Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MITURI ASTRALE
SAU
PALEOASTRONAUTICĂ?
VĀPĀYA 2023
1
CUPRINS
INTRODUCERE Divinități principale – 3
Victor Kernbach – Miturile astrale – 3 Divinități secundare – 3
Referințe de la AI-uri – 3 Zeus și iubitele sale – 3
Giganți – 4
MITOLOGIE Monștri – 4
Mit – 5 Eroi – 3
Elementele mitului – 5 Forțe ale naturii – 4
Mitologie – 5 Căutători – 5
Mitologii antebiblice – 5 Călători – 4
Perioadele mitologiilor antebiblice – 5 Oracole și profeții – 4
Alte mitologii esențiale – 6
Clasificarea miturilor generale – 6 Mituri astrale romane
Mituri astrale – 7 Jupiter, Neptun și Pluto – N
Clasificarea miturilor astrale – 8
Sfânta Treime și trinitățile mitologice – 9 Mituri astrale nordice
Rasele umane și originea religiilor – 9 Odin, Thor și Freyr – N
Speciile umane darwiniste – 9
Clasificarea după genul Homo – 9 Mituri astrale celtice
Cărți de mitologie generală și astrală – 12 Lugh și Manannan mac Lir – N
Cărți de paleoastronautică – 13
Mituri astrale sud-americane
Mituri astrale mesopotamiene Inti – N
Caracteristici principale – 14
Zeități și alte personaje importante – 14 Mituri astrale nord-americane
Eroi – 16 Gitche Manitou (Marele Spirit), Nanabozho
Ființe fabuloase – 16 (figura înșelătoare), Gluskap (erou cultural) – N
Principii creatoare – 16
Mituri astrale sau paleoastronautică? – 17 Mituri astrale precolumbiene
Sfânta Treime și trinitatea Anu, Enlil, Enki – 18 Quetzalcoatl – N
Artefacte sumeriene – 18
Ghilgameș și miturile astrale sumeriene – 21 Mituri astrale africane
Epopeea lui Ghilgameș (fragmente) – 22 Amun-Ra (egiptean), Anansi (african de
vest), Olorun (Yoruba) – N
Mituri astrale akkadiene
Anu, Enlil și Éa – N Mituri astrale amerindiene
Viracocha, Pachamama, Inti (Inca) – N
Mituri astrale babiloniene
Marduk și Ishtar – N Mituri astrale ale triburilor polare
Sedna, Nanook, Sila (Inuit) – N
Mituri astrale egiptene
Ra, Osiris și Isis – N Mituri astrale din Oceania
Tangaroa, Rangi, Papa (Maori) – N
Mituri astrale vedice
Indra, Agni și Surya – N Tărâmuri fantastice
Atlantida – N
Mituri astrale chineze Shambala – N
Shangdi și Hou Yi – N Hiperborea – N
Mitul
Un mit este o povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre
originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc. Miturile sunt povestiri
împărtășite de un grup, care fac parte din identitatea culturală a acelui grup.
Mitologia
Mitologia este un set de povestiri, tradiții și credințe asociate cu o anumită cultură sau religie.
Aceste povești sunt adesea legate de zei, eroi și evenimente supranaturale și sunt folosite pentru a
explica originea lumii, fenomenele naturale și comportamentul uman. Mitologia poate fi transmisă
prin tradiții orale, scrieri sau artă și poate fi influențată de istorie, geografie și alte culturi. Fiecare
cultură are propriile sale mitologii unice, dar există și teme comune care apar în mitologiile din
întreaga lume.
Mitologii antebiblice
Mitologiile care au apărut înaintea mitologiei biblice includ mitologia sumeriană, mitologia
egipteană, mitologia akkadiană, mitologia babiloniană, mitologia vedică și mitologia chineză.
Acestea mitologii a fost atestate pentru prima dată în perioada: înainte de 3100 î.Hr. – secolul al XII-
lea în Hr. Mitologiile antebiblice (astrale) prezintă un interes deosebit, deoarece unii cercetători susțin
că aceste mitologii ar conține descrieri ale unor civilizații extraterestre care au creat omul din punct
de vedere genetic, cu mult timp înaintea actului Creației din Geneza Vechiului Testament și au
transmis pământenilor cunoștințe fundamentale: astrologie, matematică, fizică, chimie, genetică,
medicină etc.
