Nume____________

Prenume__________
An, grupă_________; Timp: 90 min.

Examen. Contracte speciale. 23.02.2023

I. Încercuiți doar răspunsul (răspunsurile) corect (corecte). 5p. = 0,33p. x 15 întrebări

1. A îi vinde lui B un teren descris ca teren arabil, aspect menționat inclusiv în cartea funciară a imobilului, contra
unui preț unitar. După semnarea contractului autentic notarial, B se deplasează la locul unde terenul este situat,
pentru a efectua lucrările de primăvară de însămânțare. În speță:
a) dacă B constată că terenul este, în realitate, o pădure, poate solicita rezoluțiunea contractului în temeiul
garanției contra evicțiunii, întrucât dreptul de proprietate transmis poartă asupra unei păduri, cu regim juridic
diferit față de terenurile arabile;
b) dacă B constată că terenul are o suprafață de 9.000 m2 în loc de 10.000 m2 poate solicita rezoluțiunea
contractului;
c) vânzarea este caducă dacă se dovedește că, în realitate, terenul aparținea lui C, tatăl lui A.

2. Locațiunea unui bun imobil:

a) trebuie încheiată în formă autentică dacă părțile doresc să o noteze în cartea funciară;
b) poate fi încheiată printr-o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract, dacă părțile au încheiat în
prealabil o promisiune de locațiune, prevăzând în aceasta toate elementele esențiale ale locațiunii, iar ulterior
o parte refuză să își execute obligația de a încheia locațiunea;
c) ca regulă, subînțelege interdicția sub-locațiunii.

3. În cazul unui contractul prin care A îl împuternicește pe B să vândă un bun contra prețului minim de 140.000
euro:
a) mandatul de a vinde cuprinde în mod implicit și mandatul de a primi plata prețului, conform dispoziției
„mandatul se întinde și asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod
expres”;
b) dacă B ar cumpăra el însuși bunul, contractul ar fi nul, mandatarul aflându-se într-un conflict de interese;
c) ca regulă, viciile de consimțământ se vor verifica în persoana mandatarului;

4. Contractul prin care un fermier plătește 2.000 lei pentru a i se asigura folosința unui tractor împreună cu un șofer
timp de 10 zile, fermierul putând să dea ordine șoferului:
a) este un contract de locațiune de bunuri;
b) va atrage garanția contra viciilor ascunse a celui care s-a angajat să asigure folosința tractorului, dacă o
defecțiune la sistemul de alimentare a tractorul îl face nefuncțional începând cu ziua a cincea;
c) poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, chiar în lipsa unei dispoziții contractuale în acest sens,
înainte de împlinirea termenului de 10 zile.

5. Este un contract de depozit:

a) contractul încheiat între un îngrijitor de cai și proprietarul unui mânz, prin care cel dintâi trebuie să asigure
pensiunea mânzului contra unei retribuții, întrucât îngrijitorul are obligația de pază a mânzului;
b) contractul prin care, în mod gratuit, proprietarul unei magazii o pune la dispoziția unui comerciant pentru
ca acesta să își păstreze acolo anumite mărfuri;
c) contractul încheiat între proprietarului unui velier (barcă) și o societate portuară, care prevede că „societatea
asigură paza materială a navei, iar pieirea bunului este acoperită printr-un contract de asigurare încheiat de
societatea portuară cu un asigurător”.

6. Suportă pieirea fortuită a bunului:

a) organizatorul unei ceremonii nupțiale, care îi promite unei invitate că va fi așteptată la ieșirea din biserică
de aceeași mașină care o adusese, cu privire la paltonul lăsat de invitată în mașină și care dispare;

1
 b) contractantul care, primind cu titlu gratuit un autoturism pentru a se deplasa la serviciu timp de o săptămână,
participă cu autoturismul la o competiție auto, unde un panou publicitar se prăbușește peste bun și îl distruge;
c) locatorul unui apartament, cu privire la bunurile locatarului care au fost furate din apartamentul închiriat,
urmare a pătrunderii prin efracție a unui hoț.

7. Reprezintă un contract de comodat:

a) contractul prin care o societate agricolă oferă gratuit o locuință unui elev al unui liceu agricol care efectuează
un stagiu neremunerat pe domeniul societății;
b) contractul prin care o societate producătoare de mașini pune gratuit la dispoziția unui pilot de curse un
automobil, în scopuri publicitare;
c) contractul prin care proprietarul unui apartament îl pune la dispoziția gratuită a concubinei sale pe durata a
20 ani, în așa fel încât, după decesul proprietarului, concubina să poată folosi în continuare apartamentul.

