ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

BUCURESTI
Facultatea de Contabilitate si Informatica de gestiune

ADUNAREA GENERALA LA O
SOCIETATE CU RASPUNDERE
LIMITATA

NOTIUNEA SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

PRECIZARI PREALABILE
Societatea cu raspundere limitata este forma de societate comerciala aparuta mai tarziu in
activitatea comerciala. Prima oara a fost reglementata in 1892 in Germania, fiind preluata in
1925 in Franta, iar in Romania si-a gasit consacrarea abia prin Legea nr.31/1990, privind
societatile comerciale.
Aceasta forma de societate s-a ivit din nevoia de a satisface anumite cerinte ale activitatii
comerciale. Intr-adevar, societatile de persoane (in special societatea in nume colectiv) asigurau
conditiile pentru folosirea capitalurilor mici, iar societatile de capitaluri (mai cu seama societatea
pe actiuni) erau adecvate utilizarii capitalurilor mari, destinate unor afaceri de mare anvergura.
Era nevoie de o forma de societate care sa fie adaptata exigentelor fructificarii capitalurilor
mijlocii. Acest lucru s-a realizat prin formarea societatii cu raspundere limitata, ca forma mixta,
care imprumuta anumite caractere atat de la societatile de persoane, cat si de la societatile de
capitaluri.
Ca si in cazul societatilor in nume colectiv, societatea cu raspundere limitata se bazeaza pe
increderea asociatilor. Datorita acestui fapt, numarul asociatilor este limitat, iar partile sociale nu
sunt liber cesibile.
Intocmai ca si in cazul societatii pe actiuni, in societatea cu rapsundere limitata asociatii
raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor.
Datorita avantajelor pe care le ofera, societatea cu raspundere limitata are o mare raspandire
in activitatea comerciala.

DEFINIREA SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

Articolul 3 din Legea nr.31/1990 prevede ca societatea cu raspundere limitata este acea
societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimomiul social, iar asociatii sunt obligati
numai in limita capitalului social subscris.
Avand in vedere definitia generala a societatii comerciale si dispozitiile legale mentionate,
societatea cu raspundere limitata poate fi definite ca o societate constituita, pe baza deplinei
increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri pentru a
desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor si care raspund pentru
obligatiile sociale in limita aportului lor.

CARACTERELE SOCIETATII CU RASPUNDERE LIMITATA

Din definitia data rezulta caracterele societatii cu raspundere limitata:

a) Asocierea se bazeaza pe increderea asociatilor. Societatea are deci un caracter intuitu
personae, ca si societatile de persoane;

b) Capitalul social este divizat in anumite fractiuni denumite parti sociale. Aceste parti
sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile.
c) Asociatii raspund pentru obligatiile sociale numai in limita aportului lor.

SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA CU ASOCIAT UNIC

Distinct de societatea cu rapsundere limitata de tip clasic, constituita din doi sau mai multi
asociati, Legea nr.31/1990 reglementeaza si o varietate a acesteia- societatea cu raspundere
limitata cu asociat unic. Aceasta societate cu raspundere limitata cu asociat unic este guvernata
de regulile aplicabile societatii cu raspundere limitata de tip clasic si regulile speciale sunt
prevazute de Legea nr.31/1990.
Potrivit art.13 din lege, societatea cu raspundere limitata se poate constitui prin aportul unui
singur asociat , care va fi detinatorul tuturor partilor sociale.
O persoana fizica sau juridical nu poate fi insa asociat unic decat intr-o singura societate cu
raspundere limitata.
Societatea cu raspundere limitata nu poate avea ca asociat unic o alta societate cu raspundere
limitata alcatuita dintr-o singura persoana.
In cazul incalcarii acestor interdictii, statul, prin Ministerul Finantelor Publice, precum si
orice persoana interesata poate cere dizolvarea pe cale judecatoreasca a unei societati astfel
constituite.
Pe baza hotararii judecatoresti de dizolvare, societatea e lichidata in conditiile prevazute de
lege pentru societatea cu raspundere limitata.
Trebuie aratat ca societatea cu raspundere limitata cu asociat unic este o societate
comerciala, indiferent daca asociatul unic este o persoana fizica sau o persoana juridica, statutul
sau nu poate fi confundat cu statutul juridic al unui comerciant persoana fizica.

