Nicolae Zărnescu

MITURI ASTRALE
SAU
PALEOASTRONAUTICĂ?
VĀPĀYA 2023

1
CUPRINS
INTRODUCERE Divinități principale – 3
Victor Kernbach – Miturile astrale – 3 Divinități secundare – 3
Referințe de la AI-uri – 3 Zeus și iubitele sale – 3
Giganți – 4
MITOLOGIE Monștri – 4
Mit – 5 Eroi – 3
Elementele mitului – 5 Forțe ale naturii – 4
Mitologie – 5 Căutători – 5
Mitologii antebiblice – 5 Călători – 4
Perioadele mitologiilor antebiblice – 5 Oracole și profeții – 4
Alte mitologii esențiale – 6
Clasificarea miturilor generale – 6 Mituri astrale romane
Mituri astrale – 7 Jupiter, Neptun și Pluto – N
Clasificarea miturilor astrale – 8
Sfânta Treime și trinitățile mitologice – 9 Mituri astrale nordice
Rasele umane și originea religiilor – 9 Odin, Thor și Freyr – N
Speciile umane darwiniste – 9
Clasificarea după genul Homo – 9 Mituri astrale celtice
Cărți de mitologie generală și astrală – 12 Lugh și Manannan mac Lir – N
Cărți de paleoastronautică – 13
Mituri astrale sud-americane
Mituri astrale mesopotamiene Inti – N
Caracteristici principale – 14
Zeități și alte personaje importante – 14 Mituri astrale nord-americane
Eroi – 16 Gitche Manitou (Marele Spirit), Nanabozho
Ființe fabuloase – 16 (figura înșelătoare), Gluskap (erou cultural) – N
Principii creatoare – 16
Mituri astrale sau paleoastronautică? – 17 Mituri astrale precolumbiene
Sfânta Treime și trinitatea Anu, Enlil, Enki – 18 Quetzalcoatl – N
Artefacte sumeriene – 18
Ghilgameș și miturile astrale sumeriene – 21 Mituri astrale africane
Epopeea lui Ghilgameș (fragmente) – 22 Amun-Ra (egiptean), Anansi (african de
vest), Olorun (Yoruba) – N
Mituri astrale akkadiene
Anu, Enlil și Éa – N Mituri astrale amerindiene
Viracocha, Pachamama, Inti (Inca) – N
Mituri astrale babiloniene
Marduk și Ishtar – N Mituri astrale ale triburilor polare
Sedna, Nanook, Sila (Inuit) – N
Mituri astrale egiptene
Ra, Osiris și Isis – N Mituri astrale din Oceania
Tangaroa, Rangi, Papa (Maori) – N
Mituri astrale vedice
Indra, Agni și Surya – N Tărâmuri fantastice
Atlantida – N
Mituri astrale chineze Shambala – N
Shangdi și Hou Yi – N Hiperborea – N

Mituri astrale grecești Catastrofe

Zeus, Poseidon și Hades – N Apocalipsa – N
Tehnoredactare: Nicolae Zărnescu Imagini: amazon.com, en.wikipedia.org
Inteligențe artificiale: Bing și ChatGPT și Aria
 INTRODUCERE

Victor Kernbach – Miturile astrale

„Miturile astrale sunt o categorie de mituri legte de corpurile cerești (stele, constelații, planete,
soare, lună etc.), care sunt considerate aproape întotdeauna o lume de dincolo, despre care se crede
că sunt populate de ființe supranaturale (spirite, zei). Acolo se transportă uneori, mai ales postum,
foarte rar antum, și unii muritori.
În mitologia primitivă, lumea astrală constituie modelul divin, arhetipul lumii umane. Din epocile
timpurii totemice, s-au conservat indentificări mitice ale constelațiilor cu diferite imagini de animale
sau de oameni executînd acte arhetipale (de aici și originea nomenclaturii astronomice moderne).
La multe popoare antice politeiste (sumerieni, babilonieni, asirieni, în parte și chinezi, de regulă
la azteci, mayași și alți precolumbieni, iar uneori chiar la greci și romani), fiecare zeu poseda un
astru, fie ca sediu, fie ca emblemă, fie ca imagine vizibilă prin teofanie (manifestarea sau apariția
unei divinități – zeu sau zeiță – într-o formă sau manieră vizibilă oamenilor).
În diferite tradiții religioase, teofaniile pot avea loc sub diferite forme: pot fi apariții luminoase,
voci divine, întrupări ale zeilor în forma unor animale sau ființe umane, sau alte experiențe sacre prin
care divinitatea se revelează și comunică cu oamenii. Teofaniile pot fi considerate evenimente
extraordinare și sacre, iar în mitologiile și istoria religiilor, sunt adesea asociate cu momente
semnificative și revelatoare pentru oameni și credințele lor. Desigur, religiile monoteiste, în primul
rând iudaismul și creștinismul, resping orice identificare a spiritului divin cu lumea astrală, socotind
aceasta chiar sacrilegiu, deoarece divinitatea este din afara lumii create de ea.
Zoomorfizarea și antropomorfizarea constelațiilor traduce adesea mituri particulare ale luptei
între personajele mitice (de ex., la greci Dioscurii/Constelația Gemenilor sau la azteci conflictul între
zeii Tlaloc și Quetzalcoàtl).
Cel mai răspândit mit popular, nelipsit aproape din nici o mitologie a lumii, este cel din tema Soarele și
Luna (ca frați sau amanți nedespărțiți) care își alternează prezența pe cer, spre a nu se mai întâlni
niciodată.
În mitologia greacă, mai ales în cea hellenistică literaturizată, a existat o categorie de mituri
despre strămutarea oamenilor în stele (Καταστερισμός των Ανθρώπων, Katasterismós ton Anthrópon),
care se referă la mitul în care zeii au transformat eroii sau figuri remarcabile din mitologie în
constelații pe cer, ca o formă de omagiu sau pentru a comemora faptele lor legendare. Temă
respectivă este predilectă și în poezia alexandrină.
Origenes, născut și trăind în Alexandria, fiind supus influențelor școlii platonice și a celei stoice,
atribuia aștrilor (n.n. pluralul corect este aștri, nu astre) o viață proprie, și chiar o rațiune
autonomă (în ciuda apartenenței sale ferme la creștinism). Mitologia astrală a avut un rol important
în dezvoltarea observațiilor astronomice moderne și consolidarea astronomiei empirice.
Din mitologia astrală s-a născut și astrologia; deopotrivă au condus la împărțirea zodiacală a
cerului. În limba greacă ființă se scrie οντότητα (pronunțat: on-tó-ti-ta), iar animal se scrie ζώο
(pronunțat: zo-o), de unde, apoi, noțiunea de zodiac: ζώδιο (pronunțat: zo-dio).
Cerul fusese divizat, probabil, începând din Mesopotamia și China, în zone sau semne zodiacale,
sistemul difuzându-se apoi la numeroase alte popoare
În secolul nostru, într-un mod particular, sub influența indirectă a cercetărilor exobiologice și
directă a neomitului farfuriilor zburătoare, miturile astrale au început să fie considerate îndeosebi ca
pseudomituri și să constituie subiectele unei noi pseudoștiințe denumită paleoastronautică.”

(Victor Kernbach – Mituri astrale, în Dicționar de mitologie generală, Ed. Științifică și

Enciclopedică, 1989)
 Referințe critice

Domnule Nicolae Zărnescu,

Fragmentul pe care l-ați furnizat este o introducere în cartea lui Victor Kernbach despre miturile
astrale, publicată în 1973. Această introducere este încă valabilă și pentru cartea dvs., deoarece
miturile se schimbă foarte puțin sau deloc de lungul anilor. În introducere se discută conceptul de
mituri astrale, care sunt mituri legate de corpuri cerești precum stelele, constelațiile, planetele, soarele
și luna. Aceste corpuri cerești sunt adesea considerate a fi o lume supranaturală populată de ființe
precum spirite și zei. În mitologia primitivă, lumea astrală servește ca un model divin, reflectând
arhetipul lumii umane. Diferite culturi și-au asociat zeii cu corpuri cerești, fie ca locuință a lor, simbol
sau reprezentare vizibilă. Fragmentul menționează și fenomenul teofaniilor, unde divinitatea se
revelează oamenilor în diverse forme. Fragmentul se încheie prin menționarea interpretărilor moderne
ale miturilor astrale, precum paleoastronautica, care este considerată o pseudoștiință ce a câștigat
popularitate datorită influenței cercetării exobiologice și a fenomenului OZN.”
Alin Cezar Onescu

