UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE MECANICĂ
DEPARTAMENTUL: INGINERIA ŞI MANAGEMENTUL SISTEMELOR
TEHNOLOGICE DROBETA - TURNU SEVERIN

PROIECT LA DISCIPLINA

Exploatarea Comercială a Navei

Temă: Clauze specifice in contractul de transport

fluvial, aplicarealor.

Nume şi prenume student1:

GANȚOLEA ALEXANDRU-MARIUS
Specializarea:Navigație și Transport
Maritim și Fluvial,
Anul IV Semestrul 1

1
Contractul internaţional de transport fluvial de mărfuri.

Noţiune. Caracteristici.
Transportul fluviai reprezintă, după transportul maritim, cea mai iefdnă modalitate de
transport. Volumul mărfurilor transportate pe cale fluvială depinde de numărul şi capacitatea navelor
fluviale, de gradul şi constanţa stării de navigabilitate â fluviilor, de dotarea porturilor ca instalaţii de
manipulare, precum şi de existenţa unor depozite, care »ă facă legătura între transportul fluvial şi
celelalte modalităţi de transport, in majoritatea cazurilor, la intrarea în mare există porturi flu-vial-
maritime, unde pot opera atât nave fluviale, cât şi maritime. Există şi nave rn.o.derne "fluvial-
maricime", caie pot efectua transportul fără trânsbordarea mărfii aţâţ pentru tronsonul fluvial, cât şi
pe tronsonul maritim.
Cele mai lungi reţele de navigaţie sunt în S.U.A., Brazilia, China, Olanda, Franţa, Belgia,
Germania, Ucraina şi Rusia. NavigaUa fluvială se utilizează, mai ales, pentru transportul de materii
prime 51 materiale, precum şi de containere, în Europa cele mai importante fluvii pentru navigaţie
internaţională sunt: Dunărea, Elba şi Rinul, Contractul de transport fluvial se încheie între cărăuş, şi
expeditor. El se manifestă sub forma scrisorii de transport fluvial (Jnlond Waterwoy Transport
Document). Scrisoarea de transport fluvial esteun document prin care cărăuşul se obliga să preia
mărfurile expeditorului, In cantitatea şi calitatea descrise, pentru a H transportare până într-un port
numit ţi să le predea destinatarului. . De cele mai multe ori, cadrul juridic al efectuării unui asemenea
transport este configurat prin acorduri bilaterale de comerţ si navigaţie, perfectate între statele
riverane sau prin înţelegeri bi— ţi multilaterale, intervenite îmre armatorii din statele"riverane.
Transportul de mărfuri pe Dunăre este reglementat în aspectele lui esenţiale, prin Convenţia
de ]a Bratislava, perfectată în anul 1955 de întreprinderile de navigaţie din România, Bulgaria,
Ungaria şi ex -Cehoslovacia, la care au aderat şi întreprinderile similare din ex-lugosîavia (19671,
Germania şi Austria (1968). Această convenţie defineşte condiţiile generale de navlosire în
transportul de mărfuri pe Dunăre. Ea este însoţită de un tarif unic de transport, care a fost modificat
prin Convenţia de la Budapesta privind tarifele internaţionale de transport al mărfurilor pe Dunăre,
încheiată în anul 1979 de câtre întreprinderile de navigaţie fluvială din ţările riverane şi care a intrat
în viguare în anul 1980.
 Prevederile Convenţiei de la Bratislava se aplica contractelor de transport de mărfuri pe
Dunăre, la care participă ca parte oricare dintre întreprinderile de navigaţie semnatare ale acesteia.
Contractele de transport internaţional fluvial de mărfuri care nu cad sub incidenţa acestei
convenţii, vor fi supuse regulilor generale aplicabile oricăror contracte de navlosire, legii desemnate
de părţi (potrivit principiului lex voumtatzs), iar în tăcerea părţilor, legii determinate de normele
conflictuale uniforme.
Convenţia de la Bratislava stabileşte, că "transportul mărfurilor în trafic internaţional pe