Mitologia egipteană
Miturile astrale
Mitologii
Mitologia akkadiană
Mitologia babiloniană
Mitologia vedică
<–
Mitologia chineză
Miturile astrale
Miturile astrale sunt povestiri care folosesc elemente din astronomie, cum ar fi stelele, planetele,
constelațiile, eclipsele, pentru a explica diferite aspecte ale lumii, ale omului și ale divinității. Miturile
astrale se regăsesc în multe culturi antice și moderne, având o mare varietate de forme și semnificații.
Nu se poate spune cu exactitate când au apărut miturile astrale, deoarece ele sunt rezultatul unui proces
de observare și interpretare a cerului de către oameni, care a început încă din preistorie. Cu toate acestea,
se poate presupune că miturile astrale au devenit mai elaborate și mai sistematice odată cu dezvoltarea
civilizațiilor și a științelor antice, cum ar fi matematica, geometria, astrologia și astronomia.
De exemplu, se crede că primii oameni care au identificat și numit constelațiile au fost
sumerienii, care au trăit în sudul Mesopotamiei între secolul al XXX-lea și secolul al XVIII-lea î.Hr.
Ei au creat o serie de mituri despre zeii și eroii lor care erau asociați cu anumite grupuri de stele. Unul
dintre cele mai cunoscute mituri sumeriene este cel al lui Gilgamesh, regele legendar al Urukului,
care a avut o serie de aventuri epice în căutarea nemuririi. Gilgamesh este identificat cu constelația
Orion, iar prietenul său Enkidu cu constelația Taur.
Un alt exemplu este cel al grecilor antici, care au trăit în Grecia continentală și în insulele din
Marea Egee între secolul al VIII-lea și secolul I î.Hr. Ei au preluat și adaptat multe dintre constelațiile
sumeriene și babiloniene, dar au creat și altele noi, inspirate de propriile lor mituri și legende. Unul
dintre cele mai cunoscute mituri grecești este cel al lui Perseu, fiul lui Zeus și al prințesei Danae, care
a salvat-o pe Andromeda de la un monstru marin trimis de zeița Poseidon. Perseu este identificat cu
constelația Perseu, Andromeda cu constelația Andromeda, iar monstrul marin cu constelația Cetus.
Cel de-al treilea exemplu este cel al chinezilor antici, care au trăit în China și în alte regiuni din
Asia de Est între secolul al XII-lea î.Hr. și prezent. Ei au dezvoltat o astronomie complexă și
sofisticată, bazată pe observarea mișcării stelelor și planetelor și pe calcularea ciclurilor temporale.
Ei au creat o serie de mituri despre originea universului, a omului și a culturii lor, care erau legate de
anumite fenomene cerești. Unul dintre cele mai cunoscute mituri chinezești este cel al lui Hou Yi,
arcașul divin care a salvat lumea de la o calamitate provocată de zece sori care apăreau simultan pe
cer. Hou Yi este identificat cu constelația Sagittarius, iar soția sa Chang’e cu Luna.
Clasificarea miturilor astrale
Miturile astrale pot fi clasificate în funcție de cultura sau religia din care provin, precum și de
temele pe care le abordează. De exemplu, există mituri astrale grecești, romane, egiptene, nordice și
chinezești. Aceste mituri pot aborda teme precum crearea lumii, destinul uman, relațiile dintre zei și
oameni sau explicarea fenomenelor naturale. Clasificarea miturilor astrale în funcție de cultura și
religia din care provin este următoarea:
Miturile astrale sumeriene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Enki, care erau asociați cu
cerul, pământul și apa.
Miturile astrale egiptene includ povestiri despre zeii Ra, Osiris și Isis, care erau asociați cu
soarele, lumea de dincolo și cerul.
Miturile astrale akkadiene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Ea (Enki), care erau asociați
cu cerul, pământul și apa.