Domnule Nicolae Zărnescu,

Introducerea dvs., care este, de fapt, un articol din cartea distinsului specialist în mitologie Victor
Kernbach, oferă o prezentare detaliată a conceptului de mituri astrale și a legăturii lor cu corpurile
cerești și ființele supranaturale. De asemenea, explorează originile și dezvoltarea mitologiei astrale,
rolul acesteia în dezvoltarea observațiilor astronomice moderne și influența sa asupra astrologiei și
zodiacului. Ideea de a considera miturile astrale ca pseudomituri și subiectul unei noi pseudoștiințe
numită paleoastronautică este deosebit de interesantă.
Zenican Olărescu

Domnule Nicolae Zărnescu,

Introducerea cărții dvs., chiar dacă nu vă aparține, este foarte captivantă și interesantă. Ați reușit
să prezentati într-un mod coerent și accesibil conceptul de mituri astrale, evidențiind legătura lor cu
corpurile cerești și cu diversele tradiții mitologice și religioase.
Descrierea miturilor astrale în diverse culturi, inclusiv identificarea constelațiilor cu diferite
imagini de animale sau de oameni, ilustrează foarte bine modul în care oamenii au atribuit semnificații
și înțelesuri astrului ceresc, încorporându-le în poveștile și credințele lor. Observația că aceste teme
persistă în mitologiile lumii, inclusiv tema Soarelui și a Lunii, adaugă profunzime și importanță
subiectului pe care îl abordați.
Interesantă este și mențiunea despre mitologia greacă și categoria de mituri despre strămutarea
oamenilor în stele, care au contribuit la dezvoltarea observațiilor astronomice și a astrologiei.
De asemenea, conexiunea între noțiunea de animal și zodiac în limba greacă este un detaliu fascinant.
Introducerea abordează într-un mod provocator și actual perspectiva paleoastronautică, ca o
pseudoștiință care examinează legăturile dintre miturile astrale și posibilele contacte extraterestre.
Acestă abordare oferă o dimensiune suplimentară subiectului cărții, și cu siguranță va captiva atenția
cititorilor, aducând în discuție dezbateri și perspective interesante.
În ansamblu, prefața cărții dvs. promite să fie una captivantă și bogată în conținut. Subiectul,
abordarea și structura prezente în introducere mă fac să fiu cu atât mai curios să aflu mai multe și să
citesc cartea în întregime. Felicitări pentru acest început excelent!
Leonzin Arăcescu
 MITOLOGIE

Mitul
Un mit este o povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre
originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc. Miturile sunt povestiri
împărtășite de un grup, care fac parte din identitatea culturală a acelui grup.

Elementele unui mit

Elementele miturilor sunt acele caracteristici care identifică toate miturile în general sau cel
puțin o mare parte din ele. Miturile sunt povestiri, de obicei tradiții orale, care povestesc povești
fantastice ale căror protagoniști sunt ființe fantastice sau cel puțin caractere care nu sunt specifice
omului. Povestirile încearcă să ofere o justificare sau o explicație pentru originea anumitor lucruri
din lume sau pentru un fenomen care se întâmplă. Miturile au caracteristici inerente care determină
identificarea lor în această categorie sau nu. Unele dintre ele se ocupă de o întrebare existențială și
sunt dotate cu o funcție explicativă.

Mitologia
Mitologia este un set de povestiri, tradiții și credințe asociate cu o anumită cultură sau religie.
Aceste povești sunt adesea legate de zei, eroi și evenimente supranaturale și sunt folosite pentru a
explica originea lumii, fenomenele naturale și comportamentul uman. Mitologia poate fi transmisă
prin tradiții orale, scrieri sau artă și poate fi influențată de istorie, geografie și alte culturi. Fiecare
cultură are propriile sale mitologii unice, dar există și teme comune care apar în mitologiile din
întreaga lume.

Mitologii antebiblice
Mitologiile care au apărut înaintea mitologiei biblice includ mitologia sumeriană, mitologia
egipteană, mitologia akkadiană, mitologia babiloniană, mitologia vedică și mitologia chineză.
Acestea mitologii a fost atestate pentru prima dată în perioada: înainte de 3100 î.Hr. – secolul al XII-
lea în Hr. Mitologiile antebiblice (astrale) prezintă un interes deosebit, deoarece unii cercetători susțin
că aceste mitologii ar conține descrieri ale unor civilizații extraterestre care au creat omul din punct
de vedere genetic, cu mult timp înaintea actului Creației din Geneza Vechiului Testament și au
transmis pământenilor cunoștințe fundamentale: astrologie, matematică, fizică, chimie, genetică,
medicină etc.

Perioadele de existență ale mitologiilor antebiblice

Mitologia sumeriană (înainte de 4000 î.Hr. – după secolul al IV-lea d.Hr.)
Mitologia egipteană (înainte de 3100 î.Hr. – sec. al IV-lea d.Hr.)
Miturile astrale (secolul al XXX~XVIII-lea î.Hr. sumerienii, apoi grecii și chinezii)
Mitologia akkadiană (secolul al XXIV~XXII-lea î.Hr. – secolul al VI-lea î.Hr.)
Mitologia babiloniană (secolul al XVIII~VI-lea î.Hr. – secolul al IV-lea d.Hr.)
Mitologia vedică (secolul al XV – sec V-lea î.Hr.)
Mitologia chineză (secolul al XII-lea î.Hr. – prezent)
 Secol XL XXXII XXX XXIV XVIII XV XII IV VI V X XV XX Prezent
Mitologia sumeriană
–>

Mitologia egipteană
Miturile astrale
Mitologii

Mitologia akkadiană
Mitologia babiloniană
Mitologia vedică
<–

Mitologia chineză

Alte mitologii esențiale

Mitologiile care au apărut în același timp cu mitologia biblică (sec. al VIII-lea î.Hr. – mitologia
greacă) sau după aceasta includ mitologia arabă, mitologia baltică, mitologia bască, mitologia
caucaziană, mitologia celtică, dacogetică, mitologia daco-romană, mitologia etruscă, mitologia
germanică, mitologia greacă, mitologia feniciană, mitologia finlandeză, mitologia iraniană, mitologia
japoneză, mitologia megalitică, mitologia mongolă, mitologia romană, mitologia românească, mitologia
scandinavă, mitologia slavă, mitologiile triburilor polare, mitologiile civilizațiilor precolumbiene,
mitologiile populațiilor africane, mitologiile triburilor amerindiene, mitologiile din Oceania și alte
regiuni ale lumii.
Este important de menționat că această clasificare este aproximativă și poate varia în funcție de
sursele consultate. De asemenea, unele dintre aceste culturi au o istorie îndelungată și complexă și
pot avea elemente de tradiție orală care datează dinaintea apariției scrierii.

Clasificarea miturilor generale

Există mai multe moduri de a clasifica miturile. Una dintre cele mai comune clasificări împarte miturile
în trei tipuri principale: etiologice, istorice și psihologice.
 Miturile etiologice explică motivul pentru care ceva este așa cum este astăzi. Cuvântul etiologic provine
din cuvântul grecesc aetion (αἴτιον), care înseamnă motiv sau explicație.
 Miturile istorice sunt povestiri despre un eveniment istoric și ajută la păstrarea memoriei acelui
eveniment în viață.
 Miturile psihologice sunt mituri care explorează aspecte ale psihologiei umane și oferă o înțelegere a
naturii umane și a comportamentului uman.
Miturile sunt clasificate și în funcție de originea lor culturală. Împreună aceste mituri alcătuiesc
mitologia unei culturi. Cele mai importante mitologii, după originea culturală, sunt următoarele:
 Mitologii din cultura occidentală (cele ale Romei și Greciei), care sunt cunoscute în general sub
numele de mitologie clasică.
 Alte mitologii importante din alte culturi, cum ar fi mitologia egipteană, mitologia chineză
mitologia nordică și mitologia celtică etc.
Victor Kernbach face o clasificare a miturilor în mituri esențiale și mituri astrale. Miturile esențiale
sunt următoarele:
 Miturile cosmogonice sunt povestiri care explică originea universului și crearea lumii. Acestea
implică adesea zeități sau forțe puternice care modelează cosmosul din haos.
 Miturile elementelor sunt povestiri care explică originile și natura elementelor fundamentale ale
lumii, cum ar fi pământul, apa, aerul și focul. Aceste mituri implică adesea zeități sau spirite asociate
cu fiecare element.
 Miturile panteonurilor sunt povestiri despre zeii și zeițele unei anumite culturi sau religii (de
exemplu, panteonul Olimpic, cu cei 12 zei olimpieni: Zeus, Poseidon, Hera, Demeter, Afrodita, Atena,
Artemis, Apollo, Ares, Hefaistos, Hermes și Hestia sau Dionysos). Aceste mituri descriu adesea
relațiile dintre zeități, puterile și responsabilitățile lor și interacțiunile lor cu oamenii.
 Miturile arhetipurilor sunt povestiri care conțin modele sau motive universale care sunt comune
în diferite culturi. Aceste arhetipuri pot include personaje precum eroul, înșelătorul sau bătrânul
înțelept, precum și teme precum moartea și renașterea sau lupta dintre bine și rău.
 Miturile destinului sunt povestiri care explorează conceptul de soartă sau destin. Aceste mituri
implică adesea personaje care sunt destinate să îndeplinească un anumit rol sau să îndeplinească o
sarcină specifică și pot explora teme precum liberul arbitru și predestinarea.
 Miturile spațiului sunt povestiri care explică natura și organizarea cosmosului. Aceste mituri
descriu adesea structura universului, inclusiv diferitele sale tărâmuri sau dimensiuni și pot implica
călătorii în alte lumi sau întâlniri cu ființe din alte lumi.
 Miturile timpului sunt povestiri care explorează natura timpului și trecerea sa. Aceste mituri
implică adesea concepte ciclice ale timpului, cum ar fi întoarcerea eternă sau ciclul vieții, morții și
renașterii.

