Sunteți pe pagina 1din 4

Cele 4 mituri fundamentale

Miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale si se poate presupune ca


ele au inregistrat fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii
cu caracter insolit (ipostezele cunoasterii focului, revolutia agrara), fie incercarea
empirica de a explica diverse fapte neobisnuite, petrecute de obicei la confluenta
existentiala a doau populatii de nivel spiritual foarte diferit. Aici se pot subclasifica
mai multe manunchiuri mitologice, pe care le-am putea numi :(a) interferenta
erelor (miturile varstei de aur a salbaticiei arcadice, adica preagrare, dar si miturile
animalelor fabuloase, de la popoarele de maimute vorbitoare-poate hominizii, pana
la balauri si dragoni -descriind primele contacte ale omului cu regnul animal in
genere sau infatisarea, vazuta hipertrofic, a unor fosile pe atunci inca vii, cunoscute
azi din paleontologie) ; (b) omul primordial (primele grupuri umane care au
inceput a se socoti superioare animalelor si chiar hominizilor coexistenti dar -
constranse de mutatia agrara, apoi de cea neolitica sa paraseasca raiul liber al
cadrului salbatic -si-au exprimat regretul izgonirii din acel rai sau dintr-un teritoriu
edenic parasit in urma altei constrangeri ; (c) revelatia initiala (descoperirile
inteligentei primordiale : iubirea, familia, cunoasterea de sine si cunoasterea
cadrului- de unde si impactul intre moral si amoral, definint prima data notiunea de
imoralitate, ca si ciocnirea inevitabila intre inteligenta si candoare, intre cunoastere
si ignoranta, iar in simbol- intre spiritul divin si spiritul luciferic) ; (d)
evenimentele insolite (categoria dintre viziunea profetului Iezechil si prabusirea
fiului solar Phaethon) ;(e) inventia uneltelor (armele si mecanismele magice,
vehiculele pendente de imblanzirea calului, corabiile salvatoare de la potop, carele
ceresti) ; (f) modificarile conditiei umane (revolutiile succesive :pastoreasca,
agrara, neolitica, metalurgica-implicand, odata cu inchegarea treptata a societatii
umane, si schimbarea structurala a modului de trai, de relatii si interese, ca si a
tipului de alimentatie, odata cu inventarea satului, cetatii, statului si a ordinii
sociale) ; (g) razboaiele ceresti (conflictele de dimensiuni apocaliptice, intre
categoriile de divinitati adverse, traducand fie impactul omului cu dezlantuirile
extraordinare de forte naturale, fie observarea empirica a unor dereglari astrofizice)
; (h) potopul si reconstructia universului postdiluvian (invaziile acvatice sau solare,
urmate de repunerea in ordine a regiunilor afectate, uneori poate la scara sincronic
planetara).
Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcatiund naratiuni
explicative in jurul marilor intrebari omenesti asupra existentei omului si a
cadrului sau vizibil si nevazut : (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din
haosul primordial, adesea acvatic, sau din intalnirea principiului feminin cu cel
masculin, sau prin pornirea timpului inert ; (b) antropologia (crearea omului, ca
pereche arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau in
cateva etape experimentale ; (c) escatologia (vizand ideea de moarte- unica sau
periodica, naturala sau prin accident catastrofal- a insului si a universului sau) ;(d)
repetitia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor,
erelor terestre si cosmice) ; (e) regnurile fabuloase (formand indeobste structura
unora dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, care poarta intre ele formele
rudimentare de conceptie ambientala din animismul initial ori din ciclul formelor
