Elemente de identificare ale societatii Identificarea societatii comerciale in raporturile sale juridice, ca persoana juridical se realizeaza prin:firma sau

nume comercial,sediu,nationalitate si cod unic de inregistrare. Firma,potrivit mentiunilor din art. 27 alineat 1 din legea nr 26 din 1990 privind Registrul Comertului,prezinta numele sau dupa caz denumirea sub care societatea comerciala isi exercita comertul si sub care semneaza.Este compusa dintr-un cuvant sau un grup de cuvinte prin care o societate comerciala se individualizeaza in raport cu celelalte societati comerciale sau alti operatori econimici. Art. 38 din Decretul nr 31 din 1954 privind persoanele fizice si juridice prevede ca persoana va purta denumirea stabilita prin actul de infiintare sau statut.Odata cu inregistrarea sau inscrierea persoanei juridice se trece in registrul Comertului si firma ei. Sediul are, pentru persoana juridica, aceiasi semnificatie cu domiciliul pentru prsoana fizica, reprezentand deci un element de indentificare in spatiu.Sediul constituie si el o mentiune obligatorie a Actului Constitutiv al societatii comerciale si constituie si un criteriu de determinare a nationalitatii societatii comerciale si a competentei teritoriale a instantelor judecatoresti,mai ales cand societatea isi desfasoara activitatea si prin sucursale,birouri comerciale, sau alte forme de reprezentare in teritoriu. Nationalitatea societatii comerciale exprima apartenenta subiectului de drepturi la un anumit stat sau sistem de drept,in special sub raportul statului juridic personal(constituire,organizare,functionare,incetare).Cu referire l;a persoana juridica notiunea de nationalitate are aceeasi semnificatie ca si cetatenia persoanelor fizice.Societatea comerciala constituie un subiec de drept colectiv, distinct de individualitatile asociatilor care o compun.In aceeasi masura,societatea comerciala are o nationalitate proprie care ii este atribuita in temeiul unui criteriu legal de calificare si care , de regula nu se identifica nici cu cetatenia si nici cu nationalitatea asociatilor.Pe plan international au fost retinute patru criterii de determinare a nationalitatii unei societati comerciale, unele de natura obiectiva(utilizand ca element de identificare fie sediul social, fie locul inmatricularii) si unul subiectiv (criteriul controlului, fundamentat pe nationalitatea

sau cetatenia asociatilor fondatori care controleaza societatea comerciala).1 Codul unic de inregistrare este un element de identificare atribuit de Ministerul Finantelor Publice, in cursul procedurii de constituire a societatii comerciale, cod utilizat atat de sistemele informatice care prelucreaza date privind comerciantii cat si de comercianti, in relatiile cu tertii,inclusiv cu autoritatile si institutiile publice, pe toata durata functionarii lor. In conformitate cu prevederile art 74 alin 1 si ale art. 29 din Legea nr 26 din 1990 privind registrul Comertului, mentionarea codului unic de inregistrare este obligatorie in orice prospect, oferta, comanda, factura, tarif sau alte documente intrebuintate in comert, emanand de la o societate comerciala.

Natura juridica a societatii comerciale Dubla natur juridica. Relevarea naturii juridice a societii comerciale este o chestiune care ne ndeamn s privim spre trecutul (evoluia) acesteia, pentru a contura prezentul ei si a anticipa viitorul acesteia. Desi societatea comerciala se constituie i funcioneaz pe baze contractuale, ea dobndete personalitate juridic prin efectul legii, situaie care i atrage calitatea de subiect de drept. De aceea, specificitatea societii comerciale const n dubla sa natura juridica: contractuala i instituional. Natura contractuala a societii comerciale este conferita de manifestarea de voin a fondatorilor de a se asocia n vederea realizrii unor acte de comer,. Aceast natura convenionala impune in mod necesar procesului de constituire, organizare i functionare a societii comerciale unele elemente structurale si funcionale eseniale, cum sunt: ncheierea ntre asociai a unui act constitutiv {pactul societar), constituirea i conservarea unui capital social (fondul comun constituit prin aporturile asociailor i care formeaz patrimoniul iniial al societatii comerciale}, intenia asociailor de a conlucra in vederea obtinerii de profit, pentru a-l distribui intre ei (affectio societatis) i scopul societii - de a realiza profit din acte de comer. Natura institutionala a societii comerciale reprezint o trstur dobndita n procesul evoluiei societii i consacr intervenia legiuitorului de maniera imperativ, n sfera constituirii, organizrii i funcionrii societiii comerciale.
1

Y.Loussarn,nationalite des societes et communaute economique Europeenne,Revue de jurisprudence commerciale, 1990 ,pag 145.