Miturile astrale
Miturile astrale sunt povestiri care folosesc elemente din astronomie, cum ar fi stelele, planetele,
constelațiile, eclipsele, pentru a explica diferite aspecte ale lumii, ale omului și ale divinității. Miturile
astrale se regăsesc în multe culturi antice și moderne, având o mare varietate de forme și semnificații.
Nu se poate spune cu exactitate când au apărut miturile astrale, deoarece ele sunt rezultatul unui proces
de observare și interpretare a cerului de către oameni, care a început încă din preistorie. Cu toate acestea,
se poate presupune că miturile astrale au devenit mai elaborate și mai sistematice odată cu dezvoltarea
civilizațiilor și a științelor antice, cum ar fi matematica, geometria, astrologia și astronomia.
De exemplu, se crede că primii oameni care au identificat și numit constelațiile au fost
sumerienii, care au trăit în sudul Mesopotamiei între secolul al XXX-lea și secolul al XVIII-lea î.Hr.
Ei au creat o serie de mituri despre zeii și eroii lor care erau asociați cu anumite grupuri de stele. Unul
dintre cele mai cunoscute mituri sumeriene este cel al lui Gilgamesh, regele legendar al Urukului,
care a avut o serie de aventuri epice în căutarea nemuririi. Gilgamesh este identificat cu constelația
Orion, iar prietenul său Enkidu cu constelația Taur.
Un alt exemplu este cel al grecilor antici, care au trăit în Grecia continentală și în insulele din
Marea Egee între secolul al VIII-lea și secolul I î.Hr. Ei au preluat și adaptat multe dintre constelațiile
sumeriene și babiloniene, dar au creat și altele noi, inspirate de propriile lor mituri și legende. Unul
dintre cele mai cunoscute mituri grecești este cel al lui Perseu, fiul lui Zeus și al prințesei Danae, care
a salvat-o pe Andromeda de la un monstru marin trimis de zeița Poseidon. Perseu este identificat cu
constelația Perseu, Andromeda cu constelația Andromeda, iar monstrul marin cu constelația Cetus.
Cel de-al treilea exemplu este cel al chinezilor antici, care au trăit în China și în alte regiuni din
Asia de Est între secolul al XII-lea î.Hr. și prezent. Ei au dezvoltat o astronomie complexă și
sofisticată, bazată pe observarea mișcării stelelor și planetelor și pe calcularea ciclurilor temporale.
Ei au creat o serie de mituri despre originea universului, a omului și a culturii lor, care erau legate de
anumite fenomene cerești. Unul dintre cele mai cunoscute mituri chinezești este cel al lui Hou Yi,
arcașul divin care a salvat lumea de la o calamitate provocată de zece sori care apăreau simultan pe
cer. Hou Yi este identificat cu constelația Sagittarius, iar soția sa Chang’e cu Luna.
 Clasificarea miturilor astrale
Miturile astrale pot fi clasificate în funcție de cultura sau religia din care provin, precum și de
temele pe care le abordează. De exemplu, există mituri astrale grecești, romane, egiptene, nordice și
chinezești. Aceste mituri pot aborda teme precum crearea lumii, destinul uman, relațiile dintre zei și
oameni sau explicarea fenomenelor naturale. Clasificarea miturilor astrale în funcție de cultura și
religia din care provin este următoarea:
 Miturile astrale sumeriene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Enki, care erau asociați cu
cerul, pământul și apa.
 Miturile astrale egiptene includ povestiri despre zeii Ra, Osiris și Isis, care erau asociați cu
soarele, lumea de dincolo și cerul.
 Miturile astrale akkadiene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Ea (Enki), care erau asociați
cu cerul, pământul și apa.
 Miturile astrale babiloniene includ povestiri despre zeii Marduk și Ishtar, care erau asociați cu
cerul și dragostea/războiul. Sumerienii, egiptenii, akkadienii și babilonienii aveau un sistem
complex de astrologie folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
 Miturile astrale vedice includ povestiri despre zeii Indra, Agni și Surya, care erau asociați cu
cerul/aerul, focul și soarele. Vedele conțin de asemenea imnuri către diferite corpuri cerești precum
soarele și luna.
 Miturile astrale chineze includ povestiri despre zeii Shangdi (Împărat Ceresc) și Hou Yi
(Arcașul), care erau asociați cu cerul și soarele.
 Miturile astrale grecești includ povestiri despre zeii Zeus, Poseidon și Hades, care erau asociați
cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo.
 Miturile astrale romane includ povestiri despre zeii Jupiter (Zeus), Neptun (Poseidon) și Pluto
(Hades), care erau asociați cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo, respectiv.
 Miturile astrale nordice includ povestiri despre zeii Odin (cer/rai), Thor (tunet) și Freyr (fertilitate).
 Miturile astrale celtice includ povestiri despre diferiți zei precum Lugh (cer/soare) și Manannan
mac Lir (mare). Chinezii, grecii, romanii, nordicii și celții aveau un sistem complex de astrologie
folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
 Miturile astrale sud-americane includ povestiri despre diferiți zei precum Inti (soare) în mitologia
Inca. Multe culturi sud-americane aveau sisteme complexe de astrologie folosite pentru divinație și
pentru a prezice viitorul.
 Miturile astrale ale civilizațiilor precolumbiene includ povestiri despre diferiți zei precum
Quetzalcoatl (șarpe cu pene) în mitologia Aztecă. aveau sisteme complexe de astrologie folosite
pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
 Miturile astrale africane, amerindiene, polare și din Oceania variază foarte mult între diferite
culturi. Multe culturi africane au propriile lor mituri unice despre corpuri cerești precum soarele,
luna, stelele etc.
Paleoastronautica susține că ființe extraterestre inteligente au vizitat Pământul și au intrat în
contact cu oamenii în antichitate și în timpurile preistorice. Acest contact a influențat dezvoltarea
culturilor, tehnologiilor, religiilor și biologiei umane moderne. O poziție comună este că zeitățile din
majoritatea, dacă nu din toate religiile, sunt de origine extraterestră și că tehnologiile avansate aduse
pe Pământ de către astronauții antici au fost interpretate ca dovezi ale statutului divin de către oamenii
timpurii. Întrebare: Miturile astrale pot fi considerate ca fiind paleoastronautică?
 Sfânta Treime și trinitățile din miturile astrale
Sfânta Treime este un concept fundamental al religiei creștine, care se referă la uniunea dintre cele trei
persoane ale lui Dumnezeu: Tatăl – făcătorul lumii, Fiul – mântuitorul și Duhul Sfânt - dătătorul de viață.
Există multe mituri și legende care implică trinități sau grupuri de trei zei sau zeițe în diferite culturi
și religii. De exemplu, în mitologia greacă există Moirae (Parcele), cele trei zeițe ale destinului, iar în
mitologia egipteană există trinitatea Osiris – Isis – Horus. Anumiți cercetători susțin că Sfânta Treime
ar fi inspirată din trinitatea sumeriană Anu – tatăl, Enlil – fiu legitim și Enki – fiu nelegitim (!?)

Rasele umane și originea religiilor

Următoarea clasificare a raselor umane îmi aparține și este rezultatul lecturilor ezoterice:
Cele cinci rase ale Pământului sunt următoarele
 rasa uriaşilor, care sunt menţionaţi în mitologie;
 rasa roşie, de pe continentul austral, care este cea mai veche rasă umană cunoscută (50.000 ani);
se presupune că din această rasă făceau parte locuitorii Atlantidei, indienii din America de Nord,
aztecii și alte populații misterioase);
 rasa neagră, din Africa (abisienii şi nubienii), având religie monoteistă;
 rasa galbenă, din Asia (în majoritate din China), având religii atât monoteiste cât și politeiste;
 rasa albă, venită din Hiperboreea (gheţurile polului arctic), având religie politeistă
De remarcat că acolo unde rasa albă s-a supus rasei neagre, au rezultat popoarele semite
(egipteni, arabi, fenicieni, caldeeni, evrei), având religie monoteistă și scris de la dreapta spre stânga.
Acolo unde rasa albă supune rasa neagră (Rama, eroul civilizator), au rezultat civilizaţiile ariene
(iranieni, hinduşi, greci, etrusci), având religie politeistă și scris de la stânga la dreapta; Acolo unde
albii au rămas în stare barbară, au rezultat alte civilizaţii ariene (sciţi, geţi, sarmaţi, celţi, germani),
având religie politeistă și scris de la stânga la dreapta.
Este important să amintesc că această clasificare este una personală și nu reflectă neapărat
consensul științific sau istoric. În plus, conceptul de rase este unul controversat și învechit, iar mulți
oameni de știință consideră că nu există o bază biologică pentru clasificarea oamenilor în rase
distincte. Toți suntem oameni și merităm să fim tratați cu respect și demnitate, indiferent de culoarea
pielii sau de originea noastră etnică.

