SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

Noțiunea și particularitațile SRL

Societatea cu răspundere limitată este o formă legală de companie, o anumită persoană juridică,
care are o răspundere limitată în faţa legii şi faţă de proprietarii acesteia. Este o formă hibridă de
business avînd caracteristici atît ale unui parteneriat cît şi ale unei corporaţii, fiind mai flexibilă
decît alte forme ale societăţii comerciale şi mai adecvată pentru un proprietar unic sau pentru un
număr mic de membri . Una dintre cele mai răspîndite societăţi comerciale este societatea cu
răspundere limitată.
Conform art.145 al Codului Civil al Republicii Moldova, societatea cu răspundere limitată este
societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale, conform actului de
constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
Reieşind din definiţie putem evidenţia următoarele caractere ale SRL:
1. Asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor, societatea are un caracter intutio personae, ca
şi societăţile de persoane;
2. Capitalul social nu poate fi mai mic de 5400 lei şi este divizat în anumite fracţiuni, părţi
sociale; partea socială nu este titlu de valoare şi este transmisibil;
3. Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lui;
4. Numărul asociaţilor poate fi între 2 şi 50 asociaţi; cu excepţie , poate fi constituită şi de o
singură persoană;
5. Societatea dispune de o structură stabilă;

Constituirea SRL. Fondatorii, actul de constituire, înregistrareaSRL.

Societatea cu răspundere limitată se constituie printr-un singur document, numit în Codul Civil,
act de constituire, adică acel
contract de constituire şi în cazul constituirii de către un singur fondator numit statut. Conform
Legii nr. 135\2007 cu privire la societatea cu răspundere limitata, art.12, actul de constituire se
semnează de toţi fondatorii şi se autentifică notarial. Semnarea actului de constituire de către
reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial.
Actul de constituire se întocmeşte în limba de stat. Actul de constituire a societăţii cu răspundere
limitată trebuie să conţină următoarele clauze:
* numele, locul şi data naşterii, adresele asociaţilor;
* firma şi adresa societăţii;
* obiectul de activitate;
* participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de vărsare;
* valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare , dacă au fost
asemenea aporturi;
* sediul;
* structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii;
* modul de reprezentare;
* filialele şi reprezentanţele societăţii;
* mărimea capitalului social;
* mărimea părţii sociale a fiecărui asociat.

Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită atît de personae fizice cît şi persoane
juridice cărora legea nu le impune vrio interdicţie, care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu.
Numărul asociaţilor este limitat de la minimum 2 la maximum 50 de persoane, şi, conform
prevederilor Codului Civil şi anume art.145, poate fi constituită de către o singură persoană. Soţii
pot fi asociaţi într-o societate cu răspundere limitată. Ei nu se pot constitui prin aporturi decît cu
bunuri proprii, nu şi cu bunuri comune.
Firma societăţii conform art.3 al legii nr.135/2007, se compune dintr-o denumire în limba de
stat, care va include , în mod obligatoriu, cuvintele “societate cu răspundere limitată “, iar
denumirea prescurtată va conţine abrevierea “S.R.L.” Societatea poate utiliza denumirea numai
în formula în care este indicată în actul de constituire în Registrul de Stat al Întreprinderilor şi
Organizaţiilor, denumirea este stabilită de fondatori în actul de constituire, fiind principalul
atribut faţă de care se exprimă atitudinea şi recunoştinţa terţilor.Obiectul de activitate al societăţii
trebuie să fie licit şi moral, obiect al societăţii poate fi orice activitate economica.

Înregistrarea de stat a societăţii este importantă în procesul constituirii societăţii comerciale,

deoarece odată cu înregistrarea societăţii se dobîndeşte personalitatea juridică şi devine subiect
de drept. Conform Legii nr.135/2007, societatea se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat,
în modul şi în termenul stabilit de lege. Procedura înregistrării poate fi iniţiată de oricare dintre
fondatori sau de un terţ împuternicit de către fondatori prin procura autentificată. Organul de
înregistrare verifică legalitatea actelor recepţionate pentru înregistrare şi, în termen de 15 zile,
emite decizia de înregistrare sau decizia privind refuzul de a înregistra întreprinderea sau
organizaţia. În caz că organul de înregistrare refuză să înregistreze societatea, atunci decizia
privind refuzul înregistrării de stat trebuie să conţină motive întemeiate de refuz şi referinţe
obligatorii la actele legislative şi alte acte normative care au fost încălcate în documentele de
constituire sau în alte acte prezentate pentru înregistrare .

