:

F=21 ,8142⋅L−735 , 8 [ mm ] ;

Rezultă F = 4,947 mm = 3,299 m şi H = 16,49 m.

Bordul liber F este distanţa, măsurată în planul cuplului maestru, de la linia de plutire la
intersecţia punţii cu bordajul sau mai este definit ca diferenţa dintre înălţimea de construcţie şi
pescajul navei. El caracterizează rezerva de flotabilitate a navei. În relaţia de mai sus, lungimea
se ia în metri iar rezultatul va fi în mm. Dacă înălţimea de construcţie rezultată din calculul
anterior respectă inegalitatea

H > L/ 15 = 12,33
26
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

atunci bordului liber F i se adaugă următoarea corecţie:

 L
F  8,33   H    R  mm
 15 
în care:

 L
R  pentru L  120 m
 3,96
 R  30 pentru L  120 m


Rezultă Δ F = - 0,219 m

Deci pentru cazul H > L/15, înălţimea de construcţie corectată devine:

Hcorectat = H = T + (F + F) [m]

Rezultă în final Hcorectat = H = 16,271 m

Înălţimea de construcţie H este folosită pentru a determina volumul total al corpului

navei şi bordul liber, fiind din punct de vedere geometric în strânsă legătură cu pescajul T.
Această dimensiune este legată şi de rezistenţa longitudinală a navei, societăţile de clasificare
impunând restricţii asupra gamei de valori ale raportului L / H (de exemplu Germanischer Lloyd
specifică gama de valori L / H = 10 ÷ 16).

2.2. Calculul coeficienţilor de fineţe

Coeficienţii de fineţe reprezintă raportul adimensional al unei curbe închise sau volumul
unui corp şi figura geometrică regulată sau poliedrul regulat care-l încadrează. Coeficienţii de
fineţe ai unei nave sunt de două feluri: de arie şi de volum.

1.2.1. Calculul coeficientului bloc CB

Coeficientul bloc este un coeficient de fineţe volumic şi este definit ca raportul dintre
volumul carenei, notat V sau  şi volumul paralelipipedului cu laturile L, B, T în care se înscrie
carena navei.

27
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Relaţia de definiţie este:

V ∇
C B= =
L⋅B⋅T L⋅B⋅T unde:

V =  – volumul carenei, în [m3] ;

L – lungimea navei, în [m] ;
B – lăţimea navei, în [m] ;
T – pescajul navei, în [m] .

Coeficientul bloc CB depinde de tipul navei şi de viteza acesteia prin intermediul unui
criteriu de similitudine (adimensional) şi anume criteriul Froude ( Fn ) ce are expresia:
vN
Fn 
gL

unde: vN – viteza navei, în [m/s] ;

g – acceleraţia gravitaţională, în [m/s2] ;
L – lungimea navei, în [m] .

Dacă folosim viteza navei în noduri [Nd], vom avea relaţiile de transformare:

1 Nd = 1852 m/h = 1 Mm/h = 0,5144 m/s şi deci:

vN
Fn  0,16423 
L

unde: vN –viteza navei în [Nd] ;

L –lungimea navei în [m].

În faza iniţială, coeficientul bloc nu poate fi determinat din relaţia de definiţie, nefiind
cunoscut volumul carenei . De aceea, pentru determinarea coeficientului bloc CB se foloseşte
Diagrama 2.1. (Figura 2.2) în modul următor:

28
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Fig. 2.2. Diagrama

Mod de lucru practic pentru determinarea lui CB:

– Se intră în diagramă cu lungimea navei L calculată la 2.1.1. (pe ordonată) pe

orizontală până în zona haşurată corespunzătoare tipului de navă din tema de proiect
(C.L., C.R., B.K., T.K.), rezultând astfel gama de viteze;
– Se alege o viteză VN din gama de viteze astfel determinată (valoarea întreagă sau cel
mult cu diviziunea de 0,5Nd) rezultând de asemenea o valoare informativă pentru
criteriul Froude.