totemice de cult ale epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li s-a adaugat
cadrul alegoric din epoca domesticirii animalelor, a cultivarii plantelor, a
descoperirii pietrei utilizabile si apoi a metalelor, ca si unor reactii chimice
naturale) ; (f) cadrul astral (astrele fiind, in conceptia mitologica, nu corpuri ceresti
ci ,,luminatori'' pendenti de vointa patronala a anumitor zei, locuinte divine, iar
uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor) ; (g) elementele (apa in toate
ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi cel tehnic, focul cosmic si cel
meteorologic, pamantul static si dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de
miscare cereasca si ca regenerator perpetuu al vietii, alteori ca tampon intre pamant
si cer, in fine mai rar, eterul, element al straturilor ceresti divine, constituind inca
in observatia primitiva un ansamblu de conditii esentiale ale existentei cosmice).
Miturile cosmografice includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor
universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, intrucat zeii
insisi se autocreeaza sau sunt creati, multiplicarea lor apartinand unei conceptii
ulterioare, influentate probabil de endogamia tribala si apoi de diviziunea
profesionala a indeletnicirilor) ; (b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar
variabil dupa epoca si zona geogafica- fluctuand intre monoteismul rigid, unde zeii
si sfintii devin accesorii tehnice sau divinitati subalterne ale unui singur zeu
teologic admis ca suprem, si amplitudinea elastica a politeismului numarand, de
pilda, in religia romanilor peste 30.000 de zeitati) ; (c) lumile coexistente (de
obicei trei fundamentale :cerul, pamantul si subpamantul, adica lumea divina, cea
umana si cea demonica, dar in unlele mitologii si mai multe :la scandinavi noua ;de
asemenea, si anumite lumi paralele, parahumane, neconfirmate insa de vreuna din
teologii si conservate mai cu seama in folclorul mitologic).
Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradictiile
existentiale aparente, pe care el nu le accepta decat ideal : (a) eroul arhetipal (nu
stramosul totemic, ci modelul de la care porneste sirul, un model absolut si deci
inegalabil, de aceea si divinizat) ;(b) suprastructura demonologica (reprezentand
transferul in mitologie a credintei animiste in duhurile si in demonii care ar
guverna universul -integral ca si in detaliila palpabile) ; (c) destinul (ca lege in sine
sau sistem de legi implacabile si intrepatrunse, supunandu-si intregul univers, pana
la detalii, omul, omenirea si chiar zeii) ; (d) universul dual (conceptul diviziunii
lumii in principii antagonice, care completeaza in mod general intregul :lumina-
intuneric, caldura-frig, miscare-repaos, mascul-femela, viata-moarte si in ultima
amaliza bine-rau) ;(e) simbolurile conditiei umane (aspiratie omului de a-si depasi
conditia, de obicei prin imitarea unor valori ambientale : de pilda zborul icaric,
care nu este decat traducerea alegorica a invidiei omului fata de pasare, dar nu si
intelegerea deosebirii structurale) ;(f) viata si moartea (ca antiteza acuta suprema in
care miturile nu admit totusi termenii antitezei, preferand ideea de stari diferite ale
aceeleiasi existente, intrucat thanatofobia conceptuala, care trabuce instinctul de
conservare, nu scuteste de suferinta intrebarii nici o fiinta ganditoare) ; (g) aria
timpului (timpul uman mensurabil si timpul divin, deci numenal, inaintea acestora
si dupa ele, unele mituri admitand si absenta timpului).
Legenda Oltului si a Muresului