Înregistrarea de stat a persoanei juridice nu se admite în cazurile:

a) nedepunerii tuturor documentelor necesare pentru înregistrare;
b) necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru înregistrare
cerinţelor prevăzute de lege;
c) încălcării procedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare, suspendare sau reluare a
activităţii persoanei juridice, de modificare a actelor de constituire ale persoanei juridice;
d) constituirii unei noi persoane de către fondatorul persoanei juridice radiată din Registrul de
stat ca rezultat al aplicării art.1741 din Codul fiscal - în decursul a 3 ani;
e) încălcării, din motive neîntemeiate, a termenului de depunere a documentelor pentru
înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în datele înscrise în Registrul de
stat.206;
Înregistrarea de stat este o condiţie care oferă societăţii dreptul de a activa, societatea dobîndeşte
capacitate juridică şi personalitate.
Este în interesul fondatorilor să înregistreze societatea cît mai rapid.

Capitalul social
Capitalul social poate fi definit ca expresia valorică a totalităţilor aporturilor în numerar şi în
natură cu care fondatorii societăţii comerciale contribuie la constituirea patrimoniului ei, spre a
asigura mijloace materiale necesare activităţii, atingerii scopurilor propuse. Conform
prevederilor legale şi anume art.21 al Legii nr.135/2007, capitalul social al societăţii se constituie
din aporturile asociaţilor şi reprezintă minima activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le
deţină societatea, al cărei capital social nu poate fi mai mic de 5400 lei (300 de salarii minime) şi
care urmează a fi vărsat în suma de cel puţin 40% pînă la înregistrarea societăţii, iar restul –în
termen de jumătate de an după înregistrarea acesteia sau cum prevede actul de constituire.
Capitalul de rezervă. Conform prevederilor legale, societatea este obligată să-şi formeze un
capital de rezervă de cel puţin 10% din
cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă al SRL poate fi utilizat doar în scopul
acoperirii pierderilor sau la majorarea capitalului ei social, fiind ca o garanţie suplimentară
pentru creditori. Pentru formarea capitalului de rezervă, se alocă nu mai puţin de 5% din
beneficiul anual, pînă se atinge valoarea fixata în actul de constituire.

Aporturile capitalului social

Obligaţia principală asumată de către fondatori şi anume prin actul de constituire este aceea de a
vărsa aportul la capitalul social. Capitalul social se constituie din aporturile asociaţilor în
numerar şi aporturi în natură. Legea nu permite drept aport la capitalul social prestarea serviciilor
de către asociaţi.Partea socială ale asociaţilor societăţii cu răspundere limitată reprezintă o
fracţiune din capitalul ei social stabilit în funcţie de mărimea aportului la acest capital. Asociatul
deţine o parte sociala. Conform Codului Civil, art.149, părţile sociale pot avea mărimi diferite şi
sînt indivizibile, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Mărimea părţii sociale depinde de
valoarea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea capitalului social.
Asociatul poate dobîndi una sau mai multe părţi sociale de la alţi asociaţi, iar valoarea propriei
părţi se va majora proporţional valorilor părţilor dobîndite şi cazul unui singur asociat, acesta
deţine o parte social egală cu mărimea capitalului social.

Dreptul asociaţilor asupra părţilor sociale se constată printr-un certificat care se eliberează la
cererea asociaţilor de către administratorul societăţii.Transmiterea sau înstrăinarea părţilor
sociale. În Codului Civil, în art.152 şi Legea nr.135/2007 art.25, utilizează cuvintele înstrăinare
şi vînzare a părţii sociale. Înstrăinării i se potrivesc mau multe acte juridice, inclusiv donaţia,
schimbul, aportul la capitalul social.Părţile sociale se pot transmite în mod liber soţului, rudelor
şi afinilor, în linie dreaptă, fără limită, şi în linie colaterală, pînă la gradul
doi inclusiv, de asemenea între asociaţi şi societăţi, dacă în actul de constituire nu este prevăzut
altfel.