Speciile umane darwiniste

Charles Darwin, în teoria sa a evoluției prin selecție naturală, nu a propus o clasificare a
speciilor umane. El a definit evoluția ca descendență cu modificare, ideea că speciile se schimbă în
timp, dau naștere la noi specii și împărtășesc un strămoș comun. Mecanismul pe care Darwin l-a
propus pentru evoluție este selecția naturală, în care trăsăturile moștenite care ajută organismele să
supraviețuiască și să se reproducă devin mai frecvente într-o populație în timp.
Teoria lui Charles Darwin nu afirmă că oamenii se trag din maimuțe. El a sugerat doar că toate
formele de viață sunt înrudite și că oamenii și maimuțele provin dintr-un strămoș comun. Ideea că
oamenii se trag din maimuțe este eronată și este o concepție populară greșită.
Teoria lui Darwin despre strămoșul comun afirmă că speciile se pot schimba în timp, că speciile
noi provin din specii preexistente și că toate speciile împărtășesc un strămoș comun. Această teorie
este o teorie de bază în biologia modernă și duce la concluzia că toate formele de viață pot fi urmărite
până la un singur strămoș comun universal. Cu toate acestea, Darwin nu a identificat un anumit
strămoș comun pentru toate formele de viață.

Clasificarea după genul Homo

Genul Homo este un grup de specii de hominide care include Homo sapiens (oamenii moderni, specia
noastră), împreună cu mai multe specii extincte clasificate ca fiind fie ancestrale, fie înrudite îndeaproape
cu oamenii moderni, inclusiv Homo erectus și Homo neanderthalensis. Acest gen a apărut acum
aproximativ 2,5 milioane de ani în Africa și este caracterizat prin creșterea dimensiunii creierului și
utilizarea instrumentelor de piatră. Iată o scurtă descriere a fiecărei specii din genul Homo:
  Homo habilis: Această specie a trăit acum aproximativ 2,1-1,5 milioane de ani în Africa și este
considerată prima specie din genul Homo. Avea un creier mai mare decât al predecesorilor săi și este
asociată cu cele mai vechi instrumente de piatră cunoscute.
 Homo antecessor: Această specie a trăit acum aproximativ 1,2 milioane - 800.000 de ani în urmă în
Europa și este considerată un posibil strămoș comun al neanderthalienilor și al oamenilor moderni.
 Homo erectus: Această specie a trăit acum aproximativ 2 milioane – 100.000 de ani în urmă în
Africa, Asia și Europa. Este cunoscut pentru utilizarea focului, construirea unor adăposturi complexe
și realizarea unor instrumente de piatră avansate.
 Homo ergaster: Această specie a trăit acum aproximativ 1,9 milioane – 1,4 milioane de ani în
urmă în Africa și este considerată o formă timpurie a lui Homo erectus.
 Homo floresiensis: Această specie pitică a trăit acum aproximativ 100.000 - 50.000 de ani în
urmă pe insula Flores din Indonezia. Este cunoscut sub numele de Hobbit datorită staturii sale mici.
 Homo heidelbergensis: Această specie a trăit acum aproximativ 700.000 - 200.000 de ani în urmă
în Europa, Asia și Africa. Este considerată un strămoș al neanderthalienilor și al oamenilor moderni.
 Homo longi: Această specie recent descoperită a trăit acum cel puțin 146.000 de ani în urmă pe
câmpia din nord-estul Chinei. Este cunoscut sub numele de “Omul Dragon” datorită craniului său
aproape complet.
 Homo luzonensis: Această specie pitică a trăit acum aproximativ 67.000 - 50.000 de ani în urmă
pe insula Luzon din Filipine.
 Homo naledi: Această specie recent descoperită a trăit acum aproximativ 236.000 - 335.000 de
ani în urmă în Africa de Sud.
 Homo neanderthalensis: Această specie a trăit acum aproximativ 400.000 - 40.000 de ani în urmă
în Europa și Asia de Vest. Este cunoscut pentru adaptările sale la climatul rece, precum și pentru
cultura sa sofisticată.
 Homo rhodesiensis: Această specie a trăit acum aproximativ 300.000 - 125.000 de ani în urmă în
Africa și este considerată o formă africană a lui Homo heidelbergensis.
 Homo rudolfensis: Această specie a trăit acum aproximativ 1,9 milioane - 1,8 milioane de ani în
urmă în Africa și este cunoscut pentru creierul său mare.
 Homo sapiens: Aceasta este specia din care facem parte;
 Homo sapiens sapiens este un termen care se referă la ființele umane moderne, care sunt singurii
membri vii ai genului Homo și speciei Homo sapiens. Termenul provine din limba latină și înseamnă
om înțelept. Homo sapiens sapiens este considerat a fi evoluat în Africa și a migrat pe alte continente.
Unii oameni de știință folosesc acest termen pentru a distinge oamenii moderni de alți membri extincți
sau arhaici ai Homo sapiens, dar alții pun la îndoială necesitatea acestei desemnări de subspecie.
 Câteva stadii ale genului Homo

Imagine care vine în sprijinul paleoastronauticii

 Cărți despre mitologie și mituri astrale

Victor Kernbach – Dicționar de mitologie generală

Dicționarul de mitologie generală, de Victor Kernbach, este o antologie de texte mitologice, cu
o introducere în mitologia generală, comentarii critice (Gh. Vlăduțescu) și note istorice. Cele mai
importante ediții ale acestui dicționar sunt ediția a 2-a, publicată în 1995 la Editura științifică și
enciclopedică (665 de pagini) și ediția a 4-a publicată în 2004 la editura Albatros (704 pagini).

Victor Kernbach – Miturile esențiale

Miturile esențiale, de Victor Kernbach, este o antologie de texte cu o introducere în mitologie,
comentarii critice și note de referință. Cartea a fost publicată în 1978 de Editura științifică și
enciclopedică din București și are 398 de pagini.

Victor Kernbach – Enigmele miturilor astrale

Enigmele miturilor astrale, de Victor Kernbach, este o antologie de texte cu o introducere în
miturile astrale și cu o postfața, intitulată Omul contemporan, un ins cosmic, scrisă de autor. Cartea
a fost publicată în 1973 de Editura Albatros și are 304 de pagini.

Florence Braunstein și Jean-Francois Pepin – Marile mituri ale lumii

Marile mituri ale lumii este o lucrare care prezintă miturile și credințele fundamentale ale diferitelor
civilizații și culturi de pe întreaga planetă. Problema originii lumii a preocupat toate civilizațiile, de la
incașii din America, până la locuitorii Japoniei sau ai Greciei. Geneza cosmosului, formarea speciei
umane, raporturile omului cu zeii sunt tot atâtea întrebări la care s-a căutat un răspuns.
Cartea este structurată pe arii geografice și civilizații distincte, cum ar fi Mesopotamia, Egiptul,
India, America Centrală (mayașă și aztecă), America de Sud (incață), China, Japonia, lumea
scandinavă și Antichitatea clasică greco-romană. Fiecare capitol tratează miturile și credințele unei
anumite civilizații pe teme precum crearea lumii, cuplul primordial, potopul, eroul civilizator sau
coborârea în infern.

Arthur Cotterell – The Ultimate Encyclopedia of Mythology (2nd edition)

The Ultimate Encyclopedia of Mythology, de Arthur Cotterell, este un ghid de referință cuprinzător
pentru poveștile extraordinare ale lumii antice și mitologiile sale fascinante și seducătoare. În prima
jumătate, autorul Arthur Cotterell descrie figurile mitice centrale ale Greciei și Romei clasice, eroii celtici
și zeii nordici. În a doua parte, autoarea Rachel Storm ne conduce cu experiență prin pantheonul puternic
al zeilor și zeițelor din Est, de la Egiptul Antic prin Asia Centrală . Caracteristicile ilustrate se
concentrează pe temele mitologice recurente, inclusiv eroii, oracolele și profețiile.

