Lucrare de control

la disciplina:
Dreptul Transporturilor
V-1
1. Numiți si explicați caracterele juridice ale contractului de transport a
pasagerilor si bagajelor.
 Caracter real, contractul este încheiat din moment ce călătorul „a pășit” în interiorul
mijlocului de transport.
 Este un contract sinalagmatic perfect. Prin încheerea lui, contractul dă naștere la obligații
pentru ambele părți: pentru transportator – obligația de a transporta pasagerul la destinație în
termen, iar pentru pasager – obligația de a plăti taxa de transport, a respecta regulile stabilite
etc.
 Caracterul public, deplasarea pasagerilor se face prin intermediul transportului public în
comun.
 Este un contract cu titlu oneros, deplasarea pasagerilor se face doar contra plată.
 Este un contract de adeziune, companiile de transport nu negociază clauzele contractuale cu
fiecare pasager în parte.
 Contractul de transport este consensual. Prestarea serviciului este un act de executare a
contractului și nicidecum condiţie pentru încheierea lui.
 Este un contract cu clauze contractuale standard, adica pasagerul este practic lipsit de
libertatea de a alege, fiind nevoit să accepte transportatorul și regulile impuse de companie.

2. In baza contractului de transport a pasagerilor, exemplificați drepturile

si obligațiile pasagerilor.

Pasagerii sunt obligați:

 să procure bilet de călătorie și să-l păstreze până la punctul de destinaţie

 să respecte ordinea de urcare în mijlocul de transport și de coborâre din mijlocul de
transport
 să respecte ordinea publică, regulile de comportament impuse de gările fiecărui tip de
transport în parte
 să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile materiale ale cărăușului
 să ocupe locul indicat pe bilet și să respecte cerinţele cărăușului.
Pasagerii au drepturi:

 Să transporte cu sine gratuit un copil, dar numai ca copilul să nu ocupă un loc aparte pe
scaun:
o în transportul feroviar pentru copilul cu vârsta până la 5 ani nu se cere bilet de
călătorie,
o în transportul auto vârsta dată este mai ridicată, până la 7 ani,
o În transportul maritim se specifică că pasagerul este în drept să transporte cu el în
mod gratuit un copil, dar fără a fi indicat până la ce vârstă.
o în transportul aerian, acest lucru este lăsat pe seama regulilor interne de transport
ale cărăușului.
o Gratuit poate fi transportat doar un singur copil și numai dacă este însoţit de o
persoană matură.
 De a lua cu sine gratuit bagaje de mână, respectând cerinţele de greutate și dimensiunile
impuse de companiile de transport
 Pasagerul este în drept să preia cu el și bagaje de mărimi mari, numite bagaje înregistrate,
în schimbul unei taxe suplimentare care se achită la momentul procurării biletului de
călătorie.

3. Care este definiția contractului de transport pe cai feroviare ? Numiți

elementele acestui contract.

Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată - contract prin care Întreprinderea de Stat
„Calea Ferată din Moldova”, printr-o subdiviziune a sa regională, în calitate de cărăuș, se obligă
în schimbul unei taxe de transport (tarif), să transporte într-un anumit termen, să păzească și să
elibereze marfa ajunsă la staţia căii ferate de destinaţie, acelei persoane numele căreia este
indicat în scrisoarea de trăsură.
Elementele contractului:
 Părțile:
o Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”
o Expeditorul mărfii (persoană juridică de drept public sau privat, persoană fizică, care
transmite marfa la transport pentru necesităţi personale).
 Obiectul - marfa
 Prețul (tariful de transport)
 Forma – forma scrisă
 4. Exemplificați particularitățile biletului de călătorie.

Biletul de călătorie este un document de strictă evidenţă, în care este fixat un preţ, emis de
mașina de casă cu memorie fiscală(bon de casă) și constituie documente primare cu regim
special de strictă evidenţă. Acesta se emite în baza unui formular tipizat (cu denumire, număr,
serie, data întocmirii și emiterii), aprobat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii
Drumurilor al R.M.
Procurarea biletului demonstrează în exterior acceptul pasagerului faţă de oferta publică a
cărăușului și este confirmarea în scris a încheierii contractului de transport
Biletul ne dovedește faptul achitării de către pasager a taxei de călătorie și acordă pasagerului
dreptul la călătorie. Biletul de călătorie atestă existenţa asigurării obligatorii a pasagerului.
Biletul este un document purtător, la vedere, care nu este individualizat și fiecare persoană fizică
ce dispune de acest bilet este în drept de a călători cu transportul respectiv.

5. Definiți noțiunea contractului de transport aerian a mărfurilor.

Reliefați diferența dintre contractul bipartit si tripartit.

Contractul de transport aerian de mărfuri este aceea înţelegere scrisă, prin care cărăușul din
transportul aerian se obligă să transporte mărfurile pe calea aerului în intervalul unui termen, să
le păzească și să le predea la destinaţie, în schimbul unui tarif de transport care urmează a fi
plătit de clientul mărfii.
Contractul este:
bipartit – atunci când expeditorul și destinatarul se întrunesc într-o singură persoană,
tripartit – dacă expeditorul și destinatarul sunt persoane diferite.

