TEORIA SI CONSTRUCTIA

NAVEI

CURS 3
III NTMF
 4. Rapoarte între dimensiuni

Rapoartele între dimensiunile principale caracterizează geometria,

rezistenţa şi calităţile nautice ale navei. Principalele rapoarte între dimensiuni
sunt date în continuare.
LCWL
• B = (4÷14) raportul intre lungimea şi lăţimea teoretică este un indiciu
pentru viteza şi manevrabilitatea navei. Valorile mici corespund pentru navele
mici, lente şi cu manevrabilitate ridicată; iar valorile mari pentru navele mari
rapide şi cu manevrabilitate redusă.
LCWL
• D = (9÷20) raportul între lungimea teoretică şi înălţimea de construcţie
este un indiciu pentru rezistenţa longitudinală a navei. Valorile mici corespund
pentru navele cu rezistenţă longitudinală ridicată, iar valorile mari pentru navele
cu rezistenţă longitudinală scăzută.
 B
• D (2,5÷4)
 raportul între lăţimea teoretică şi înălţimea de
construcţie este un indiciu pentru stabilitatea şi rezistenţa
transversală a navei. Valorile mici corespund pentru navele cu
stabilitate redusă şi rezistenţă transversală ridicată, iar valorile mari
pentru navele cu stabilitate ridicată şi stabilitate transversală redusă.
B
• = (2÷10)
T raportul între lăţimea teoretică şi pescaj este un indiciu
pentru stabilitate şi stabilitatea de drum. Valorile mici corespund
pentru navele cu stabilitate redusă, dar o bună stabilitate de drum,
iar valorile mari pentru navele cu stabilitate bună, dar cu stabilitate
de drum redusă.
D
• =(1,05÷2)
T raportul dintre înălţimea de construcţie şi pescaj este
un indiciu asupra posibilităţii de navigaţie în ape cu adâncimi mici,
capacităţii de încărcare şi nescufundabilităţii.
 5. Coeficienţi de fineţe
În practica navală, pentru caracterizarea proprietăţilor navelor şi pentru a
preciza geometria navei se folosesc în mod frecvent câţiva indici adimensionali
numiţi coeficienţi de fineţe sau coeficienţii planului de forme.
Vom defini mai jos cei mai utilizaţi coeficienţi de fineţe.

5.1. Coeficienţi de fineţe de suprafaţă

Coeficientul de fineţe a unei suprafeţe este definit de raportul dintre

aria suprafeţei respective şi aria figurii geometrice regulate în care aceasta
poate fi înscrisă. De regulă suprafaţa se înscrie într-un dreptunghi.
 Coeficientul de fineţe al suprafeţei plutirii de plină încărcare (Cw sau α)
este dat de raportul între aria suprafeţei de plutire (ACWL) şi aria unui dreptunghi
având aceeaşi lungime cu aria suprafeţei de plutire şi lăţimea egală cu lăţimea
navei (fig.8.). Relaţia de calcul este:

AC WL
CW 
LCWL Bx

unde : Aw – aria suprafeţei de plutire [m2]

LCWL– lungimea teoretică [m]
Bx – lăţimea teoretică [m]

Fig.8.
 Coeficientul de fineţe al suprafeţei maestre imerse (Cm sau β) este
definit de raportul dintre aria imersă a secţiunii maestre (Am) şi aria
dreptunghiului cu laturile BT (fig.9).

AM
Cm 
BxT

unde: AM - aria secţiunii maestre [m2]

B – lăţimea teoretică [m]
T – pescajul navei [m]

Fig.9.
 Coeficientul de fineţe al suprafeţei de derivă (Cd) este definit ca
fiind raportul dintre aria AD a acestei suprafeţe şi aria dreptunghiului cu
laturile LCWL, T în care ea se înscrie (fig.10). Relaţia de calcul este :

AD
Cd 
LCWL T

unde: AD – aria suprafeţei haşurate [m2]

T - pescajul navei [m]
LCWL – lungimea teoretică [m]

Fig.10
 5.2. Coeficienţii de fineţe volumetrici sau prismatici
Coeficientul volumetric sau prismatic al unui corp este definit de raportul
dintre volumul corpului respectiv şi volumul unui corp geometric regulat în care
acesta poate fi înscris.
Volumul V al părţii imerse a corpului navei limitat de suprafaţa teoretică se
numeşte volumul carenei.
Coeficienţii de fineţe volumetrici sau prismatici corespunzători volumului
carenei sunt:

Coeficientul de fineţe bloc (Cb) () este definit de raportul dintre volumul
carenei V şi volumul paralelipipedului cu laturile: LCWL, Bx, T în care se înscrie
carena navei (fig.11). Relaţia de calcul este :

V
Cb 
LCWL BxT

unde : V– volumul carenei [m3]

LCWL – lungimea teoretică [m]
Bx – lăţimea teoretică [m]
Fig.11
T- pescajul navei [m]
 Coeficientul de fineţe longitudinal prismatic (Clp) este definit de raportul
dintre volumul carenei V şi volumul prismei cu aria bazei AM şi înălţimea LCWL
în care se înscrie carena navei (fig.12).
Relaţia de calcul este :

