Sistemul nostru solar este format din Soare (ce conţine 99,9% din

masa sistemului solar), 8 planete mari, peste o sută de sateliţi, peste 1800
asteroizi cu orbite cunoscute, mai mult de 600 de comete, o mulţime de
meteoriţi, precum şi gaz şi praf cosmic.
Terra, planeta albastră, este a treia planetă de la Soare. Aceasta,
împreună cu alte şapte planete şi cu Soarele formează sistemul solar.
Planetele sistemului nostru solar sunt următoarele:
* Mercur
* Venus
* Pământ
* Marte
* Jupiter
* Saturn
* Uranus
* Neptun.

Planetele pitice
Mulţi dintre noi au învăţat la şcoală şi despre Pluto ca fiind cea mai
îndepărtată şi mai mică dintre planete. Pluto a fost trecută în
rândul planetelor pitice. O planetă pitică este un corp ceresc prea mic
pentru a fi considerat o planetă, dar în schimb suficient de mare pentru a
nu fi înregistrat ca un simplu asteroid. O planetă pitică trebuie să execute
o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui şi nu poate fi satelitul unei alte
planete.
Pe lângă cele 8 planete enumerate mai sus Asociaţia Astronomică
Internaţională a stabilit că mai există un număr de cinci plante pitice.
Acestea sunt: Eris (descoperită în 2003), Ceres (văzută pentru prima dată
în 1801), Haumea (descoperită în 2004), Makemake (descoperită în 2005)
şi Pluto (1930).
 Soarele este centrul sistemului solar. Acesta este de 740 de ori mai
mare decât toate planetele la un loc. Masa sa enormă este responsabilă de
forţa gravitaţională ce face ca toate planetele sistemului nostru solar să
graviteze în jurul lui. Compoziţia Soarelui este de 74% hidrogen, iar 25%
heliu, această compoziţie făcând ca Soarele să nu fie solid, materia solară
fiind plasma. Temperatura la suprafaţa Soarelui este de aproximativ 5000
grade Celsius. Vârsta Soarelui este de circa 4,5 miliarde ani. Acesta se
roteşte în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, faţă de care se află
la distanţa de 25-28 de mii de ani lumină, realizând o mişcare o revoluţie
în aproximativ. 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de
220 km/s .Volumul Soarelui ar putea cuprinde 1.300.000 de planete de
dimensiunea Pământului. Forţa gravitaţională este de aproximativ 28 de
ori mai puternică decât cea terestră.
 Planeta Mercur

Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare . Numele vine de la zeul

comerţului la romani, Mercur. Efectuează o rotaţie completă în jurul axei
sale în 58 de zile pământene, iar o rotaţie în jurul Soarelui în aproximativ
88 de zile. Pentru că masa planetei Mercur este de numai 5,5% din masa
Pământului şi forţa de atracţie gravitaţională este mult mai mică. Astfel,
dacă am poposi pe această planetă, ne-am simţi mult mai uşori.
Temperatura variază enorm de la zi la noapte, întrucât Mercur nu are o
atmosferă precum Pământul; temperaturile ziua ajung la 420 grade C, iar
noaptea până la -173 grade Celsius.
Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind
împânzită de cratere. Ea nu are sateliți naturali și nici o atmosferă mai
densă. Planeta are un nucleu mare de fier care generează un câmp
magnetic de 100 de ori mai slab decât cel al Pământului.
 Planeta Venus

