Societate comercială. Administratori. Drept de reprezentare. Limite şi efecte.

Cuprins pe materii : Drept comercial. Funcţionarea societăţilor comerciale.

Index alfabetic : societate comercială
- administrator
- contract vânzare cumpărare
Legea nr.31/1990, art.55, art.75, art.197 alin.3
La societăţile cu răspundere limitată clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor
statutare ale societăţii care limitează puterile conferite de lege organelor societăţii, sunt
inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând
puterile conferite de lege.
Numai în raporturile dintre administratori şi societate, restricţiile impuse prin hotărârea
adunării generale cu privire la dreptul de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot
produce consecinţe juridice, în măsura în care operaţiunea încheiată de administrator cu
nesocotirea acestor restricţii, a produs pagube societăţii.
I.C.C.J., Sectia comerciala, Decizia nr. 2656 din 30 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr.1421/C din 30 iunie 2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi
de contencios administrativ a admis acţiunea introductivă formulată de reclamantul N.D. în
contradictoriu cu pârâtele SC Z. SRL Braşov şi SC W. SRL Braşov şi a constatat nul absolut
contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte privind imobilul situat în Comuna
C., Jud. Braşov compus din teren 24.132,60 mp şi construcţii; a dispus radierea din CF a
dreptului de proprietate al pârâtei SC W. SRL asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare constatat nul; a obligat pârâta SC Z. SRL să încheie cu reclamantul contract
autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din Comun C., potrivit antecontractului de
vânzare-cumpărare nr.4/2007 încheiat între reclamant şi SC Z. SRL, în caz contrar hotărârea
ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare apt pentru întabularea dreptului de proprietate
al reclamantului asupra imobilului.
La data de 15 martie 2007 s-a încheiat între pârâta SC Z. SRL, prin administrator D.S., în
calitate de promitent vânzător, şi reclamantul N.D., în calitate de promitent cumpărător,
antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul proprietatea Societăţii situat în
comuna C., compus din teren în suprafaţă de 24.132,60 mp şi construcţii, preţul vânzării fiind
convenit la suma de 1.200.000 lei, ce urma să fie achitat la data încheierii actului autentic de
vânzare-cumpărare.
Potrivit antecontractului, promitentul vânzător se obligă să nu înstrăineze imobilul unei
alte persoane până la data limită convenită pentru încheierea actului autentic - 30 noiembrie 2007
- şi totodată să menţioneze la O.R.C. hotărârea adoptată de adunarea generală a asociaţilor
societăţii din 14 ianuarie 2007 prin care s-a aprobat vânzarea imobilului şi a fost împuternicit
D.S. (asociat şi administrator) să negocieze să se încheie contractul de vânzare-cumpărare a
bunului, în bloc sau pe bucăţi, la un preţ care să nu fie mai mare decât valoarea contabilă a
acestuia.
Tribunalul a reţinut că la data de 8 octombrie 2007 pârâta SC Z. SRL a vândut imobilul din
Comuna C. pârâtei SC W. SRL la preţul de 1.065.000 lei, societatea vânzătoare fiind
reprezentată de cel de-al doilea asociat şi administrator B.I.F., deşi nu exista o hotărâre a
adunării generale care să îl împuternicească în acest sens.
Tribunalul a apreciat că vânzarea-cumpărarea imobilului către pârâta SC W. SRL este
lovită de nulitate absolută, fiind făcută în frauda intereselor reclamantului, în condiţiile în care
hotărârea AGA din 14 ianuarie 2007 fusese publicată în Monitorul Oficial, iar un minim de
diligenţă impunea ca pârâta cumpărătoare să cunoască acest fapt, inclusiv împrejurarea că
asociatul D.S. fusese împuternicit de societatea vânzătoare să o reprezinte în formalităţile de
vânzare.(...)
Această sentinţă a fost apelată de pârâta SC W. SRL pentru motive de nelegalitate şi
netemeinicie vizând regimul juridic al sancţiunii nulităţii invocate de reclamant precum şi
neîndeplinirea cerinţelor unei acţiuni în prestaţie tabulară.
Prin decizia nr.11/Ap din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială, a
admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul respingerii acţiunii introductive de
instanţă formulată de reclamant.
Instanţa de apel a constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de
reclamant cu pârâta SC Z. SRL, ambele părţi şi-au asumat o obligaţie de a face, respectiv de a
vinde şi de a cumpăra bunul imobil, transferul dreptului de proprietate urmând să se producă la
data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi ca atare frauda la lege consecinţă a vânzării
bunului altuia nu operează în cauză.