V C L BT C
Clp   b CWL x  b
AM LCWL C m B xTLCWL C m

unde : V – volumul carenei [m3]

AM - aria secţiunii maestre [m2]
LCWL – lungimea teoretică [m]
Bx – lăţimea teoretică [m]
T - pescajul navei [m]
Cm - coeficientul de fineţe al suprafeţei maestre imerse
Cb - coeficientul de fineţe bloc

Fig.12
 Coeficienţii de fineţe vertical prismatic (Cvp) () este definit de raportul
dintre volumul carenei V şi volumul prismei cu aria bazei ACWL şi înălţimea T în
care se înscrie carena navei (fig.13). Relaţia de calcul este
V C b LCWL BT C
C vp    b
ACWL T CW LCWL BT CW

unde : V – volumul carenei [m3]

ACWL - aria suprafeţei plutirii de plină încărcare [m2]
LCWL – lungimea teoretică [m]
B – lăţimea teoretică [m]
T - pescajul navei [m]
Cw - coeficientul de fineţe al suprafeţei plutirii de plină încărcare
Cb - coeficientul de fineţe bloc

Fig.13
 Coeficientul de fineţe transversal prismatic (CTP) este definit de raportul
dintre volumul carenei V şi volumul prismei cu aria bazei AD şi înălţimea B în
care se înscrie carena navei (fig.1.10).
Relaţia de calcul este :
V C L B T Cb
CTp   b CWL x 
AD B x C d LCWL TB x Cd

unde : V – volumul carenei [m3]

AD - aria suprafeţei de derivă [m2]
LCWL – lungimea teoretică [m]
Bx – lăţimea teoretică [m]
T - pescajul navei [m]

Valorile rapoartelor între dimensiuni şi coeficienţii lor de fineţe depind de

tipul şi destinaţia navei (tabelul 1 ).Pentru navele din aceiaşi categorie, variaţia
acestor coeficienţi este redusă, ceea ce permite aprecierea unor elemente ale
navei în funcţie de dimensiunile principale.
Tabel 1
 5.3. Stabilirea principalilor coeficienti de finete
1. Stabilirea coeficientului de fineţe bloc Cb ()
Coeficientul bloc depinde de tipul şi viteza navei prin intermediul criteriului de
similitudine numit criteriul Froude (Fr), a cărui expresie este:
vN
Fr 
gL

unde: vN - viteza navei, în m/s

g – acceleraţia gravitaţională, în m/s2
L – lungimea navei, în m
Dacă folosim viteza navei în noduri (Nd), vom avea:
1 Nd = 1852 m/h = 1 Mm/h = 0,5144 m/s
Fr = 0,16423

În fază iniţială coeficientul bloc nu poate fi determinat din relaţia de definiţie,

nefiind cunoscut volumul carenei V. De aceea pentru determinarea coeficientului bloc
se va folosi diagramele obtinute pe cale experimentala prin incercari in bazine
specializate.
Se intră în diagramă cu lungimea navei L (ordonata diagramei) pe orizontală până
în zona haşurată corespunzătoare tipului de navă dorit.
Se alege în zona respectivă un număr Fr (pe curbele parabolice), rezultând apoi
pe verticală viteza navei, vN.
 Rezultatul obtinut pentru viteza navei se verifică cu relaţia:

vN = 6,089 Fr L

cu numărul Fr astfel ales din diagramă se calculează coeficientul bloc cu una din
relaţiile:
Cb = 1,07 – 1,68Fr Fr = 0,18-0,25 pentru cargouri lente
Cb = 1,105 - 1,68Fr Fr = 0,13-0,24 pentru tancuri petroliere
Cb = 1,07 – 1,68Fr Fr = 0,20-0,25 pentru cargouri rapide
Cb = 0,9 – 1,68Fr Fr = 0,25-0,30

Cu coeficientul bloc astfel determinat se poate calcula volumul carenei după

relaţia:
V = CbLBT (m)
2. Stabilirea coeficientului plutirii de plină încărcare C w ()

Relaţia de calcul a lui Cw va fi o relaţie experimentală în funcţie de Cb,

calculat mai sus, de forma:

Cw = 8,1815 Cb + 0,217

Putem calcula astfel şi aria plutirii de plină încărcare ca fiind:

Aw = CwLB (m3)
3. Stabilirea coeficientului prismatic vertical Cvp ()

Coeficientul prismatic vertical se va calcula cu relaţia:

V
C vp 
Aw T

unde : V – volumul carenei [m3]

Aw - aria suprafeţei plutirii de plină încărcare [m2]
T – pescajul navei C
C vp  b
Pentru verificare vom utiliza relaţia: Cw

rezultatele vor trebui să fie egale !!!