Planeta Venus

Venus este a doua planetă, vecina noastră în sistemul solar. Planeta

este acoperită cu nori din acid sulfuric, iar efectul de seră cauzat de
procentul mare de bioxid de carbon duce la temperaturi mai mari decât
cele întâlnite pe Mercur, deşi este Venus este mai departe de Soare. Ziua
durează 243 de zile, iar rotaţia în jurul Soarelui durează, ciudat pentru un
pământean, 225 de zile.
Venus se roteşte în jurul axei sale de la est la vest, spre deosebire de
Pământ, care se roteşte de la vest la est. Masa planetei este de 81% din
masa Pământului, din acest motiv valoarea acceleraţiei gravitaţionale este
0,9 x acceleraţia gravitaţională a Pământului.
Venus este cu foarte puțin mai mică decât Pământul, dar atmosfera
sa este foarte diferită: în principal, aceasta este compusă din 96 % gaz
carbonic și 3,5 % azot. Ea este înconjurată de un văl gros de nori repartizați
în trei straturi situate la o altitudine între 50 și 70 km. Suprafața planetei
Venus este plină de platouri vulcanice, circa 80 % având o variație a
înălțimii nu mai mare de 1 km. Se pare că mulți vulcani sunt încă activi.
La fel ca și Mercur, Venus nu are sateliți.
 Planeta Pământ

Pământul este a treia planetă de la Soare. Are un diametru la

Ecuator de 12.756 Km. Pământul face o rotaţie completă în jurul axei sale
în 23,93 ore. O rotaţie de revoluţie durează 365,256 zile, din acest motiv
este necesară o ajustare a duratei anului din când în când, pentru ca anul
calculat de ceasurile noastre să se potrivească cu anul real, cauzat de
mişcarea planetei în jurul Soarelui. Viteza de deplasare a Pământului în
jurul Soarelui este de 107.244 Km/h. Acceleraţia gravitaţională la nivelul
solului este de 9,78 m/s2, aceasta scăzând odată cu depărtarea de
suprafaţa terestră.
Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, și singura din
Univers cunoscută ca adăpostind viață (controverse legate de existența
vieții extraterestre continuă să existe). Suprafața Pământului este
acoperită în proporție de 70,8% de apă, restul de 29,2% fiind solid și
„uscat”. Zona acoperită de apă este împărțită în oceane, iar uscatul se
subîmparte în continente.
 Planeta Marte

Planeta Marte

Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planetă a sistemului solar,

a cărei denumirea provine de la Marte, zeul roman al războiului. Uneori
mai este numită și „planeta roșie” datorită înfățișării sale văzută de pe
Pământ. Culoarea roșiatică se explică prin prezența pe suprafața sa a
oxidului de fier. Este planeta care a stârnit cele mai mari speranţe ale
cercetătorilor legate de existenţa vieţii. După mai multe luări de probe de
pe Marte, sunt opinii care susţin existenţa vieţii şi opinii care, dimpotrivă,
afirmă lipsa dovezilor concludente. Ziua marţiană este de 1,02 zile
pământene, iar mişcare în jurul Soarelui durează 686 zile. Temperatura de
pe Marte variază de la un maxim de 20 grade Celsius la -140 C. Marte are
doi sateliţi, Phobos şi Deimos.
Printre caracteristicile suprafeței se numără și craterele de impact ce
amintesc de Lună, dar și vulcani, văi, deșerturi și calote glaciare polare ce
amintesc de Pământ. Pe Marte se gasește cel mai înalt munte cunoscut al
Sistemului Solar, Olympus Mons (26.000 m altitudine), precum și cel mai
mare canion, numit Valles Marineris.
 Planeta Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din sistemul nostru solar, având
un diametru de 11 ori mai mare decât al Pământului. Din cauza
dimensiunilor deosebite ale planetei Jupiter, Pământul beneficiază de o
bună protecţie, mare parte din obiectele cosmice ce s-ar îndrepta spre
Pământ fiind oprite de Jupiter. Suprafaţa planetei este măturată de vânturi
puternice, cu vânt de peste 150 Km/s. Temperatura medie este de -121
grade Celsius.
Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca strălucire (după Soare,
Lună și Venus; și câteodată Marte). A fost cunoscut din timpuri
preistorice. Jupiter are 16 sateliţi, dintre care cel denumit Europa
adăposteşte apă, acesta fiind un important indiciu pentru prezenţa vieţii.
Mişcarea în jurul axei sale durează 0,4 zile terestre, iar mişcarea de
revoluţie 11,9 ani pământeni.
 Planeta Saturn

