FACULTATEA : DREPT

Catedra ,, Drept privat’’

Lucrare de domiciliu
La disciplina ,,Dreptul Transportului’’
Tema ,, Asigurări de persoane (de viață) ’’

Chişinău, 2020
 CUPRINS

1. Introducere
2. Funcţiile asigurărilor
3. Clasificarea asigurărilor
4. Asigurările de persoane
4.1 Conceptul şi clasificarea asigurărilor de persoane
4.2 Principalele tipuri de asigurări de viaţă
4.3 Asigurări de persoane
altele decât cele de viaţă
5. Concluzie
6. Bibliografie

1
 1. Introducere
Existenţa individuală şi socio-umană se grevează pe necesităţi şi trebuinţe, a căror
satisfacere justifică şi orientează activitatea omului.
Unele trebuinţe pot fi satisfăcute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt
posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii şi al nesiguranţei.
Observaţiile de ordin statistic evidenţiază regularitatea şi realitatea producerii anumitor
evenimente generate de factori naturali sau de însăşi activitatea omului, pagubele produse putând
fi evaluate măcar cu aproximaţie. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele
(persoane fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea şi momentul
producerii evenimentului.
Încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi să prevină şi să suporte în comun
pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamităţi naturale şi accidente).
O compensare a pagubelor este posibilă prin două modalităţi:
 efortul individual al fiecărei persoane care îşi poate constitui rezerve proprii cu
destinaţie specială (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);
 efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de
persoane ameninţate de acelaşi pericol.
Ambele soluţii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinaţie specială, şi anume
acoperirea unor pagube pricinuite de calamităţi naturale şi accidente.
A doua soluţie s-a impus în timp. Aceasta se bazează pe principiul comunităţii de risc şi al
mutualităţii, în virtutea căruia fiecare contribuabil participă cu sume mici pentru a fi sprijiniţi,
despăgubiţi cei care au suferit prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest
principiu stă la baza conceptului de asigurare.
Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul unui număr mare
de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate
de aceleaşi pericole în existenţa şi activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure.
În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale pentru
că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de prestări de
servicii inedite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la oferta
de capital de împrumut pe piaţa financiară şi prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea
bunurilor distruse sau avariate.
Pericolele la care omul este supus sunt multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de
folosirea tehnicii sau de anumiţi factori speciali şi sociali – economici. Aceste pericole sunt
generatoare de pagube şi de aceea omul trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de efectele
lor, pentru a putea acţiona împotriva lor.

2
 Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte distructive puternice, printre care se
numără: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, grindina, uraganele, inundaţiile, cutremurele de pământ,
trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă, etc. O serie (multitudine)
de cauze naturale provoacă decese, boli şi îmbătrânire la oameni, afectează evoluţia plantelor ori pun
în pericol viaţa animalelor.
Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea
muncii, progresul social, dar în anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care sa avarieze
sau sa distrugă complet anumite mijloace de producţie şi bunuri de consum ori sa afecteze
capacitatea de muncă şi chiar viaţa oamenilor.
Astfel, defecţiunile ivite în funcţionarea maşinilor, instalaţiilor şi aparatelor pot provoca
explozii, incendii, electrocutări, asfixieri, arsuri, etc.; dezvoltarea traficului rutier, feroviar aerian şi
maritim măreşte pericolele circulaţiei, etc.
Omul, prin modul necorespunzător (neglijenţă, nepricepere) în care îşi îndeplineşte uneori
atribuţiile de serviciu sau prin comportarea sa reprobabilă în societate (acţiuni delictuale: jaf, furt,
crimă) poate sa provoace pierderi semenilor săi. Anumiţi factori sociali-economici pot, de asemenea
provoca fenomene cu efecte negative asupra desfăşurării normale neîntrerupte a activităţii
economice. Din aceste categorii fac parte: crizele economice, şomajul şi inflaţia, conjunctura
economică nefavorabilă, etc.
Din simpla enumerare a cauzelor care generează pericole rezultă că unele sunt independente
de voinţa omului, adică au caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportarea omului,
poartă un caracter subiectiv.
Cauze obiective: poziţia terenului faţă de sursa de apă, ceea ce îl face să fie supus
inundaţiilor sau să fie ferit de acestea; sensibilitatea unor culturi agricole la grindină, caracteristicile
unor materiale de construcţii de a fi inflamabile sau neinflamabile, etc.
Cauze subiective: atitudinea iresponsabilă şi inconştientă a unor oameni, poate să provoace
sau să favorizeze înregistrarea de accidente cu efecte grave umane şi materiale. Cunoaşterea
împrejurărilor în care se pot produce diverse fenomene perturbatoare şi păgubitoare, permite omului
să ia măsurile de rigoare pentru a evita şi preveni asemenea fenomene sau pentru a limita acţiunea
lor distructivă.
Asigurarea – constituie un sistem de relaţii economice, care implică aportul unui mare număr
de persoane fizice şi juridice la constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de
aceleaşi pericole, în existenţa şi activitatea lor, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi
înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile,
posibile dar nesigure.
In vederea limitării şi mai ales a compensării pierderilor materiale produse de diferite
calamităţi naturale sau a celor financiare produse de accidente sau boli persoanelor care desfăşoară o