Înstrainarea și vînzarea parții sociale

În cazul înstrăinării părţii sociale terţelor persoane , asociaţii au dreptul de preemţiune.
Înstrăinarea părţii sociale se efectuează printr-o ofertă scrisă administratorului care, la rîndul său,
urmează să informeze pe toţi asociaţii în termen de 15 zile de la data transmiterii. Acceptarea
ofertei, se efectuează , de asemenea, în formă scrisă şi se transmite administratorului. În termen
de 15 zile de la data primirii ofertei, asociatul este obligat să indice mărimea fracţiunii din partea
socială, pe care intenţionează s-o dobîndească. În cazul în care există mai mulţi solicitanţi,
fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În cazul dezacordului dintre
ei, partea socială va fi distribuită proportional părţii deţinute de fiecare asociat. Asociatul nu
poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris, cu excepţia cazului
de succesiune. Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial.

Modificarea capitalului social

Modificarea capitalului social în conformitate cu prevederile legale se face prin majorare sau
reducere. Modificarea reprezintă o operaţiune de schimbare a actului de constituire, deoarece,
conform art.107 alin.(2), art.146 din Codului Civil, art.13 din Legea
nr.135/2007, mărimea capitalului social trebuie să fie indicat în actul de constituire, conform
art.33 din Legea nr.220/2007, mărimea capitalului social se indică şi în Registrul de Stat.
După cum am menţionat mai sus capitalul social se poate modifica prin majorare, în urma
majorării activele cresc şi, respectiv, garanţiile creditorilor chirografari se consolidează.
Capitalul social poate fi majorat doar în acel caz, dacă fondatorii au vărsat integral
aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. Un alt mod de modificare a capitalului
social este reducerea lui, reducerea reprezintă o operaţiune care prezintă un pericol pentru
creditorii societăţii, de aceea legislaţia stabileşte norme ce obligă informarea personală a fiecărui
creditor şi publicarea unui aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova cu privire la o
eventuală reducere
a capitalului social. Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul de 5400 lei , stabilit
în lege.

Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Răspunderea asociaţilor

După cum am menţionat mai sus, numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. Participînd
la constituirea societăţii cu răspundere limitată sau prin dobîndire, ulterior constituirii, unei părţi
sociale se dobîndeşte calitatea de asociat, în momentul autentificării actului de constituire şi se
consolidează prin înregistrarea de stat a societăţii. De asemenea, persoana poate deveni asociat şi
prin succesiune, moştenind partea socială a asociatului decedat, iar în cazul persoanelor juridice
ei de asemenea pot dobîndi părţi sociale în urma succesiunii drepturilor şi obligaţiilor persoanei
juridice reorganizate.
Principalele drepturi ale asociaţilor sînt următoarele:
- dreptul de vot, oricare asociat poate să intervină în viaţa societăţii, prin exercitarea dreptului la
vot în cadrul adunării generale a asociaţilor.

Fiecare parte sociala dă dreptul la un vot;

- dreptul de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului
de constituire, include de a participa
la adunările generale ordinare şi extraordinare ale societăţii, dreptul de a include chestiuni în
ordinea de zi a adunării şi de a-şi
expune opinia asupra acestor chestiuni în cadrul adunării, dreptul de a desemna şi de a fi
desemnat în organul executiv, în consiliul societăţii şi în organul de supraveghere.
- dreptul de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii, constă în controlul
operaţiunilor efectuate de administratorul societăţii sau de persoanele cărora acesta le-a delegat
împuternicirea;
- dreptul de a fi informat despre activitatea societăţii, fiecare asociat are dreptul de a cunoaşte
întreaga informaţie despre activitatea
societăţii, precum şi de a lua cunoştinţă de actul constitutiv şi de modificările lui, de procesele-
verbale ale adunării generale, ale
consiliului, de a consulta registrele, documentele contabile, bilanţul contabil şi alte acte.
- dreptul de a participa la repartizarea beneficiului, fiecare asociat are dreptul la încasarea
beneficiului atît în timpul funcţionării
societăţii, cît şi în cazul dizolvării şi lichidării acesteia, repartizarea beneficiului este interesul pe
care l-au urmărit în comun, unindu-şi
aporturile.

