Judecata în faţa primei instanţe

Judecata în primă instanţă este declanşată prin introducerea cererii de chemare

în judecată şi se finalizează prin pronunţarea hotărârii judecatăreşti.
Cuprinde următoarele etape procesuale:
- etapa scrisă, în care părţile iau reciproc cunoştinţă de pretenţiile şi apărările lor, dar
şi de mijloacele de probă pe care intenţionează să le administreze;
- etapa cercetării procesului, care începe la primul termen de judecată la care părţile
sunt legal citate şi se finalizează la momentul la care judecătorul se socoteşte lămurit
şi declară, prin încheiere, cercetarea procesului terminată;
- etapa dezbaterilor în fond, în care părţile discută în contradictoriu asupra
împrejurărilor de fapt şi a temeiurilor de drept invocate în cererile lor sau, după caz,
invocate de către instanţă din oficiu;
- etapa deliberării şi pronunţării hotărârii judecătoreşti.
Cererea de chemare în judecată
Este actul de procedură prin care partea interesată declanşează procesul civil.
Potrivit art. 192 alin.(1) cod proc.civ.: pentru apărarea drepturilor şi intereselor
sale legitime, „Orice persoană se poate adresa justiţiei prin sesizarea instanţei
competente cu o cerere de chemare în judecată”
Precizăm că sesizarea instanţei se poate face şi printr-un act de procedură care
poartă o altă denumire decât cererea de chemare în judecată.
Astfel, în materie contravenţională, regăsim plângerea contravenţională, în faza
de executare silită- contestaţie la executare, însă în toate cazurile, indiferent de
denumire, fiind un mijloc procedural prin care se investeşte instanţa, actul respectiv
trebuie să respecte condiţiile de formă prevăzute de lege pentru cererea de chemare în
judecată.
Cuprinsul cerererii de chemare în judecată se regăseşte reglementat în art. 194
cod proc.civ.
Observaţii particulare privind elementele cererii de chemare în judecată:
Lit.a)- În cazul persoanelor fizice cererea de chemare în judecată trebuie să
cuprindă elementele de indentificare precizate la lit.a), întrucât parte din acestea ,
precum indicarea domiciliului sau reşedinţei prezintă importanţă pentru identificarea
părţilor şi fixarea locului unde se vor comunica actele de procedură, determinând şi
competenţa teritorială.
 Interesează nu atât domiciliul în sensul de locuinţă principală, în conformitate
cu actele sale de identitate, astfel cum este reglementat de art. 87 cod civil, ci locul
unde persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de procedură, domiciliul
fiind pus pe acelaşi plan cu reşedinţa.
Domiciliul poate fi cel real, dar poate fi şi un domiciliul ales prin convenţie sau
printr-o simplă manifestare de voinţă unilaterală.
În cazul în care locuieşte în străinătate, reclamantul are obligaţia să indice şi un
domiciliu ales în România la care i se vor face toate comunicările privind procesul. În
caz contrar, devin incidente dispoziţiile art. 156 cod proc civ., potrivit cărora
comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta
română a scrisorii, în curpinsul căreia se menţionează actele ce se expediează, ţinând
loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
Lit.b)- are în vedere situaţia în care cererea de chemare în judecată nu este
făcută de titularul dreptului dedus judecăţii, ci de reprezentantul acestuia
(convenţional, legal, judecătoresc). Se va indica atât reprezentatul, cât şi
reprezentantul.
Lit.c)- Evaluarea obiectului cererii de chemare în judecată revine
reclamantului, care trebuie să indice modul de calcul prin care a ajuns la valoarea
indicată.
În cazul dreptului de proprietate sau altor drepturi reale asupra unui imobil,
valoarea se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei
fiscale.
Lit.d)- Prin motive de fapt şi de drept se înţelege toate acele împrejurări,
circumstanţe, principii, instituţii, categorii, reguli juridice, a căror cunoaştere este
necesară pentru explicarea şi lămurirea obiectului cererii.
Obs. Judecătorul nu este ţinut de calificarea juridică dată de reclamant, întrucât
potrivit art. 22 alin.(4) cod proc. civ., acesta califică juridic actele şi faptele deduse
judecăţii după punerea în discuţia părţilor a acestei chestiuni.
De reţinut, judecătorul ( instanţa) nu poate schimba cauza cererii de chemare în
judecată, întrucât aceasta este un drept exclusiv al părţii care o formulează, dar o poate
încadra corect în drept, corespunzător situaţiei de fapt relatate de parte.
Lit. e.)- în cazul în care se solicită proba cu înscrisuri, se vor anexa la cererea
de chemare în judecată copii de pe înscrisuri, certificate pentru conformitate de către
reclamant, în atâtea exemplare cîţi pârâţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă.
Atunci când înscrisurile sunt depuse într-o limbă străină, trebuie însoţită de traducerea
în limba română, efectuată de un traducător autorizat.
Dacă se solicită proba cu interogatoriul pârâtului, în cazul în care acesta este o
persoană fizică se va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă, însă, pârâtul este o
persoană juridică de interes privat sau de interes public, atunci interogatoriul va fi
ataşat cererii de chemare în judecată, urmând a fi comunicat pârâtului odată cu cererea
de chemare în judecată.
Dacă se solicită proba cu martori, reclamantul va indica datele de identificare şi
de contact ale martorului ( fax, telefon).
Lit.f)- Semnătura trebuie să fie executată olograf de către reclamant, ori de
către reprezentantul său convenţional, legal. Este admisă, în condiţiile legii, şi
semnătura electronică.
Obs. Atunci când cererea de chemare în judecată este semnată de o persoană
care nu avea calitatea de reprezentant, aceasta poate fi ratificată de reclamant în
interiorul termenului acordat de instanţă pentru complinirea acestui aspect lipsă, fie
prin prezentarea reclamantului în faţa instanţei şi semnarea cererii, fie prin depunerea
unui înscris autentic în care reclamantul declară că ratifică actul de procedură.