3
muncă utilă aducătoare de venit familiei, persoanele fizice şi juridice ar trebui să-şi constituie
rezerve materiale şi financiare la nivelul valorii bunurilor deţinute sau al veniturilor obţinute în
perioadele de câştig maxim. Acest lucru este neeconomicos şi aproape imposibil de realizat.
De aceea s-a dezvoltat ideea de a ceda riscurile care pot produce daune bunurilor deţinute
de diverşi proprietari sau a celor care pot periclita viaţa sau integritatea fizică a diferitelor
persoane fizice aducătoare de venituri familiei – unor companii specializate în asigurări şi
reasigurări.
La nivelul acestor companii de asigurări şi reasigurări se formează sub formă bănească acele
fonduri de asigurare din care se acoperă toate pagubele produse de riscurile acceptate de compania de
asigurare, bunurilor asigurate sau persoanelor acceptate în asigurare. Fondul de asigurare contribuie la
refacerea bunurilor avariate sau distruse iar prin ajutorul financiar oferit în cel mai scurt timp după
o calamitate, contribuie la extinderea activităţilor economice.
Mărimea acestor fonduri ar trebui să fie suficient de mare pentru a reuşi să acoperă toate
pagubele bunurilor şi persoanelor protejate în cazul unor fenomene naturale de mare intensitate.
Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi
financiar.
Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă juridică,
fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea
legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de
drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.
Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii specifice, a
fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă câteva aspecte:
 faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;
 fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de
asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;
 constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi prin
fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi apoi plata despăgubirilor
aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un
intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi
persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

4
 2. Funcţiile asigurărilor

Funcţiile asigurărilor sunt următoarele:

a) Funcţia de acoperire a pagubelor produse asiguraţilor de evenimentele cuprinse în
asigurare este considerată a fi funcţia de bază care prezintă interes atât pentru asiguraţi cât şi pentru
economia ţării respective.
Pentru asiguraţi această funcţie dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a
vieţii care nu se pot ignora nici de persoanele fizice nici de persoanele juridice.
b) Funcţia de prevenire a pagubelor se realizează prin:
 finanţarea unor acţiuni de prevenire a evenimentelor ce fac obiectul asigurărilor iniţiate
de societăţile de asigurare cu tentă de popularizare pentru prevenirea pagubelor.
 prin formularea unor condiţii de asigurare care să-i constrângă pe asigurati să
promoveze acţiuni de prevenire a evenimentelor asigurate si să-i cointereseze în
menţinerea în bună stare a bunurilor asigurate şi a integrităţii persoanelor
asigurate.
Exercitarea acestei funcţii se realizează prin prudenţă în stabilirea, condiţiilor de asigurare,
coparticiparea asiguratului la suportarea pagubei alături de societatea de asigurare, excluderea de
dezdăunare a pagubelor produse din culpa asiguraţilor, luarea tuturor măsurilor pentru realizarea
principiului conform căruia asigurarea nu trebuie să fie sursă de îmbogăţire pentru asiguraţi.
c) Funcţia financiară a asigurării este una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea
primelor de asigurare se face pe parcursul întregului an financiar cu scadenţe în anul de referinţă.
Plăţile de despăgubiri si sume asigurate se fac treptat pe măsura apariţiei şi argumentării lor la fel pe
întregul an financiar. Diferenţa între încasări şi plăţi pe parcursul anului de referinţă poate fi
utilizată ca resursă generală de creditare în economie, fiind constituită în depozite sau
disponibilităţi curente la bănci. Societatea de asigurare poate efectua diverse operaţiuni pe seama
resurselor mobilizate.
d) Funcţia de economisire (în cazul asigurărilor de viaţă)
e) Funcţia de reducere a costurilor statului (scad costurile legate de protecţia socială)
f) Funcţia de repartiţie (în procesul de creare a fondului de asigurare, în procesul de
dirijare al fondului de asigurare către destinaţiile sale legale, în raportul cu bugetul
statului şi bugetul asigurărilor sociale)
g) Funcţia de control
h) Promovarea comerţului invizibil (dacă există posibilitatea cumpărării de asigurări
de la asiguratori străini sau vânzarea de asigurări unor persoane din alte ţări)

5
 3. Clasificarea asigurărilor

Asigurările reprezintă un domeniu vast, acestea de la începuturi şi până în prezent

cunoscând o mare diversitate şi dezvoltare, fapt ce face necesară şi posibilă cunoaşterea şi
clasificarea lor. În literatura de specialitate se întâlnesc tipuri şi categorii variate de asigurări,
determinate de utilizarea unor diverse criterii, cele mai des întâlnite fiind:
a) După legiuitor
 Asigurări generale
 Asigurări de viaţă
b) După natura relaţiilor dintre părţile implicate
 Asigurări directe
 Asigurări indirecte
c) După regimul juridic
 Asigurări obligatorii
 Asigurări facultative
d) După obiectul asigurării
e) După riscul asigurat
f) După teritoriul avut în vedere

1. După regimul juridic sau forma de realizare, se disting:

a. asigurări prin efectul legii – se caracterizează prin faptul că relaţiile de asigurări
dintre asiguraţi şi asiguratori sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.
b. asigurări facultative (contractuale) – se caracterizează prin faptul că relaţiile
dintre asiguraţi şi asigurator se stabilesc prin liberul consimţământ al părţilor, pe baza unui
contract de asigurare.
2. După obiectul asigurării, există:
a. asigurări de bunuri – au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot
felul, susceptibile a fi distruse sau vătămate de accidente, calamităţi naturale, indiferent de
forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare în cadrul acestei ramuri sunt:
- asigurarea animalelor;
- asigurarea culturilor agricole;
- asigurarea clădirilor, construcţiilor şi a conţinutului acestora;
- asigurarea de transport terestru, aerian şi maritim;
- asigurarea autovehiculelor;
- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice etc.