ROLUL ADUNARII GENERALE

Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale. Ea este

formata din totalitatea asociatilor societatii. Potrivit legii, adunarea generala exprima vointa
sociala, care decide in toate problemele sociale ale activitatii societatii, inclusiv numirea
celorlaltor organe ale societatii (administatorii si cenzorii societatii). Adunarea generala apare ca
organul suprem de conducere a societatii.
Legea nr.31/1990 reglementeaza adunarea generala, ca atare, numai in cazul societatii pe
actiuni sau in comandita pe actiuni si societatii cu raspundere limitata. In cazul societatii in nume
colectiv si societatii in comadita simpla, chiar daca legea nu institutionalizeaza un organ ca atare
al societatii, deciziile privind viata societatii se iau de catre asociati pe baza regulilor care
guverneaza adunarea generala, afara de cazurile cand aplicarea lor ar contraveni specificului
acestor societati comerciale.

Se observa ca in capitolele consacrate societatii cu raspundere limitata (cap III si VI al

Legii nr.31/1990) , legea nu detaliaza problemele referitoare la adunarile generale, asa cum o
face in capitolul IV, sectiunea a II-a, pentru societatea pe actiuni si nici nu trimite expres la
aceste reglementari. Insa daca admitem ca normele referitoare la adunarile generale in societatea
pe actiuni sunt, printr-o interpretare extensiv, pe deplin aplicabile tuturor tipurilor de societati
comerciale prevazute de legea romana, atunci inseamna ca prevederile art.139-142 referitoare la
societatea cu raspundere limitatea se vor complete in consecinta. Altfel spus, art.130-142 din
Legea nr.31/1990 stabilesc cadrul juridic general privind organele de conducere ale societatii cu
raspundere limitata, conditiile lor de organizare si functionare precum si atributiile lor se vor
completa cu celelalte dispozitii ale legii, in masura in care nu sunt incompatibile cu esenta
acestei forme societare.
Afirmatia ca adunarea generala a asociatilor este organul suprem de conducere si decizie
al societatii, desi organ fara rezonanta in raporturile cu tertii poate fi sustinuta cu urmatoarele
argumente:
- Atributiile adunarii generale ale asociatiilor, prezentate de lege, acopera, din punct de vedere
al continutului, cele mai importante domenii privind viata acestui subiect colectiv de drept
care este societatea comerciala (in speta, societatea cu raspundere limitata);
- Expresie a libertatii de asociere, sub forma de societate comerciala recunoscuta de lege
(art.1, alin.1 al Legii nr.31/1990, art.3 al Legii nr.35/1991 si art.969 c.civ.rom), persoanelor
fizice sau juridice, trebuie sa fie si posibilitatea ca aceste persoane sa hotarasca singure
asupra vietii societatii si deci aceste hotarari pot apartine numai adunarii tuturor asociatilor;
- Adunarea generala a asociatilor este organul colectiv de deliberare si decizie al societatii
comerciale;
- Hotararile adunarii generale dau expresie vointei colective a asociatilor, devenite astfel
vointa sociala. Mai apoi vointa sociala proprie fiecarei societati ca vointa a unui subiect de
drept, va fi adusa la indeplinire de organul executiv al societatii, respectiv de administrator
(ori director, manager, presedinte, etc);
- affection societatis, ce-i uneste pe asociati la constituirea societatii , se manifesta pe toata
durata de existenta a acesteia in hotararile pe care le ia adunarea asociatilor referitoare la
orice aspect al vietii sociale.