Pentru o viteză aleasă vN = 26,00 Nd, vom avea:

vN
Fn =0 ,16423 = 0 , 265
√L

Cu numărul Froude astfel ales din diagramă se calculează coeficientul bloc CB cu relaţia:

C B  1,07  1,68  Fn

Rezultă CB = 0,635

29
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Cu coeficientul bloc CB astfel determinat, volumul preliminar al carenei va fi:

 = CB  L  B  T [m3]

Rezultă  = 61690 m3

2.2.2. Calculul coeficientului plutirii de plină încărcare CWP

Coeficientul de plină încărcare este un coeficient de fineţe de arie şi este definit ca fiind
raportul dintre aria suprafeţei plutirii şi aria dreptunghiului cu laturile L şi B, în care se înscrie.

Relaţia de definiţie este:

SCWL
CWP =
L⋅B unde:

SCWL – aria plutirii de plină încărcare, în [m2]

L – lungimea navei, în [m]
B – lăţimea navei, în [m]

Relaţia de calcul, deoarece nu se cunoaşte

SCWL, va fi o relaţie empirică în funcţie de
coeficientul bloc CB , relaţie ce are următoarea
formă: CWP =0 ,815⋅C B +0 ,217
unde CB este calculat la punctul 2.2.1.

Rezultă CWP = 0,735

2.2.3. Calculul coeficientului prismatic vertical CVP

Coeficientul prismatic vertical CVP este un coeficient de fineţe volumic ce reprezintă

raportul dintre volumul carenei  şi volumul prismei cu aria bazei SCWL şi înălţimea T , în care se
înscrie carena navei.

30
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

Relaţia de definiţie este:

CVP = ∇
S CWL⋅T unde:

 = V – volumul carenei, în [m3]

SCWL – aria plutirii de plină încărcare, în [m2]
T – pescajul navei, în [m]

Relaţia de calcul pentru valoarea lui CVP este următoarea:

CB
CVP 
CWP

unde: CB - calculat la punctul 2.2.1.

CWP - calculat la punctul 2.2.2.

Rezultă CVP = 0,865

2.2.4. Alegerea coeficientului secţiunii maestre CM

Coeficientul secţiunii maestre CM este un coeficient de fineţe de arie ce reprezintă

raportul dintre aria suprafeţei imerse  şi aria dreptunghiului cu laturile B, T în care aceasta se
înscrie.
Relaţia de definiţie este:

ω⊗
CM=
B⋅T unde:

  – aria secţiunii imerse la cuplul maestru, în [m2]

B – lăţimea navei, în [m]
T – pescajul navei, în [m]

Întrucât la trasarea planului de forme se vor folosi carenele de referinţă ale Seriei 60 iar
ajustarea deplasamentului se va face prin modificarea porţiunii cilindrice (CM = ct.), se va alege
în această fază o carenă de referinţă din Tabelul 2.1. şi anume carena cu CBi cel mai apropiat de
CB calculat la punctul 2.2.1 (de preferat CBi  CB).

Tabelul 2.1
Carena I II III IV V
31
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

CBi 0,60,65 0,6350,70 0,6650,75 0,6910,80 0,750,85

CMi 0,977 0,982 0,986 0,990 0,994

Se alege Carena de referinţă I şi deci CM = 0,977

2.2.5. Calculul coeficientului cilindric (prismatic longitudinal) CP

Coeficientul cilindric CP este un coeficient de fineţe volumic ce reprezintă raportul

dintre volumul carenei  şi volumul prismei cu aria bazei  şi înălţimea L, în care se înscrie
carena navei.
Relaţia de definiţie este:

C P= ∇
ω⊗⋅L unde:

 = V – volumul carenei, în [m3]

  – aria secţiunii imerse la cuplul maestru, în
[m2]
L – lungimea navei, în [m]

Relaţia de calcul pentru valoarea lui CP este următoarea:

CB
CP 
CM i

unde CB este calculat la punctul 2.2.1 iar CMi este ales la punctul 2.2.4 din Tabelul 2.1.

Rezultă CP = 0,65

2.3. Verificarea stabilităţii iniţiale

Este necesară în această fază pentru a nu modifica ulterior un volum mare de date
(desene, plan de forme, etc.) dacă dimensiunile şi coeficienţii de fineţe aleşi iniţial duc la o
stabilitate insuficientă. Se foloseşte relaţia:
GM  BM  KB  KG
unde:
GM (h) – înălţime metacentrică iniţială [m];
BM (r) – raza metacentrică, în [m];

32
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

KB (zc) – cota centrului de carenă (notat C sau B), în [m];

KG (zG) – cota centrului de greutate (notat G), în [m].