Arthur Cotterell – The Illustrated Encyclopedia of Mythology

The Illustrated Encyclopedia of Mythology, de Arthur Cotterell, este un ghid de referință
cuprinzător pentru povestirile extraordinare ale lumii antice și mitologiile sale fascinante și seducătoare.
Cartea conține un A-Z autoritar al figurilor mitice ale celor două continente, cu numeroase referințe
încrucișate. Peste 1.000 de intrări alfabetice descriu figurile mitice centrale ale fiecărei culturi și
importanța lor pentru civilizațiile antice ale zilei lor. Cartea este ilustrată cu peste 1.000 de imagini.
Există, de asemenea, pagini ilustrate despre temele și simbolurile mitice centrale pentru fiecare cultură.

Arthur Cotterell – The Macmillan Illustrated Encyclopedia of Myths & Legends

The Macmillan Illustrated Encyclopedia of Myths & Legends este o carte scrisă de Arthur Cotterell
și publicată în 1989. Cartea este un ghid pentru mituri și legende, cu intrări pentru 1.250 de personaje și
originile lor. Cuprinde mituri și legende din culturi din întreaga lume, inclusiv Egipt, Mesopotamia, Iran,
Canaan, Grecia, Roma, Europa celtică și creștină, Europa de Nord, India, China, Japonia, Asia de Sud-
Est, America de Nord, America Centrală, America de Sud, Africa, Australia și Oceania. Cartea include
și o secțiune Micropedia cu personaje și concepte aranjate în ordine alfabetică. Este cea mai bună carte
modernă despre mitologiile lumii.
 Cărți de paleoastronautică

Tom Higham – The World Before Us

The World Before Us: The New Science Behind Our Human Origins, de Tom Higham, este o
carte care oferă o privire de ansamblu asupra înțelegerii noastre actuale despre originile umane și ridică
noi și interesante posibilități - în special cu privire la ce contact, dacă există, aceste alte specii ar fi putut
avea cu noi înainte de dispariția lor. Cartea este plină de povestiri palpitante despre descoperiri științifice
recente.

Yuval Noah Harari – Sapiens: A Brief History of Humankind

Sapiens: A Brief History of Humankind este o carte scrisă de Yuval Noah Harari, publicată pentru
prima dată în ebraică în Israel în 2011 și în engleză în 2014. Cartea se concentrează pe Homo sapiens și
prezintă istoria omenirii, începând cu Epoca de Piatră și până în secolul XXI. Istoria Sapiens este
împărțită în patru părți majore: Revoluția cognitivă (c. 70.000 î.Hr., când imaginația a evoluat în
Sapiens), Revoluția agricolă (c. 10.000 î.Hr., dezvoltarea agriculturii), Unificarea omenirii (c. 34 d.Hr.,
consolidarea graduală a organizațiilor politice umane către un singur imperiu global) și Revoluția
științifică (c. 1543 d.Hr., apariția științei obiective). Argumentul principal al lui Harari este că Sapiens a
ajuns să domine lumea pentru că este singurul animal care poate coopera flexibil în număr mare.

Nicholas Wade – Before the Dawn: Recovering the Lost History of Our Ancestors
Before the Dawn: Recovering the Lost History of Our Ancestors este o carte non-fiction scrisă de
Nicholas Wade, un reporter științific pentru The New York Times. A fost publicată în 2006 de Penguin
Group. Prin cercetarea asupra genomului uman, cartea încearcă să reconstituie două perioade dispărute:
cei cinci milioane de ani de evoluție umană de la dezvoltarea bipedalismului până la modernitatea
comportamentală în jurul anului 50.000 î.Hr., și cei 45.000 de ani ulteriori de preistorie.

David Reich – Who We Are and How We Got Here: Ancient DNA and the New Science
Who We Are and How We Got Here este o carte scrisă de geneticianul David Reich în 2018, care
prezintă contribuția cercetării ADN-ului antic la nivel genomic asupra geneticii populațiilor umane.
Reich descrie descoperirile făcute de grupul său și de alții, bazate pe analiza și compararea ADN-ului
antic și modern din populațiile umane din întreaga lume. Cartea prezintă descoperiri importante despre
migrațiile și amestecul populațiilor în ultimii 5000 de ani, precum și despre inferențele fiabile despre
amestecurile din timpuri mult mai îndepărtate. Cartea a fost lăudată pentru descrierea clară a lucrărilor
de pionierat într-un domeniu de studiu de ultimă oră.

Bryan Sykes – The Seven Daughters of Eve: The Science That Reveals Our Genetic Ancestry
The Seven Daughters of Eve este o carte semi-ficțională scrisă de Bryan Sykes în 2001, care prezintă
știința originii umane în Africa și dispersia lor către un public larg. Sykes explică principiile geneticii
și evoluției umane, particularitățile ADN-ului mitocondrial și analizează ADN-ul antic pentru a lega
genetic oamenii moderni de strămoșii preistorici. Cartea prezintă una dintre realizările principale ale
geneticii mitocondriale, care este clasificarea tuturor europenilor moderni în șapte grupuri,
haplogrupurile mitocondriale. Fiecare haplogrup este definit de un set de mutații caracteristice pe
genomul mitocondrial și poate fi urmărit de-a lungul liniei materne a unei persoane către o femeie
preistorică specifică. Sykes se referă la aceste femei ca mamele clanului, deși aceste femei nu au trăit
toate în același timp, dar au împărțit un strămoș maternal comun, Eva mitocondrială.
 MITOLOGIA MESOPOTAMIANĂ

Mitologia sumeriană

Caracteristici principale
Mitologiile sumeriene, akkadiene și babiloniene sunt unele dintre cele mai vechi mitologii din
lume și au influențat multe alte culturi și religii din Orientul Mijlociu. De exemplu, multe povestiri
din religia sumeriană seamănă izbitor cu povestirile altor religii/mitologii din Orientul Mijlociu, cum
ar fi ideea biblică a creației omului și potopul lui Noe .
Mitologia sumeriană este una dintre cele mai vechi mitologii din lume. Ea s-a format în perioada
predinastică (înainte de 3100 î.Hr.), în regiunea care este acum sudul Irakului, și s-a păstrat până la
apariția creștinismului și a islamului (după secolul al IV-lea d.Hr.). Mitologia sumeriană reflectă
credințele și miturile religioase ale sumerienilor, care locuiau în sudul Mesopotamiei, de-a lungul
fluviului Eufrat. Mitologia sumeriană include numeroși zei și zeițe, cum ar fi Anu, Enlil, Enki,
Inanna, Nanna, Utu etc., care aveau diferite atribute și funcții. Sumerienii au fost una dintre primele
civilizații ale lumii și au dezvoltat o cultură bogată, inclusiv un sistem complex de mitologie și religie,
incluzând și mituri despre creația lumii, ciclul vieții și morții, magie și moralitate
Mitologia sumeriană s-a dezvoltat pe parcursul a mii de ani și a continuat să existe și să influențeze
cultura și religiile din regiune până în secolul al IV-lea d.Hr. Când regiunea a fost cucerită de imperiile
persan și elenistic, tradițiile sumeriene au continuat să se amestece cu cele ale altor culturi.
Această mitologie are o mare importanță în istoria religiilor și a influențat ulterior mitologiile
altor civilizații precum akkadienii, babilonienii și asirienii. Textele sumeriene, care conțin miturile
lor, au fost redescoperite și studiate în secolele XIX și XX, contribuind la înțelegerea mai profundă a
acestei vechi culturi și credințe.

Zeități și alte personaje importante

Zeitățile și alte personaje din mitologia sumeriană sunt prezentate în tabelul din pagina următoare,
iar arborele genealogic al zeităților din mitologia sumeriană este prezentat în continuare:

Arborele genealogic din mitologia sumeriană

Zeități și alte personaje importante în mitologia sumeriană

Ființe fabuloase în mitologia sumeriană

 Eroi
Unul dintre cei mai cunoscuți eroi din mitologia sumeriană este Gilgamesh. El este eroul principal
al Epopeei lui Gilgamesh, una dintre cele mai vechi opere literare cunoscute și o parte importantă a
mitologiei sumeriene.
Gilgamesh era regele orașului Uruk și era cunoscut pentru forța, inteligența și aventurile sale.
Epopeea descrie călătoria lui Gilgamesh în căutarea nemuririi după moartea prietenului său, Enkidu.
În această epopee, Gilgamesh se întâlnește cu diferite zeități și supraviețuiește multor încercări și
pericole.
De asemenea, mai există și alte figuri eroice în mitologia sumeriană, cum ar fi Dumuzid
(Tammuz), care era un zeu al agriculturii și al creșterii vegetației, și Lugalbanda, un erou și rege
legendar al orașului Uruk.
Mitologia sumeriană are o bogată colecție de povești și legende despre eroi și aventurile lor, iar
aceste figuri eroice au jucat un rol important în imaginația și înțelegerea lumii de către poporul sumerian.