Miturile astrale babiloniene includ povestiri despre zeii Marduk și Ishtar, care erau asociați cu
cerul și dragostea/războiul. Sumerienii, egiptenii, akkadienii și babilonienii aveau un sistem
complex de astrologie folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale vedice includ povestiri despre zeii Indra, Agni și Surya, care erau asociați cu
cerul/aerul, focul și soarele. Vedele conțin de asemenea imnuri către diferite corpuri cerești precum
soarele și luna.
Miturile astrale chineze includ povestiri despre zeii Shangdi (Împărat Ceresc) și Hou Yi
(Arcașul), care erau asociați cu cerul și soarele.
Miturile astrale grecești includ povestiri despre zeii Zeus, Poseidon și Hades, care erau asociați
cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo.
Miturile astrale romane includ povestiri despre zeii Jupiter (Zeus), Neptun (Poseidon) și Pluto
(Hades), care erau asociați cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo, respectiv.
Miturile astrale nordice includ povestiri despre zeii Odin (cer/rai), Thor (tunet) și Freyr (fertilitate).
Miturile astrale celtice includ povestiri despre diferiți zei precum Lugh (cer/soare) și Manannan
mac Lir (mare). Chinezii, grecii, romanii, nordicii și celții aveau un sistem complex de astrologie
folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale sud-americane includ povestiri despre diferiți zei precum Inti (soare) în mitologia
Inca. Multe culturi sud-americane aveau sisteme complexe de astrologie folosite pentru divinație și
pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale ale civilizațiilor precolumbiene includ povestiri despre diferiți zei precum
Quetzalcoatl (șarpe cu pene) în mitologia Aztecă. aveau sisteme complexe de astrologie folosite
pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale africane, amerindiene, polare și din Oceania variază foarte mult între diferite
culturi. Multe culturi africane au propriile lor mituri unice despre corpuri cerești precum soarele,
luna, stelele etc.
Paleoastronautica susține că ființe extraterestre inteligente au vizitat Pământul și au intrat în
contact cu oamenii în antichitate și în timpurile preistorice. Acest contact a influențat dezvoltarea
culturilor, tehnologiilor, religiilor și biologiei umane moderne. O poziție comună este că zeitățile din
majoritatea, dacă nu din toate religiile, sunt de origine extraterestră și că tehnologiile avansate aduse
pe Pământ de către astronauții antici au fost interpretate ca dovezi ale statutului divin de către oamenii
timpurii. Întrebare: Miturile astrale pot fi considerate ca fiind paleoastronautică?
Sfânta Treime și trinitățile din miturile astrale
Sfânta Treime este un concept fundamental al religiei creștine, care se referă la uniunea dintre cele trei
persoane ale lui Dumnezeu: Tatăl – făcătorul lumii, Fiul – mântuitorul și Duhul Sfânt - dătătorul de viață.
Există multe mituri și legende care implică trinități sau grupuri de trei zei sau zeițe în diferite culturi
și religii. De exemplu, în mitologia greacă există Moirae (Parcele), cele trei zeițe ale destinului, iar în
mitologia egipteană există trinitatea Osiris – Isis – Horus. Anumiți cercetători susțin că Sfânta Treime
ar fi inspirată din trinitatea sumeriană Anu – tatăl, Enlil – fiu legitim și Enki – fiu nelegitim (!?)
Nicholas Wade – Before the Dawn: Recovering the Lost History of Our Ancestors
Before the Dawn: Recovering the Lost History of Our Ancestors este o carte non-fiction scrisă de
Nicholas Wade, un reporter științific pentru The New York Times. A fost publicată în 2006 de Penguin
Group. Prin cercetarea asupra genomului uman, cartea încearcă să reconstituie două perioade dispărute:
cei cinci milioane de ani de evoluție umană de la dezvoltarea bipedalismului până la modernitatea
comportamentală în jurul anului 50.000 î.Hr., și cei 45.000 de ani ulteriori de preistorie.