In vremurile de demult, cand se nascoceau povestile fermecatoare, pe varful unui


munte din Carpatii Rasariteni se vedea o cetate cu doua turnuri. Craiul si craiasa
aveau doi fii gemeni, care semanau ca doua picaturi de apa. Feciorii erau
asemanatori la infatisare, dar aveau firi cu totul diferite. Una-doua se luau la cearta
si se bateau pana la sange, de rai ce erau. Asa-i lasase Dumnezeu!
Cand crescusera mari, craiul iesi din cetate cu oastea si se duse la razboi,de
unde n-a mai venit. Craiasa a trimis calareti spre toate zarile, in cauterea sotului ei,
dar solii nu l-au gasit pe stapan nicaieri. Murise craiul departe, intr-o batalie
sangeroasa. Dar craiasa nu stia taina asta. ,,Ce-am sa ma fac eu,cu feciorii mei
naravasi?" se framanta craiasa ,,Se tot bat fara astampar. Le-am facut doua turnuri
aparte. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt.
Uite, sunt printi buni de insuratoare, si tot nu se inteleg."
-Frate Oltule, zise Muresul, care era mai cumpatat. Mama plange intruna dupa
tata,craiul.Ce facem?
-Eu zic, frate Mures,sa lasam ciondaneala copilareasca dintre noi si sa plecam
in cautarea craiului.Poate e undeva intr-o
temnita,si are nevoie de ajutorul nostru,sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la
mama lor,craiasa si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal.Auzind ce
spun,mama lor a varsat lacrimi de durere,dar si de fericire. De fericire pentru ca
feciorii ei erau vrednicisi indarjiti,si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era
frica sa nu-i piarda.
-Bine,baietii mei! se indupleca pana la urma craiasa. Plecati in cautarea
craiului. Muresule si tu,Oltule!Va sfatuiesc sa stati mereu impreuna, precum caii la
trasura, si nedezlipiti unul de altul!
Si au plecat printii.Dar de indata ce au iesit din cetate, au pornit sa se certe pe ce
cale sa apuce. Caci, cum v-am zis, erau diferiti la fire si la ganduri.
-Sa plecam spre miazanoapte!a propus Muresul.
-Ba nu!S-o luam spre miazazi!a racnit Oltul.
Si,ca in copilarie,au inceput sa-si care la pumni cu nemiluita.Pana la urma,n-au
ascultat sfatul mamei si-au vorbit astfel:
-Eu am crescut in turnul de miazanoapte si plec indata intr-acolo!zise
Muresul.

-Iar eu am crescut in turnul de miazazi, si plec intr-acolo! tipa Oltul.


S-au despartit.Muresul cel intunecat la fire a pornit-o spre nord, iar Oltul cel
iute din fire s-a repezit bolborosind spre sud. Dupa o vreme,pe Mures l-a razbit
dorul dupa fratele sau:
-Ne ciondanim noi,si-a zis Muresul,dar tinem unul la altul. Mama ne-a rugat
sa nu ne despartim.Ce-ar fi sa ma intorc din drum,ca sa-l caut pe fratele Olt?
Pe o vale, Muresul s-a intors spre miazazi,dar nu l-a mai gasit pe Olt.S-a ratacit
si-a luat-o spre apus,prin campii asa de
frumoase,incat si-a uitat fratele geaman.

In cetatea de scaun,craiasa primi vesti de la solii ei:


-Chiar de la poarta,marita craiasa, Olt si Mures s-au certat si s-au despartit,
incalcand porunca mariei tale. Suparata,craiasa a alergat sa-si intoarca
feciorii din drum, dar nu i-a mai putut ajunge , deoarece fugeau strasnic in parti
diferite. S-a pornit sa planga navalnic,curgand izvoaredin ochii ei:
-Doamne, te rog sa povatuiesti pasii feciorilor mei. L-am pierdut pe crai.
Fa,Doamne,orice numai sa nu piara niciodata
baietii mei nastrusnici.
Dumnezeu a ascultat ruga craiesei si,pe data,a hotarat sa-i prefaca in rauri
nemuritoare. Si rauri au ramas pana
astazi, pastrandu-si numele: MURESUL si OLTUL.
Muresul curge lin spre campie, cuminte si cu speranta ca, dupa multe cotituri, isi
va gasi fratele geaman. Iar oamenii il canta astfel:

Mures,Mures,apa lina,
Trece-ma-n tara straina
Si-mi fa parte de hodina.

Pe cand Oltul cel iute si nabadaios,se izbeste in pietrele muntilor, le rascoleste


tumultuos, spumega si se insangereaza la Turnul Rosu , iar potrivit:oamenii i-
au nascocit un cantec:

Oltule,rau blestemat,
Te-ai facut adanc si lat
Ca vii mare,spumegat,
Si cu sange-amestecat.