6
 b. asigurări de persoane – au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces,
invaliditate permanentă din accident etc. Acestea pot fi:
- asigurări de viaţă sau
- asigurări pentru cazurile de accidente.
c. asigurări de răspundere civilă – au ca obiect răspunderea unei persoane fizice
sau juridice pentru pagubele cauzate şi vătămarea unor terţi. Se disting:
- asigurarea de răspundere civilă auto (obligatorie);
- asigurarea de răspundere civilă legală sau contractuală (facultativă);
- asigurarea răspunderii constructorului.
Prin asigurarea de răspundere civilă se realizează, de fapt, protecţia patrimoniului
asiguratului, pentru că, în cazul în care el ar produce un prejudiciu unui terţ, asiguratorul şi-a asumat
răspunderea şi intervine în acordarea despăgubirii persoanei fizice sau juridice.
3. După tipul şi natura riscurilor asigurate distingem două tipuri principale:
a) asigurări de viaţă;
b) asigurări non-viaţă:
4. După riscurile asigurate
a) Asigurări împotriva incendiului, exploziilor, cutremurelor de pământ, ploilor
torențiale, inundațiilor, grindinei, uraganelor, alunecărilor de teren etc.
b) Asigurări pentru boli, epizootii si accidente la animale
c) Asigurări de accidente pentru mijloacele de transport si încărcăturile acestora
d) Asigurări împotriva unor evenimente care apar in viața oamenilor (accidente, boli,
deces)
e) Asigurări de răspundere civila etc.
5. După numărul obiectelor asigurate
- asigurări individuale (asigurări împotriva incendiului pentru o casă, asigurarea de
deces, asigurarea Casco a autovehiculului aflat în proprietate etc.)
- asigurări colective/ de grup (asigurarea tuturor bunurilor dintr-o locuinţă, asigurarea
de accidente a tuturor angajaţilor unei firme etc.)
- asigurări globale (asigurarea tuturor mărfurilor transportate timp de un an)

7
 4. Asigurările de persoane

4.1 Conceptul şi clasificarea asigurărilor de persoane

În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază, asigurările de persoane pot fi