Ființe fabuloase
Există o varietate de ființe fabuloase și creaturi mitice în mitologia sumeriană, la fel ca în
mitologia greacă. Mitologia sumeriană abundă în mituri despre zei, eroi și ființe supranaturale, dintre
care unele au trăsături fantastice și neobișnuite. Aceste ființe fabuloase aduc un plus de mister și
bogăție mitologiei sumeriene, contribuind la o lume fascinantă a miturilor și legendelor străvechi. Iată
câteva exemple de ființe fabuloase din mitologia sumeriană (vezi și tabelul din pagina următoare):
Lilith este un personaj care apare într-o varietate de tradiții și mitologii, inclusiv în astrologie. În
contextul astrologiei, Lilith se referă la punctul fictiv numit Lilith sau Luna Neagră, care este o a doua
focalizare a elipsei lunare, în afara orbitelor Pământului și Lunii.
Lilith din astrologie este considerată o planetă imaginară sau un punct matematic și nu este
asociată direct cu Lilith din mitologia sumeriană. Interpretarea lui Lilith în astrologie poate varia în
funcție de diverse școli de gândire astrologică și de configurările specifice din tema natală a unei
persoane. În unele interpretări astrologice, Lilith este asociată cu aspecte întunecate, energii primare
și pasionale, dar și cu aspectele subconștiente ale psihicului uman. Ea poate fi asociată cu moartea
simbolică și transformarea profundă, dar și cu forța interioară și înțelegerea mai profundă a sinelui.

Principii creatoare
Enuma Elish este o epopee sumeriană, considerată a fi una dintre cele mai vechi scrieri literare din
lume. Numele său vine de la primele două cuvinte din textul original, „Enuma Elish”, care înseamnă
„Atunci când sus, sus” în limba akkadiană. Epopeea Enuma Elish povestește despre creația universului și
a zeilor, precum și despre lupta dintre zeul Marduk și zeița Tiamat. Această epopee a fost scrisă în limba
akkadiană, în jurul anului 18-16 î.Hr., în Babilonia antică. Textul original a fost redactat pe table de lut și
a fost descoperit în cadrul unor excavări arheologice în secolul XIX.
Epopeea Enuma Elish începe cu descrierea apelor haosului, reprezentate de zeița Tiamat și zeul Apsu,
și continuă cu nașterea zeilor și lupta dintre aceștia. Zeul Marduk, reprezentând lumina și dreptatea, devine
eroul principal și învinge zeița Tiamat, divizând corpul ei în două, folosind o parte pentru a crea cerul și
cealaltă parte pentru a crea pământul. Astfel, prin victoria lui Marduk, a fost stabilită ordinea în univers și
au fost stabilite funcțiile și rolurile diferitelor zeități.
Epopeea Enuma Elish are o influență puternică asupra culturii și religiei babilonienilor și asiro-
babilonienilor. A fost recitată și redescoperită în diverse surse și tradiții de-a lungul timpului și reprezintă
o importantă sursă de informații despre mitologia și cosmologia sumeriană.
În mitologia sumeriană, există referințe la principii creatoare și la zeități care au jucat roluri importante
în actul creației. Unul dintre cele mai cunoscute mituri sumeriene despre creație este Enuma Elish, despre
care am vorbit anterior și care prezintă principiile și zeitățile realizatoare ale creației.
  Potrivit Enuma Elish, despre principiile și zeitățile creatoare se spune că la început, existau apele
haosului, reprezentate de zeița Tiamat și zeul Apsu. Aceștia au dat naștere la alți zei, dar mai târziu, copiii
lor au început să facă zgomot și să deranjeze liniștea lui Apsu, ceea ce l-a determinat să plănuiască
distrugerea lor. Cu toate acestea, zeul Éa (echivalentul zeului Enki) a aflat despre planurile lui Apsu și
l-a ucis, preluând astfel controlul asupra apelor.
Tiamat, furioasă din cauza morții lui Apsu, s-a pregătit să distrugă restul zeilor. Ea a creat o armată
de monștri pentru a lupta împotriva lor. În acest moment, zeul Marduk, reprezentând lumina și
dreptatea, a preluat rolul principal și a fost recunoscut ca zeul suprem al babilonienilor. El a acceptat
să lupte cu Tiamat în schimbul supunerii celorlalți zei. Marduk a înfrânt-o pe Tiamat și a divizat
corpul ei în două, folosind o parte pentru a crea cerul și cealaltă parte pentru a crea pământul.
Astfel, Enuma Elish descrie un conflict între forțele haosului (reprezentate de Tiamat) și forțele
ordinei și luminii (reprezentate de Marduk). Prin victoria lui Marduk, a fost stabilită ordinea în
univers și au fost stabilite funcțiile și rolurile diferitelor zeități.
 Există și o altă alternativă de prezentare a principiilor creatoare din mitologia sumeriană, în care
Mummu este descris ca fiind slujitorul și consilierul lui Apsu și Tiamat, părinții primordiali ai zeilor
și entități care au generat alte forțe creative, precum Lahamu și Lahmu, care ar putea fi descrise ca
fiind zeii gardieni ai porților cerului și pământului. Anșar (cerul) și Kișar (pământul) sunt urmașii lui
Apsu și Tiamat, fiind părinții lui Anu, cu care începe arborele genealogic anterior.
 A treia alternativă de descriere a principiilor creatoare este următoarea: Apsu (binele, ape dulci)
și Tiamat (răul, ape sărate) sunt principii primordiale, fiind primii zei ai apelor și ai haosului. Ei au
dat naștere entităților Lahmu și Lahamu (zeii gardieni ai porților cerului și pământului, ambii cu
capete de șarpe de mare) și entităților Anșar (cerul) și Kișar (pământul), care sunt părinții lui Anu,
zeul suprem al zeilor.

Mituri astrale sau paleoastronautică?

Miturile astrale sau paleoastronautice reprezintă o temă fascinantă în mitologia sumeriană,
legând zeii de evenimentele astronomice și astrale. Printre zeii implicați în aceste mituri se numără
Anu, Enlil și Enki, fiecare având roluri și atribuții distincte în cadrul acestor povestiri cosmice.
Anu este considerat în mitologia sumeriană ca fiind zeul cerului și conducătorul zeilor. El
locuiește în cerurile înalte și deține puterea asupra aștrilor și a constelațiilor. Anu este un zeu
important în miturile astrale, deoarece este asociat cu tărâmul divin și cu coordonarea evenimentelor
cosmice majore. Anu este tatăl lui Enlil și Enki, al celorlalți zei, ai aștrilor și ai oamenilor. În calitate
de părinte al aștrilor, Anu este tatăl lui Iștar (Venus, zeița Luceafăr), Samaș (zeul Soare) și Sin (zeul
Lună).
 Enlil este fiul legitim al lui Anu, zeul vântului și al furtunilor. El este considerat ca fiind
conducătorul zeilor pe Pământ și are autoritate asupra destinului și al domeniilor naturale. În miturile
astrale, Enlil joacă un rol esențial în stabilirea și menținerea ordinii cosmice, precum și în gestionarea
forțelor naturii.
 Enki este fratele lui Enlil, fiul nelegitim al lui Anu și zeul apei și al înțelepciunii. În miturile
astrale, Enki este adesea asociat cu călătoria către Pământ și cu interacțiunea cu oamenii. Se crede
că el ar fi fost primul zeu care a coborât pe Pământ și că a adus cunoașterea și învățăturile pentru a-
i ghida pe oameni. De asemenea, se spune că Enki a fost implicat în crearea oamenilor și a fost
responsabil pentru dezvoltarea civilizației umane.
În miturile astrale, acești trei zei joacă roluri cruciale în legătură cu cerul, stelele și constelațiile. Se
crede că ei au fost responsabili pentru controlarea mișcărilor aștrilor și că au avut o influență directă
asupra destinului uman, fiind venerați și invocați de către oameni pentru a le oferi protecție și bunăstare.
 Se spune că zeii Anu, Enlil și Enki, numiți și Anunnaki, au venit pe Pământ de pe planeta Nibiru
pentru a exploata zăcămintele de aur pe planeta noastră, pentru a-l pulveriza ulterior pe planeta lor,
a cărei atmosferă se rarefiase.
Această teorie, numită teoria Nibiru sau teoria Anunnaki, este o teorie controversată și nu este
susținută de comunitatea științifică. Nu există dovezi științifice solide care să susțină existența unei
planete numite Nibiru sau a unei civilizații extraterestre numite Anunnaki care să fi venit pe Pământ
pentru a exploata zăcămintele de aur.
Deși miturile astrale și paleoastronautica reprezintă subiecte controversate și interpretările pot
varia, ele au captivat imaginația oamenilor de-a lungul timpului și au fost subiectul multor cercetări
și studii. Interpretarea acestor mituri și relațiile cu evenimentele astronomice și astrale oferă o
perspectivă fascinantă a viziunii sumeriene asupra universului și a relației umane cu cosmosul.