David Reich – Who We Are and How We Got Here: Ancient DNA and the New Science
Who We Are and How We Got Here este o carte scrisă de geneticianul David Reich în 2018, care
prezintă contribuția cercetării ADN-ului antic la nivel genomic asupra geneticii populațiilor umane.
Reich descrie descoperirile făcute de grupul său și de alții, bazate pe analiza și compararea ADN-ului
antic și modern din populațiile umane din întreaga lume. Cartea prezintă descoperiri importante despre
migrațiile și amestecul populațiilor în ultimii 5000 de ani, precum și despre inferențele fiabile despre
amestecurile din timpuri mult mai îndepărtate. Cartea a fost lăudată pentru descrierea clară a lucrărilor
de pionierat într-un domeniu de studiu de ultimă oră.
Bryan Sykes – The Seven Daughters of Eve: The Science That Reveals Our Genetic Ancestry
The Seven Daughters of Eve este o carte semi-ficțională scrisă de Bryan Sykes în 2001, care prezintă
știința originii umane în Africa și dispersia lor către un public larg. Sykes explică principiile geneticii
și evoluției umane, particularitățile ADN-ului mitocondrial și analizează ADN-ul antic pentru a lega
genetic oamenii moderni de strămoșii preistorici. Cartea prezintă una dintre realizările principale ale
geneticii mitocondriale, care este clasificarea tuturor europenilor moderni în șapte grupuri,
haplogrupurile mitocondriale. Fiecare haplogrup este definit de un set de mutații caracteristice pe
genomul mitocondrial și poate fi urmărit de-a lungul liniei materne a unei persoane către o femeie
preistorică specifică. Sykes se referă la aceste femei ca mamele clanului, deși aceste femei nu au trăit
toate în același timp, dar au împărțit un strămoș maternal comun, Eva mitocondrială.
MITOLOGIA MESOPOTAMIANĂ
Mitologia sumeriană
Caracteristici principale
Mitologiile sumeriene, akkadiene și babiloniene sunt unele dintre cele mai vechi mitologii din
lume și au influențat multe alte culturi și religii din Orientul Mijlociu. De exemplu, multe povestiri
din religia sumeriană seamănă izbitor cu povestirile altor religii/mitologii din Orientul Mijlociu, cum
ar fi ideea biblică a creației omului și potopul lui Noe .
Mitologia sumeriană este una dintre cele mai vechi mitologii din lume. Ea s-a format în perioada
predinastică (înainte de 3100 î.Hr.), în regiunea care este acum sudul Irakului, și s-a păstrat până la
apariția creștinismului și a islamului (după secolul al IV-lea d.Hr.). Mitologia sumeriană reflectă
credințele și miturile religioase ale sumerienilor, care locuiau în sudul Mesopotamiei, de-a lungul
fluviului Eufrat. Mitologia sumeriană include numeroși zei și zeițe, cum ar fi Anu, Enlil, Enki,
Inanna, Nanna, Utu etc., care aveau diferite atribute și funcții. Sumerienii au fost una dintre primele
civilizații ale lumii și au dezvoltat o cultură bogată, inclusiv un sistem complex de mitologie și religie,
incluzând și mituri despre creația lumii, ciclul vieții și morții, magie și moralitate
Mitologia sumeriană s-a dezvoltat pe parcursul a mii de ani și a continuat să existe și să influențeze
cultura și religiile din regiune până în secolul al IV-lea d.Hr. Când regiunea a fost cucerită de imperiile
persan și elenistic, tradițiile sumeriene au continuat să se amestece cu cele ale altor culturi.
Această mitologie are o mare importanță în istoria religiilor și a influențat ulterior mitologiile
altor civilizații precum akkadienii, babilonienii și asirienii. Textele sumeriene, care conțin miturile
lor, au fost redescoperite și studiate în secolele XIX și XX, contribuind la înțelegerea mai profundă a
acestei vechi culturi și credințe.