8. Ca regulă, riscul pieirii fortuite a bunului-obiect derivat al contractului:

a) în cazul vânzării, este preluat de cumpărător odată cu luarea bunului în stăpânire, iar în cazul în care acesta
refuză luarea în stăpânire, se transferă ca urmare a punerii sale în întârziere;
b) în cazul antreprizei, se transferă la beneficiar cu ocazia recepției, iar dacă acesta, fără motive temeinice,
refuză să verifice lucrarea ori nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, riscul se va
transferă deîndată, fără a fi necesară punerea în întârziere a beneficiarului;
c) este suportat după aceleași reguli ca riscul pieirii fortuite a bunului care nu este obiectul derivat al unui
contract aflat în curs de executare.

9. Comodatul diferă de locațiune prin aceea că:

a) deși ambele constituie un drept de creanță în legătură cu un bun, doar contractul de locațiune este cu
executare succesivă;
b) comodantul, spre deosebire de locator, nu are obligația de a menține bunul în stare de folosință;
c) doar executarea locațiunii presupune obligația locatorului de a preda bunul, comodantul neavând o astfel de
obligație contractuală.

10. Cunoașterea viciilor ascunse de cel care predă bunul:

a) nu condiționează garanția împotriva viciilor ascunse datorată de vânzător;
b) în materia comodatului, condiționează, alături de existența prejudiciului suferit de comodatar, sancționarea
comodantului pentru existența viciile ascunse;
c) în cazul locațiunii, este indispensabilă pentru atragerea garanției locatorului contra viciilor ascunse, dacă
acestea existau la momentul încheierii contractului.

11. Garanția împotriva evicțiunii:

a) nu poate izvorî dintr-un contract de comodat;
b) în cazul împrumutului de consumație este datorată, reciproc, de ambele părți;
c) ar putea fi, uneori, datorată și în temeiul contractului de antrepriză.

12. Contractul de vânzare cu plata prețului în rate și rezerva proprietății:

a) este un contract real, întrucât presupune predarea materială a bunului;
b) va atrage garanția vânzătorului împotriva evicțiunii dacă acesta, înainte de transferul proprietății către
cumpărător, vinde bunul unei alte persoane;
c) este un contract afectat de o condiție suspensivă.

13. Mandatul oneros:

a) chiar declarat de părți ca irevocabil, poate fi revocat de mandant fără a datora vreo remunerație mandatarului,
dacă revocarea este justificată de culpa acestuia din urmă;
b) nu devine, doar pentru că mandatarul e remunerat, un mandat în interes comun;
c) dă mandatarului posibilitatea renunțării la mandat, dar nu și a pretinderii vreunei remunerații.

2
14. Textul legal care precizează că, în cazul contractului de schimb: „Fiecare dintre părți este considerată vânzător,
în ceea ce privește bunul pe care îl înstrăinează, şi cumpărător, în ceea ce privește bunul pe care îl dobândește”:
a) confirmă faptul că schimbul este în fapt alcătuit din două vânzări încrucișate, cu compensarea totală sau
parțială a obligațiilor de plată a prețului;
b) îi conferă implicit dreptul coschimbașului care a primit un bun neconform să solicite în instanță prețul în
bani al bunului dat de el, cu titlu de executare în echivalent;
c) stabilește în realitate că contractul de schimb este un contract complex.

15. Având în vedere că: „Promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra
imobilului sau un alt drept în legătură cu acesta se poate nota în cartea funciară”:
a) cu atât mai mult, va fi susceptibilă de notare în cartea funciară și vânzarea bunului imobil al altuia;
b) rațiunea textului legal este aceea de a conferi un mod de asigurare a rangului preferat pentru promisiunea
notară, în concurs cu alte promisiuni sau cu vânzarea ulterioară a aceluiași imobil;
c) textul legal e susceptibil de aplicare și în cazul promisiunii contractului de antrepriză în care prețul e
reprezentat de un bun imobil.

