UNIUNEA NAIONAL A BAROURILOR DIN ROMNIA Institutul Naional Pentru Pregtirea i Perfecionarea Avocailor Examenul de absolvire Anul de pregtire:

2011/2012 Sesiunea februarie-martie 2012 DREPTUL SOCIETATILOR COMERCIALE 1. Comentai legalitatea i temeinicia fiecrui motiv de apel formulat de ctre societatea apelant. a) Parata S.C. T.C. S.A. a invocat necompetenta functional a Sectiei a V-a Civile a Tribunalului Bucuresti; In cazul in care privim necompetenta functionala invocata de parata S.C. T.C. S.A. ca o forma a competentei materiale, trebuie sa avem in vedere dispozitiile art. 159 Cod Procedura Civila, conform carora necompetenta materiala poate fi ridicata la prima zi de nfatisare, dar nu mai tarziu de inceperea dezbaterilor asupra fondului. Fata de aceste prevederi legale, necompetenta functionala a sectiei a V-a Civile a Tribunalului Bucuresti, urmeaza sa fie respinsa de catre instanta de judecata ca fiind tardiv formulata, avand in vedere faptul ca invocarea acestei exceptii direct in fata instantei de control judiciar duce la depasirea teremenului instituit de leguitor sub sanctiunea decaderii. In ceea ce priveste caracterul comercial sau civil al litigiului, legea nu face distinctie intre competenta functionala a sectiei civile fata de cea comerciala. Mai mult, in litereatura de specialitate, competenta este definita ca fiind acea aptitudine recunoscuta de lege unei instane judecatoresti sau unui alt organ cu activitate jurisdicionala de a soluiona o anumita pricina. Prin urmare, atunci cand vorbim de competenta, ne referim la instanta de 1

judecata si nu la sectiile acesteia; competent se analizeaza prin raportare la instanta si nu la judector sau completul de judecata. Legiuitorul reglementand necompetena face vorbire de competenta generala, internaionala, materiala, teritoriala, care la rndul ei poate fi exclusiv sau de ordine privat. In consecinta, leguitorul nu a reglementat necompetenta functionala a unei sectii ca fiind o forma distincta de necompetenta, prin raportare la alte sectii ale aceleasi instante. Atata timp cat nu exista vreo prevedere legala prin care sa se sanctioneze nesolutionarea litigiului de catre o anumita sectie, nu putem vorbi de o hotarare data cu incalcarea legii pentru ca nu a fost respectata repartizarea litigiilor pe sectii. Pe de alta parte, exceptia necompetentei functionale a fost invocata de catre parata in considerarea caracterului comercial la litigiului prezentat in speta. Speta se refera la o persoana fizica, care, in calitate de asociat si administrator, solicita anularea pentru nerespectarea dispozitiilor din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (in continuare Legea 31/1990) a unor contracte de vanzare cumparare incheiate intre doua societati comerciale, avand ca obiect un imobil. In consecinta, actiunea in constatarea nulitatii absolute a acestui contract de vanzare cumparare apare ca un mijloc nespecific de protejare a dreptului de proprietate, iar regimul juridic al dreptului de proprietate este reglementat prin dispozitiile Codului Civil. Mai mult, s-a sustinut faptul ca prevederile art. 3 din Codul comercial, facand referire la notiunea generica de bunuri, are in vedere doar bunurile mobile, nu si cele immobile, a caror vanzare este reglementata in material dreptului civil. Insa, se poate sustine si natura comerciala a litigiului, avand in vedere faptul ca temeiul anularii celor doua contracte se regaseste in dispozitiile Legii 31/1990, contracte ce au fost incheiate intre doua societati comerciale. In acest sens, s-a pronuntat prin decizia nr. 23 din data de 23 ianuarie 2010, I.C.C.J., sectia comerciala, afirmand ca enumerarile prezentate in art. 3 Cod commercial sunt exemplificative si, prin urmare, pot fi fapte de comert si alte operatiuni sau acte juridice, in masura in care acestea au caracteristicile faptelor de comert reglementate de lege. Asadar, instanta suprema considera ca leguitorul a utilizat notiunea de fapte de comert in sens larg, prin fapte de comert intelegandu-se toate acele 2

imprejurari de producerea carora legea leaga efecte juridice in material comerciala. Prin urmare, si contractual de vanzare cumparare a unui imobil, in care cel putin o parte este comerciant, poate fi considerat ca avand o natura comerciala, apt sa atraga competenta instantelor comerciale pentru solutionarea litigiilor ce deriva din acesta. Fata de cele mentionate, in situatia in care instanta de control judiciar considera litigiul ca fiind unul civil, va respinge exceptia necompetentei functionale ca fiind neintemeiat. In cazul in care, litigiul este considerat a fi de natura comerciala, acest motiv de aple va fi considerat de instant ca fiind neintemeiat intrucat necompetenta poate privi doar o instanta, iar in speta, litigiul a fost solutionat de instanta competenta din punct de vedere material, si anume tribunalul. Faptul ca litigiul a fost solutionat de sectia civila, nu atrage anularea hotararii judecatoresti, motivele de nulitate fiind enumerate limitativ in cadrul dispozitiilor art. 297 Cod Procedura Civila, respective nelegala citare, neevocarea fondului si necompetenta instantei.

