UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

PROGRAMUL DE STUDIU: MAAF
ANUL I

Proiect
Management comparat

Coordonator: lect. dr. Zoltan Raluca

Student: Palaghianu Ramona

2019
 Cuprins
Capitolul 1. Prezentarea principalelor asemănări şi diferenţe dintre România – ţară colectivistă și
Grecia
Capitolul 2. Prezentarea principalelor asemănări şi diferenţe dintre România – ţară cu distanţă mare
faţă de putere/distribuire redusă a puterii și Italia
Bibliografie

2
 Capitolul 1. Prezentarea principalelor asemănări şi diferenţe dintre România – ţară
colectivistă și Grecia

Conform studiilor lui Geert Hofstede, România înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale (www.geert-hofstede.com):  Indicele Distanţei faţă de Putere – 90 
Individualism – 30  Masculinitate – 42  Indicele de Evitare a Incertitudinii – 90 Interpretând
valorile pe care România le înregistrează1 , putem concluziona că România se încadrează în
categoria ţărilor cu un indice ridicat al distanţei faţă de putere, având o cultură predominant
colectivistă şi moderat feminină, dar caracterizându-se şi printr-un grad înalt de evitare a
incertitudinii.

Distanţa mare faţă de putere se manifestă prin concentrarea informaţiilor relevante, mai
ales de natură economică, a bogăţiei materiale şi a puterii politice, economice sau sociale doar în
mâna celor care formează clasa bogată, de altfel extrem de redusă în România din punct de vedere
numeric, dar extrem de solidă din punct de vedere material; prin dependenţa exagerată a copiilor
de părinţi, a salariaţilor de proprietari sau manageri; prin corelarea exagerată a modului de
rezolvare a problemelor cu dimensiunea şi puterea grupului care este obligat să le soluţioneze .

În realitate, însă, în România se poate constată o tendinţă contradictorie mai ales în cadrul
organizaţiilor, foarte mulţi români exprimându-şi afinitatea pentru un stil de conducere participativ
şi cooperativ. Prin urmare, diferenţa observabilă între nivelul dorit şi nivelul demonstrat prin
comportament a dus la concluzia existenţei unui complex de autoritate.

În ceea ce priveşte dimensiunea culturală individualism/colectivism, în România se

manifestă predominant trăsături specifice colectivismului, dar – o dată cu deschiderea economică
şi socială şi cu trecerea treptată la economia de piaţă - au apărut recent şi elemente specifice
individualismului. Colectivismul românesc este un rezultat al moştenirii culturale şi ideologice din
ultimii 60 de ani, dar şi o urmare a mentalităţii specifice, adesea confundată cu partea negativă a
conceptului de balcanism. România este o ţară feminină, membrii societăţii căutând un mediu
colaborativ şi cerând susţinerea tuturor membrilor societăţii, indiferent de aportul acestora, fiind
totodată mai puţin competitivi şi neurmărind cu orice preţ promovarea şi câştigul. Valoarea 42
plasează România în familia ţărilor în care rolurile celor două sexe nu sunt predeterminate. Într-o

3
ţară predominant creştin-ortodoxă (o religie tolerantă, dar extrem de puţin implicată din punct de
vedere social) şi în care sistemul legislativ este încă incomplet şi generator de instabilitate şi de
interpretări tendenţioase, un grad ridicat de evitare a incertitudinii se explică destul de uşor.

Conform studiilor lui Geert Hofstede, Grecia înregistrează următoarele valori ale
dimensiunilor culturale :

 Indicele Distanţei faţă de Putere

 Individualism
 Masculinitate
 Indicele de Evitare a Incertitudinii

Conform valorilor constatate de Geert Hofstede, Grecia este o ţară cu distanţă moderat
mare faţă de putere, fiind o cultură predominant colectivă şi totodată o cultură care nu tolerează
incertitudinea. Valoarea indicelui masculinităţii denotă o cultură medie, la limită între feminitate
şi masculinitate, dar cu un oarecare avans al trăsăturilor specifice masculinităţii.

4
 Graficul alăturat prezintă comparativ valorile înregistrate de Grecia şi România, conform
studiului lui Geert Hofstede.