II. Speța. 4p.

În cursul anului 2020, A află întâmplător că societatea B, care deține un service de restaurare a autovehiculelor de
epocă, ar fi cumpărat un autoturism marca MB, produs în anul 1938 și care a aparținut comandamentului
Wehrmacht-ului german în cel de-al doilea război mondial.
a) Având în vedere că este colecționar de automobile de epocă, A contactează societatea B și i se confirmă că
aceasta a achiziționat într-adevăr epava autoturismului respectiv. În aceste condiții, A semnează un înscris care
menționează că: „se împuternicește dl. C să se deplaseze în localitatea unde se găsește depozitat autoturismul, să
ia legătura în numele meu (A) cu proprietarul și să verifice starea autoturismului, să stabilească proveniența
acestuia, valoarea de piață și reparațiile care se impun pentru recondiționarea acestuia, contra onorariului zilnic
de 200 EUR plus cheltuieli de deplasare, care se vor achita după comunicarea informațiilor către beneficiar”.
Înscrisul îi este remis lui C, iar acesta se deplasează în localitatea respectivă, dar după două zile îl anunță pe A că
renunță la împuternicire, solicitând să îi fie achitate exclusiv cheltuielile de deplasare și onorariul pentru cele două
zile. A îi solicită să continue executarea contractului, dar C refuză, comunicându-i în scris că: (i) nu există contract,
ci o simplă procură sub semnătură privată; (ii) C, în calitate de reprezentant, poate să renunțe oricând la îndeplinirea
procurii; (iii) a efectuat deplasarea și operațiuni de identificare a provenienței autoturismului care s-au derulat pe
parcursul a 2 zile, deci i se datorează 400 EUR deoarece: „Dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate
pretinde remunerația pentru actele pe care le-a încheiat pe seama mandantului până la data renunțării.” (art.
2034, al. 2 C.civ.). Sunteți avocat și A vă solicită sfatul: dorește să știe dacă există sau nu contract, dacă C putea
să renunțe la îndeplinirea sarcinilor și dacă îi datorează acestuia sumele pretinse. Cum îl sfătuiți?
Evaluarea efectuată de D – cu care A contractase în urma renunțării lui C – stabilește valoarea epavei la 2000 EUR,
reținând existența unor deteriorări structurale, ca urmare a exploziei unei grenade în imediata vecinătate a
autovehiculului. Societatea B îi comunică lui A că e dispusă să vândă epava cu suma de 8000 EUR, dată fiind
semnificația istorică a acesteia: „proprietate a comandamentului Wehrmacht-ului german”. A confirmă că și
interesul său e dat de valoarea istorică, însă nu i-ar fi utilă o simplă epavă. După mai multe negocieri, A încheie cu
B contractul care stabilește că: „se vinde către A autovehiculul marca MB, produs în anul 1938, restaurat și în
stare de funcționare, contra prețului de 35.000 EUR. Durata contractului: 6 luni. Predarea autovehiculului se face
cel târziu la finalul contractului”.
b) Având în vedere că D l-a reprezentat pe A la negocierea și încheierea contractului cu B, precizați argumentat
dacă mandatul e valabil în măsura în care stabilește că: „lui D i se cuvine cu titlu de onorariu exclusiv suma
reprezentând 10% din prețul de revânzare, în măsura în care A se va hotărî să vândă autoturismul la un moment
viitor”.

c) Având în vedere că, la împlinirea termenului de 6 luni autoturismul a fost recondiționat doar în proporție de
22%, pornind de la calificarea contractului și a termenului de 6 luni, precizați motivat dacă: (i) ulterior acestui
termen, A ar mai putea pretinde ca B să finalizeze lucrările de recondiționare; (ii) A ar putea pretinde rezoluțiunea
contractului încheiat cu B și restituirea integrală a prețului.

3
d) B a executat integral lucrările de recondiționare și a predat la termen autoturismul. Ulterior, A îl revinde către
X, contra prețului de 87.000 EUR, iar prin contract se stabilește că: „prețul autovehiculului marca MB, care a
aparținut înaltului comandament al Wehrmacht-ului german, se achită după cum urmează: 78.300 către
vânzătorul A și, la solicitarea vânzătorului, 8.700 EUR către D”. La o reexpertizare a autovehiculului, întemeiată
pe date nou descoperite, efectuată la 2 ani de la revânzare, se constată că, deși produs în anul 1938, acesta nu a
aparținut Wehrmacht-ului german, ci unui civil, fiind grav avariat într-un accident de circulație în 1947, iar mai
apoi abandonat.

În aceste condiții, X solicită rezoluțiunea cu daune-interese a contractului de vânzare încheiat cu A. Reclamantul

solicită totodată obligarea în solidar a lui A, B și D la restituirea prețului de 87.000 EUR. A se apără, arătând că
rezoluțiunea e lipsită de temei, deoarece bunul e perfect funcțional. În subsidiar, A arata și că oricum acțiunea nu
ar fi admisibilă, deoarece a trecut mai mult de un an de la predarea bunului către X. În ce îl privește, B precizează
că nu are calitatea de vânzător nici în relația cu X, nici în relația cu A, prin urmare nu are față de reclamant obligația
pe care o invocă acesta. D se apără, precizând că nu a fost parte în contractul dintre A și X.