b) Parata S.C. T.C. S.A. a reiterat lipsa calitatii procesuale active a reclamantului intemeiata pe considerentul ca nu este parte n contractul de vanzare - cumparare. Din datele spetei rezulta ca reclamantul V.Gh este asociat, detinand 10% din capitalul social al societatii vanzatoare SC AEC SRL Bucureti, si are si calitatea de administrator in cadrul aceleasi societati. Cealalt parata, societate comerciala TC SA Bucureti are calitatea de cumparator in contractele de vanzare - cumparare a caror nulitate se solicita a fi constatata. In speta, reclamantul solicita constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare, intrucat nu a existat o hotarare AGA privind incheierea acestor contracte, fapt ce duce la lipsa consimtamantului societatii vanzatoare. Este adevarat ca sanctiunea specifica lipsei de consimtatamant este nulitatea absoluta. In aceasta situatia, persoanele ce pot invoca cauza de nulitate absoluta nu sunt limitate numai la partile contractului a carui 3

nulitate se solicita, putand fi invocata si de instanta din oficiu, de procuror sau de orice alta persoana care justifica un interes propriu. Pe de alta parte, daca consideram ca ne aflam in fata unei cauze care atrage exprimarea nevalabila a consimtamantului, sanctiunea specifica in acest caz este nulitatea relativa. Cauzele de nulitate pot fi invocate doar de persoana al carui interes a fost nesocoti la incheierea actului juridic. Astfel, de regula, persoana interesata sa invoce nulitatea relativa este una din partile actului juridic.

Reclamantul considea ca societatea vanzatoare nu a exprimat un consimtamant valabil intrucat ar fi fost necesara adoptarea unei hotarari AGA pentru incheierea contractelor de vanzare cumparare conform prevederilor art. 15322 din Legea 31/1990 (fostul art. 143) , si anume Consiliul de administratie, respectiv directoratul, va putea sa incheie acte juridice in numele si in contul societatii, prin care sa dobandeasca bunuri pentru aceasta sau sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe ori sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale a actionarilor, data in conditiile art. 1151. Dupa cum se poate observa articolul sus-mentionat este incident in materia societatilor pe actiuni. Avand in vedere fatul ca legiutorul a prevazut in mod expres textele legale incidente atat in materia socitatilor pe actiuni, cat si in cazul socitatilor cu raspundere limitata, prevederile art. 15322 nu pot fi extinse si in cazul unei societati cu raspundere limitata, aplicarea regulilor specific societatilor de capital la societatile de persoane este de strict interpretare i ea este posibil doar acolo unde legiuitorul a stipulat n mod expres acest lucru2. Mai mult, conform dispozitiilor art. 55 din Legea 31/1990, in raporturile cu tertii societatea cu raspundere limitata este reprezentata prin administrator
1

Fostul art 143 avea urmatorul continut: Administratorii vor putea sa incheie acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii, a caror valoare depaseste jumatate din valoarea contabila a activelor societatii la data incheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunarii generale extraordinare a actionarilor, data in conditiile prevazute la art. 115.
2

I.C.C.J., sectia comerciala, decizia nr. 3471/2008.

si actele efectuate de administrator obilga societatea, fiind considerate ca exprima vointa juridica a societatii. Prin urmare, in situatia in care reclamantul justifica un interes, acesta are si calitate procesuala activa, avand in vedere faptul ca sanctiunea pentru lipsa totala a consimtamantului este nulitatea absoluta. Pe de alta parte, adoptare unei hotarari AGA nefiind necesara pentru aprobarea vanzarii, astfel cum rezulta din interpretarea prevederilor art. 55 din Legea 31/1990, reclamantul neavand interes, nu are calitate procesual activa pentru a invoca nulitatea absoluta a contractelor de vanzare cumparare.

c)

Pe fond, parata S.C. T.C. S.A. solicita respingerea actiunii deoarece pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare nu era necesara hotararea Adunarii Generale a Asociatilor;

Dupa cum am aratat la punctele anterioare, din interpretarea art. 15322 din Legea 31/1990 coroborat cu art. 194 si art. 197 din aceeasi lege, nu este necesara adopatarea unei hotarari a adunarii generala a asociatilor unei societati cu raspundere limitata pentru aprobarea instrainarii unor active ale societatii, voinat juridica a societatii fiind exprimata prin organele de conducere, in speta prin administrator. d) Reclamantul deine doar 10% din capitalul societatii si votul sau oricum nu conta pentru adoptarea unei hotarari privind instrainarea imobilelor. Reclamantul da o interpretare subiectiva textelor legale, intrucat, daca adopatarea unei hotarari AGA ar fi fost impusa de catre leguitorul, nerespectarea unei astfel de prevederi legale ar fi avut drept rezultat nefomarea viontei juridice a societati, cu consecinta anularii contractelor de vanzare cumparare.