După cum se poate observa, între cele două ţări nu se înregistrează diferenţe extrem de
mari. În ceea ce priveşte dimensiunea culturală individualism / colectivism, atât România, cât şi
Grecia înregistrează un nivel scăzut, diferenţa de nivel fiind foarte mică (5 unităţi). Valorile
masculinităţii sunt, de asemenea, apropiate, însă Grecia – spre deosebire de România – depăşeşte
nivelul de 50, putând fi încadrată în categoria culturilor masculine. Diferenţe considerabile între
cele două ţări se observă pentru celelate două dimensiuni – distanţa faţă de putere si evitarea
incertitudinii, însă cele două culturi se încadrează in aceleaşi categorii: distanţă mare faţă de putere
şi grad ridicat de evitare a incertitudinii. Dacă România se apropie de maximul valorii PDI, Grecia
este ţara care are cel mai înalt UAI din întreaga lume.

Unii sociologi afirma ca România se încadrează în grupa ţărilor latine şi o aceeaşi încadrare
o regăsim şi în lucrarea „Management comparat”, aparţinând lui Amadeo Istocescu. Conform
acestora, ţările latine (Franţa, Belgia, Italia, Spania, Portugalia, Elveţia), precum şi ţările din sudul
continentului (Grecia, Malta, Cipru) se caracterizează printr-o puternică valorizare a grupului, a
familiei, uneori prin favorizarea relaţiilor dintre membrii acestor grupuri sau ai acestor familii. În
aceste ţări, cultura este tip familial, caracterizată prin sentimente, prin faptul de a simţi, cu
înclinaţie spre munca în echipă, spre valori sociale. Acestui grup urmează să i se adauge, conform
autorilor, Bulgaria şi România, după aderare. În articolul menţionat mai sus, autorii precizează că
România are o cultură hibridă, situată între individualism şi colectivism, aceasta fiind o posibilă
consecinţă a perioadei comuniste, spiritul individualist fiind inhibat de tendinţa de orientare către
relaţiile familiale din cauza lipsei de încredere în alţii de teama securităţii.

5
 Capitolul 2. Prezentarea principalelor asemănări şi diferenţe dintre România – ţară cu
distanţă mare faţă de putere/distribuire redusă a puterii și Italia

Profesorul G. Hofstede abordează nivelul invizibil al valorilor culturale. Hofstede îşi

construieşte analiza pornind de la următoarele cinci dimensiuni diferite ale valorilor , deţinute de
membrii diferitelor culturi: modul de percepţie al inegalităţii sociale, al puterii şi al autorităţii, şi
modul de relaţionare cu 4 autoritatea; modul de relaţionare între indivizi şi grupuri; implicaţiile
sociale şi emoţionale ale faptului de a fi născut de sex masculin sau feminin; modalităţi de a face
faţă incertitudinilor şi situaţiilor ambigue, controlul agresiunii şi exprimarea emoţiilor; orientarea
către viitor spre deosebire de orientarea către trecut şi prezent.

Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite, ulterior: PDI (Indexul Distanţei faţă de
Putere), PDV (Individualism), MAS (Masculinitate), UAI (Indexul de Evitare a Incertitudinii) şi
LTO (Orientare pe Termen Lung).

Implicaţiile acestor dimensiuni asupra comportamentului de la locul de muncă şi, în

consecinţă, cele mai aplicabile teorii de management şi management al resurselor umane în diferite
culturi, sunt majore. Indexul distanţei faţă de putere poate funcţiona ca un barometru privitor la
nivelul de corupţie pe care îl favorizează o anumită cultură. Indexul de individualism poate fi o
indicaţie a produsului intern brut pe cap de locuitor, adică, cu cât creşte produsul intern brut, cu
atât creşte nivelul de individualism. Indexul de evitare a incertitudinii semnalizează gradul de
toleranţă faţă de minorităţi, spre adaptarea de noi tehnologii, timpul petrecut pentru planificare
strategică în organizaţii.