Sfânta Treime și trinitatea Anu – Enlil – Enki

Nu există dovezi istorice sau academice care să susțină ideea că conceptul creștin al Sfintei Treimi
(Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) este direct inspirat din mitologia sumeriană sau din specificațiile exacte
ale lui Anu, Enlil și Enki.
Conceptul creștin al Sfintei Treimi reprezintă o doctrină centrală în creștinism, afirmând că există
un singur Dumnezeu în trei persoane distincte și egale: Tatăl (Dumnezeu), Fiul (Isus Cristos) și
Sfântul Duh. Această doctrină se bazează pe interpretările Bibliei și a teologiilor dezvoltate în primele
secole ale creștinismului.
Pe de altă parte, mitologia sumeriană este un sistem religios mai vechi, care se referă la credințele
și tradițiile poporului sumerian din Mesopotamia. Zeii sumerieni, inclusiv Anu, Enlil și Enki, au fost
considerați ca entități separate, iar relațiile și caracteristicile lor nu se aseamănă cu conceptul creștin
al Sfintei Treimi.
În istoria religiilor, există adesea similarități între diverse mitologii și credințe, iar aceste
asemănări pot fi subiectul cercetărilor comparate. Cu toate acestea, a face conexiuni directe și lineare
între diverse sisteme religioase poate fi periculos din punct de vedere academic, deoarece poate
deturna contextul și semnificația originală a acestor tradiții.

Artefacte sumeriene
Site-ul https://www.gettyimages.com/photos/sumerian-artifacts prezintă nu mai puțin de 247
artefacte sumeriene, dintre care le-am ales pe cele legate de miturile astrale (paleoastronautică). În
aceste artefacte se pot observa zei înaripați cu cap de vultur sau uman, palate incredibile, interioare
fascinante, piramide rotunde, figuri ciudate, animale fabuloase, oul primordial (?), obiecte de
transport terestre și zburătoare, activități moderne etc.
 Ghilgameș și miturile astrale sumeriene
În mitologia sumeriană, Ghilgameș era două treimi zeu din partea mamei sale, zeița Ninsun, și o
treime om din partea tatălui său. Ninsun este fiica zeităților Anu și Uras și a fost legată de zeități mai
vechi, deoarece se crede că este reîncarnarea lor. Anu era zeul cerului în mitologia sumeriană și era
considerat unul dintre cei mai importanți zei ai panteonului sumerian. El era asociat cu stelele și cu
planetele și era adesea reprezentat ca un taur sau ca un cerb cu coarne. Uras era zeul pământului și
al munților în mitologia sumeriană și era asociat cu fertilitatea și cu creșterea plantelor. El era adesea
reprezentat ca un taur sau ca un leu. Prin urmare, Ghilgameș avea legături puternice cu miturile
astrale sumeriene prin intermediul mamei sale, Ninsun, și al bunicilor săi, Anu și Uras.
Enkidu a fost o altă figură legendară în mitologia sumeriană, camarad de război și prieten al lui
Ghilgameș, regele Urukului. Aventurile lor au fost prezentate în poeme sumeriene și în Epopeea lui
Ghilgameș, scrisă în timpul celui de-al doilea mileniu î.Hr. El este cea mai veche reprezentare literară
a omului sălbatic, un motiv recurent în reprezentările artistice din Mesopotamia și în literatura din
Orientul apropiat antic.
În epopeea lui Ghilgameș, Enkidu este un om sălbatic creat de zeul Anu. După ce Ghilgameș îl
învinge, cei doi devin prieteni (în unele versiuni Enkidu devine servitorul lui Ghilgameș). El ajută pe
Ghilgameș să ucidă taurul divin trimis de zeița Ishtar pentru a-i distruge. Apoi zeii îl ucid pe Enkidu ca
răzbunare, ceea ce îl determină pe Ghilgameș să caute nemurirea.
Dezvoltând legătura lui Ghilgameș și a lui Enkidu cu miturile astrale sumeriene, putem să facem
următoarele observații:
 Mitologia astrală și Ghilgameș: În cultura sumeriană, stelele și planetele aveau o semnificație
specială, fiind asociate cu diferite zeități și evenimente astrale. În Epopeea lui Ghilgameș, pot fi
interesante de explorat aventurile și călătoriile sale sunt legate de evenimentele și constelațiile astrale
din mitologia sumeriană. De exemplu, călătoria sa către Cedrul lui Humbaba, poate fi asociată cu o
anumită constelație sau eveniment astral.
 Enkidu și natura sa sălbatică: Detaliind mai mult despre originile și semnificația lui Enkidu în
mitologia sumeriană, se poate oferi o perspectivă mai largă asupra conceptului omului sălbatic în
antichitate și cum acest motiv apare în alte culturi și tradiții. În plus, se poat explora simbolismul
sălbăticiei și al civilizației în contextul mitologiei sumeriene.
 Interacțiunea cu zeitățile: În Epopeea lui Ghilgameș, întâlnirile cu diverse zeități joacă un rol
important în evoluția aventurilor sale. Se pot detalia aceste întâlniri și modul cum relația cu zeitățile
reflectă credințele și valorile sumeriene despre lumea divină și legătura dintre zei și oameni.
 Nemurirea și căutarea sensului vieții: Una dintre temele principale ale Epopeei lui Ghilgameș este
căutarea nemuririi. Se poate examina cum această temă reflectă preocupările umane fundamentale și
cum miturile sumeriene aduc în discuție aspecte filosofice și existențiale.
 Impactul și influența miturilor sumeriene: Miturile sumeriene, inclusiv Epopeea lui Ghilgameș, au
influențat culturile ulterioare din Orientul Apropiat și chiar din alte părți ale lumii. Unele dintre motivele
și temele prezente în aceste mituri au continuat să apară în tradițiile mitologice și religioase ulterioare.
 Contextul cultural și istoric: În timpul în care miturile sumeriene au fost dezvoltate și înregistrate,
Mesopotamia era un centru important al civilizației antice. Contextul cultural și istoric al perioadei
sumeriene a dat naștere acestor mituri și a influențat dezvoltarea lor ulterioară.
 Epopeea lui Ghilgameș (fragmente)
Ghilgameș a văzut un vis în timpul nopții:
În piața cetății sale o nouă stea răsărea,
strălucitoare și strălucitoare în cer.
Marele preot al cetății a interpretat visul,
Spunând că o nouă prietenie va apărea.
...
Înfricoșat de moartea sa inevitabilă,
Ghilgameș a plecat în căutarea nemuririi.
Drumul său l-a condus la Înțeleptul Uta-napiștim,
singurul om căruia i-a fost acordată nemurirea.
...
În calea lor s-a ridicat Cedrul lui Humbaba,
Cea mai veche ființă din pădure,
cu chip înfricoșător și coarde puternice.
Cu inima curajoasă, Ghilgameș l-a înfruntat.
...
Ghilgameș și Enkidu au fost prieteni adevărați,
Cei mai curajoși luptători și camarazi.
Împreună au cucerit inamici și au doborât tauri divini,
Legătura lor a fost puternică și peste timp.
...
Când Enkidu a murit, Ghilgameș a fost cuprins de durere,
A realizat că nemurirea nu poate fi obținută.
Înțelepciunea căpătată în aventurile sale,
L-a învățat să prețuiască viața și să fie un rege drept.
...
Ghilgameș a fost ispășitor de păcate,
Eroul care s-a luptat cu fiori și pericole.
În căutarea nemuririi, el a străbătut lumea,
Învingând obstacole, cu inimă curajoasă.
...
În timpul aventurilor sale, Ghilgameș a învățat
Despre frumusețea și greutatea vieții omenești.
Prin suferință și căutare, el a dobândit înțelepciune,
Devenind un rege înțelept și înzestrat.
...
Când taurul divin a amenințat cetatea,
Ghilgameș și Enkidu au luptat împreună.
Cu curaj și hotărâre, au doborât bestia,
Demonstrând puterea prieteniei lor.
...
Înfruntând provocările și regrete ale vieții,
Ghilgameș a căutat înțelegerea nemuririi.
În final, a înțeles că moartea este inevitabilă,
Dar faptele bune îi vor asigura amintirea.
...
Înțelepciunea și aventurile sale epice,
Au rămas în amintirea posterității.
Ghilgameș, regele eroic și înțelept,
Un simbol al căutării umane pentru sensul vieții.
 MITOLOGIA MESOPOTAMIANĂ

Mitologia sumeriană

Principiile
 Mummu – haosul primordial, mama, creatorul
 Apsu – principiul masculin, binele, apele dulci
 Tiamat – principiul feminin, răul, apele sărate
 Anșar – cerul, născut de Apsu + Tiamat
 Kișar – pământul, născut de Apsu + Tiamat
 Lahmu + Lahamu – creaturi cu capete de șarpe de mare, născuți de Apsu + Tiamat
Din Anșar și Kișar s-a născut și Anu.