Ființe fabuloase
Există o varietate de ființe fabuloase și creaturi mitice în mitologia sumeriană, la fel ca în
mitologia greacă. Mitologia sumeriană abundă în mituri despre zei, eroi și ființe supranaturale, dintre
care unele au trăsături fantastice și neobișnuite. Aceste ființe fabuloase aduc un plus de mister și
bogăție mitologiei sumeriene, contribuind la o lume fascinantă a miturilor și legendelor străvechi. Iată
câteva exemple de ființe fabuloase din mitologia sumeriană (vezi și tabelul din pagina următoare):
Lilith este un personaj care apare într-o varietate de tradiții și mitologii, inclusiv în astrologie. În
contextul astrologiei, Lilith se referă la punctul fictiv numit Lilith sau Luna Neagră, care este o a doua
focalizare a elipsei lunare, în afara orbitelor Pământului și Lunii.
Lilith din astrologie este considerată o planetă imaginară sau un punct matematic și nu este
asociată direct cu Lilith din mitologia sumeriană. Interpretarea lui Lilith în astrologie poate varia în
funcție de diverse școli de gândire astrologică și de configurările specifice din tema natală a unei
persoane. În unele interpretări astrologice, Lilith este asociată cu aspecte întunecate, energii primare
și pasionale, dar și cu aspectele subconștiente ale psihicului uman. Ea poate fi asociată cu moartea
simbolică și transformarea profundă, dar și cu forța interioară și înțelegerea mai profundă a sinelui.
Principii creatoare
Enuma Elish este o epopee sumeriană, considerată a fi una dintre cele mai vechi scrieri literare din
lume. Numele său vine de la primele două cuvinte din textul original, „Enuma Elish”, care înseamnă
„Atunci când sus, sus” în limba akkadiană. Epopeea Enuma Elish povestește despre creația universului și
a zeilor, precum și despre lupta dintre zeul Marduk și zeița Tiamat. Această epopee a fost scrisă în limba
akkadiană, în jurul anului 18-16 î.Hr., în Babilonia antică. Textul original a fost redactat pe table de lut și
a fost descoperit în cadrul unor excavări arheologice în secolul XIX.
Epopeea Enuma Elish începe cu descrierea apelor haosului, reprezentate de zeița Tiamat și zeul Apsu,
și continuă cu nașterea zeilor și lupta dintre aceștia. Zeul Marduk, reprezentând lumina și dreptatea, devine
eroul principal și învinge zeița Tiamat, divizând corpul ei în două, folosind o parte pentru a crea cerul și
cealaltă parte pentru a crea pământul. Astfel, prin victoria lui Marduk, a fost stabilită ordinea în univers și
au fost stabilite funcțiile și rolurile diferitelor zeități.
Epopeea Enuma Elish are o influență puternică asupra culturii și religiei babilonienilor și asiro-
babilonienilor. A fost recitată și redescoperită în diverse surse și tradiții de-a lungul timpului și reprezintă
o importantă sursă de informații despre mitologia și cosmologia sumeriană.
În mitologia sumeriană, există referințe la principii creatoare și la zeități care au jucat roluri importante
în actul creației. Unul dintre cele mai cunoscute mituri sumeriene despre creație este Enuma Elish, despre
care am vorbit anterior și care prezintă principiile și zeitățile realizatoare ale creației.
Potrivit Enuma Elish, despre principiile și zeitățile creatoare se spune că la început, existau apele
haosului, reprezentate de zeița Tiamat și zeul Apsu. Aceștia au dat naștere la alți zei, dar mai târziu, copiii
lor au început să facă zgomot și să deranjeze liniștea lui Apsu, ceea ce l-a determinat să plănuiască
distrugerea lor. Cu toate acestea, zeul Éa (echivalentul zeului Enki) a aflat despre planurile lui Apsu și
l-a ucis, preluând astfel controlul asupra apelor.
Tiamat, furioasă din cauza morții lui Apsu, s-a pregătit să distrugă restul zeilor. Ea a creat o armată
de monștri pentru a lupta împotriva lor. În acest moment, zeul Marduk, reprezentând lumina și
dreptatea, a preluat rolul principal și a fost recunoscut ca zeul suprem al babilonienilor. El a acceptat
să lupte cu Tiamat în schimbul supunerii celorlalți zei. Marduk a înfrânt-o pe Tiamat și a divizat
corpul ei în două, folosind o parte pentru a crea cerul și cealaltă parte pentru a crea pământul.