Orientarea pe termen lung, respectiv, orientarea pe termen scurt, pot indica nivelul de
economii al oamenilor din cultura respectivă şi nivelul de investiţii în valori imobiliare. Pe baza
rezultatelor studierii valorilor culturale ale unei naţiuni pot fi anticipate şi evaluate succesul sau
eşecul unei afaceri în plan internaţional, cu atât mai mult, atunci când este vorba despre un manager
străin care are o afacere într-o ţară diferită de ţara de origine. Capacitatea de a comunica în limba
ţării destinatare, este o altă condiţie a succesului afacerii. Acestea pot fi o condiţii de care să
depindă succesul sau eşecul afacerii în sine. Fiecare cultura trebuie analizata în propriul ei context,
si nu prin concepte integratoare de genul "umanitatii ca întreg" sau a "evolutiei umanitătii".

6
 Prin nivelul foarte ridicat al indexului față de autoritate, românii preferă să nu intervină în
exercitul autorității, ci să se supună ordinelor de sus. Prin acest comportament românii
semnalizează nevoia de centralizare în luarea deciziilor, adica nevoia de a avea lideri autoritari și
dorința de a urma regulile acestora. Noi suntem invătați să primim ordine de la superior si să le
executăm fară a avea propriile noastre păreri.

În Italia, distanța față de putere fiind puțin sub medie, demonstrează că italienii au un
respect față de cei aflați la putere dar ,adesea sunt cinici cu acestia. Încălcarea ordinilor superiorilor
este o sursă de amuzament pentru unii italieni, ceea ce denotă ca ei sunt mai degajați ca noi la locul
de muncă.

România are un nivel foarte săazut de individualism ,ceea ce înseamnă că tindem spre
colectivism.Vestea proastă este că valorile colectiviste ale unei națiuni sunt un barometru pentru
bogația unei țări,deoarece individualismul indică nevoia de auto-afirmare și de independența
financiară a societății. Având un grad mare de invidualism,italienii au o atitudine mai
individualistă și sunt mai încrezători decât noi românii. Ei au mare grijă față de ei insăși și de cei
din familie .

România este o țară feminină, adică membrii societății caută un mediu colaborativ și cer
susținerea tuturor membrilor societății, indiferent de aportul acestora. De asemenea femeile sunt
mai putin competitive și nu urmăresc cu orice preț promovarea și câștigul. În țările cu o
masculinitate ridicată, așa cum este și Italia, masculinitatea este caracterizată prin faptul că barbații
urmăresc să aibă șanse de a accede la posturi cât mai înalte,să obțină un salariu cat mai mare și să
fie permanent la curent cu evoluțiile din domeniu tehnologiilor,etc.

Datorită gradului ridicat de evitare a incertitudinii,populația din România are un grad

ridicat de anxietate în privința viitorului,și,preferă siguranța zilei de astăzi pentru a evita riscurile.
Italia având un grad de evitare al riscului peste mediu,arată că totuși este deschisă spre risc,spre
elemente noi și inovatoare.Italienii luptă oarecum pentru a influența și controla viitorul.

Indexul distanței față de putere la noi în țară are un rezultat destul de ridicat. Specialiștii de
la Interact consideră că nivelul PDI este foarte mare. Românii preferă o atitudine de comoditate,
ei neimplicându-se foarte mult, decât dacă vin ordine de sus. Un argument solid pentru care
Romania are un index ridicat este acela că angajații doresc o relație apropiată de un singur șef,

7
pentru a obține protecția acestuia și pentru a evita asumarea responsabilității unor păreri contrare.
Personalul din organizații cu astfel de culturi nu exprimă păreri contrare față de superior
și,primește ordine pe care le execută fără să discute. Italia având indexul mai scazut, sunt mult mai
degajați ca noi și nu iau ,,totul asa in serios”,dar se implic[ destul de mult, în tot ceea ce fac
indiferent daca li se cere asta sau nu. Această diferență poate explica și alte paradoxuri, cum ar fi
preferința pentru a lucra într-un mediu anglo-american, cu stil de conducere participativ, prin
distanța mică față de autoritate.