Sancţiunile care intervin în lipsa menţiunilor cererii de chemare în judecată

Dintre elementele cererii de chemare în judecată reglementate de art. 194 cod
proc.civ., cele privind numele de familie, prenumele sau denumirea oricăreia dintre
părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia, ori semnătura părţii sau a
reprezentantului acesteia sunt prevăzute de art. 196 cod proc.civ. sub sancţiunea
nulităţii.
Obs. Întrucât suntem în prezenţa unei nulităţi exprese, vătămarea este
prezumată.
Nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa unuia dintre elementele,
considerate ca esenţiale de lege, poate fi dispusă în cadrul procedurii regularizării, în
condiţiile art. 200 cod proc.civ.
Concret, atunci când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se
vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la
primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse. Dacă
aceste obligaţii nu sunt îndeplinite în temenul menţionat, prin încheiere, dată în
camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
Cu toate acestea, lipsa semnăturii, precum şi orice altă neregularitate în legătură
cu semnarea cererii de chemare în judecată se pot acoperi de reclamant în tot cursul
judecăţii în faţa primei instanţe ( art. 192 alin. (2) şi (3) cod proc.civ.).
Dacă, însă, pârâtul invocă lipsa semnăturii, reclamantul care lipseşte la acel
termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la termenul următor la care este
legal citat, fiind expres citat cu această menţiune (de a semna cererea). Dacă, însă, este
prezent la termenul la care se invocă lipsa semnăturii, trebuie să o semneze în chiar
şedinţa în care a fost invocată această neregularitate.
De reţinut: sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată va putea interveni atât
pentru nerespectarea cerinţelor intrinseci acestei cereri, cât şi pentru a celor extrinseci
(proceduri prealabile sesizării instanţei, timbrarea cererii de chemare în judecată),
prevăzute de art .194-197 cod proc.civ.
Efectele introducerii cererii de chemare în judecată:
1. Învestirea instanţei cu soluţionarea cererii
2. Determină cadrul procesual în care se va desfăşura judecata
3. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea, în ipoteza competenţei
teritoriale alternative
4. Punerea în întîrziere a debitorului. Potrivit art. 1522 alin.(1) cod civil, debitorul
poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi
solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată
5. Dreptul ce se urmăreşte a fi valorificat prin cererea de chemare în judecată
devine litigios
6. Întrerupe cursul prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.
Cererea de chemare în judecată se depune la instanţa competentă; trebuie să
îmbrace forma scrisă şi să fie însoţită de copii de pe înscrisurile de care partea înţelege
să se folosească în proces; se depune la instanţă personal sau prin reprezentant ori
poate fi transmisă prin poştă, curier, fax, poştă electronică; se înregistrează şi primeşte
dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.
Completul căruia i s-a repartizat cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare
în judecată este de competenţa sa şi dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-
197 cod proc.civ.
Potrivit art. 201 cod proc.civ., de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul dispune, prin
rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i în vedere obligaţia de a depune
întâmpinare.