Mai mult, in cazul societatilor cu raspundere limitat leguitorul impune pentru adoptarea valabila a unei hotarari AGA intrunirea nu numai a unei majoritati absolute a partilor sociale, ci si a unei majoritati absolute a asociatilor. In consecinta, ar fi contat si votul unui asociat ce detine doar 10% din captialul social, daca in lipsa acestui nu s-ar fi intrunit minimul de cvorum si majoritate cerut de lege. Insa, in speta legiuitorul nu impune adoptarea unei hotarari AGA, in consecinta apararea formulata de parata apare ca fiind neavenita.

2. Menionai condiiile ncheierii actelor juridice de dispoziie de ctre administratorii societii cu rspundere limitat. Din analiza prevederilor legale incidente in materia societatilor cu raspundere limitata, rezulta regula conform careia administratorul acestei forme de societate poate incheia acte de dispozitie fara aprobarea prealabila a adunarii generale a asociatilor. Mai mult, potrivit dispozitiilor alin. (4) al art. 197 din Legea 31/1990 Dispozitiile privitoare la administrarea societatilor pe actiuni nu sunt aplicabile societatilor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligatiei de auditare. In consecinta, prevederile art. 153 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile si administratorului unei societati cu raspundere limitata, art. 197 facand trimitere expresa la acele dispozitii legale incidente in materia societatilor pe actiuni care se aplica si unei societati cu raspundere limitata. Astfel, conform prevederilor art. 75 din Legea 31/1990, in lipsa unei stipulati contrare in actul constitutiv dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, iar in cazul in care sunt desemnati mai multi administrator, deciziile se vor lua in unanimitate, asociatii care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social decid numai in caz de divergenta intre administratori [art. 76 din Legea 31/1990]. Cu toate acestea, asociatii pot prevedea limita puterile administratorului cu privire la incheierea de acte de dispozitie, insa astfel de limitari isi vor produce efectele fata de terti in conditiile prevazute de art. 55 din Legea 31/1990 6

3. Identificai i motivai soluia corect n apel. Avand in vedere cele prezentate la punctul 1, instanta de control judiciar va admite apelul, schimband sentinta civila nr.125/21.02.2001, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesual activa intrucat: sectia civila a Tribunalului Bucuresti este instanta competenta sa judece prezenta cauza, avand in vedere faptul ca necompetenta se analizeaza numai prin raportare la un organ juridictional sau la nivelul unei instante judecatoresti. Mai mult, leguitorul nu a reglementat nicio sanctiune pentru situatia in care un litigiu ar fi solutionat de o alta sectie decat cea specializata in materia respectiva; in speta nu sunt incidente prevederile art. 153 din Legea nr. 31/1990, intrucat societatea vanzatoare este organizata sub forma unei societati cu raspundere limitat, iar art. 197 alin. 3 din Legea 31/1990 nu face vreo trimitere la dispozitiile incidente in materia societatilor comerciale cu privire la puterile conferite administratorilor. Prin urmare, in cazul unei societati cu raspundere limitata, administratorul poate incheia orice act de dispozitie cu privire la imobile fara a fi necesara adoptarea unei hotarari AGA in acest sens, cu exceptia cazului in care in actul constitutiv se prevede altfel. In consecinta, intimatul - reclamant, in calitate de asociat al societati vanzatoare, este tinut sa respecte contractele de vanzare - cumparare incheiate de aceasta, nefind necesara adoptarea prealabila a unei hotarari a adunarii generale. Asadar, contractele de vanzare cumparare s-au incheiat cu respectarea dispozitiilor Legii 31/1990, neexistand din acest punct de vedere o cauza de nulitate absoluta care sa-i confere calitate procesual activa intimatului reclamat, chiar daca s-ar aprecia ca exista interesul de a formula o astfel de actiune. in cazul in care instanta considera ca intimatul reclamant a facut dovada existentei interesului pentru a invoca nulitatea absoluta a contractelor, avand in consecinta calitate procesual activa, instanta va admite apelul si va respinge cererea de chemare in judecata ca fiind neintemeiata pentru motivele aratate mai sus. 7