In cazul societatii cu raspundere limitata, legea nu face distinctie intre adunarea ordinara si
cea extraordinara, art.194 din Legea societatilor comerciale enumerand atributiuni care, in cazul
societatii pe actiuni, se regasesc fie in competenta adunarii ordinare, fie in competenta adunarii
extraordinare. Astfel, sunt de competenta adunarii generale a asociatilor urmatoarele hotarari :
(a) Aprobarea situatiiilor financiare si stabilirea profitului net;
(b) Desemnarea administratorilor si cenzorilor/auditorilor financiari, revocarea lor si
descarcarea acestora din gestiune;
(c) Urmarirea administratorilor si/ sau cenzorilor/auditorilor financiari pentru daunele
pricinuite societatii;
(d) Modificarea actului constitutiv;
(e) Orice alta hotarare pentru care Legea societatilor comerciale cere aprobarea hotararii
adunarii generale, ordinare sau extraordinare, a actionarilor cu exceptia celor care sunt
proprii sau doar societati pe actiuni (in principui, cele care sunt incompatibile cu caracterul
intuitu personae al societatii cu raspundere limitata);

FELURILE ADUNARII GENERALE

PRECIZARI PREALABILE

Ca organ de deliberare, adunarea generala este chemata sa decida, atat asupra unor
probleme obisnuite pentru viata societatii, cat si asupra unor probleme deosebite, care vizeaza
elementele fundamentale ale existentei societatii.
Avand in vedere aceasta situatie, in cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni,
legea reglementeaza adunarea ordinara si extraordinara, cu precizarea atributiilor fiecareia si a
conditiilor de cvorum si majoritate cerute pentru luarea hotararilor.
In urma modificarilor aduse Legii nr.31/1990 au fost institutionalizate si adunarile speciale,
la care pariticipa anumite categorii de actionari.
In cazul societatilor cu raspundere limitata, desi legea nu face distinctie intre cele doua
adunari, totusi ea stabileste conditii de cvorum si majoritate diferite, in functie de natura
problemelor care fac obiectul deliberarii.
In ceea ce priveste caracterizarea adunarilor generale ca fiind ordinare si extraordinare (asa
cum este ea prezentata in art.72 si 75 ale Legii nr.31/1990 pentru societatea pe actiuni ), se
considera ca , desi nu exista trimiteri exprese la aceste articole care sa se aplice astfel societatii
cu raspundere limitata, ele pot fi folosite cu titlu de exemplu. Mai mult, conform art.145 al legii,
se prevede ca adunarea asociatilor trebuie convocata cel putin o data pe an sau de cate ori este
necesar. Pe cale de intrepretare, se poate sustine ca asociatii vor putea delimita , prin actele
constitutive, ce decizii sunt specifice unei adunari ordinare, respectiv uneia extraordinare.

ADUNAREA ORDINARA

Aceasta adunare se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult patru luni de la incheierea
exercitiului financiar. Ea se va tine la sediul societatii si in localul indicat in convocare.
Adunarea ordinara poate sa discute si sa decida asupra oricarei probleme inscrise in ordinea
de zi. Potrivit legii, adunarea generala este obligata sa discute, sa aprobe sau sa modifice situatia
financiara anuala, pe baza raporturilor administratoilor si cenzorilor; sa se pronunte asupra
gestiunii administratorilor; sa stabileasca bugetul de venituri si cheltuieli si, dupa caz, programul
de activitate pe exercititul urmator etc (art.111 din Legea nr.31/1990).
In societatea cu raspundere limitata, asupra problemelor obisnuite, adunarea decide prin
votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale (art.187 din legea
nr.31/1990); in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita simpla, hotararile
luandu-se prin votul asociatilor ce reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social.
Cum se poate obseva, luarea deciziilor in adunarea generala are la baza principiul
majoritatii. De regula, legea are in vedere majoritatea in capital, iar nu majoritatea in numar.
Exceptional, in cazul societatii cu raspundere limitata, legea cere o dubla majoritate, in numarul

partilor sociale (capital) si in numarul asociatilor. Prin majoritate sau majoritate absoluta, legea
intelege jumatate plus unu.