6. Care este dovada de încheiere a contactului de transport maritim de

pasageri? Enumerați particularitățile acesteia.

Dovadă că pasagerul a încheiat contractul de transport maritim și a plătit costul drumului,

servește biletul de călătorie, eliberat de transportator.
Biletul din transportul maritim cuprinde date privind: numele de familie și prenumele
pasagerului, datele din buletinul de identitate (sau din pașaport), portul de pornire și cel de
destinaţie, data și ora ieșirii din port, denumirea navei, numărul și locul camerei, costul biletului,
data eliberării biletului, semnătura. Biletul se întocmește în două limbi, română și engleză.
8. Analizați, comentați si argumentați poziția instanței de judecată într-un
litigiu, care are ca obiectiv nulitatea sau rezoluțiunea unui contract de
transport.
5. contract transport aerian de pasageri;
Dosarul nr. 2ra-481/18 din 18 aprilie 2018, mun. Chișinău
Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea
de Stat Compania aeriană „Air Moldova”, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui
Igor Postolati în interesele minorei, XXXXXX împotriva Întreprinderii de Stat Compania aeriană
„Air Moldova” cu privire la rezilierea contractului de transport și repararea prejudiciului
material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2017, prin care a fost admis
apelul declarat de către Igor Postolati, a fost casată hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul
Chișinău din 10 februarie 2016 şi a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii,
c o n s t a t ă:
La data de 10 decembrie 2012 Igor Postolati în interesele minorei XXXXXX a depus
cerere de chemare în judecată împotriva ÎS CA „Air Moldova” cu privire la rezilierea
contractului de transport și repararea prejudiciului material.
În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 22 decembrie 2011 a procurat
pentru fiica sa un bilet de călătorie la cursa aeriană a ÎS CA „Air Moldova” pentru data de 30
decembrie 2011, Chişinău - Frankfurt (Germania) și Frankfurt (Germania) - Washington (SUA),
un bilet pentru data de 20 ianuarie 2012 Washington (SUA) - Frankfurt (Germania) și unul
pentru data de 21 ianuarie 2012 Frankfurt (Germania) – Chişinău, achitând suma de 11 914 lei,
iar pentru serviciul de însoţire a fiicei minore a achitat suma de 2 467 de lei.
Menţionează că, la data de 30 decembrie 2011, fiica sa XXXXXX a zburat la Washington
(SUA). Susține că, din cauza unor circumstanţe de ordin familial, la data de 05 ianuarie 2012,
prin intermediul poştei electronice, s-a adresat către ÎS CA „Air Moldova” cu solicitare de a fi
anulată rezervarea biletului de călătorie pe numele fiicei XXXXXX pentru data de 20 ianuarie
2012, cu modificarea datei zborului din luna ianuarie 2012 pentru luna mai 2012.
Afirmă că, prin intermediul poştei electronice ÎS CA „Air Moldova” a confirmat anularea
biletului de călătorie enunțat și l-a informat despre imposibilitatea modificării datei zborului,
sugerându-i să se adreseze la Comisia de examinare a reclamaţiilor referitor la modificarea datei
zborului.
Invocă că, s-a adresat verbal la ÎS CA „Air Moldova”, solicitând restituirea preţului
biletului pentru cursa Washington (SUA) - Frankfurt (Germania) - Frankfurt (Germania) -
Chişinău, însă i-a fost refuzat, fiindu-i propus spre restituire doar suma de 707 lei.
Solicită rezilierea contractului de transport din 22 decembrie 2011 încheiat cu ÎS CA „Air
Moldova” la cursa aeriană Washington (SUA) - Frankfurt (Germania) - Frankfurt (Germania) –
Chişinău, repararea prejudiciului material în mărime de 5 957 de lei și încasarea taxei de stat în
sumă de 178,71 de lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 10 februarie 2016 a fost respinsă
acţiunea ca tardivă.
 Respingând acţiunea prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamantul
a aflat despre încălcarea dreptului la data de 20 ianuarie 2012, ziua efectuării zborului de retur la
cursa Washinton-Frankfurt, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 10
decembrie 2012, astfel, fiind omis termenul de 6 luni, prevăzut în art. 268 lit. d) CPC.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2016 a fost respins apelul declarat de
către Igor Postolati în interesele minorei, XXXXXX şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin
decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 decembrie 2016 a fost admis recursul declarat de către
Igor Postolati, casată decizia instanţei de apel şi restituită cauza spre rejudecare în instanţa de
apel în alt complet de judecată.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2017 a fost admis apelul declarat de
către Igor Postolati, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea
a fost admisă. A fost reziliat contractul de transport încheiat la 22 decembrie 2011 între Igor
Postolati și ÎS CA „Air Moldova” și au fost încasate de la ÎS CA „Air Moldova” în beneficiul lui
Igor Postolati suma de 5957 de lei, cu titlu de prejudiciu material și 262,50 de lei taxa de stat.
Instanța de apel reziliind contractul de transport din 22 decembrie 2011 și-a argumentat
soluția prin faptul că, pentru Igor Postolati nu mai prezintă relevanță biletul retur pentru cursa
Washington (SUA) - Frankfurt (Germania) - Frankfurt (Germania) – Chişinău gestionată de către
ÎS CA „Air Molodova”. Executarea obligației de transportare a pasagerului XXXXXX era în
sarcina ÎS CA „Air Moldova”, care inițial nu a dorit să modifice data returului, iar ulterior, când
Comisia de examinare a reclamațiilor a companiei a hotărât de a acorda permisiunea pasagerului