Partea din profitul net care se plăteşte fiecărui asociat se numeşte dividend. Distincţia între
dividend şi beneficiu constă în aceea că beneficiul aparţine societăţii, iar dividendele sînt ale
asociaţilor. Dividendele se acordă numai în măsura în care, la nivelul societăţii, se obţin venituri
reale, constatate prin bilanţul contabil. Dividendele se atribuie în funcţie de părţile sociale
deţinute, fiecare
asociat primind o sumă de bani proporţional cu numărul de titluri pe care le deţine, adică sub
forma unui procent din capitalul social.
Chiar şi în cazul dizolvării şi lichidării societăţii, fiecare asociat primeşte din activul
patrimoniului societăţii ce a aportat la capitalul
social după plata tuturor datoriilor pe care le are societatea faţă de terţele persoane. În actul de
constituire poate fi prevăzută o distribuire inegală a rezultatelor obţinute cu ocazia lichidării.
- dreptul de a înstrăina şi a dobîndi , în condiţiile legii, partea socială, asociatul poate înstrăina
oricînd, prin act juridic autentificat
notarial, partea socială pe care o deţine sau o fracţiune din ea, daca a vărsat integral aportul la
care s-a obligat prin actul de constituire;
- dreptul de a cere dizolvarea societăţii, fiecare asociat e în drept să ceară dizolvarea societăţii,
adică încetarea acesteia, ca efect deschiderea procedurii de lichidare şi, în final încetarea
societăţii ca subiect de drept, radierea din Registrul de Stat. Dizolvarea poate fi atît voluntară cît
şi forţată, prin hotărîre judecătorească;
- dreptul de a cere excluderea asociatului, oricare dintre asociaţi dacă constată că un alt asociat al
societăţii a săvîrşit fapte prejudiciabile, are dreptul de a cere instanţei de judecată excluderea
acestuia din societate.

La rîndul său asociatul pe lîngă drepturi mai are şi obligaţii, fiind următoarele:
- să verse aportul la capitalul social în mărime, în modul şi în termenele stabilite în actul de
constituire, este obligaţia de bază a
asociatului. La data înregistrării de stat asociatul este obligat să verse în numerar cel puţin 40%
din aportul subscris, dacă în act sau lege nu este prevăzută o proporţie mai mare şi apoi restul
sumei urmează a fi transmis în termen de 6 luni de la data înregistrării societăţii, iar aporturile
naturale urmează a fi transmise de către asociaţi în termenul prevăzut de actul de constituire.
- să nu divulge informaţia confidenţială a societăţii, asociatului îi este interzis să nu divulge
informaţia confidenţială despre activitatea societăţii.

Divulgarea lor poate să aducă atingerea intereselor societăţii, la informaţie confidenţială

poate fi atribuită informaţia ce ţine de producţie, tehnologie, activitatea financiară şi de altă
activitate a agentului economic. De a păstră secretul comercial este în
interesul asociaţilor. Administratorul urmează să decidă, în conformitate cu prevederile legale,
Legea nr.171/1994 cu privire la secretul comercial, ce informaţii sînt confidenţiale şi să le aducă
la cunoştinţă asociaţilor contra semnătură;
- să comunice societăţii imediat despre schimbarea domiciliului sau a sediului, a numelui sau a
denumirii, altă informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către
societate şi asociatul ei Legea nr.135/2007 cu privire la societatea cu răspundere limitată
Comentariu teoretico-practic la Legea nr.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată
Asociaţii pot stipula şi alte obligaţii, avînd aceeaşi forţă obligatorie ca şi cele prevăzute de
lege.Asociatul răspunde faţă de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin întîrzierea
vărsării aportului,precum şi prin neexecutarea obligaţiilor stabilite prin actul de constituire şi
legea nr.135/2007.

Excluderea asociatului din societate este posibilă la cererea adunării generale, a

administratorului sau a unor asociaţi, ca drept temei
pot servi următoarele condiţii: nevărsarea în termen a aportului subscris în actul de constituire,
precum şi folosirea în scopuri proprii a
bunurilor societăţii de către administrator sau comiterea unor fraude de către acesta. Excluderea
asociatului se face de către instanţa de judecată printr-o hotărîre judecătorească. Asociatului
exclus i se restituie în termen de 6 luni aportul vărsat, dar numai dacă a fost reparat prejudiciul
cauzat.