împărţite în două categorii:
- asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;
- asigurări de persoane altele decât cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală,
integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Conform contractului de asigurare, la producerea riscului asigurat, asiguratul primeşte o
indemnizaţie de asigurare corespunzătoare unei sume stabilită iniţial, denumită sumă asigurată,
trebuind să plătească în schimb prima de asigurare.
În schimbul unei prime suplimentare de asigurare, la ambele tipuri de asigurare se pot adăuga
clauze adiţionale care extind acoperirea acordată prin produsul principal. Acestea poartă denumirea
de asigurări de persoane.
Cele mai vechi forme ale asigurării de viaţă au apărut în antichitate (în Grecia şi Roma antică),
sub forma: indemnizaţiilor de deces, care se acordau în vederea acoperirii cheltuielilor de
înmormântare şi asigurărilor de rentă viageră. Prin asigurarea de înmormântare, asigurătorul suporta
toate cheltuielile de înmormântare sau incinerare. Aristocraţii încheiau cu supuşii lor contracte de
rentă viageră, pentru ca aceştia să obţină venituri pentru tot restul vieţii (acestea prevedeau aceeaşi
sumă anuală, indiferent de vârsta asiguratului, fapt pentru care, de multe ori oamenii declarau copii
în locul adulţilor pentru a beneficia de rente pe o perioadă mai mare).
În Evul Mediu, asociaţiile de sprijin reciproc care reuneau meşteşugarii şi lucrătorii din acelaşi
domeniu (cunoscute sun numele de „ghilde”) constituiau fonduri speciale de indemnizaţie pentru
urmaşii membrilor lor.
În Anglia, în secolele XVI – XVII se practicau asigurări mai evoluate şi diversificate,
principalele fiind: - asigurările pe termen scurt, respectiv pe o perioadă determinată, numai pentru
acoperirea riscului de deces, folosite de comercianţi şi de cei care voiajau pe mare. De asemenea,
acestea mai erau folosite şi ca o garanţie pentru împrumuturi, astfel încât, dacă asiguratul deceda,
creditul putea fi rambursat de către asigurător. - asociaţiile mutuale de asigurări, unde membrii
acestora participau cu o anumită sumă la crearea unui fond din care se plăteau anumite sume de
bani familiilor membrilor decedaţi; - anuităţile, care reprezentau o formă de asigurare de pensie, prin
care se oferea asiguraţilor un venit pentru o anumită perioadă de timp. Acestea erau de mare ajutor
în special văduvelor după moartea soţului.
Cu timpul, nevoile care au determinat încheierea unei asigurări de viaţă s-au schimbat,
astfel că astăzi, în afara grijilor legate de cheltuielile de înmormântare, se constată nevoia unor
8
asigurări printre care:
- asigurarea unei protecţii financiare a familiei sau a celor dependenţi în caz de deces;
- achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces, în care asigurarea apare ca o garanţie
pentru credite;
- alocaţia de urmaş;
- alocaţia de bătrâneţe;
- economisirea pentru eventuale datorii viitoare (studiile copiilor, zestre);
- cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau
invaliditate temporară;
- investiţii, etc.
Asigurarea de viaţă este „o formă de protecţie financiară a dependenţilor sau a altor
persoane desemnate în cazul decesului asiguratului.
Astfel, asigurarea de viaţă se bazează pe „încheierea unui contract de asigurare (poliţă
de asigurare), prin care asigurătorul se obligă să plătească beneficiarului asigurării o anumită sumă
de bani la producerea riscului asigurat (suma asigurată), în schimbul plăţii de către contractantul
asigurării a unei prime de asigurare, care reprezintă preţul protecţiei oferite asiguratului de către
asigurător”.
Riscul în asigurarea de viaţă este riscul de deces, care este un eveniment sigur, cert, însă
momentul producerii acestuia este incert.
Astfel, în contractul de asigurare intervin mai multe categorii de persoane, şi anume: -
asigurătorul – este societatea de asigurare;
- asiguratul – este persoana a cărei viaţă se asigură;
- contractantul asigurării – este persoana care încheie poliţa de asigurare şi care plăteşte
prima de asigurare (în general asiguratul este şi contractant);
- beneficiarul asigurării – este persoana care va încasa suma asigurată în cazul
decesului asiguratului.
Primele de asigurare se stabilesc pe baza unor calcule actuariale şi luându-se în
considerare criterii generale (statistici demografice, tabele de mortalitate) şi speciale (ce ţin de
individ).
Din primele de asigurare încasate se creează rezervele matematice care se valorifică prin
investire şi care duc la sporirea fondului din care se vor plăti sumele asigurate.
La produsul principal de asigurare pot fi adăugate clauze adiţionale funcţie de nevoile fiecărui
asigurat, prin care se extinde gama riscurilor şi implicit a protecţiei prin asigurare.
Asigurările de viaţă clasice nu sunt foarte atractive doar prin cuprinderea în asigurare a
riscului de deces, fapt pentru care societăţile de asigurare au dezvoltat noi tipuri de produse
prin care oferă pe lângă protecţie şi o serie de alte avantaje, cum ar fi: economisire, investiţii,

9
tratament medical, cheltuieli de înmormântare, pensie pe o perioadă determinată sau viageră, etc.
astfel asiguratul poate beneficia de sume importante pe durata vieţii, aceste tipuri de asigurări purtând
denumirea de „asigurări mixte de viaţă”.
Partea de protecţie se referă la faptul că, în caz de deces, beneficiarul poliţei va încasa
suma asigurată, iar în caz de supravieţuire asiguratul va încasa suma la expirarea contractului,
după cum este specificat în contract.
În vederea clasificării asigurărilor de persoane, se pot folosi mai multe criterii, mai
importante fiind:
 în funcţie de riscul care se asigură, asigurările de persoane pot fi împărţite în
următoarele categorii:
- asigurări de supravieţuire;
- asigurări de deces;
- asigurări mixte de viaţă;
- asigurări de boală;
- asigurări de accidente.
• după scopul asigurării, asigurările de persoane pot fi clasificate în:
- asigurări de viaţă pe termen limitat;
- asigurări de viaţă pe termen nelimitat;
- asigurări mixte de viaţă cu capitalizare;
- asigurări de pensii.
Indiferent de criteriile de clasificare, există nenumărate variante ale tipurilor de asigurări, pe
care societăţile de asigurări le oferă clienţilor, şi care pot fi adaptate scopurilor şi nevoilor fiecărui
asigurat în parte.

4.2 Principalele tipuri de asigurări de viaţă

Datorită nevoilor variate ale clienţilor, asigurările de viaţă se practică în prezent pe piaţa
asigurărilor în forme din ce în ce mai diverse. Dintre sutele de tipuri de asigurări de viaţă
existente cele mai reprezentative şi frecvente sunt următoarele:
- asigurarea de viaţă pe termen limitat;
- asigurarea de viaţă pe termen nelimitat;
- asigurarea mixtă de viaţă;
- asigurarea mixtă redusă;
- asigurarea tip student;
- asigurarea tip zestre;
- asigurarea tip unit-linked;

