Alte contracte din transportul

maritim.

Studentul: Meaun Corneliu

Grupa: DR41Z
Contractul de transport este prin esenta sa un contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte contractanta urmareste sa
obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie în schimbul obligatiei asumate. Procesul de formare a bazei
normative din transportul maritim de mărfuri are o istorie îndelungată. Primele norme, ce reglementau relaţiile dintre
proprietarii de corăbii și comercianţii ce doreau să-și transporte mărfurile pe mare, au apărut în antichitate. Anii ce au
urmat, se caracterizează printr-o permanentă căutare de noi mijloace de îmbunătăţire a raporturilor de acest fel.
Pentru început, cel mai frecvent era utilizat contractul de „activitate în comun ” , cunoscut în prezent ca contractul de
societate civilă, în baza căruia participanţii, în scopul realizării comerţului pe mare, organizau în comun întreprinderi,
împărţind între ei cheltuielile și câștigurile obţinute de la livrarea și vânzarea mărfurilor.
Contractul de transport maritim de pasageri este foarte puţin utilizat. Statistica ne arată că pasagerii preferă să apeleze
la transportul auto, feroviar sau aerian și doar prin excepţie se recurge la serviciile prestate de navele maritime.
Aceeași situaţie o avem și la capitolul practicii judiciare din sfera transportului maritim de pasageri. Ea lipsește cu
desăvârșire în instanţele judecătorești din Republica Moldova. De regulă, puţinele conflicte ce apar se soluţionează
pe cale amiabilă, fără ca litigiile să ajungă în instanţele de judecată.
Dacă ne referim la contractul de transport maritim de pasageri, atunci transportatorul își asumă obligaţia de a
transporta până în portul de destinaţie pasagerul, bagajul de cabină și bagajele predate în magazia de bagaje și a le
preda persoanei împuternicite legal. Pasagerul își asumă obligaţia de a plăti taxa de călătorie, iar dacă a predat bagaje
în magazia de bagaje, și taxa pentru transportul lor.
In calitate de transportator maritim este posesorul navei – persoana care exploatează nava din numele său, indiferent
de faptul dacă este proprietar al navei sau beneficiază de ea în baza unui alt temei legal.
Pasager poate fi persoana fizică ce are procurat un bilet de călătorie.
Drept dovadă că pasagerul a încheiat contractul de transport maritim și a plătit costul drumului, servește biletul de
călătorie, eliberat de transportator. Ca și în cazul transportului aerian, biletul de călătorie în transportul maritim este
nominal.
Momentul încheierii contractului de transport maritim de pasageri coincide cu data cumpărării biletului de călătorie.
Perfectarea biletelor electronice se face prin Internet. Plata se realizează prin transfer bancar sau în numerar, la
alegere, iar copia biletului pasagerul o primește prin e-mail, fax sau alte mijloace electronice. La îmbarcare,
pasagerul se poate prezenta și fără a avea cu sine forma imprimată a biletului, deoarece toate informaţiile se
păstrează într-un sistem centralizat de date la care au acces porturile maritime. Contractul de transport maritim de
pasageri în formă electronică se încheie din momentul în care călătorul a plătit costul biletului și a primit, în schimb,
copia electronică a biletului de călătorie.
Rezervarea biletelor prin Internet nu constituie încheiere a contractului de transport. De regulă, rezervarea nu
produce careva efecte juridice. Dacă în interiorul unui anumit interval de timp părţile nu au contribuit la încheierea
contractului de transport, atunci rezervarea se anulează.
Dacă să ne referim la alte contracte maritime putem menționa contractul de navlosire,prin care armatorul se obligă să
pună la dispoziţia navlositorului contra plată nava pentru o anumită perioadă în vederea transportului de mărfuri, de
pasageri sau în alte scopuri ce ţin de domeniul navigaţiei comerciale.
Contractele de navlosire, utilizate in practica internationala, pot fi clasificate astfel:
in functie de natura curselor efectuate pe mare:
a. contractele de navlosire cunoscute sub denumirea de „charter party' privind navele de curse neregulate (tramp);
b. contractele de navlosire specifice navelor care efectueaza curse regulate, nave de linie, contractul de
transport propriu-zis fiind dovedit prin conosament.
Conosamentul constituie principalul document care confirma existenta contractului de transport maritim.
Conosamentul este o adeverinta semnata de caraus sau de o persoana imputernicita de aceasta de regula,
comandantul navei, prin care se dovedeste ca marfurile descrise calitatativ si cantitativ in acest document au fost
incarcate sau preluate pentru a fi transportate dintr-un prot in altul in scopul de a fi predate persoanei nominalizate
sau posesorului acestui document.
Conosamentul are urmatoarele functii:
- este un titlu de proprietate, adica dovedeste ca posesorul acestuia este proprietarul marfii.
- este un titlu probator, adica confirma ca marfa a fost incareata pe nava in buna regula. Asa tip de consonament se
numeste clean bill of leading - consonament curat.
Organizatorul de croaziera raspunde pentru daunele cauzate prin moartea sau deteriorarea sanatatii participantului la
croaziera, precum si prin pierderea sau avarierea bagajului acestuia.
Organizatorul croazierei, daca a reparat participantului la ea daunele cauzate de transportator sau de o alta persoana,
este in drept sa reclame acestora o despagubire egala sumei cu care a reparat daunele.
Transportul maritim este cel mai eficient tip de transport la distanțe mari. Această modalitate de livrare practic nu are
restricții operaționale, fapt care simplifică procedurie logistice, facîndu-le mai convenabile, mai sigure și mai
accesibile.