Fiindcă suntem un popor care tinde spre colectivism, ne supunem regulilor grupului.
Grupurile au scopul promovării intereselor membrilor acestora în detrimentul celorlalte grupuri.
Mentalitatea colectivistă consideră că resursele sunt limitate și că aceste puține resurse moștenite
trebuie distribuite în așa fel încat să obțină cât mai multe,în detrimentul celorlalți. Colectivismul
reproduce o gândire agrară,în care resursa principală este pământul,prin urmare, cine vrea mai mult
nu o poate face decât daca îl deposedă pe vecin. În viitor membrii societății colectiviste o să aibă
oportunități de a deveni independenți financiar față de cercul familiei și de a fi autoritari propriei
bunăstari datorită finanțărilor externe.

Italia având o cultură individualistă, nivelul acestuia fiind ridicat, italienii știu cum sa aibă
grijă de ei insăși și de cei apropiați. Relațiile dintre membrii unei organizații se bazează pe interese
personale. România este o țară feminină, membrii societății sunt mai colaborativi și cer susținerea
tuturor membrilor societătii. România se plasează în țările în care rolurile între cele două sexe nu
sunt predeterminate și în care bărbații pot prelua cu ușurință responsabilități domestice.

Datorita culturii ,, feminine” ,adică orientată spre relații și cooperare ne este ușor să
deservim clientul și să ne adaptăm cerințelor sale, spre deosebire de culturi masculine cum este
Italia ,unde se percepe o ușoară răceala din poziția de client. România înregistrează un nivel foarte
mare de evitare a incertitudinii ceea ce demonstrează că populația are un grad ridicat de anxietate
în privința viitorului. Unii români au dificultăți în a face față unor situații ambigue și opiniilor
contrare ale altora. În general oamenii din astfel de culturi se simt mai confortabil în situații de
consens general. Nivelul ridicat de anxietate are impact și asupra structurii organizaționale.
Acțiunile preferate sunt cele care rezolvă situația ambiguă de astăzi, fără a avea în vedere impactul
lor asupra zilei de mâine. Italia fiind o țară cu un nivel de evitare al incertitudinii peste medie,
demonstrează că populația își asumă o doză de risc,dar totuși este dispusă să accepte lucruri noi

8
fără să se gândească prea mult,prin prisma faptului că dispun de resurse foarte mari.Au o
mentalitate mult mai dezvoltată decât românii,deoarece nu se gândesc să dea greș,ci încearcă să
controleze fiecare mișcare anticipand-o din timp.

Conform lui Geert Hofstede, indexul demonstrat al distanței față de putere al țării noastre,
și anume un index înalt, este datorat moștenirii Imperiului Roman. Majoritatea țărilor care au fost
ocupate de romani la începutul erei noastre au moștenit o distanță mare față de autoritate datorită
stilului autoritar al reprezentanților Imperiului (exemplu Italia, Franta, Spania, etc.). Amestecul
forțat cu alte naționalități prin migrații și lupta pentru menținerea unei identități naționale sub
multe stăpâniri străine ar putea constitui o explicație pentru nivelul ridicat de anxietate. Împreună
cu nivelul de colectivism al țării, care favorizează identificarea cu un grup de interese și
respingerea “outsider”-ilor, gradul ridicat de evitare a incertitudinii s-ar fi putut dezvolta ca
mecanism de apărare contra “celorlalți”.

Religia unei țări poate fi o sursă a valorilor feminine sau masculine, în funcție de modul în
care proiectează diferențele între sexe. Religia ortodoxă, predominantă în România, este mai
înclinată spre complementaritatea sexelor decât spre subordonarea femeii barbatului. Hofstede
crede că valorile lumii întregi vor deveni în timp mai feminine datorită faptului că slujbele pe care
tradițional le executau barbații au devenit automatizate, iar cele rămase sunt acele servicii care nu
pot fi mecanizate și în care factorul uman și cooperarea sunt cele mai importante. Aceste servicii
cer învățarea unor valori feminine.

9
 Bibliografie

1. https://www.scribd.com/document/245613590/Cultura-Nationala-
DinRomania
2. http://www.crestinismortodox.ro/html/11/11b_familia_intre_individualism_
colectivism_si_ comuniune.html;
3. http://www.geert-hofstede.com
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Italia
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia
6. http://abest.ro/ro/inedit-despre-stiinta-istoria-si-cultura-italiana/

10