Privind societatea ca un element activ ai unui sistem economic, legiuitorul a reglementat aceast form asociativa. n anumite condiii, astfel nct aceasta s intervina n circuitul comercial, n nume propriu, indepenendent de persoana asociailor sai. Astfel, ca un efect al acestei naturi instituionale, personalitatea juridical se atribuie societii comerciale in condiiile unui control de legalilale prealabil menit s protejeze interesele generale ale asociailor i ale societii nsi. Acest control se realizeaz (a) fie de judectorul delegat la registrul comerului prin autorizarea constituirii si functionarii societii sau prin autorizarea nregistrrii n registrul comerului a principaletor modificri ale actelor constitutive (b) fie de instanta judectoreasc competenta, prin soluionarea diverselor cereri ale asociatilor sau acionarilor plivind, de exemplu, unele situaii de dizolvare i lichidare a societatii comerciale, excluderea unor asociati, convocarea adunarii generale a actionarilor soluionarea aciunilor formulate mpotriva hotrrilor adunrii generale a asociatilor sau acionarilor, etc. Depind natura contractual a societii comerciale, voina legii limiteaza, deci, de maniera imperativ, voina asociailor, dispunnd obligatoriu cu privire la constituirea, organizarea si functionarea societii. Evaluarea acestor caracteristici ale naturii juridice a societii comerciale impune o judecata de valoare pentru a determina care dintre aceste elemente sunt preponderente in natura juridica a societatii comerciale.

Natura predominanta. Fiind un concept complex, natura juridic a societatii comerciale ne ndeamn s privim acesta construcie juridic, rezultat dintr-o dubla voina (a asociailor i a legiuitorului), dintr-o perspectiva mai ampla; este societatea comercial doar un contract sau este, esenialmente, o fiin juridica (o institutie, o intreprindere)? i, n continuare, este ea, in primul rnd, rodul vointei asociatilor sau este intr-att impregnat de voina legiuitorului incat nu poate exista in afara acesteia? Initial societatea comercial a avut, incontestabil, o natura pur convenional: n absenta rigorilor legii, societatea comercial a luat fiin. s-a organizat a funcionat si ,si-a ncetat existenta ca efect al voinei asociailor. Primele reglementri ale societataii au privit-o ca un contract, atitudine legislativa comprehensibila, att timp cat societateaetatea era lipsit de personalitate juridica. Aceasta concepie contractualista, fundamental pe teoria autonomiei de voin, permite explicarea

faptului numeroase reguli aplicabileexistentei si functionarii; socieiaii comerciale in de tehnica dreptului contractelor(nulitatea societii sau mandatul acordat administratorilor societatii).Cu toate ca si in prezent natura contractuala a societii comerciale continu sa seduca, nici adepii acestei teorii nu sunt unanimi n a califica natura actului juridic care constituie lundamenul socielii comerciale, osciland ntre diverse soluii: fie contract sinalagmalic fie act juridic complex ('contract de majoritate sau act colectiv)fie contract comercial fie contract civil. Pe msura evoluarii societtii comerciale i manifestarii sale ca principal actor al circuitului comercial,aceasta explicatie pur contractuala a naturii sale juridice a devenit insuficient; necesitatea dobandirii personalitii juridice, aceasta fictiune care a dat nastere societii moderne, a impus interventia tot mai autoritara a legiuitorului n domeniu! comercial, pentru a ocroti un evantai larg de interese; ale tertilor., ale asociatilor si, nu n ultimul vnd ale societii eomerciale. In aceste conditii, societatea comerciala, fr a nceta s mai fie un contract, a devenit si o fiinta juridica, dar actul ei de natere nu mai consta exclusiv n pactul societarr ii primete o component nou, constnd in formalitatea administrativ a inmatricularii prin care societatea comerciala dobandeste personalitate iuridica. Mai mult,construcia societii comemiale pornete un impuls iniial prin voina de asociere a fondatorilor, dar edificiul juridic se reealizeaz n acord cu rigorile legii,care impune dimensiunile procesului de constituire, orgainizare, funcionare si incetare a societatii comerciale. Pentru tu aceste motive, societatea t comerciala nu se plaseaza cu exclusivitate nici in sfera convenional sau contactuala i nici in cea legal sau instituional; ea este o fiina juridica ce ia natere printr-o convenie, dar si consuma viaa sociala preponderent, in conditiile legii.De aceea,teoria juridica sustine ca societatea comerciala continua sa piarda din caracterul contractual in profitul aspectului legal,institutional. Din momentul nasterii societatii comerciale,caracterul contractual se estompeaza;vointa asociatilor nu se identifica in mod necesar cu vointa sociala a societatii,hotararile din adunarile generale ale asociatilor se iau,de regula,cu majoritate de voturi iar societatea are ,nu de putine ori,interese proprii ,distincte de cele ale unora dintre asociati.Societatea comerciala nu mai este doar un contract,ci o fiinta a carei existenta nu mai necesita vointa insumata a tuturor asociatilor. O solutie globala este greu de impus,atata timp cat conceptul de societate comerciala este materializat prin diverse forme ale acestora,in care aspectul contractual sau institutional poate fi dominant, fara a elimina prezenta celuilalt. Este rezonabil sa admitem ca in societatile de persoane domina inca natura contractuala,in timp ce in cele de capitaluri,aspectul institutional este preponderent. Clasificarea societatilor comerciale