Întâmpinarea
Potrivit art. 205 cod proc civ., întîmpinarea este actul de procedură prin care
pârâtul se apără, în fapt și în drept, faţă de cererea de chemare în judecată.
Elementele pe care trebuie să le cuprindă întâmpinarea sunt menţionate expres de
prevederile art. 205 alin. (2) cod proc.civ.:
a) La fel ca şi în situaţia reclamantului, dacă pârâtul locuieşte în străinătate, acesta
trebuie să indice şi domiciliul în România, unde i se vor face toate comunicările
 actelor de procedură. În ipoteza în care pârâtul nu se conformează acestei
obligaţii , comunicările privind procesul i se vor face prin scrisoare
recomandată iar recipisa de predare la poşta română a acestei scrisori va
constitui dovada îndeplinirii procedurii ( art. 156 cod proc. Civ.)
b) Vor fi arătate atât excepţiile de procedură, cât şi excepţiile de fond pe care
pârâtul înţelege să le invoce, cum ar fi excepţia de netimbrare, excepţia de
necompetenţă, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei dovezii
calităţii de reprezentant, excepţia de litispendenţă, excepţia de conexitate,
excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu, excepţia
autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive,
excepţia de prematuritate, excepţia lipsei de interes, etc.
c) Apărări de fapt şi de drept pe fiecare capăt de cerere a reclamantului
d) Dovezile. Dacă se solicită proba cu înscrisuri, la întâmpinare vor fi anexate
copii ale acestora; în cazul martorilor se vor indica numele, prenumele şi adresa
acestora, dacă se solicită interogatoriu reclamantului persoană juridică, se va
depune în scris în vederea comunicării.
e) Semnătura
Pe lângă aceste cerinţe, îăntâmpinarea trebuie să indice instanţa căreia îi este
adresată şi numărul dosarului acordat ca urmare a înregistrării cererii de chemare în
judecată.
Întîmpinarea se depune în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de
chemare în judecată ( art. 201 alin.(1) cod proc.civ.).
Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut anterior, atrage decăderea pârâtului
din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, în afară de cele de ordine
publică, dacă legea nu prevede altfel (art. 208 alin.(2) cod proc.civ.).
Obs. Neformularea întâmpinării de către pârât nu echivalază cu o recunoaştere a
pretenţiilor deduse judecţii prin cererea de chemare în judecată. Doar cu titlu de
excepţie, în materia ordonanaţei de plată, nedepunerea întâmpinării în termenul
special de 3 zile poate fi apreciată de către instanţă drept recunoaştere a pretenţiilor
creditorului ( art. 1018 alin. (3) teza finală cod proc.civ).

Cererea reconvenţională
Dacă pârâul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din
acelaşi raport juridic sau strâns legate de acesta, poate să formuleze cerere
reconvenţională. În cazul în care pretenţiile formulate prin cererea reconvenţională
privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca
pârâţi.
OBS. Pe calea cererii reconvenţionale nu se pot formula orice pretenţii, ci doar
acelea care au legătură cu cererea de chemare în judecată.
 Cererea reconvenţională este de competenţa instanţei sesizate cu cererea principală
( fiind o cerere incidentală), chiar dacă, în acest fel, s-ar încălca o normă de
competenţă materială sau teritorială exclusivă.
Din punct de vedere al conţinutului, cererea reconvenţională trebuie să
îndeplinească condiţiile pentru cererea de chemare în judecată, respectiv să cuprindă
toate elementele prevăzute la art. 194 cod proc.civ.
Fiind o veritabilă cerere de chemare în judecată, ea este supusă comunicării şi se
depune, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea, sau, dacă pârâtul nu este
obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată. Atunci când
reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se
va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa în acest sens de către
instanţa de judecată.
Obs. Legea recunoaşte dreptul de a formula cerere reconvenţională doar pârâtului
din cererea iniţială, fiind inadmisibilă cererea reconvenţională la cererea
reconvenţională.
Cererea reconvenţională se comunică reclamantului şi, după caz, celorlalte
persoane chemate în judecată pe această cale, pentru a formula întâmpinare.
Potrivit art. 210 cod proc. civ.- cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea
principală, însă, atunci când numai cererea principală este în stare de judecată, instanţa
poate dispune, prin încheiere, disjungerea şi judecarea separată a cererii
reconvenţionale, care se va face tot de aceeaşi instanţă, fiind în prezenţa unei
prorogări de competenţă care se prelungeşte şi în caz de disjungere.