Fig. 2.3 Componentele înălţimii metacentrice

În această fază, mărimile sus-menţionate se estimează cu relaţiile empirice următoare:

2.3.1. Raza metacentrică BM sau r

Raza metacentrică transversală BM sau r reprezintă distanţa de la centrul de carenă
C0 la metacentrul transversal m (vezi Fig. 2.3).
C + C 3 B2
BM 1 (r 1 )= WP WP ⋅
24⋅C B T [m]
2
1 C WP B 2
BM 2 (r 2 )= ⋅ ⋅
11 . 4 C B T [m]
0 , 0372⋅( 2⋅CWP +1 )3 B2
BM 3 ( r 3 )= ⋅
12⋅C B T [m]
unde: CWP – coeficientul plutirii de plină încărcare (vezi punctul 2.2.2)
CB – coeficientul bloc (vezi punctul 2.2.1)
B – lăţimea navei, în [m]
T – pescajul navei, în [m]
Se va alege valoarea minimă obţinută, adică r = min ( r1, r2, r3).
Rezultă:
BM 1 (r 1 )=6,7 m
BM 2 (r 2 )=6,731 m
BM 3 (r 3 )=6,636 m
Se alege BM (r )=6,636 m

2.3.2. Cota centrului de carenă KB sau zc

Cota centrului de carenă KB sau zC reprezintă distanţa de la fundul navei (măsurată
în planul diametral şi notată cu K) la centrul de carenă C0 ( vezi Fig. 2.3). Se calculează cu una
din relaţiile:

33
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

2,5−C VP
KB 1 ( z C )= ⋅T
1 3 [m] (relaţia lui Normand)
0 ,168
2 (
KB 2 ( z C )= 0 , 372+
C VP )
⋅T
[m] (relaţia lui Vlasov)
1
KB 3 ( z C )= ⋅T
3 1+C VP [m] (relaţia lui Pozdiunin)
CB
KB 4 ( z C )=(0 ,78−0 , 285⋅ )⋅T
4 CWP [m] (relaţia lui Wobig)
unde: CVP = coeficientul prismatic vertical (vezi punctul 2.2.3); CB - coeficientul bloc (vezi
punctul 2.2.1); CWP - coeficientul plutirii de plină încărcare iar T este pescajul navei [m]. După
calculul celor patru valori, se va alege valoarea minimă obţinută: zC = min (zC1, zC2, zC3, zC4).
Rezultă:
KB 1 ( z C )=6 , 292
1 m
KB 2 ( z C )=6 ,537
2 m
KB 3 ( z C )=13 ,35
3 m
KB4 ( z C )=6 , 519
4 m

Se alege
KB ( z C )=6 , 159 m

2.3.3. Cota centrului de greutate KG sau z G

Cota centrului de greutate reprezintă distanţa K dintre fundul navei (măsurată în planul
diametral) şi centrul de greutate G (vezi Fig. 2.3). Relaţia empirică de determinare a lui KG
este:
KG ( zG )    H
unde: H – înălţimea de construcţie [m];
 – coeficient cu valorile:  = 0,65  0,72 – pentru C.R.
Pentru  = 0,685 rezultă
KG (z G )=11,146 m

2.3.4. Calculul înălţimii metacentrice GM sau h

Înălţimea metacentrică transversală iniţială " GM " reprezintă distanţa dintre
metacentrul transversal m şi centrul de greutate G:
GM  BM  KB  KG
unde BM , KB , KG sunt calculate anterior la punctele 2.3.12.3.3. Pentru cargourile
„rapide”, valorile lui GM trebuie să se încadreze în limitele 0,6-1,5 m, în cazul de față:
GM =1.649