Criteriul legal. Diversitatea societatilor comerciale a permis clasificarea lor dup mai multe criterii, mai mult sau mai puin riguroase. Dintre acestea, LSC utilizeaz, n mod manifest, doar criteriul formei juridice, dar prin modul n care se grupeaz dispoziiile aplicabile acestor forme de societate, trimite implicit si la alte criterii de clasificare; vom examina, n continuare nu numai criteriul legal al formei, ci i celelalte criterii care au relevanta pentru mai buna exprimare a identitatii distincte a fiecrui tip de societate. Art.2 LSC meitioneaza. cu titlu limitativ cinci forme de societate comerciala.Acestea sunt compatibile in general, cu formele de societate comeriala cunoscute in legislaia statelor europei i i, mai ales, a tarilor membre,ale Uniunii Europene. Fondatorii unei societi comerciale au obligaia legala de astabili, n actul constitutiv, forma juridica a aacesteia( art. 7 i 8 LSC), form care atrage un regim juridic propriu al constituirii, organizarii,.funcionrii i ncetrii existenei societatii comerciale. Alegerea formei societii comerciale este o chestiune asupra careia vor decide fondatorii, n deplina libertate, dar condiionai, n fapt, de aptitudinea formei de a corespunde proiectului lor. Cu alte cuvinte ,fondul, respectiv interesele fondatorilor este cel care determina forma. Optiunea fomei nu esie o decizie iremediabil; LSC permite schimbarea formei juridice a soceitatii comerciale si chiar indica aceasta posibilitate ca solutie in anumite situatii limita din viata societatii LSC nu reglementeaz omisiunea precizarii formei juridice ca o cauza de nulitate sau dizolvare a societii comerciale; de aceea, in msura n care asociaii nu stipuleaz forma societii pe cam o constituie, doctrina dominant a reinut ca aceasta va fi considerat drept o societate in nume colectiv,forma care asigura cea mai adecvata protectie a tertilor,prin raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor. , Societatea n nume colectiv este forma primordial i cea mai simpla de societate comerciala, fiind adecvat pentru asocierea persoanelor care au o perfect ncredere reciproc i care au n vedere efectuarea unor acte de comer care nu necesit un capital semnificativ. n consecin, legea nu prevede condiii restrictive referitoare la numrul de asociai sau la mrimea capitalului acestei forme de societate. In mod tradiional se considei c societatea n nume colectiv are caracter intuitu personae" n considerarea persoanei), pentru ci se ntemeiaz pe ncrederea reciproc a asociailor; deci, la societatea n nume colectiv primeaz elemenul personal, n detrimentul elementului de capital.

Art 3 LSC arat ca obligaiile sociale ale societii n nume colectiv sunt garantate cu patrimoniul societii i cu rspunderea nelimitat i solidar a tuturor asociailor. Desigur c, avnd personalitate juridic, societatea n nume colectiv va raspunde pentru obligaiile asumate fa de teri dar i fa de asociai, n primul rnd, cu patrimoniul propriu; dac societatea n nume colectiv nu achita aceste obligaii n termen de cel mult 15 zile de la data punerii n ntrziere, creditorii se vei putea ndrepta i mpotriva asociailor societii. Rspunderea societii n nume colectiv esie atrasa numai pentru obligaiile asumate n numele societii de persoanele autorizate pentru administrarea si angajarea societii n raporturile juridice cu terii; potrivit prevederilor ari. 75 LSC, dreptul de a reprezenta societatea aparine fiecrui administrator, afar de stipulaie contrar in actul constitutiv. Firma unei societi n nume colectiv trebuie sa cuprind numele a cel puin unuia dintre asociai, cu meniunea societate n nume colectiv'', scris in ntregime. Societatea n comandit simpl are, i ea, caracter inluitu personae". Esenta societii n comandit simpl consta n faptul c ea are doua categorii de asociai: comanditai i comanditari. Asociaii comanditai reprezint elementul activ al societii, ei asigurnd gestiunea patrimoniului i coordonarea activitii, n timp ce asociaii comanditari se limiteaza la subscrierea unui aport la capitalul social, ei neputnd interveni n conducerea societii. Nici aici legea nu prevede restrictii privind numuil de asociai sau mrimea capitalului iniial, dar este evident c, din fiecare categorie de asociai, trebuie sa existe cei puin unul. Art 3 al LSC arat c obligaiile societii n comandi simpl sunt garantale cu patrimoniul societii i cu rspunderea nelimitatei a asociailor comanditai, n timp ce comanditarii rspund numai pn la concurena capitalului social subscris.