10
 - asigurarea pentru ipotecă,
- asigurarea de rentă.
Asigurarea de viaţă pe termen limitat este una dintre cele mai simple forme, ea
încheindu-se pe o anumită perioadă de timp şi acoperind doar riscul de deces.
Astfel, asiguratul va plăti periodic o sumă de bani, denumită primă de asigurare, în
schimbul căreia o a treia persoană desemnată de asigurat, şi denumită beneficiar, va încasa suma
asigurată la decesul asiguratului.
De regulă beneficiarul este soţul supravieţuitor, copiii asiguratului, părinţii, sau uneori
prietenii sau persoane care nu fac parte din familie. Cel care decide cine este beneficiarul care va
încasa suma asigurată este asiguratul.
Caracteristic acestei poliţe este faptul că suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul
asiguratului se produce în perioada de valabilitate a contractului; dacă la expirarea poliţei asiguratul
este în viaţă asigurătorul nu are nici un fel da răspundere privind plata sumei asigurate, nici
asiguratul, nici beneficiarul nu vor primi vreo sumă de bani.
Deci, această asigurare oferă protecţie doar pentru riscul de deces şi nu presupune
economisire sau capitalizare.
Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat aceasta este asigurarea care acoperă riscul de
deces, pe o perioadă mai lungă de timp a asiguratului, respectiv până la o anumită vârstă.
Aceasta presupune ca asiguratul să plătească primele de asigurare până la data
pensionării, riscul de deces fiind acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii
asigurării şi atingerea vârstei respective.
Dacă asiguratul ajunge la această vârstă, el va primi suma asigurată actualizată.
Asigurarea mixtă de viaţă este o asigurare cu capitalizare, prin intermediul căreia este
acoperit nu doar riscul de deces ci şi riscul de supravieţuire. Astfel asigurătorul va plăti asiguratului
sau beneficiarului, în orice condiţii, suma asigurată; dacă asiguratul este în viaţă la expirarea poliţei,
el va primi personal suma asigurată, iar dacă decedează în perioada de asigurare, suma asigurată va
reveni beneficiarului.
Contractul se încheie pe un număr de ani, cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească o anumită
vârstă (de regulă 75 ani) la expirarea acestei perioade.
Primele de asigurare se stabilesc în funcţie de suma asigurată, care în general poate fi
nelimitată. Aceasta reprezintă un produs complex, oferind o dublă protecţie, şi având avantajul
că sumele de bani plătite de asigurat sub forma primelor de asigurare reprezintă o formă de
economisire ce va fi valorificată la expirarea contractului.
De asemenea, dacă contractantul acestei asigurări doreşte retragerea banilor, el renunţă la
poliţă şi va primi de la societatea de asigurare o sumă denumită „valoare de răscumpărare”, care
creşte odată cu apropierea termenului de expirare a poliţei.

11
 Asigurarea mixtă redusă Acest tip de poliţă oferă posibilitatea rambursării primelor
aferente riscului de supravieţuire, rămânând la dispoziţia asigurătorului doar prima aferentă riscului
de deces. Dacă la expirarea poliţei asiguratul este în viaţă el va primi suma asigurată, iar dacă
decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare înregistrate până la momentul
decesului, la care se adaugă cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele
matematice investite de asigurător.
Asigurarea tip student are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a
copiilor, chiar în condiţiile în care intervine decesul plătitorului. Astfel, asiguratul poate fi părintele
sau tutorele copilului, iar beneficiarul este copilul ajuns la vârsta studiilor universitare. Primele de
asigurare sunt plătite de asigurat până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul să primească
rentele la vârsta specificată în contract (durata de plată a rentelor poate să fie de 4 sau 5 ani),
sau suma integral la împlinirea vârstei specificate în contract (de regulă într-o proporţie mai mică, de
90-95%).
Asigurarea pentru ipotecă. În cazul cumpărării unei locuinţe sau a unui teren este necesară
încheierea unei asigurări de viaţă prin care creditorul se asigură că, în caz de deces al
debitorului, va încasa sumele restante neplătite.
În funcţie de modul de rambursare a creditului există mai multe forme de ipotecă: -
ipoteca liniară, prin care debitorul şi creditorul stabilesc rambursarea creditului într-un
anumit număr de ani, pe baza achitării anuale a unei sume fixe.
Debitul global care constă în rata la care se adaugă dobânda la suma împrumutată scade
anual, deoarece pentru rata deja plătită nu se mai plăteşte dobândă. În acest caz se încheie o
asigurare de deces care garantează achitarea restului sumei în cazul în care debitorul decedează
înainte de rambursarea integrală a creditului.
- ipoteca pe bază de anuitate se caracterizează prin plata dobânzii şi a ratei printr-o sumă
anuală fixă, denumită anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniară, suma plătită periodic nu se
micşorează.
Pentru acoperirea riscului de deces, şi în acest caz se încheie o asigurare de capital în
descreştere periodică pentru caz de deces, în cadrul căreia capitalul asigurat cunoaşte o evoluţie
paralele cu cea a debitului. În caz de deces, datoria este acoperită prin plata sumei asigurate de către
asigurător.
Astfel, în fiecare an se plăteşte o sumă fixă, constituită din dobândă şi rată, în primii ani
cuantumul dobânzii fiind mai mare.
- ipoteca pe bază de asigurare mixtă se practică în două tipuri de contracte: contractul de
credit şi contractul de deces.
- ipoteca în combinaţie cu o asigurare de viaţă care presupune plata în fiecare an a primei
de asigurare pentru asigurarea mixtă şi a dobânzii la creditul angajat. Această asigurare oferă