Saturn este a şasea planetă a sistemului solar. Saturn este numit

după zeul roman Saturnus (care va denumi ziua de sâmbătă), echivalentul
zeului grec Kronos (Titan și tatăl lui Zeus). Este a doua planetă ca mărime,
după Jupiter, fiind de mai bine de 9 ori mai mare decât Pământul. Saturn
se distinge prin sistemul său de inele, descoperit de Galileo Galilei. Planeta
Saturn se roteşte în jurul axei sale în 0,4 zile terestre, iar mişcarea de
revoluţie durează 29, 4 de ani pământeni.
Planeta este compusă din hidrogen și proporții mici de heliu și alte
elemente. Structura internă a planetei constă într-un miez de piatră și
gheață, înconjurat de un strat gros de hidrogen metalic și un strat gazos
exterior. Atmosfera este blândă, deși multe caracteristici intense pot
apărea. Vânturile de pe Saturn pot atinge viteze de 1,800 km/h, mult mai
rapide decât cele de pe Jupiter. Are un câmp magnetic a cărui putere este
un intermediar între cea a Pământului și câmpul puternic al lui Jupiter.
Saturn prezintă un sistem de inele, care sunt alcătuite din particule
de gheață și mici cantități de deșeuri de praf și rocă. 62 de sateliți cunoscuți
orbitează în jurul planetei, fără a socoti particulele din inele. Titan, cel mai
mare satelit al lui Saturn și al doilea satelit ca mărime din Sistemul Solar,
este mai mare ca planeta Mercur și este singurul satelit din Sistemul Solar
care are o atmosferă cu o consistență semnificativă.
 Planeta Uranus

Uranus este a treia planetă ca dimensiune a sistemului solar . Este

de patru ori mai mare decât Pământul. Furtunile sunt obişnuite şi pe
această planetă, ca şi pe ultimele două de mai sus, iar temperatura medie
este de -190 grade Celsius. Plasat pe o orbită de 19 ori mai îndepărtată de
Soare decât cea a Pământului, Uranus, ca și Neptun, primește foarte
puțină căldură. Cu un diametru de 52.000 km, Uranus este de 2 ori mai
mic decât Saturn, dar de 5 ori mai mare decât Terra .
O zi pe Uranus durează 0,7 zile terestre, iar mişcarea de rotaţie în
jurul Soarelui are durata de 83,7 ani pământeni. Uranus este înconjurat de
inele întunecate și are 27 sateliți.
 Planeta Neptun

Neptun este ultima planetă, dacă nu luăm în calcul şi planeta pitică

Pluto . Si această planetă este mai mare decât Pământul, având un
diametru de 3,8 diametre terestre. Cele mai puternice vânturi din sistemul
nostru solar sunt de întâlnit aici, cu vânturi ce ating 2000 Km/h.
Temperatura medie este de aproximativ -200 grade Celsius. Neptun are 8
sateliţi şi patru inele înguste. Ziua durează 0,6 zile pământene, iar o
mişcare completă în jurul Soarelui ţine 163,7 ani tereştri.
Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆, o variantă modificată a
tridentului zeului Neptun.
Spre deosebire de atmosfera uniformă a lui Uranus, Neptun are o
atmosferă cu detalii vizibile ce denotă o activitate meteorologică. De
exemplu, în anul 1989, când Voyager 2 a ajuns în dreptul lui Neptun, s-a
observat o pată mare întunecată, similară cu Marea Pată Roșie de pe
Jupiter. Aceste fenomene meteorologice sunt produse de cele mai
puternice vânturi din sistemul solar, ale căror viteze ating, conform
măsurătorilor, 2100 km/h. De asemenea, deoarece Neptun este departe de
Soare, are una dintre cele mai reci atmosfere din sistemul solar,
temperaturile păturilor superioare ale norilor ajungând la -218 °C (55 K).
Temperatura centrului său este de aproximativ 5000 °C. Neptun are un
sistem de două inele care însă se observă greu și este fragmentat; existența
inelelor a fost sugerată de analizele făcute asupra unor fotografii din 1968
ale planetei, dar confirmarea sigură a fost făcută abia în 1989 de către
sonda Voyager 2.
 Planeta pitică Pluto

Pluto are un diametru de numai 0,18 din diametrul terestru. Această

planetă pitică a fost descoperită în 1930 de Clyde Tombaugh. Rotaţia în
jurul propriei axe durează 6,4 zile terestre. Temperatura medie este de -
170 grade Celsius. Pluto are un satelit, Charon, de două ori mai mic .
La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice
Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă,
Pluton a primit statutul de planetă pitică, deoarece nu a „curățat” spațiul
cosmic din vecinătatea orbitei sale.
 Iată însă că Sistemul Solar ascunde o serie de minunăţii despre care
ştim mai puţine lucruri.