Astfel, Enuma Elish descrie un conflict între forțele haosului (reprezentate de Tiamat) și forțele
ordinei și luminii (reprezentate de Marduk). Prin victoria lui Marduk, a fost stabilită ordinea în
univers și au fost stabilite funcțiile și rolurile diferitelor zeități.
Există și o altă alternativă de prezentare a principiilor creatoare din mitologia sumeriană, în care
Mummu este descris ca fiind slujitorul și consilierul lui Apsu și Tiamat, părinții primordiali ai zeilor
și entități care au generat alte forțe creative, precum Lahamu și Lahmu, care ar putea fi descrise ca
fiind zeii gardieni ai porților cerului și pământului. Anșar (cerul) și Kișar (pământul) sunt urmașii lui
Apsu și Tiamat, fiind părinții lui Anu, cu care începe arborele genealogic anterior.
A treia alternativă de descriere a principiilor creatoare este următoarea: Apsu (binele, ape dulci)
și Tiamat (răul, ape sărate) sunt principii primordiale, fiind primii zei ai apelor și ai haosului. Ei au
dat naștere entităților Lahmu și Lahamu (zeii gardieni ai porților cerului și pământului, ambii cu
capete de șarpe de mare) și entităților Anșar (cerul) și Kișar (pământul), care sunt părinții lui Anu,
zeul suprem al zeilor.
Artefacte sumeriene
Site-ul https://www.gettyimages.com/photos/sumerian-artifacts prezintă nu mai puțin de 247
artefacte sumeriene, dintre care le-am ales pe cele legate de miturile astrale (paleoastronautică). În
aceste artefacte se pot observa zei înaripați cu cap de vultur sau uman, palate incredibile, interioare
fascinante, piramide rotunde, figuri ciudate, animale fabuloase, oul primordial (?), obiecte de
transport terestre și zburătoare, activități moderne etc.
Ghilgameș și miturile astrale sumeriene
În mitologia sumeriană, Ghilgameș era două treimi zeu din partea mamei sale, zeița Ninsun, și o
treime om din partea tatălui său. Ninsun este fiica zeităților Anu și Uras și a fost legată de zeități mai
vechi, deoarece se crede că este reîncarnarea lor. Anu era zeul cerului în mitologia sumeriană și era
considerat unul dintre cei mai importanți zei ai panteonului sumerian. El era asociat cu stelele și cu
planetele și era adesea reprezentat ca un taur sau ca un cerb cu coarne. Uras era zeul pământului și
al munților în mitologia sumeriană și era asociat cu fertilitatea și cu creșterea plantelor. El era adesea
reprezentat ca un taur sau ca un leu. Prin urmare, Ghilgameș avea legături puternice cu miturile
astrale sumeriene prin intermediul mamei sale, Ninsun, și al bunicilor săi, Anu și Uras.
Enkidu a fost o altă figură legendară în mitologia sumeriană, camarad de război și prieten al lui
Ghilgameș, regele Urukului. Aventurile lor au fost prezentate în poeme sumeriene și în Epopeea lui
Ghilgameș, scrisă în timpul celui de-al doilea mileniu î.Hr. El este cea mai veche reprezentare literară
a omului sălbatic, un motiv recurent în reprezentările artistice din Mesopotamia și în literatura din
Orientul apropiat antic.
În epopeea lui Ghilgameș, Enkidu este un om sălbatic creat de zeul Anu. După ce Ghilgameș îl
învinge, cei doi devin prieteni (în unele versiuni Enkidu devine servitorul lui Ghilgameș). El ajută pe
Ghilgameș să ucidă taurul divin trimis de zeița Ishtar pentru a-i distruge. Apoi zeii îl ucid pe Enkidu ca
răzbunare, ceea ce îl determină pe Ghilgameș să caute nemurirea.