ADUNAREA EXTRAORDINARA

Aceasta adunare poate fi convocata ori de cate ori e nevoie sa se ia o hotarare privitoare la
probleme ce depasesc nivelul celor obisnuite (art.75 din Legea nr.31/1990). Adunarea generala
extraordinara se intruneste ori de cate ori este necesar a se lua o hotarare pentru :
(a) schimbarea formei juridice a societatii;
(b) mutarea sediului social;
(c) schimbarea obiectului de activitate al societatii;
(d) prelungirea duratei societatii;
(e) marirea capitalului social;
(f) reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiunea de noi actiuni;
(g) fuziunea cu alte societati;
(h) dizolvarea anticipata a societatii;
(i) conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;
(j) conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie au in actiuni;
(k) emisiunea de noi obligatiuni;
(l) orice alta modificare a actului constitutiv sau alta hotarare pentru care este ceruta
aprobarea adunarii generale extraordinare.
Adunarea generala extraordinara va putea delega Consiliul de Administratie sau, dupa caz,
administratorul unic in conditiile prevazute de actul constitutiv . In societatea cu raspundere
limitata, administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala o data pe an sau ori de cate
ori este necesar.
Intrucat vizeaza probleme grave pentru viata societatii, conditiile de cvorum si majoritate
sunt mai riguroase.
Potrivit legii, adunarea generala extraordinara poate delega consiliului de administratie sau,
dupa caz, administratotrului unic, exercitiul atributiilor sale privind : mutarea sediului social,
schimbarea obiectului de activitate al societatii, majorarea capitalului social, reducerea
capitalului social sau reintregirea lui prin emisiunea de noi actiuni si conversia actiunilor dintr-o
categorie in cealalta (art.114 din Legea nr.31/1990 ). Delegarea se poate realiza prin actul
constitutiv sau hotararea adunarii generale extraordinare.
In societatea cu raspundere limitata, pentru hotararile avand ca obiect modificarile
contractului de societate sau ale statutului este necesar votul tuturor asociatilor , afara de cazurile
cand legea sau actul constitutiv dispune altfel (art.187 din Legea nr.31/1990).

CONVOCAREA ADUNARII GENERALE

INITIATIVA CONVOCARII.

Adunarea generala se convoaca de catre administrator si da catre asociati.

Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala cel putin o data pe an sau de
cate ori este necesar (art.117 si 190 din Legea nr.31/1990). Solutia este aplicabila oricarei
societati comerciale, indiferent de forma sa.
Asociatii sunt in drept sa ceara convocarea adunarii generale in cazul pasivitatii
administratorilor.
In cazul societatii cu raspundere limitata, un asociat sau un numar de asociati care
reprezinta cel putin o patrime din capitalul social vor putea cere convocarea adunarii generale,
aratand scopul acestei convocari (art.190, alin(2) din Legea nr.31/1990). Desi legea nu o prevede
expres, cererea este adresata administratorilor, iar in cazul cand acestia nu ii dau curs in termen
de o luna, se va urma procedura reglementata de art.119, alin. (3) din Legea nr.21/1990.
CONTINUTUL CONVOCARII
Pentru o buna organizare a adunarii generale, convocarea trebuie sa cuprinda in mod
obligatoriu anumite elemente. Potrivit legii, ea trebuie sa contina locul si data tinerii adunarii ,
precum si ordinea de zi.
Locul adunarii este sediul societatii, daca in actele constitutive nu s-a prevazut altfel. In
convcare trebuie sa se precizeze si localul unde se va desfasura adunarea . Data adunarii trebuie
astfel fixat incat sa asigure timpul necesar ajungerii convocarii lacunostinta asociatilor.
Termenul de intrunire nu poate fi mai mic de 15 zile, de la data comunicarii convocarii.
Ordinea de zi trebuie sa fie explicita; ea trebuie sa arate toate problemele care vor face
obiectul dezbaterii adunarii. Daca in ordinea de zi figureaza propuneri pentru modificarea
actelor constitutive, convocarea va trebui sa cuprinda textul integral al propunerilor.