Organizarea si functionarea SRL

Organizarea şi funcţionarea SRL constituie o altă particularitate a societăţii. Aceasta formă de
societate cuprinde
reguli de organizare şi funcţionare atît de la societăţile de persoane, cît şi de la societăţile de
capital. Organele societăţii cu răspundere limitată sînt: adunarea generală a asociaţilor - organul
suprem al societăţii, administratorul - organul executiv, cenzorii - organul de control al societăţii.
Conform art.48 al legii nr.135/2007, organul suprem al societăţii cu răspundere limitată este
adunarea generală a asociaţilor, legiuitorul califică adunarea general a asociaţilor ca fiind organul
suprem, fiindcă de competenţa acestui organ ţin cele mai importante probleme ale vieţii
societăţii, reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea ei.
 Fiind cel mai important organ de conducere al societăţii, care este constituit din totalitatea
asociaţilor, avînd plenitudinea de competent şi atribuţii, cum ar fi:
- modificarea şi completarea actului de constituire, inclusive adoptarea lui într-o nouă redacţie;
- desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului, eliberarea înainte de termen a
acestora;
- urmărirea pe cale judiciară a membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului pentru prejudiciile
cauzate societăţii;
- modificarea cuantumului capitalului social;
- aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual, repartizarea beneficiilor;
- alegerea şi revocarea revizorului;
- adoptarea hotărîrii cu privire la reorganizarea, lichidarea societăţii , precum şi aprobarea
planului de reorganizare, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare;
- înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii şi alte atribuţii, enumerate în art.49 al Legii
nr.135/2007;

Adunarea generală se convoacă la sediul societăţii ori de cite ori este nevoie, dar cel puţin o dată
pe an. Periodicitatea convocării
adunării generale se stabileşte în actul de constituire, ea se poate convoca în şedinţe
extraordinare ori de cîte ori este nevoie, la cererea asociaţilor care deţin de la 10% în sus din
capitalul social sau cînd balanţa societăţii arată că valoarea activelor nete ale societăţii constituie
jumătate din mărimea capitalului social. Adunarea generală ordinară se convoacă, la sfîrşitul
fiecărui an financiar pentru a fi aprobate dările de seama şi bilanţul anual, de asemenea
repartizarea beneficiilor obţinute şi aprobarea planului de perspectivă pe anul următor.
Convocarea se face de către administratorul societăţii nemijlocit sau la cererea asociaţilor, care
împreună reprezintă, cel puţin, 10 la sută din voturile societăţii. Asociaţii sînt informaţi în formă
scrisă despre timpul, locul şi ordinea de zi, cel tîrziu cu 15 zile pînă la convocarea adunării
generale. Fiecare asociat are dreptul să propună chestiuni pentru a fi incluse în ordinea de zi a
adunării generale, cu condiţia că ele sa fie aduse la cunoştinţă tuturor asociaţilor cu cel puţin 3
zile înainte de adunare, iar acelea chestiuni care nu au fost incluse sau care nu au fost aduse la
cunoştinţa asociaţilor nu pot fi examinate.

Adunarea generală a asociaţilor este deliberativă, daca la ea vor fi prezenţi cel puţin ¾ din
numărul total de asociaţi, iar în cazul dacă nu este întrunit numărul necesar de asociaţi, atunci în
acest caz, administratorul va convoca o nouă adunare generală, cu aceeaşi ordine de zi, într-un
termen de 2 săptămîni de la ultima adunare generală, care va fi deliberativă indiferent de
numărul prezenţilor asociaţi. Fiecare asociat din cadrul adunării generale, în dependenţă de
mărimea cotei de participare la capitalul social a societăţii cu răspundere limitată, are dreptul la
vot. Adunarea generală adoptă hotărîri cu simpla majoritatea de voturi în diferite probleme, iar
asupra acelor chestiuni ce ţin de modificarea statutului, aprobării dării de seamă anuale,
excluderea unui asociat din societate, precum şi reorganizarea şi lichidarea societăţii, e nevoie de
o majoritate de voturi pentru adoptarea hotărîrilor. Hotărîrile care sînt luate în cadrul adunării
generale urmează a fi semnate de cel puţin doi participanţi la adunarea generală şi se trec în
registrul de decizii, care este ţinut de administratorul S.R.L. Hotărîrile adunării generale a
asociaţilor sînt obligatorii pentru toţi asociaţii, inclusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare
sau au votat contra.