Precizați motivat cum va soluționa instanța cererea de rezoluțiune a contractului, respectiv cererea de acordare,
cu titlu de daune-interese, ca echivalent al lipsei de folosință a banilor, a dobânzilor legale asupra sumei de
87.000 EUR, calculate de la data achitării prețului de către X și până la restituirea efectivă, deoarece: „Atunci când
cel obligat la restituire a fost de rea-credință ori când cauza restituirii îi este imputabilă, el este ținut, după
compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le
dobândească și să îl indemnizeze pe creditor pentru folosința pe care bunul i-a putut-o procura.” (art. 1645, al. 2
C.civ.).

4
 BAREM

Contracte speciale. 23.02.2023

I. (5p.)

1. – 8. a), b)

2. b) 9. a), b), c)

3. c) 10. a), b)

4. a), b) 11. a), b), c)

5. a), c) 12. b)

6. b) 13. a), b)

7. c) 14. –

15. b), c)

II. (4p.)

a) (1p.)

Existența contractului: da, între A și C s-a încheiat un contract: înscrisul comunicat de A valorează ofertă fermă
de contract, care a fost acceptată tacit de C, prin începerea punerii în executare a contractului;

- susținerea lui C în sensul că nu există contract, ci un simplu act unilateral (procură) este eronată: acceptul din
partea lui C nu trebuia exprimat în formă scrisă (principiul consensualismului); (0,25p.)

Posibilitatea lui C de a renunța la îndeplinirea sarcinilor: nu, C nu avea posibilitatea de a renunța la executarea
contractului.

- susținerea lui C în sensul că ar avea calitatea de reprezentant este eronată: în speță nu s-a încheiat un contract de
mandat, ci un contract de antrepriză de servicii; prin oferta comunicată în scris de A nu s-a preconizat puterea de
reprezentare la încheierea de acte juridice, care i-ar reveni lui C, ci s-au menționat mai multe obligații remunerate
de a face, în sarcina lui C. Prin acceptarea tacită s-a încheiat un contract de antrepriză de servicii, care nu e
susceptibil de denunțare unilaterală din partea antreprenorului C. (0,5p.)

Caracterul întemeiat sau nu al pretențiilor lui C: sumele de bani pretinse de C nu i se datorează acestuia.

- contrar susținerilor lui C, contractul de antrepriză de servicii este în continuare în vigoare și acesta specifică
faptul că obligația de remunerare a antreprenorului devine scadentă: „după comunicarea informațiilor către
beneficiar”. În aceste condiții, obligația de plată a lui A nu a devenit scadentă, pentru că scadența acesteia este
condiționată de executarea prealabilă și integrală a obligațiilor antreprenorului. (0,25p.)

Discuție: în lipsa prevederii legate de ordinea de executare (și scadență condiționată), A ar fi putut refuza plata
invocând excepția de neexecutare. Dacă A ar solicita rezoluțiunea contractului – e vorba despre un contract cu
executare uno ictu – nu ar intra în discuție rezoluțiunea parțială deoarece: C nu a furnizat nici măcar informațiile
legate de proveniența autoturismului; nu reiese din contract că executarea parțială prezenta utilitate pentru A. În
caz de rezoluțiune din culpa antreprenorului acesta nu poate pretinde plăți de la beneficiar nici cu titlu de
echivalent al costurilor efectuate pentru sau în legătură cu executarea contractului.

b) (0,5p.)

valabilitatea contractului de mandat care stabilește că: „lui D i se cuvine cu titlu de onorariu exclusiv suma
reprezentând 10% din prețul de revânzare, în măsura în care A se va hotărî să vândă autoturismul la un moment
viitor”.

5
Contractul de mandat – care poate avea atât caracter oneros, cât și dezinteresat – este valabil și în situația în care
remunerația mandatarului depinde de un eveniment incert. În speță este vorba despre un mandat oneros, însă
nicidecum un contract aleatoriu (în cazul revânzării, ambele părți vor fi în câștig). Într-un contract oneros comutativ
oricare din părți poate asuma în mod valabil riscuri care afectează existența/ întinderea prestației care îi este
datorată.

c) (1p.)

