Drept maritim Curs 5

Exploatarea comerciala a navelor In practica s-au conturat 2 modalitati distincte de exploatare comerciala a navelor, respectiv: - Navigatia neregulata - Navigatia regulata (de linie) Navigatia neregulata nu este legata de o anumita ruta de transport, de porturi fixe de expeditie si de destinatie. Navele angajate in aceasta forma de exploatare comerciala se adreseaza in general acelor persoane care au marfa suficienta pentru a ocupa intreaga capacitate de transport a navei. Fiecare cursa a unei nave angajate in navigatia neregulata are la baza un contract incheiat intre armator si navlositor, cunoscut sub denumirea de contract de navlosire (charterparty). Forma alternativa a navigatiei neregulate este navigatia de linie, respectiv o navigatie cu caracter permanent, intre porturi de expeditie si de destinatie prestabilite si dupa un anumit orar cunoscut de clientela. De regula, navele angajate in serviciul de linie furnizeaza servicii unnei clientele numeroase, care expediaza marfuri in cantitati relativ mici, care nu necesita utilizarea unei nave la capacitate. In cazul navigatiei de linie, contractul care se incheie poarta denumirea de contract de transport maritim propriu-zis si este constatat cel mai adesea prin nota de rezervare a spatiului pe nava de linie (booking note), sau si prin conosament.

Contracte de navlosire Distingem urmatoarele tipuri de contracte de navlosire: a. Contracte incheiate pe durata unei sau mai multor calatorii, numite contracte de navlosire pe voiaj (voyage charter-party) reglementeaza raporturi juridice privind atat nava cat si marfa. (contract de transport) b. Contracte incheiate pe o anumita perioada de timp, denumite contracte de navlosire pe timp (time charter-party) reglementeaza numai raporturile juridice privind nava (contract de inchiriere)

c. Contracte cu remiterea totala a gestiunii, prin care armatorul cedeaza navlositorului atat gestiunea nautica, cat si gestiunea comerciala a navei, numite contracte de navlosire a navei nude (bare-boat charter-party). Navlosirea pe voiaj Este contractul prin care armatorul se obliga transporte marfuri pe mare in schimbul unei sume de bani, platita de navlositor, numita navlu. Este un contract sinalagmatic, consensual, cu titlu oneros, comutativ, alternativ si cu executare succesiva. Forma contractului de navlosire pe voiaj Potrivit art 557 C Com, contractul de navlosire se incheie in forma scrisa. In practica cel mai adesea se utilizeaza contractele tip standardizate, elaborate de organismele internationale, cum ar fi spre exemplu Conferinta Maritina si Baltica Internationala (BIMCO) care a elaborat forma care se utilizeaza si in prezent, respectiv GENCON. Partile contractului Armatorul este persoana care armeaza nava, desemneaza pe comandant si alege echipajul. Calitatea de armator nu este neaparat aceeeasi cu ceea de proprietar al navei. Astfel, armator poate fi chiar proprietarul navei, respectiv persoana fizica sau juridica care a dobandit dreptul de proprietate asupra navei, atunci cand exploatarea navei este efectuata direct si nemijlocit de acesta. Armator poate fi insa si o alta persoana, mandatata de proprietar sa exploateze nava in numele sau, persoana care va avea obligatia de a echipa nava pentru efectuarea voiajului. Carausul (transportatorul in noul CC) este persoana care efectueaza transportul. Caraus poate fi chiar armatorul navei sau uneori navlositorul. Pentru marfurile la care se emit conosamente, Regulile de la Haga prevad ca cel care se obliga sa transporte marfurile, fie el proprietarul navei, fie un navlositor, poarta denumirea de caraus. Regulile de la Hambourg definesc carausul ca fiind orice persoana cu care sau in numele careia s-a incheiat un contract de transport al marfurilor pe mare. Navlositorul (co-contractantul) este persoana care in schimbul unei sume de bani numite navlu, rezerva nava spre a transporta o marfa pe mare Obiectul contractului de navlosire pe voiaj - Nava - Marfurile (obiect derivat) Potrivit art. 557 al. 2 din C Com, contractul de navlosire trebuie sa cuprinda numele, nationalitatea si capacitatea vasului.

Indicarea navei si a principalelor sale caracteristici prezinta importanta deosebita deoarece navlositorul trebuie sa stie inca din momentul incheierii ocntractului ce nava i se pune la dispozitie, care sunt caracteristicile tehnice ale acesteia, locul unde se gaseste si data la care va fi gata pentru incarcare. Conditia esentiala a oricarui contract de navlosire este buna stare de navigabilitate a navei si mentinerea ei in aceasta stare pe intreaga durata a contractului. In contractul de navlosire pe voiaj, descrierea marfuilor se face in termen general, cantitatea de transport fiind precizata de regula cu aproximatie (se mai poate preciza incarcatura completa full cargo) pana la epuizarea capacitatii navei Navlul este pretul pe care navlositorul il plateste armatorului pentru deplasarea marfurilor dintr-un port in altul, pe ruta cea mai directa, cu diligenta rezonabila. Potrivit art. 571 C Com, navlul se reglementeaza prin conventia partilor, proba acestuia fiind efectuata cu ajutorul contractului de navlosire, sau cu polita de incarcare. Partile pot stabili un navlu global, adica o suma fixa pentru folosirea intregii capacitati de transport a navei, indiferent de cantitatea de marfa incarcata. In situatia declararii necorespunzatoare a capacitatii de transport, armatorul raspunde fata de navlositor, cu exceptia situatiei in care diferenta nu depaseste a 20-a parte din capacitatea navei, precum si in situatia in care capacitatea declarata este in conformitate cu mentiunile din actul de nationalitate al navei. Navlul poate fi calculat insa si in raport cu cantitatea de marfa efectiv incarcata, deci ramane la aprecierea partilor.

Efectele contractului de navlosire pe voiaj Obligatiile partilor.