 Referitor la lipsa consimţământului la vânzare, urmare încălcării hotărârii din 14 ianuarie
2007 prin care societatea SC Z. SRL l-a mandatat pe administratorul D.S. să negocieze
vânzarea şi să încheie contractul de vânzare-cumpărare, instanţa de apel a reţinut că încheierea
actului de către celălalt administrator şi asociat nu constituie o cauză de nulitate absolută,
deoarece consimţământul exprimat de acesta a fost pe deplin valabil, în conformitate cu art.55 şi
71 din L.S.C., potrivit cărora terţilor nu le pot fi impuse limitările hotărâte de societate în privinţa
puterilor conferite de lege reprezentanţilor societăţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul N.D. şi pârâta SC Z. SRL.
Recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul pe art.304 pct.9 C. proc. civ..
Recurentul a susţinut faptul că potrivit art.71, administratorii care au dreptul de a
reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat expres,
ipoteză care nu este confirmată în cauză, în condiţiile în care prin hotărârea AGA din 14 ianuarie
2007 s-a decis de AGA ca societatea să fie reprezentată în vânzarea bunului de administratorul
D.S..
Potrivit recurentului, nesocotirea acestei hotărâri de către celălalt asociat şi administrator
constituie o fraudă împotriva societăţii şi echivalează cu o lipsă a consimţământului la încheierea
actului de vânzare-cumpărare cu terţul dobânditor. (...)
Cu privire la recursul declarat de recurentul-reclamant: (…)
În raport de circumstanţele concrete ale cauzei, dispoziţiile art.55 din L.S.C. şi cele
cuprinse în Titlul III din lege referitoare la obligaţiile administratorilor (art.70-75) sunt pertinente în
dezlegarea pricinii, soluţia adoptată de instanţa de apel fiind corectă, cu nuanţările ce urmează.
(…)
Potrivit art.70 din LSC, administratorii pot îndeplini toate operaţiunile de gestiune
necesare desfăşurării activităţii, în această categorie fiind incluse acte care privesc administrarea
internă a societăţii, cât şi acte juridice încheiate cu terţii.
Conferirea puterilor administratorilor, înţelegând prin această putere dreptul de a
reprezenta societatea în raporturile cu terţii sau limitarea puterilor numai la actele de gestiune
internă, aparţine asociaţilor şi se materializează în actul constitutiv sau în hotărârea adunării
generale.
Mai trebuie precizat că, potrivit art.72 din acelaşi titlu, raporturile dintre administratori şi
societate sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi cele speciale prevăzute în
cuprinsul legii, deoarece legea este cea care permite adunării generale să stabilească întinderea
puterilor acordate şi limitele de exercitare în concret în raport cu un anumit tip de societate
determinată.
Cu alte cuvinte, raporturile de mandat care guvernează relaţia dintre administratori şi
societate, diferă de regulile mandatului de drept comun, legea societăţilor comerciale impunând o
reglementare mai amănunţită a acestui tip de mandat prin norme de ordine publică, în scopul
securităţii raporturilor juridice de natură comercială şi, nu în ultimul rând, al protecţiei terţilor.
În acest sens, sunt şi dispoziţiile din art.55 din LSC potrivit cărora la societăţile cu
răspundere limitată clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţii care
limitează puterile conferite de lege organelor societăţii, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost
publicate, prin urmare sunt lipsite de eficacitate, prevalând puterile conferite de lege.
Or, Societatea Z. este o societate cu răspundere limitată, cei doi asociaţi şi administratori
având drepturi egale de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii potrivit legii, respectiv
art.75 din LSC, dispoziţie cu caracter derogator, care se aplică şi societăţilor cu răspundere
limitată, astfel cum prevede în mod expres în art.197 alin.3.
Aşa fiind, hotărârea AGA din data de 14 ianuarie 2007, prin care a fost împuternicit cu
vânzarea imobilului numai unul dintre administratori, respectiv D.S., semnifică o limitare a
puterilor de reprezentare conferite de lege celuilalt administrator B.I.F., inopozabilă terţilor în baza
textului de lege susmenţionat şi prin urmare, actul de vânzare-cumpărare încheiat de societatea
cumpărătoare cu administratorul societăţii vânzătoare, investit cu dreptul de a reprezenta
societatea, în puterea legii, este pe deplin valabil sub aspectul consimţământului vânzătorului
care emană de la reprezentantul său legal.
Mai trebuie subliniat, că numai în raporturile dintre administratori şi societate (SC Z.
SRL), restricţiile impuse prin hotărârea adunării generale din 14 ianuarie 2007 cu privire la dreptul
de reprezentare al celui de-al doilea administrator, pot produce consecinţe juridice în măsura în
care operaţiunea încheiată de administrator cu nesocotirea acestor restricţii a produs pagube
societăţii.
Pentru considerentele de mai sus înfăţişate, recursul declarat de recurentul reclamant
N.D. a fost respins ca nefondat.