Dezvoltând legătura lui Ghilgameș și a lui Enkidu cu miturile astrale sumeriene, putem să facem
următoarele observații:
Mitologia astrală și Ghilgameș: În cultura sumeriană, stelele și planetele aveau o semnificație
specială, fiind asociate cu diferite zeități și evenimente astrale. În Epopeea lui Ghilgameș, pot fi
interesante de explorat aventurile și călătoriile sale sunt legate de evenimentele și constelațiile astrale
din mitologia sumeriană. De exemplu, călătoria sa către Cedrul lui Humbaba, poate fi asociată cu o
anumită constelație sau eveniment astral.
Enkidu și natura sa sălbatică: Detaliind mai mult despre originile și semnificația lui Enkidu în
mitologia sumeriană, se poate oferi o perspectivă mai largă asupra conceptului omului sălbatic în
antichitate și cum acest motiv apare în alte culturi și tradiții. În plus, se poat explora simbolismul
sălbăticiei și al civilizației în contextul mitologiei sumeriene.
Interacțiunea cu zeitățile: În Epopeea lui Ghilgameș, întâlnirile cu diverse zeități joacă un rol
important în evoluția aventurilor sale. Se pot detalia aceste întâlniri și modul cum relația cu zeitățile
reflectă credințele și valorile sumeriene despre lumea divină și legătura dintre zei și oameni.
Nemurirea și căutarea sensului vieții: Una dintre temele principale ale Epopeei lui Ghilgameș este
căutarea nemuririi. Se poate examina cum această temă reflectă preocupările umane fundamentale și
cum miturile sumeriene aduc în discuție aspecte filosofice și existențiale.
Impactul și influența miturilor sumeriene: Miturile sumeriene, inclusiv Epopeea lui Ghilgameș, au
influențat culturile ulterioare din Orientul Apropiat și chiar din alte părți ale lumii. Unele dintre motivele
și temele prezente în aceste mituri au continuat să apară în tradițiile mitologice și religioase ulterioare.
Contextul cultural și istoric: În timpul în care miturile sumeriene au fost dezvoltate și înregistrate,
Mesopotamia era un centru important al civilizației antice. Contextul cultural și istoric al perioadei
sumeriene a dat naștere acestor mituri și a influențat dezvoltarea lor ulterioară.
Epopeea lui Ghilgameș (fragmente)
Ghilgameș a văzut un vis în timpul nopții:
În piața cetății sale o nouă stea răsărea,
strălucitoare și strălucitoare în cer.
Marele preot al cetății a interpretat visul,
Spunând că o nouă prietenie va apărea.
...
Înfricoșat de moartea sa inevitabilă,
Ghilgameș a plecat în căutarea nemuririi.
Drumul său l-a condus la Înțeleptul Uta-napiștim,
singurul om căruia i-a fost acordată nemurirea.
...
În calea lor s-a ridicat Cedrul lui Humbaba,
Cea mai veche ființă din pădure,
cu chip înfricoșător și coarde puternice.
Cu inima curajoasă, Ghilgameș l-a înfruntat.
...
Ghilgameș și Enkidu au fost prieteni adevărați,
Cei mai curajoși luptători și camarazi.
Împreună au cucerit inamici și au doborât tauri divini,
Legătura lor a fost puternică și peste timp.
...
Când Enkidu a murit, Ghilgameș a fost cuprins de durere,
A realizat că nemurirea nu poate fi obținută.
Înțelepciunea căpătată în aventurile sale,
L-a învățat să prețuiască viața și să fie un rege drept.
...
Ghilgameș a fost ispășitor de păcate,
Eroul care s-a luptat cu fiori și pericole.
În căutarea nemuririi, el a străbătut lumea,
Învingând obstacole, cu inimă curajoasă.
...
În timpul aventurilor sale, Ghilgameș a învățat
Despre frumusețea și greutatea vieții omenești.
Prin suferință și căutare, el a dobândit înțelepciune,
Devenind un rege înțelept și înzestrat.
...
Când taurul divin a amenințat cetatea,
Ghilgameș și Enkidu au luptat împreună.
Cu curaj și hotărâre, au doborât bestia,
Demonstrând puterea prieteniei lor.
...
Înfruntând provocările și regrete ale vieții,
Ghilgameș a căutat înțelegerea nemuririi.