12
protecţia pentru riscul de deces, iar suma împrumutată rămâne pe toată perioada derulării
contractului de credit la valoarea maximă şi este rambursată integral, dintr- o dată, prin indemnizaţia
plătită în baza poliţei de asigurare.
Asigurarea de rentă prin care, asigurătorul plăteşte o indemnizaţie periodică. În funcţie
de perioada de plată a acesteia, se disting:
- renta cu rată fixă, caz în care indemnizaţia de asigurare se plăteşte indiferent dacă
asiguratul mai trăieşte sau nu. Când începe plata acestei rate fixe dacă asiguratul mai trăieşte,
ea se plăteşte un anumit număr de ani, iar dacă acesta nu mai este în viaţă, atunci se plăteşte suma
asigurată beneficiarului.
- renta viageră, caz în care, pentru primirea indemnizaţiei de rentă viageră, asiguratul trebuie
să fie în viaţă. Asigurarea este deci încheiată pe „viaţa” asiguratului. O astfel de asigurare poate
fi încheiată şi în favoarea mai multor persoane, astfel, la moartea unuia dintre asiguraţi, renta
viageră se transferă asupra vieţii celuilalt.

4.3 Asigurări de persoane altele decât cele de viaţă

În cadrul acestor tipuri de asigurări principalele riscuri acoperite nu se referă la riscul de

deces, ci la acelea care creează suferinţe fizice sau de altă natură. Astfel, sunt incluse în această
categorie, următoarele:

 asigurarea medicală;
 asigurarea medicală pentru boli incurabile;
 asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale;
 asigurarea de accidente;
 asigurarea de călătorie.
Asigurarea medicală Asigurarea medicală sau asigurarea de sănătate este o formă de
asigurare destinată acoperirii totale sau parţiale a costurilor de spitalizare, dacă spitalizarea
depăşeşte un anumit număr de zile consecutive( de obicei 3 sau 5), a costurilor unui tratament
medical ca rezultat al unei boli sau vătămări corporale în perioada asigurată sau pur şi simplu
acoperirea pentru boală sau compensarea veniturilor pe perioada de boală. Riscul de deces nu este
asigurat.
Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaţi şi pentru femei.Ca şi în alte tipuri de
contracte de asigurare de sănătate se stabileşte o perioadă de aşteptare, numai după expirarea căreia
acoperirea devine efectivă, aceasta poate fi de 3-6 luni.

13
 Costurile acoperite pot fi:
- de spitalizare
- de convalescenţă
- de tratament la domiciliu după externare
- indemnizaţie pentru maternitate
- consultaţii la un medic generalist
- consultaţii, diagnostic şi/sau alte taxe la specialişti
- intervenţii chirurgicale
- servicii private de ambulanţă
- costuri de repatriere
- închirierea unui scaun cu rotile, etc.
Nivelul primelor de asigurare are în vedere şi categoriile ocupaţionale, datorită riscurilor
diferite.
Sumele asigurate plătite pot îmbrăca următoarele forme:
- sume fixe, forfetare reprezentând o indemnizaţie pe zi de spitalizare sau sumă fixă pentru
intervenţii chirurgicale
- compensarea cheltuielilor de spitalizare, sub forma unor indemnizaţii pentru servicii
de spitalizare private, tratament medical, chirurgical.
Asigurarea medicală pentru boli incurabile Este o formă de asigurare ce poate fi practicată
fie ca acoperire principală, fie ca o clauză adiţională, în scopul compensării cheltuielilor cu
tratamentul medical, sau a oferi o protecţie în cazul apariţiei unei boli incurabile.
Asiguratul va primi suma asigurată la momentul diagnosticării uneia dintre bolile incurabile
incluse pe listă. Astfel, în categoria bolilor incurabile sunt incluse: cancer, infarct miocardic, bypass
arterial coronarian, insuficienţă renală cu dializă, accident vascular cerebral, transplant de organe
vitale, invaliditate totală.
Prima de asigurare se stabileşte în funcţie de o serie de factori , respectiv:
- frecvenţa apariţiei bolilor respective, şi care diferă între bărbaţi şi femei (bărbaţii fiind mai
expuşi la atacuri de cord între 40-50 de ani, în timp ce femeile sunt mai expuse la cancer între 30-60
de ani);
- vârsta maximă de intrare şi de ieşire în şi din risc;
- dacă persoana este fumătoare sau nu;
- date statistice referitoare la cauzele deceselor; - sistemul internaţional de clasificare a bolilor
şi incidenţa acestora, conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii;
- criterii privind definirea bolilor acoperite.
Suma asigurată poate să fie:
- o sumă plătită la momentul diagnosticării bolii şi acestea pot fi egale diferenţiate pe tip de