(i) Mai poate A pretinde ca B să finalizeze lucrările de recondiționare, după împlinirea termenului contractual de
6 luni? (0,25p.)

Da, deoarece este vorba despre un termen suspensiv, care amână scadența obligației, nu despre un termen extinctiv.
Împlinirea termenului nu determină „încetarea” contractului.

(ii) Ar putea A pretinde rezoluțiunea contractului încheiat cu B și restituirea integrală a prețului? (0,75p.)

Da, deoarece transferul de proprietate asupra epavei nu a prezentat pentru A interes în mod distinct/ independent
de recondiționarea acesteia, fapt confirmat deja la momentul negocierii contractului, când A precizează că:
„interesul său dată fiind valoarea istorică” precizând însă că „nu i-ar fi utilă o simplă epavă”.

În aceste condiții, dincolo de calificarea dată de părți, s-a încheiat un contract complex nenumit – care are drept
prestație esențială transferul de proprietate și recondiționarea bunului: finalitatea urmărită de A e asigurată doar
prin cumulul celor două prestații, fapt pentru care e exclusă calificarea ca vânzare sau ca antrepriză de lucrări. De
asemenea, e exclusă calificarea distributivă – vânzare și antrepriză – deoarece pentru A prezintă interes doar
rezultatul cumulului celor două prestații.

În aceste condiții, e exclusă o simplă rezoluțiune parțială și se va impune restituirea integrală a prețului contractual.

d) (1,5p.)

cererea de rezoluțiune a contractului dintre A și X: instanța va admite cererea de rezoluțiune, pe temeiul garanției
de conformitate a bunului. Prin contract s-a stabilit că se vinde, respectiv se cumpără un autovehicul „care a
aparținut înaltului comandament al Wehrmacht-ului german”, pentru ca ulterior să se stabilească lipsa acestei
caracteristici în cazul bunului vândut. Poate fi identificată gravitatea necesară pentru a justifica desființarea
contractului, prin aceea că prețul contractual de revânzare (87.000 EUR) era considerabil mai ridicat față de prețul
achitat de A, tocmai în considerarea provenienței autovehiculului, care a fost determinantă pentru cumpărător.
Având în vedere caracterul obiectiv al garanției, rezoluțiunea va opera, în mod excepțional, fără a fi cerută condiția
culpei vânzătorului A. (0,5p.)

cererea de restituire a prețului: - instanța admite cererea de obligare a vânzătorului A la restituirea integrală a
prețului de vânzare, ca urmare a rezoluțiunii contractului;

- instanța stabilește că între A, B și D nu există solidaritate pasivă: cei trei nu sunt ținuți la executarea unei prestații
identice; nu există un izvor comun al pretinselor obligații ale celor trei;

- instanța admite obligarea lui B la restituire către X în limita sumei de 35.000 EUR. În condițiile art. 1673, al. 2
C.civ., X a dobândit de la A, alături de bunul cumpărat, toate drepturile și acțiunile accesorii, iar în condițiile art.
1651 C.civ., coroborat cu art. 1714 C.civ., B îl garanta pe A pentru calitățile convenite. Obligația lui B se întinde
la 35.000 EUR, chiar dacă suma nu a fost achitată exclusiv ca echivalent al transferului de proprietate, deoarece
părțile (A și B) nu au defalcat prețul, în funcție de cele două prestații esențiale: transfer de proprietate și
recondiționare a bunului.

- instanța respingere cererea îndreptată împotriva lui D: acesta nu poate fi ținut la restituire către X nici măcar în
limita sumei achitate către el (8700 EUR): plata s-a făcut cu titlu de executare a obligației pe care A o avea față de
D, din contractul de mandat, iar față de D nu pot fi opuse apărări legate de rezoluțiunea unui contract (de vânzare)
față de care e terț; singurul în măsură să ceară restituirea de la D ar fi A. (0,75p.)

cererea de acordare a daunelor-interese: instanța admite cererea lui X și îl obligă pe A ca, alături de preț, să achite
către X suma reprezentată de dobânzile moratorii, pentru intervalul dintre momentul achitării prețului către A și
cel al restituirii acestuia către cumpărător. Chiar dacă nu se poate reține culpa lui A – sub forma intenției sau a
neglijenței – la încheierea sau în executarea contractului, garanția de conformitate are caracter obiectiv, prin urmare

6
cauza de rezoluțiune (și de restituire a prețului) îi este imputabilă lui A, care suportă riscul neconformității bunului
vândut. (0,25p.)