Să vedem în continuare câteva dintre acestea.

1. Care este muntele cel mai înalt descoperit vreodată în Sistemul Solar?
Ei bine, nu este Everest – ci Olimp – nu muntele Olimp din Grecia, ci cel
de pe Marte, care are o înălţime de circa 21 km, un diametru de 600 km şi
este un munte tânăr, având doar 200 de milioane de ani.

2. Care este planetă cea mai caldă? Mulţi ar fi tentaţi să răspundă Mercur
– fiind planetă cea mai apropiată de Soare. Desigur, pe Mercur este cald
tare: temperatura ajungând până la 427 C ziua (noaptea este însă un ger
năpraznic: -173 C). Planetă cea mai caldă însă este Venus, unde
temperatura poate ajunge la 461 C.

3. În ciuda faptului că în Sistemul Solar există multe planete cu mulţi

sateliţi, şi există mi de asteroizi, Soarele reprezintă circa 99.8% din totalul
de materie.

4. Mai toate planetele au acelaşi sens de rotaţie în jurul Soarelui, mai puţin
una. Care este această? Venus. Venus are o altă caracteristică bizară: o zi
venusiană durează mai mult decât un an venusian! Adică perioada de
rotaţie în jurul Soarelui este de 225 zile terestre iar cea de rotaţie în jurul
propriei axe de 243 zile.

5. Sistemul Solar este plin de asteroizi! Există un număr impresionant.

Majoritatea sunt mici – nişte…pietre. Există însă şi asteroizi foarte mari,
precum 243 Ida, care este atât de mare încât are un satelit natural, un fel
de Luna proprie.

6. Care este planetă cu numărul cel mai mare de sateliţi? Saturn! Are circa
150 de sateliţi – în mare parte mici şi…îngheţaţi. Cel mai mare satelit
natural al lui Saturn este Titan.
7. Jupiter este planetă cea mai mare din Sistemul Solar, însă are ziua cea
mai scurtă: doar 9 ore şi 55 de minute. Un an jupiterian însă durează
aproximatic 10.437 de zile!

8. Care este planetă cu densitatea cea mai mică? Ei bine, Saturn. Densitatea
acestei planete este mai mică decât densitatea apei. Dacă am reuşi să
punem Saturn într-un enorm ocean atunci ar pluti şi nu s-ar scufundă.

9. Plouă pe Uranus şi Neptun! Nu cu apă însă. Este probabil să plouă cu

….un fel de picături cu compoziţia asemănătoare diamantelor, ţinând cont
că pe aceste planete concentraţia de carbon este mare.

10. Planetă Pluto a fost declasată în 2008 de la statutul de planetă la cel de

“planetă pitică”. Interesant este faptul că un an pe Pluto (deci o rotaţie
complete în jurul Soarelui) durează cam cât 248 ani tereştri! Ceea ce
înseamnă că de când a fost descoperit Pluto nu a efectuat încă o rotaţie
complete în jurul Soarelui.

Sistemul Solar ascunde încă multe mistere. Printre acestea poate cel
mai fascinant este legat de posibilă existenţa a vieţii: sunt bacterii pe
Marte? Dar pe alte planete sau pe sateliţi ai acestora?

Multe misiuni spaţiale continuă să studieze îndeaproape planetele

Sistemului Solar şi Soarele însuşi. Aceste informaţii, pe de o parte, sunt
extrem de utile pentru a înţelege mai bine originea noastră, pe de altă,
pentru a descoperi eventualele pericole: de la asteroizi care s-ar putea
îndrepta ameninţători spre noi, la variaţiuni, mai mult sau mai puţin
intense, în activitatea Soarelui.