2.4. Verificarea deplasamentului

Verificarea deplasamentului este necesară în această fază pentru a vedea dacă

dimensiunile principale şi coeficienţii de fineţe aleşi sau calculaţi asigură realizarea deadweight-
34
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

ului din tema de proiect în limite rezonabile. Deplasamentul masic, notat D sau , reprezintă
mărimea masei totale a unei nave şi se măsoară în tone [ t ], deoarece în practică se obişnuieşte
ca mărimea navei să fie exprimată prin intermediul masei. Deplasamentul are următoarele
componente:
D = DC + DM + DW + D [tone]
unde: D – deplasamentul navei, în [tone]
DC – mărimea masei corpului metalic, în [tone]
DM – mărimea masei maşinilor şi instalaţiilor, în [tone]
DW – deadweight- ul navei, în [tdw]
D – rezerva de deplasament, în [tone]

2.4.1. Deplasamentul navei „D”

D=γ⋅∇ =γ⋅C B⋅L⋅B⋅T [tone]
unde:  – 1,025 pentru apa de mare, în [t/m ].
3

CB – coeficientul bloc, adimensional

L – lungimea navei, în [m]
B – lăţimea navei, în [m]
T – pescajul navei, în [m]
Rezultă D = 63230 tone

2.4.2. Masa corpului metalic „DC”

DC este masa corpului metalic, amenajărilor, dotărilor, fără marfă, rezerve lichide sau
solide, maşini şi instalaţii aferente. Metodele de determinare preliminară ale lui DC se bazează pe
relaţii empirice de forma:
D C = pC⋅L⋅B⋅H [tone]

unde: L – lungimea navei, în [m]

B – lăţimea navei, în [m]
H – înălţimea de construcţie, în [m]
pC – coeficient [tone/m3] cu valorile: pC = 0,165  0,190 pentru C.R, C.L.
Adoptând pentru pC valoarea de 0,165 tone/m3, rezultă DC = 10810 tone

2.4.3. Masa maşinilor şi instalaţiilor aferente „DM”

Cu toate că determinarea masei maşinii de propulsie şi a instalaţiilor aferente funcţie de
cea a unui motor principal de propulsie cunoscut reprezintă o metodă cu un grad scăzut de
precizie, ea oferă totuşi rezultate suficient de bune pentru faza de proiectare preliminară (dacă
există suficiente date disponibile). În lipsa unor astfel de date şi specificaţii tehnice date de
producător, se apelează frecvent la relaţii empirice de forma:
DM = pm  PE [tone]
unde: PE – puterea efectivă, în [CP]
pm – coeficient [tone / CP], cu valori în gama: pm = 0,04  0,10.
PE se calculează cu relaţia:
3
vN
PE = 3⋅C M⋅B⋅T
m [CP]
unde: vN – viteza navei, în [Nd]
CM – coeficientul secţiunii maestre, adimensional
B, T – lăţimea respectiv pescajul navei, în [m]
35
 Libu Răzvan-Vasile Calcul dimensiuni principale şi coeficienţi de fineţe

m3 – coeficient ce se determină funcţie de numărul Froude astfel:

– pentru Fn = 0,13  0,23: m3 = 160Fn + 13,2
– pentru Fn = 0,23  0,30: m3 = 785,7Fn – 130,7

Rezultă o putere PE = 55000 CP şi adoptând un coeficient pm = 0,022 tone / CP vom avea

DM = 1824 tone

2.4.4. Deadweight-ul „DW”

Este dat în tema de proiectare (deadweight-ul echivalent DW = 50.000 t.d.w.) şi
reprezintă capacitatea de încărcare a navei.

2.4.5. Rezerva de deplasament „D”

D = D – DC – DM – DW
Gama valorilor admisibile pentru rezerva de deplasament este:
D = (0,51,0%) · D
Rezultă D = 595,074 tone, valoare acceptabilă care se încadrează în erorile 0,005D
și 0,01 D.

Prin urmare, au rezultat următoarele valori finale ale caracteristicilor geometrice şi

mecanice pentru nava de proiectat:

Lungime la plutire: L = 260,00 m

Lăţime la plutire: B = 32,3 m
Pescaj: T = 11,5 m
Bord liber: F = 5,2 m
Înălţime de construcţie: H = 16,3 m
Coeficient bloc: CB = 0,635
Coeficient arie CWL: CWP = 0,735
Coeficient cilindric: CP = 0,65
Coeficient arie maestră: CM = 0,977
Coeficient prismatic vertical: CVP = 0,865
Volum carenă: Ñ = 61690 m3
Deplasament deadweigt: D = 50.000 tdw
Viteză de marş: vN = 26,00 Nd.

36