14
diagnostic;
- o sumă plătită anticipat în momentul diagnosticării şi restul în momentul decesului.
Asigurarea medicală pentru intervenţii chirurgicale Această formă de asigurare poate să
apară ca un produs distinct sau ca o clauză adiţională la un produs existent, şi se încheie pentru
orice intervenţie chirurgicală efectuată de asigurat sau de copii acestuia, survenită în urma unei
boli sau a unui accident, în perioada de valabilitate a asigurării. Intervenţia chirurgicală este o
operaţie chirurgicală făcută de un medic pentru a evita o îmbolnăvire sau o agravare a stării
asiguratului şi realizată în concordanţă cu reglementările medicale profesionale.
Persoana asigurată poate fi orice persoană fizică care se încadrează în limitele de vârstă
stabilite de asigurător; în cele mai multe cazuri pot fi asiguraţi în baza aceleiaşi poliţe şi copii
asiguratului.
Evenimentul asigurat este orice operaţie chirurgicală efectuată de asigurat sau copii acestuia,
datorită unor boli sau a unui accident intervenite în perioada de asigurare.
Suma asigurată va fi plătită atunci când asiguratul suportă o intervenţie chirurgicală, aceasta
fiind fixă şi stabilindu-se în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale.
Asigurarea de accidente. Asigurarea de accidente este un tip de asigurare de persoane diferit
de cele de viaţă practicate. Ea poate fi impusă prin lege pentru anumite categorii de accidente,
prin politica de protejare a angajaţilor unei firme a cărei activitate presupune riscuri
semnificative( construcţii, industrie, minerit, etc) sau chiar prin condiţionarea acestor asigurări de
către sindicate.
Ele sunt diferite de asigurările de viaţă şi de aceea se încadrează în categoria asigurărilor de
persoane, altele decât cele de viaţă.
Deosebirile majore dintre cele două categorii sunt:
- asigurarea de accidente acoperă( ca risc principal) diverse riscuri de accidente şi nu riscul
de deces
- se încheie pe termene mai scurte( de obicei un an, dar şi pe perioade mai mici) nefiind
asigurare pe termen lung.
- sumele asigurate se plătesc asiguratului proporţional cu gradul de invaliditate ( conform
condiţiilor de asigurare) spre deosebire de asigurarea de viaţă la care sumele se plătesc
beneficiarului în caz de deces al persoanei asigurate
- asigurările de accident sunt mai simple, în timp ce asigurările de viaţă pot oferi
produse mai complexe care, alături de protecţia oferită în cazul producerii riscului
asigurat, combină şi elementul de economisire sau investire, de care asiguratul
beneficiază la expirarea contractului în caz de supravieţuire. De cele mai multe ori,
companiile din domeniile ale căror activităţi presupun riscuri oferă angajaţilor asigurarea
de accidente.

15
 Pentru a nu crea confuzii sau interpretări ulterioare, poliţa de asigurare de accidente conţine
diferiţi termeni. Unii dintre ei se regăsesc în reglementările legale în vigoare, sunt preluaţi de
acestea, fiind acceptaţi ca atare. Cei mai importanţi sunt:
- accidentul : - reprezintă un eveniment nedorit, datorat unei cauze exterioare violente, într-
o conjunctură nedorită, produs independent de voinţa asiguratului, care nu este nici
aşteptat şi care generează pagube, răniri, vătămare corporală sau decesul acestuia
- invaliditatea permanentă : - reprezintă un prejudiciu corporal permanent ca urmare a
unui accident care are drept consecinţă reducerea potenţialului fizic, psio-senzorial sau
intelectual, ivită în decurs ce cel mult un an de la data accidentului şi ca urmare a
acesteia, nesuspectibilă de ameliorări
- incapacitate temporară de muncă : - este considerată drept o prejudiciere corporală
temporară ca urmare a unui accident care a determinat aceleaşi efecte de mai sus şi care
îl împiedică pe asigurat să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu pe o perioadă de timp
limitată.
Asigurarea de accident poate fi încheiată ca asigurare individuală sau colectivă. Aceasta din urmă
se poate încheia nominal sau pentru toţi angajaţii pe profesii, pentru toţi angajaţii de profesie sau
pentru un număr mediu de angajaţi.
Obiectul asigurării : îl reprezintă obligaţia asigurătorului de a plăti sumele asigurate în
cazul producerii accidentului sau al decesului din accident al asiguratului şi/sau cheltuielile medicale
necesare. De obicei societăţile de asigurare prevăd şi anumite sume asigurate limită până la care
se pot încheia aceste poliţe.
Riscuri acoperite : - fiecare societate de asigurare îşi stabileşte anumite riscuri pe care le
acoperă. În general sunt acoperite: accidentele de circulaţie, accidentele din practicarea sporturilor,
funcţionarea maşinilor, aparatelor, uneltelor, instalaţii, degerări pe care asiguratul nu le-a putut
evita datorită accidentului, asfixiere, înec, explozii, prăbuşiri de teren, fulger, trăsnet, electrocutare,
lovire, înţepare, cădere, tăiere, arsuri, atac al unei alte persoane sau a unui animal, accidente produse
ca urmare a acţiunii armelor.
Riscuri excluse: - sunt în general cele ce se produc datorită unei stări sau comportări
anormale, ilegale sau înafara normelor de natură publică a asigurării care facilitează producerea lor,
cum ar fi : accidente produse în stare de ebrietate a asiguratului, intoxicaţii ca urmare a abuzului de
alcool, medicamente şi droguri, accidente produse ca urmare a acţiunilor de natură delictuală,
imprudenţe sau neglijenţe grave, urmări ale operaţiilor chirurgicale sau tratamente care nu au
legătură cu accidentul, urmări a bolilor profesionale, infecţioase sau psihice, accidente produse de
orice formă de război, revoluţie, explozie chimică, contaminare din orice cauză, poluare, sinucidere
sau tentativă de sinucidere, etc.
În funcţie de gravitatea efectelor accidentului, asiguratul primeşte o anumită sumă de bani,