Administratorii societăţii cu răspundere limitată. S.R.L. este administrate de către organul

executiv, care la rîndul lui poate fi atît
colegial (directive, comitete de conducere, consiliu de administrare) cît şi unipersonal (director,
administrator, preşedinte).
Administratorul este ales de către adunarea generală a asociaţilor şi se subordonează acesteia.
Acelea persoane care sînt declarate
incapabile sau persoanele condamnate sau acelea care nu şi-au ispăşit pedeapsa nu pot fi
administratori. Administratorul este acel organ care face toate operaţiile pentru aducere la
îndeplinire a obiectului societăţii, în afară de restricţiile stabilite prin actul de constituire. În
competenţa organului executiv intră următoarele atribuţii: organizarea activităţii societăţii,
ţinerea lucrărilor de secretariat şi a evidenţei contabile, angajarea lucrătorilor şi eliberarea lor,
încheierea tranzacţiilor în numele societăţii, ţinerea registrului asociaţilor societăţii, întocmirea
dării de seama anuale şi a bilanţului anual şi prezentarea lor la adunarea generală.
Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii sau chiar a terţilor persoane,
indiferent dacă este asociat sau neasociat. Răspunderea civilă intervine atunci cînd
administratorul cauzează prin actele pe care le îndeplineşte un prejudiciu.În situaţia în care
organul este colegial, ei răspund solidar, oricare din membri poate fi obligat pentru acoperirea
pagubei. Administratorul răspunde penal în cazul unor fapte considerate infracţiuni, prevăzute de
Codul penal al Republicii Moldova.

Organul de control este acea comisie de cenzori, iar în societate cu un număr mic de asociaţi –
revizorul (cenzorul). Cenzorii se aleg
de către adunarea generală pe o perioadă de cel puţin de 5 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.
Membrii ai comisiei de cenzori pot fi atît asociaţii, cît şi alte persoane; cel puţin unul dintre
membrii comisiei de cenzori trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau contabil
expert. Nu pot fi membri ai comisiei de cenzori administratorul societăţii, contabilul societăţii,
precum şi rudele acestora, persoanele declarate incapabile sau cele condamnate pentru diferite
infracţiuni. Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii economico- financiare a
societăţii. Controlul se face periodic, din proprie iniţiativă sau la cererea asociaţilor. Legiuitorul
obligă cenzorul să efectueze un control după expirarea exerciţiului financiar, verificînd
rapoartele financiare pregătite de administrator. Persoanele cu funcţie de răspundere ale societăţii
sînt obligate să prezinte comisiei de cenzori toate actele necesare pentru efectuarea controlului,
inclusive dacă e nevoie şi de unele explicaţii scrise sau orale. În baza acestor date, în urma
controlului, comisia de cenzori va întocmi un raport semnat de toţi membrii comisiei de cenzori
care au participat la control, pe care îl va prezenta adunării generale. În caz că unul dintre
membrii comisiei nu este de acord cu concluziile raportului, atunci el are tot dreptul de a-şi
expune opinia sa în mod separat, care va fi anexată la raport. În cazul depistării unor încălcări
grave în activitatea societăţii, comisia de cenzori poate cerea convocarea adunării generale şi să
participe cu vot consultativ la şedinţele acesteia. Atribuţiile comisiei de cenzori a societăţii cu
răspundere limitată, pot fi delegate unei companii de audit, în baza hotărîrii adunării generale.

Încetarea SRL
Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin
succesiune de la o persoană juridică
existentă la o persoană juridică succesoare, care există sau care ia naştere prin reorganizare. În
conformitate cu prevederile Codului Civil art.69-85 şi art.80 al Legii nr.135/2007, societatea se
poate reorganiza prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare), sau
transformare. Ca efect al reorganizării, are loc dizolvarea unor personae juridice (absorbţia),
constituirea unor alte persoane juridice (separarea), fie dizolvarea şi constituirea care se produc
concomitant (contopirea şi divizarea). Procesul de reorganizare cuprinde cel puţin două persoane
juridice şi produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor.

Dizolvarea este o operaţiune juridică prin care societatea pune capăt activităţii sale de
întreprinzător, fiind private de dreptul încheierii
a noi acte juridice ce ţin de obiectul activităţii211. Societatea se dizolvă în temeiurile stabilite de
Codul Civil art.art.86-87. De la
data înregistrării hotărîrii de dizolvare şi pînă la data radierii sale din Registrul de Stat, societatea
se afla în proces de lichidare, care
se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor art.art.89-96, 98-99 al Codului Civil. Principalul efect,
obligatoriu şi direct al dizolvării este
lichidarea.