COMUNICAREA CONVOCARII
Convocarea trebuie adusa la cunostinta asociatilor. Modalitatea de instiintare a
asociatilor este diferita, tinand seama de forma societatii, in special de numarul asociatilor.
In societatea cu raspundere limitata, datorita faptului ca aceasta nu poate avea mai mult
de 50 de asociati, comunicarea convocarii se face printr-o scrisoare recomandata, daca din actele
constitutive nu s-a prevazut o alta modalitate (art.190, alin.(3) din Legea nr.31/1990).

SEDINTA ADUNARII GENERALE

CONDITIILE DE PARTICIPARE
Calitatea de asociat confera dreptul asociatului de a participa la adunarea generala. Acest
drept se exercita personal de catre fiecare asociat . Legea permite si reprezentarea asociatilor la
adunarea generala , dar in conditii speciale.
DESFASURAREA SEDINTEI
Sedinta adunarii generale se va tine in ziua, ora si locul aratate in convocare. Potrivit legii,
sedinta se deschide de catre presedintele consiliului de administratie sau de catre acela care ii va
tine locul.
Continutul ordinii de zi are un caracter exclusiv, in sensul ca adunarea generala nu poate
decide decat in sensul problemelor enuntate expres in convocare. In consecinta convocarea nu
poate contine formulari de genul: probleme curente, alte probleme sau diverse, iar
adunarea generala nu va purea analiza si decide probleme ce nu au fost enuntate explicit in
ordinea de zi. In literatura de specialitate s-a arata ca totousi uneori apare necesitatea luarii unor
decizii asupra unor probleme neincluse in ordinea de zi anuntata. ( Spre exemplu, discutandu-se
problema inchiderii unei sucursale-problema enuntata expres in convocare- apare implicit
necesara dezbaterea asupra raspunsului administratorului sucursalei pentru nerentabilitatea
activitatii acesteia. Pentru respectarea prevederilor legale, se intrevad doua solutii posibile : fie,
daca sunt prezenti la adunare asociatii ce reprezinta majoritatea ceruta de lege pentru
valabilitatea deciziilor in adunarile generale (art.140 coroborat cu art.81 ale Legii nr.31/1990),
decizia poate fi luata chiar daca nu figureaza pe ordinea de zi; fie, daca nu exista majoritatea
prevazuta mai sus, se convoaca o noua adunare, in conditiile art.141 al legii, in a carei ordine de
zi se va preciza expres problema ce trebuie solutionata.
Referitor la prezenta asociatilor la adunarea lor generala, se considera ca se pot sintetiza
urmatoarele reguli aplicabile conform art.141, coroborat cu art.85 al Legii nr.31/1990:
- asociatii trebuie sa participe personal la adunarea generala, dar ei pot fi reprezentati de alti
asociati sau chiar de terte persoane care au procura speciala si autentica privind
reprezentarea la acea adunare si opinia asociatului absent si reprezentat fata de problemele
incluse in ordinea de zi;
- daca adunarea legal constituita nu poate lucra valabil din cauza neintrunirii majoritatii
prevazute de art.140, atunci, conform art.141, se va convoca o noua adunare care va decide,
oricare ar fi numarul de asociati prezenti ori partea de capital reprezentata de acestia;
- asociatii care nu au capacitatea legala, precum si persoanele juridice-asociatii , vor fi
reprezentati prin reprezentantii lor legali, care pot da, la randul lor, procura altor asociati.
Asadar vor intra in categoria asociatilor care nu au capacitate legala asociatii majoritari a
caror capacitate de exercitiu le-a fost ingradita in acest sens (perioada de pana la ramanerea
definitive a hotararii judecatoresti , prevazuta de Legea nr.31/1990, pentru ca, ulterior acestei
date, respective persoana trebuie exclusa din societate-pierzand astfel calitatea de asociat,
conform art.165 al legii). De asemenea este cazul minorului cu capacitate restansa de
exercitiu care dobandeste calitatea de asociat prin succesiune. Insa reprezentantul, respectiv
ocrotitorul legal al minorului ar trebui sa aiba o imputernicire speciala din partea autoritatii