16
conform unei scheme propuse de asigurător şi acceptată de asigurat, conform contractului de
asigurare. Plata sumei asigurate se face pe baza unor documente ( inclusiv medicale) şi a unor
investigaţii pe care asigurătorul are dreptul de a le efectua.
Asigurarea de călătorie Această asigurare, denumită asigurarea de accidente pentru călătorii
în străinătate este de fapt o combinație între asigurarea de accidente și asigurarea de sănătate pe o
perioadă determinată și acoperă accidentele sau îmbolnăvirile ce pot să apară în perioada
contractuală menţionată în poliţă pe parcursul unei călătorii determinate ( de obicei în străinătate).
Unele societăţi acoperă şi riscul de deces în această perioadă.
Îmbolnăvirea: - este definită ca o schimbare importantă a stării de sănătate fizică a
persoanei asigurate ceea ce este important în această situaţie este faptul că în contractul de asigurare
îmbolnăvirea este acoperită numai dacă nu este legată de o manifestare preexistentă a unei boli
cunoscute sau malformaţii pentru care s-au făcut tratamente prescrise de medic.
În cazul producerii unui accident sau a unei îmbolnăviri conform definiţiilor din contractul
de asigurare, asigurătorul printr-un împuternicit ( de obicei o societate care prestează servicii de
asistenţă în numele acesteia) va organiza şi va lua toate măsurile pentru acordarea ajutorului
necesar în situaţia concretă.
Pe toată durata călătoriei asigurătorul va plăti pentru asigurat anumite sume ce reprezintă
cheltuieli rezonabile şi normale pentru situaţia respectivă.
În situaţia în care asigurătorul nu este spitalizat şi va plăti direct sumele necesare
acoperirii acestor cheltuieli, se poate solicita asigurătorului rambursarea cheltuielilor medicale pe baza
unor documente solicitate de acesta din urmă.
Asiguratul va trebui să accepte şi exercitarea dreptului asigurătorului de a examina pe
cheltuiala sa pe asigurat în ţara în care s-a încheiat asigurarea la o clinică impusă de obicei de acesta.
Ca regulă nu se rambursează cheltuielile care au fost făcute fără respectarea condiţiilor
poliţei, care nu se încadrează în limitele geografice prevăzute sau care presupun anumite tratamente
sau intervenţii pentru boli avute anterior călătoriei.
Aici se încadrează: sarcina şi complicaţiile ei, afecţiuni sau boli psihice, SIDA, infectarea cu
HIV, chirurgie plastică, perioadele petrecute în centrele de recuperare, psihanaliză sau
dezintoxicare, tratamente oftalmologice, aparate auditive, tratamente stomatologice proteice,
vaccinări şi orice alte consultaţii medicale care nu au legătură cu unul din evenimentele asigurate.
Evenimentele excluse printre care: război de orice natură, consumul de droguri sau
medicamente ca urmare a unui tratament ce nu a fost prescris de un medic autorizat,
consumul de alcool, sinuciderea, tentativele de sinucidere şi consecinţele acesteia, participarea
persoanei asigurate la competiţii sportive de orice fel, la demonstraţii, rebeliuni, acte care contravin
legii.
Pentru asiguraţi se recomandă o atentă alegere a asigurării de sănătate ( călătorie), în funcţie de

17
de condiţiile concrete şi evident al primei de asigurare.

18
 5. Concluzie
Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla
tot ceea ce se întâmplă in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media
prezintă foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, si, din păcate nici Republica
Moldova nu face excepție.
Dar natura nu este singura care ne afectează si ne provoacă pagube. Accidente se întâmpla
la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate țin de natura umana.
Riscurile acestea vor exista întotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legătura cu sănătatea, cu
activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind mărfurile sau activele companiei. De
aceea este foarte bine sa încercam sa transferam riscurile asupra altcuiva.
Acestea sunt motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de
asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul
unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de
accidente, fie ele auto sau de alata natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar
putea duce la faliment s.a.
Un argument al utilității asigurărilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte mare
in Occident, unde exista o adevărata cultura. Marea majoritate a oamenilor au, in tarile vestice, tot
felul de asigurări, nu doar cea de răspundere civila auto, ci si de viața, de sănătate, de protejare a
bunurilor. De ce se întâmpla acest lucru?
Pentru ca in Occident simțul proprietății este foarte dezvoltat, si toți vor sa își pună
proprietățile la adăpost de diferite riscuri, dar si pentru ca occidentalii sunt foarte interesați de
viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurările sunt un instrument foarte bun pentru
crearea unui viitor lipsit de griji si sigur.

19
 BIBLIOGRAFIE

1. Hudema S., Asigurări şi reasigurări, Ed. Pro Universitaria, 2013

2. Negru T., Practica asigurărilor comerciale, Ed. Wolters Kluwer, 2011

3. Negru T., Asigurările şi reasigurările în economie, Ed. C.H, Beck, 2009

4. Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006

5. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru pagube

produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006

20