Exista patru mituri fundamentale ale lumii:

Miturile memoriale - patroanelefaptelor ancestorale si se se poate presupune ca ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit ( ipoztazele cunoasterii focului, revolutia agrara), fie incercarea empirica de a explica diverse fapte neobisnuite, petrecute de obicei la confluenta existentiala a doua populatii de nivel spiritual foarte diferit. Aici se pot clasifica mai multe manunchiuri mitologice, pe care le-am putea uni: a) interferarea erelor (miturile vartei de aur a salbaticiei arcadice, adica preagrare, dar si miturile anumalelor fabuloase, de la popoare de maimute vorbitoare - poate hominizii, pana la balauri si dragoni - descriind primele contacte ale omului cu regnul animal in genere sau infatisarea, vazuta hipertrofic, a unor fosile pe atunci inca vii, cunoscute azi din paleontologie; b) omul primordial ( primele grupuri umane care au inceput a se socoti superioare animalelor si chiar homonizilor coexistenti dar - constranse de mutatia agrara, apoi de cea neolitica sa paraseasca raiul liber al cadrului salbatic- si-au exprimat regretul izgonirii din acel rai sau dintr-un teritoriu edenic parasit in urma altei costrangeri: iubirea, familia, cunoasterea de sine si cunoasterea cadrului - de unde si impactul intre moral si amoral, definit prima data notiunea de imoralitate, ca si ciocnire inevitabila intre inteligenta si candoare, intre cunoastere si ignoranta, iar in simbol - intre spiritul divin si spiritul ( luciferic); d) evenimentele insolite (categoria dintr viziunea profetului Iezechil si prabusirea fiului solar Phaethon ); e) iventia uneltelor ( armele si mecanismele magice, vehiculele pendante de imblinzirea calului, corabiile salvatoare de la potop, carele ceresti ); f) modificarile conditiei umane ( revolutiile succesive: pastoreasca, agrara, neolitica, metalurgica implicand, odata cu inchegarea treptata a societatii umane, si schimbarea structurala a modului de a trai, de relatii si interese, ca si a tipului de alimentatie, odata cu inventarea satului, cetatii, statului si a ordinii sociale ); g) razboaiele ceresti )conflictele de dimensiuni apocaliptice, intre categoriile de divinitati adverse, traducand fie impactul omului cu dezlantuirile extraordinare de forte naturale, fie observarea empirica a unor dereglari astro-fizice); h) potopul si recunoasterea universului post-diluvian ( invaziile acvatice sau solare, urmate de repunerea in ordine a regiunilor afectate, uneori poate la scara sincronica planetara ). Miturile fenomenologice - privesc fenomene la nivel cosmic, alcatuind naratiuni explicative in jurul marilor intrebari omrnesti asupra existentei omului si al cadrului sau vizibil nevazut: a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din intalnirea principiului feminin si cel mascuin, sau prin pornirea timpulii inert; b) antropologia (crearea omului ca pereche arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau cateva etape experimentale; c) escatologia ( vizand ideea de moarte - unica sau periodica, naturala sau prin accident catastrofal - a insului si a universului sau; d)repetitia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor, erelor terestre si cosmice ); e) regnurile fabuloase (fomand indeobste structura unora dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, care poarta intre ele formele rudimentare de conceptie ambientala din animismul initial ori din ciclul formelor totemice de cult ale epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li s-a

adaugat cadrul alegoric din epoca domesticirii animalelor a cultivarii plantelor, a descoperirii pietrei utilizabile si apoi a metalelor, ca si a unor reactii chimice naturale; f) cadrul astral ( astrele fiind, in conceptia mitologica, nu corpuri ceresti ci " luminatori" pendenti de vointa patronala a anumitor zei, locuinte divine, iar uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zailor); g) elementele (apa in toate ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi cel tehnic, focul cosmic si cel meterologic, pamantul static si dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de miscare cereasca si ca renegator perpetuum al vietii, alteori ca tampon intre pamant si cer, in fine mai rar, eterul, elementul straturilor ceresti divine, consituind inca in observatia primita un ansamblu de conditii esentiale ale existenteicosmice ) Miturile cosmografice - includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor universale: a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice intrucat zeii insisi se autocreeaza sau sunt creati, multiplicarea lor apartinand unei conceptii ulterioare,infecutate probabil de endogamia tribala si apoi de diviziunea profesionala a indeletnicirilor ) b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar variabil dupa epoca si zona geografica- fluctuand intre monoteismul rigid, unde zeii si sfantii devin accesorii tehnice sau divinitati subalterne ale unui singur zeu teologic admis ca suprem, si amplitudinea elastica a politeismului numarand, de pilda, in religia romanilor peste 30 000 de zeitati); c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamantul si subpamantul,adica lumea divina, cea umana si cea demonica, dar in unele mitologii si mai multe; la scandinavi noua; de asemeneasi anumite lumi paralele, parahumane, neconfirmate insa devreuna din teologii si conservate mai cu seama in folclorul mitologic) Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradictiilor existentiale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal: a) eroul arhetipal ( nu stramosul totemic, ci modelul de la care porneste sirul, un model absolut si deci inegalabil, de aceea si divinizat) b) suprastructura demonologica (reprezentand transferul in mitologie a credintei animiste in duhurile si in demonii care ar guverna universul - integral ca si in detaliile palpabile); c) destinul ( ca lege de sinesau sistem de legi implacabile si intrepatrunse, supunandu-si intregul univers, pana la detalii, omul, omenirea si chiar zeii ); d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completeaza in mod general intregul: luminaintuneric, caldura-frig, miscare -repaos, mascul-feminin, viata-moarte si in ultima analiza bine-rau );imbolurile conditiei umane ( aspiratia omului de a-si depasi conditia, de obicei prin imitarea unor valori ambientale: de pilda zborul icaric, care nu este decat traducerea alegorica a invidiei omului fata de pasare, dar nu si intelegerea deosebirii structurale ); f)viata si moartea (ca antiteza acuta suprema in care miturile nu admit totusi termenii antitezei, preferand ideea de stari diferite ale aceleiasi existente, intrucat thanatofobia conceptuala, care traduce instinctul de coservare, nu scuteste de suferinta intrebarii nici o fiinta ganditoare); g) aria timpului ( timpul umanmensurabil si timpul divin, deci, numenal, inaintea acestora si dupa ele, unele mituri admitand si absenta timpului )