tutelare (referitor la aceasta situatie, a se vedea precizarile faacute anterior in prezenta

lucrare);
procurile (daca exista asociati reprezentati) se depun in original la sediul social;
administratorii si functionarii societatii nu pot reprezenta pe asociati , decat daca, fara votul
lor, nu se poate obtine majoritatea ceruta de lege pentru deliberarile adunarii generale.

O situatie speciala apare atunci cand, pana la data tinerii adunarii generale, unul din
asociati decedeaza. Intr-o prima ipoteza, adunarea generala nu poate refuza succesorului
calitatea de asociat si, deci, dreptul la vot daca actele constitutive ale societatii prevad o clauza
de continuare cu mostenitori si sunt respectate prevederile art.150, alin.3 al legii. Intr-o a doua
ipoteza, daca actele constitutive ale societatii nu au clauza de continuare cu mostenitori, se vor
aplica prevederile art.150, alin.2 al legii, si deci, mostenitorii nu pot vota in adunarea generala, ci
au doar dreptul la plata partilor sociale pe care le mostenesc, conform ultimului bilant aprobat.
O alta problema se ridica in situatia cand o parte sociala este dobandita prin succesiune de
doua sau mai multe personae coindivizare. In vederea exercitarii dreptului la vot si in lipsa unor
prevederi legale exprese pentru societatea cu rapsundere limitata, se va aplica prin analogie
textul art.68, alin.2, 3, 4, aplicabil societatii pe actiuni, coroborat cu alin.150 alin. final (chiar
daca se refera la alta solutie, el contine totusi o norma de principiu). Astfel, solutia ar fi ca,
coindivizarii sa desemneze dintre ei un reprezentant comun care sa exercite drepturile si
obligatiile ce rezulta din detinerea partii sociale, deci si dreptul de vot. Iar daca coindivizarii
detin mai multe parti sociale, ei pot opta pentru iesirea din diviziune (ce ar avea drept efect
titularizarea succesorilor pe fiecare parte sociala sau pentru desemnarea unui reprezentant
comun).
La adunarile generale ale asociatilor mai participa, dar fara drept de vot (de regula cu
precizarile facute mai jos), administratorii si cenzorii. Scopul participarii asociatilor la adunarile
generale este exercitarea dreptului de vot fata de problemele supuse dezbaterii pe ordinea de zi.
Legea nr.31/1990 instituie un regim strict privind votul in adunarile generale ale asociatilor
societatilor cu raspundere limitata, astfel incat sa se asigure deplina corectitudine in formarea
vointei sociale.
Astfel, poitrivit art.141 alin.1 din Legea nr.31/1990, fiecare parte sociala da dreptul la un
vot. Se pune problema daca textul legal are in vedere partile sociale subscrise si varsate sau
numai pe cele varsate. Se considera ca fata de spiritul legii, atunci cand se reglementeaza
diferite sanctiuni legate de intarzierea efectuarii varsamintelor datorate, sa va intelege ca , prin
actele constitutive, in societatea cu raspundere limitata, asociatii nu pot ingradi exercitarea
dreptului de vot in adunarile generale de efectuarea varsamintelor datorate. Astfel, textul legal
trebuie interpretat in sens larg, adica votul corespunde unei parti sociale subscrise. Solutia
contrara ar fi clauza ilicita in spiritul art.5 c.civ.rom si art.86 al Legii nr.31/1990. In plus,
pornind de la norma prevazuta in art. 200 al legii, mai trebuie sa intelegem ca partile sociale
subscrise trebuie integral varsate la constituirea societatii. Deasemenea, art.141 alin.2 si art.49 la
care trimite art.145 alin.3 din Legea nr.31/1990 impun suspendarea dreptului de vot al
asociatilor in problem care ii implica personal, cum ar fi :
- deliberari referitoare la aporturile in natura ale acelui asociat sau alte acte juridice incheiate
intre el si societate, sau

deliberari referitoare la operatii in care ascociatul are pe cont propriu sau pe contul altuia
interese contrare societatii.