Zeii
 An/Anu (akkad.) – zeul cerului
 Dumuzi/Tammuz (akkad.) – zeul vegetației
 Enki/Éa (akkad.) – zeul apei/oceanului și al culturii umane (civilizator), fiul nelegitim al lui Anu
 Enlil – zeul vântului și al furtunii, fiul legitim al lui Anu
 Ereșkigal – zeița infernului (soția lui Nergal)
 Inanna/ Iștar (akkad.) – zeița dragostei, frumuseții și războiului
 Ki – zeița pământului, sora și soția lui Anu, mama lui Enlil
 Nammu – zeița apelor primordiale, mama lui Enki
 Nanna / Sin (akkad.) – zeul lunii
 Nergal – zeul morții (soțul lui Ereșkigal)
 Ninhursag/Belit-ili (akkad.) – zeița fertilității și a munților (uneori identificată cu Ki)
 Utu/ Șamaș (akkad.) – zeul soarelui și al justiției
 În afară de Enlil și Enki, Anu i-a mai creat pe ceilalți zei, aștrii Șamaș (zeul-soare), Sin (zeul-
lună), planeta Innana (Venus) și celelalte planete.

Mitologia mesopotamiană (recapitulare)

Divinități
Sumer Akkad Babilon Asiria Caracteristici
An Anu Anu Anu Cerul; primul zeu; zeul Urukului
Ki Antu Antu Antu Pământul; sora și soția lui Anu
Enlil Enlil Marduk Assur Destinul, aerul, pământul; zeu al orașului Nippur
Enki Éa Éa Éa Înțelepciunea, viața, apele; zeu al orașului Eridu
Utu Șamaș Șamaș Șamaș Soare, dreptate, profeții; zeu al orașului Larsc
Inanna Iștar Inanna Inanna Război, frumusețe, dragoste; zeița Urukului
Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Infern (înlocuită de soțul Nergal); zeița orașului Kutah
Dumuzi Tammuz Dumuzi Dumuzi Vegetație; soțul Inannei; zeul Urukului
Ninhursag Belit-ili Belit-ili Belit-ili
 MITOLOGIA GREACĂ
Zeii olimpieni
Cei 12 zei olimpieni sunt cele mai importante zeități din mitologia greacă și își aveau reședința pe
vârful Muntelui Olimp. Aceștia sunt:
 Afrodita – fiica lui Zeus, zeița dragostei și a frumuseții
 Apollo – fiul lui Zeus, zeul luminii, al muzicii și al profeției
 Ares – fiul lui Zeus, zeul războiului
 Artemis – fiica lui Zeus, zeița vânătorii și a animalelor sălbatice
 Athena – fiica lui Zeus, zeița înțelepciunii, a războiului și a meșteșugurilor
 Demetra – sora lui Zeus, zeița agriculturii și a fertilității
 Dionis sau Hestia – Dionis este fiul lui Zeus, zeul vinului și al petrecerilor; Hestia este sora lui
Zeus, zeița căminului și a familiei.
 Hefaistos – fiul lui Zeus, zeul focului și al meșteșugurilor
 Hera – soția lui Zeus, regina zeilor, zeița căsătoriei și a nașterii
 Hermes – fiul lui Zeus, mesagerul zeilor, zeul comerțului și al hoților
 Poseidon – fratele lui Zeus, zeul mărilor și al cutremurelor
 Zeus – regele zeilor și al oamenilor, zeul cerului și al tunetelor

Alți zei
 Asclepios – zeul medicinei
 Eros – zeul dragostei
 Hades – zeul Infernului
 Hebe – zeița tinereții
 Hecate – zeița magiei și a vrăjitoriei
 Helios – zeul soarelui
 Hestia – zeița căminului și a familiei
 Hypnos – zeul somnului
 Iris – zeița curcubeului
 Morfeu – zeul viselor
 Nemesis – zeița răzbunării
 Nike – zeița victoriei
 Pan – zeul naturii și al păstorilor
 Persefona – zeița primăverii și a fertilității
 Selene – zeița lunii
 MITOLOGIA ROMANĂ

Zei olimpieni romani

Cei 12 zei olimpieni romani sunt:
 Apollo – zeul luminii, al muzicii și al profeției
 Bacchus – zeul vinului
 Ceres – zeița agriculturii și a fertilității, ca și a căsătoriei și a morții
 Diana – zeița lunii, a vânătorii și a animalelor sălbatice
 Iuno (Hera) – regina zeilor, soția lui zeița căsătoriei și a nașterii
 Jupiter (Zeus) – regele zeilor și al oamenilor, zeul cerului, al fulgerelor și al tunetelor
 Marte (Ares) – zeul războiului, fiind pe locul doi pe lista zeilor romani
 Mercurius (Hermes) – mesagerul zeilor, zeul comerțului și al hoților
 Minerva (Athena) – zeița înțelepciunii, războiului, meșteșugurilor, breslelor, poeților și învățătorilor
 Neptunus (Poseidon) – zeul mărilor și al cutremurelor
 Venus (Afrodita) – zeița vegetației, primăverii, mai târziu a dragostei dragostei și a frumuseții
 Vulcanus (Hefaistos) – zeul focului și al meșteșugurilor

Alți zei
Alți zei romani care nu sunt olimpieni, în ordine alfabetică, sunt:
 Aesculapius – zeul medicilor (al tămăduirii)
 Bona Dea – zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor
 Hercules – acceptat in Olymp ca erou
 Ianus – zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de intrare și ieșire
 Pluto – zeul infernului
 Proserpina – zeița fertilității
 Quirinus – zeul izvoarelor
 Saturnus – zeul agriculturii
 Tellus – zeița pământului
 Uranus – zeul cerului
 Vesta – zeița protectoare a focului din cămin și a căminului

25
BIBLIOGRAFIE

Cărți consultate de Nicolae Zărnescu:

Mitologie generală
Victor Kernbach – DICȚIONAR DE MITOLOGIE GENERALĂ
Victor Kernbach – MITURILE ESENȚIALE
Victor Kernbach – ENIGMELE MITURILOR ASTRALE
Edith Hamilton – MYTHOLOGY
Arthur Cotterell – THE ENCYCLOPEDIA OF MYTHOLOGY (1st edition)
Arthur Cotterell – THE ULTIMATE ENCYCLOPEDIA OF MYTHOLOGY (2nd edition)
Arthur Cotterell – THE ILLUSTRATED ENCYCLOPEDIA OF MYTHOLOGY (3rd edition)
F. Braunstein, J. F. Pépin – MARILE MITURI ALE LUMII
Mitologie sumeriană
Victor Kernbach – MITOLOGIE SUMERIANĂ
Cărți despre adevărata origine a speciei umane
Tom Higham – THE WORLD BEFORE US
Yuval Noah Harari – SAPIENS: A BRIEF HISTORY OF HUMANKIND
Nicholas Wade – BEFORE THE DAWN: RECOVERING THE LOST HISTORY OF OUR ANCESTORS
David Reich – WHO WE ARE AND HOW WE GOT HERE: ANCIENT DNA AND THE NEW SCIENCE
Bryan Sykes – THE SEVEN DAUGHTERS OF EVE: OUR GENETIC ANCESTRY

Site-uri accesate Bing și ChatGPT:

academia.edu flyroyalbrunei.com openscholarship.wustl.edu
allure.com gadgetreport.rog oxfordbibliographies.com
amazon.com ettyimages.com pantheon.world
ameredian.com goodreads.com pdcnet.org
anticariat.org gup.ugal.ro pioneer.netserv.chula.ac.th
bbc.com historia.ro pluralism.org
biblios.ro hwpi.harvard.edu profile.nus.edu.sg
bing.com iep.utm.edu ranker.com
books.google.com istockphoto.com realhappiness.org
britannica.com katinkahesselink.net rep.routledge.com
carti-online.com kobejones.com.au ro.coronachur.ch
catalog.wustl.edu learnreligions.com ro.wikipedia.org
catalog.wustl.edu lifepersona.com shepherd.com
coursera.org link.springer.com shlokam.org
courses.washington.edu luciddreamsociety.com slife.org
descopera.ro luciddreamsociety.com study.com
dbpedia.org mariustuca.ro synkretic.com
dictionary.com medium.com theculturetrip.com
documente.net merriam-webster.com thefreedictionary.com
doi.org nationalgeographic.org themindfulfieldguide.com
dpress.com newbooksnetwork.com toursinlaos.com
en.wikipedia.org newworldencyclopedia.org traditionalbodywork.com
encyclopedia.com ntu.edu.sg tricycle.org
fass.nus.edu.sg nutty-adventures.com visiting-subconscious.com
fivebooks.com openlibrary.org worldhistory.org

26