XXXXXX de a modifica data zborului retur pentru luna mai 2012, nu a informat pasagerul
despre acest fapt, făcând trimitere la prevederile art. 747 alin. (1) și 748 alin. (4) din Codul civil.
Admițând cerința cu privire la repararea prejudiciului material instanța de apel și-a
argumentat concluzia reieșind din prevederile art. 738 alin. (1) din Codul civil.
La data de 02 octombrie 2017, ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei
instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menținerea
hotărârii primei instanţe.
În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,
deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, și anume, prevederile art. 268 lit. d),
272 și 737 din Codul civil și a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată.
Menționează că, termenul de prescripţie extinctivă în speță a început să curgă din data de
20 ianuarie 2012, când obligaţia de transportare a intimatului a devenit exigibilă şi ultimul a aflat
sau trebuia să afle despre presupusa încălcare a drepturilor sale şi apariţia dreptului la acţiune,
deoarece în data de 20 ianuarie 2012 acesta a cunoscut despre anularea de fapt a rezervării
biletului de avion de la care a renunţat (Washington - Frankfurt - Chişinău) pe numele fiicei
XXXXXX.
Consideră că, instanța de apel eronat a aplicat la caz prevederile art. 1021 alin. (1) din
Codul civil, deoarece aceasta este o normă specială ce reglementează exclusiv raporturile de
transportare a bunurilor şi nu de transportare a pasagerilor.
Invocă că, intimatul nu a solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată și
nu a prezentat probe ce ar dovedi imposibilitatea îndeplinirii actului de procedură în termen, şi
nici nu a avut careva pretenţii referitor la transportarea bunurilor şi încărcăturilor - întrucât nu le
avea de transportat.
 În acest context, susține că, cererea de chemare în judecată a fost depusă tardiv, din
motivul omiterii termenului de prescripţie prevăzut de art. 268 lit. d) din Codul civil.
Mai invocă că, în cererea de chemare în judecată, intimatul a solicitat rezoluțiunea
contractului de transport şi nu rezilierea după cum a apreciat şi constatat instanţa de apel.
Atenționează că, intimatul procurând biletul de avion, de sine stătător a ales condiţiile de
aplicare a tarifului, de aceea rezoluţiunea contractului de transport aerian nu poate fi solicitată de
acesta, or, el însuşi a generat neexecutarea completă a contractului, renunţând de la segmentul al
doilea de zbor pe ruta WashingtonFrankfurt-Chişinău (retur).
Susține că, rezoluţiunea contractului de transport aerian nu poate avea loc, deoarece
renunţarea benevolă a intimatului de la transportare pe ruta WashingtonFrankfurt-Chişinău nu
constituie o neexecutare esenţială din partea ÎS CA „Air Moldova” şi aceasta nu este
responsabilă pentru renunţarea benevolă de la transportare, mai mult, intimatul nu a înaintat
declaraţie scrisă faţă de companie cu privire la rezoluţiune într-un termen rezonabil, potrivit art.
737 din Codul civil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele cauzei nu poate fi
stabilită cu certitudine momentul comunicării deciziei contestate pentru a determina respectarea
termenului de declarare a recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul
Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră
că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care instanţa judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul
în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data şi ora şedinţei de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a
procesului;
 d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;
f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea
greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în
toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) şi (4);
Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme
de Justiţie consideră că, recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel,
respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi
temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al
Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în
verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432
alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie relevă că, conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective,
adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16
aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova”, asemenea aspecte nu
se regăsesc.
Astfel, din considerentele menţionate, completul Colegiului Civil, Comercial şi de
Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC,
completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie,
d i s p u n e:
 Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” se
consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.
Comentariu:
Consideră că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2017 a fost eronată, deoarece
instanța de apel eronat a aplicat la caz prevederile art. 1021 alin. (1) din Codul civil, aceasta este
o normă specială ce reglementează exclusiv raporturile de transportare a bunurilor şi nu de
transportare a pasagerilor.
Termenul de prescrepție special de 6 luni a fost depașit, indiferent o aflat reclamantul
despre incalcare dreptului la data de 20 ianuarie 2012 sau în luna mai 2012, deoarece cererea a
fost depusa la data de 10 decembrie 2012.
Însuși, completarea incoracte a recursului declarat de către ÎS CA „Air Moldova” a dus la
respingerea acestuea de către instanță și pierderea in proces.