4. Alegere coeficientului secţiunii maestre CM ()

Deoarece la trasarea planului de forme se vor folosi carene de referinţă,

iar ajustarea deplasamentului se va face prin modificarea porţiunii cilindrice
(CM =constant), se va alege o carenă de referinţă din tabelul 2.2 şi anume
carena cu Cbi cel mai apropiat de Cb calculat anterior (de preferat Cbi < Cb).
O dată aleasă carena de referinţă, CMi, ea rămâne constantă indiferent de
Cb.
Tabel 2.2.
Carena I II III IV V

Cbi 0,6 -0,65 0,635-0,7 0,665-0,75 0,691 -0,8 0,75 -0,85

CMi 0,977 0,982 0,986 0,990 0,994

 6. DEPLASAMENT. DEADWEIGHT.
TONAJ
Forţa de greutate a navei este dată de
relaţia:  n 
Fg   mi g
i 1

mărimea acestei forţe denumită deplasament este scalarul definit de relaţia:

n
Fg  g  mi  
i 1

Mărimea greutăţii totale a unei nave poartă numele de deplasament ()

definit cu relaţia:
 = gol + dw [kN]
în care:
gol = ce + sr + maş + ai
unde:
- ce este mărimea corpului etanş;
- sr este mărimea greutăţilor suprastructurilor şi rufurilor;
- maş este mărimea greutăţilor maşinilor principale;
- ai este mărimea greutăţilor amenajărilor şi instalaţiilor.
 dw = u +cua +rez +ech
unde:
- u este mărimea greutăţii utile sau a mărfii transportate;
- cua este mărimea greutăţii de combustibil, ulei, apă;
- rez este mărimea greutăţii rezervelor de alimente, apă potabilă,
materiale de întreţinere, piese de schimb;
- ech este mărimea greutăţii echipajului de la bord şi a pasagerilor dacă
este cazul.
Deplasamentul dw este definit de mărimea tuturor greutăţilor
variabile şi consumabile de la bord, inclusiv a echipajului şi pasagerilor.

Deplasamentul indică masa volumului de apa dislocuit de carena unei nave

în stare de plutire. Se exprimă în tone metrice (1000 kg).
Deplasamentul cuprinde greutatea navei goale (corpul, instalațiile,
mecanismele, apa și combustibilul aflate în conducte, căldări etc.) și greutatea
încărcăturii (marfa, combustibilul, apa potabilă, și de mașini, balastul, proviziile,
ehipajul cu bagajele personale, pasagerii, greutățile fixe etc.), care fac parte din
tonajul deadweight al navei.
 Deadweigtul dw reprezintă suma greutăţilor:

dw = W + Wa +Wc,u + We

unde:
W- greutatea încărcăturii, în daN;
Wa – greutatea materialelor de aprovizionare, în daN;
Wc,u – greutatea rezervelor de combustibil şi ulei, în daN;
We – greutatea echipajului, în daN.

dw este capacitatea maximă de încărcare a unei nave comerciale,

reprezentând rezervele de combustibil, de ulei și de apă, proviziile și încărcătura
utilă (inclusiv echipajul și pasagerii cu bagajele lor).
 În timpul exploatării apar situaţii când navele sunt supuse unor taxe în funcţie de
tonaj, ca de ex. la trecerea prin canale sau la staţionarea în rade şi porturi.
Tonajul navelor este o caracteristica de volum si nu de greutate el reprezinta
volumul spatiilor interioare ale navei.
Se disting două tipuri de tonaj:

 TRB – tone registru brut care reprezinta volumul total închis de corpul navei, inclusiv
suprastructurile, se considera spatiu inchis, toate compartimentele care nu comunica
cu apa;

 TRN – tone registru net reprezinta volumul tuturor compartimentelor inchise

destinate transportului de marfuri sau pasageri.

Unitatea de măsură pentru tonaj este tona registru (TR) cu cele două denumiri
specifice: TRB pentru tonajul brut şi tona registru net TRN pentru tonajul net.

O tonă registru reprezintă volumul a 100 picioare cubice engleze sau 2,831 m 3.
Atat tonajul brut cat si cel Net se inscriu intr-un act oficial numit Certificat de tonaj.
 APLICATII
(pentru Seminar)

1. Să se determine dimensiunile principale şi volumul carenei pentru nava la

care se cunosc următoarele elemente:
L/B = 7,5 ;
B/T = 4,7 ;
Cw= 0,820 ;
Cb = 0,68 ;
Aw = 428m2

2. O navă tip mineralier, la pescajul T = 12,4 m, are următoarele elemente:

Aw = 5920m2,
Cvp= 0,9104.

Se cere volumul carenei V.

3. Să se calculeze volumul carenei şi suprafaţa liniei de plutire pentru o navă fluvială
care poate transporta pasageri şi marfă, cunoscându-se următoarele dimensiuni
principale şi coeficienţi de fineţe :
L = 62,4 m,
T = 1,20 m,
L/B = 7,5,
Cw = 0,864,
Cvp = 0,832

4. Să se determine dimensiunile principale şi volumul carenei pentru nava la care se

cunosc următoarele elemente:
LCWL/B = 6,562,
B/T = 2,597,
Cw = 0,87,
Cb = 0,762,
Aw = 5920 m2.