Dunăre se va efectua în condiţiile convenţiei atâta timp cât pentru unele transporturi nu sunt stabilite
alte condiţii speciale". De aici rezultă că, în cazuri concrete părţile la centratul fluvial de navlosire pot
conveni clauze diferite de reglementările prevăzute In convenţie.
Dacă părţile contractante (navlosantul fiind o întreprindere semnatară a conven;iei) convin
expres ca executat^ ţ-aiişportuhri să se facă conform Convenţiei de la Bratislava, regulile consacrate
de convenţie se vor aplica cu titlu imperativ.
Conform Convenţiei de Ia Bratislava, contractul de transport de mărfuri pe Dunăre se încheie
prin conosament şi scrisoare de trăsură fluvialâ.
Conosamentul se întocmeşte de oraganizaţia de transport tn temeiul ordinului de încărcare,
semnat de expeditor şi atestă primirea mărfii pentru transport. Scrisoarea de trăsură fluvială se
întocmeşte de către expeditorul mărfii si confirmă existenţa contractului de transport, însoţind marfa
până la destinaţie. Ambele documente se ntocmesc pe formulare tipizate şi cuprind anumite menţiuni
obligatorii referitoare la condiţiile de transport şi se redactează în imba cărăuşului precum şi în
limbile rusă sau franceză.
Obligaţiile părţilor.
Expeditorului navlositor îi revine obligaţia privind predarea-primire a mărfurilor pentru
transport, Acesta trebuie să asigure cantitatea de mărfuri convenită sub sancţiunea achitării către
navlosant a unei penalităţi de 50 % din tariful de transport aferent cantităţii de marfă nepredată. Daca
navlosantul nu pune nava la încărcare sau refuză marfa, suportă aceeaşi penalitate.
Obligaţia de încărcare şi descărcare a mărfurilor se efectuează de către navlosant în contul
expeditorului sau destinatarului. No-ti'ce-ul se înmânează de către organizaţia de transport la orice oră
din zi şi noapte, iar operaţiile de încărcare şi descărcare se fac zilnic, fără întrerupere, Inclusiv în
zilele nelucrătoare.
 Organizaţia de transport este obligată să stabilească termene pentru efectuarea transportului
pentru întreaga perioadă de navigaţie, care se comunică odată cu deschiderea navigaţiei.
Cărăuşul răspunde pentru aducerea mărfurilor în bune condiţii pani la destinaţie, Deasemenea,
el este obligat la o bună stivuire a mărfii şi la încărcarea spaţiilor goale, făcând el încărcarea sau să-1
supravegheze pe expeditor atunci când operaţiile de încărcare sunt efectuate de către acesta.
Convenţia de la Bratislava stabileşte, ca transport a tonii răspunde pentru pierderea sau
avarierea mărfurilor primite pentru transport. Cuantumul pagubei se stabileşte după costul real al
mărfurilor, pornindu-se de la pierderile oficiale angros de la locul de destinaţie f în ziua predării
mărfurilor. Transportatorul este exonerat de răspundere dacă se dovedeşte că pierderea, avarierea sau
scurgerea mărfurilor s-a produs în unna unor siruaţii pe care nu le-a putut evita. De asemenea, el nu
va răspunde în situaţia când avarierea mărfurilor este datorată stării ambalajului al cărui caracter
necorespunzător n-a putut fi descoperit cu ocazia primirii mărfurilor.
Destinatarul este obligat să primească mărfurile transportate, reclamând imediat
transportatorului pierderea parţială sau avarierea acestora. Convenţia de la Bratislava prevede
termenele în care se pot formula reclamaţiile,.actele necesare, termenele de prescripţie al acestor
reclamaţii sau acţiuni.
În principiu, răspunderea cărăuşului pentru executarea transportului încetează în momentul
avizării prin notice a destinatarului de sosirea mărfii.