Asa cum s-a subliniat si in literatura de specialitate, se considera ca se vor aplica in

extensie si societatii cu raspundere limitata prevederile art.84 si art.86 referitoare la societatea pe
actiuni, deoarece ele corespund ca finalitate ideii de a garanta libertatea de vointa a asociatilor in
cadrul deliberarilor din adunarile generale.
Astfel, potrivit art.96, Dreptul de vot nu poate fi cedat orice astfel de clauza contractual
fiind nula si ilicita. Cedarea sau Exercitarea intr-un anume fel, care sunt interzise expres de
lege, nu inseamna reprezentarea la vot, ci ingradirea sau conditionarea votului de producer
anumitor fapte. Singura interdictie prevazuta de lege in art.84, alin 1 se refera la situatia
asociatului administrator care nu poate vota nici personal, nici prin mandaturi in deliberarile
referitoare la descarcarea de gestiune efectuata, sau la o problema in care persoana sau gestiunea
lui este in discutie. Per a contrario, asociatul administrator poate participa la vot in orice alte
probleme privind societatea (cum ar fi modificarea firmei sau a sediului , dizolvarea societatii,
etc ), inclusive (asa cum prevede art.84, alin.2 ) aprobarea bilantului si a contului de profit si
pierderi. Pentru aprobarea bilantului se cere insa in plus, drept conditie a participarii, ca
respectivul asociat-administrator sau respectivii asociati- administrator sa detina cel putin
jumatate din capitalul social, si, in lipsa votului lui, respective lor, sa nu se poata forma
majoritatea legala impusa de lege pentru adoptarea deciziilor in adunarea generala a asociatilor.

ADOPTAREA HOTARARILOR
Hotararile adunarii generale se iau prin vot deschis. In mod exceptional, votul secret este
obligatoriu, oricare ar fi prevederile actelor constitutive, pentru alegerea membrilor consiliului de
administratie si a cenzorilor, pentru revocarea lor si pentru luarea hotararilor referitoare la
raspunderea administratorilor (art.129 din Legea nr.31/1990)
In cazul societatilor cu raspundere limtata, votarea se face si prin corespondenta, daca prin
statutul societatii s-a prevazut o atare modalitate de vot.
nr.31/1990 ).

PROCESUL VERBAL AL SEDINTELOR

Lucrarile adunarii trebuie consemnate intr-un proces verbal semnat de presedinte si secretar.
Procesul-verbal va cuprinde mentiuni cu privire la indeplinirea formalitatilor de convocare , data
si locul adunarii, asociatii prezenti, numarul partilor sociale, precum si dezbaterile in rezumat si
hotararile luate. La cererea asociatilor se vor comsemna si declaratiile facute de ei in sedinta
(art.130 din Legea nr.31/1990).
La procesul verbal se vor anexa actele referitoare la convocare, precum si listele de
prezenta a asociatilor. Procesul-verbal va fi trecut in registrul adunarilor generale. Aceste cerinte
privind consemnarea lucrarilor adunarii sunt deopotriva aplicabile si celorlalte forme judiciare
ale societatii comerciale.

BIBLIOGRAFIE

Stanciu Carpenaru, Drept commercial roman, editia 5, editura All Beck, Bucuresti,
2004
Conf. univ.dr. Cornelia Lefter, SRL-solutii teoretice si practice pentru intreprinzatori,
editura Economica, 1996
Romul Petru Vonica, Dreptul societatilor comerciale, editura Holding Reporter, 1998