În final, a înțeles că moartea este inevitabilă,
Dar faptele bune îi vor asigura amintirea.
...
Înțelepciunea și aventurile sale epice,
Au rămas în amintirea posterității.
Ghilgameș, regele eroic și înțelept,
Un simbol al căutării umane pentru sensul vieții.
MITOLOGIA MESOPOTAMIANĂ
Mitologia sumeriană
Principiile
Mummu – haosul primordial, mama, creatorul
Apsu – principiul masculin, binele, apele dulci
Tiamat – principiul feminin, răul, apele sărate
Anșar – cerul, născut de Apsu + Tiamat
Kișar – pământul, născut de Apsu + Tiamat
Lahmu + Lahamu – creaturi cu capete de șarpe de mare, născuți de Apsu + Tiamat
Din Anșar și Kișar s-a născut și Anu.
Zeii
An/Anu (akkad.) – zeul cerului
Dumuzi/Tammuz (akkad.) – zeul vegetației
Enki/Éa (akkad.) – zeul apei/oceanului și al culturii umane (civilizator), fiul nelegitim al lui Anu
Enlil – zeul vântului și al furtunii, fiul legitim al lui Anu
Ereșkigal – zeița infernului (soția lui Nergal)
Inanna/ Iștar (akkad.) – zeița dragostei, frumuseții și războiului
Ki – zeița pământului, sora și soția lui Anu, mama lui Enlil
Nammu – zeița apelor primordiale, mama lui Enki
Nanna / Sin (akkad.) – zeul lunii
Nergal – zeul morții (soțul lui Ereșkigal)
Ninhursag/Belit-ili (akkad.) – zeița fertilității și a munților (uneori identificată cu Ki)
Utu/ Șamaș (akkad.) – zeul soarelui și al justiției
În afară de Enlil și Enki, Anu i-a mai creat pe ceilalți zei, aștrii Șamaș (zeul-soare), Sin (zeul-
lună), planeta Innana (Venus) și celelalte planete.
Divinități
Sumer Akkad Babilon Asiria Caracteristici
An Anu Anu Anu Cerul; primul zeu; zeul Urukului
Ki Antu Antu Antu Pământul; sora și soția lui Anu
Enlil Enlil Marduk Assur Destinul, aerul, pământul; zeu al orașului Nippur
Enki Éa Éa Éa Înțelepciunea, viața, apele; zeu al orașului Eridu
Utu Șamaș Șamaș Șamaș Soare, dreptate, profeții; zeu al orașului Larsc
Inanna Iștar Inanna Inanna Război, frumusețe, dragoste; zeița Urukului
Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Infern (înlocuită de soțul Nergal); zeița orașului Kutah
Dumuzi Tammuz Dumuzi Dumuzi Vegetație; soțul Inannei; zeul Urukului
Ninhursag Belit-ili Belit-ili Belit-ili
MITOLOGIA GREACĂ
Zeii olimpieni
Cei 12 zei olimpieni sunt cele mai importante zeități din mitologia greacă și își aveau reședința pe
vârful Muntelui Olimp. Aceștia sunt:
Afrodita – fiica lui Zeus, zeița dragostei și a frumuseții
Apollo – fiul lui Zeus, zeul luminii, al muzicii și al profeției
Ares – fiul lui Zeus, zeul războiului
Artemis – fiica lui Zeus, zeița vânătorii și a animalelor sălbatice
Athena – fiica lui Zeus, zeița înțelepciunii, a războiului și a meșteșugurilor
Demetra – sora lui Zeus, zeița agriculturii și a fertilității
Dionis sau Hestia – Dionis este fiul lui Zeus, zeul vinului și al petrecerilor; Hestia este sora lui
Zeus, zeița căminului și a familiei.
Hefaistos – fiul lui Zeus, zeul focului și al meșteșugurilor
Hera – soția lui Zeus, regina zeilor, zeița căsătoriei și a nașterii
Hermes – fiul lui Zeus, mesagerul zeilor, zeul comerțului și al hoților
Poseidon – fratele lui Zeus, zeul mărilor și al cutremurelor
Zeus – regele zeilor și al oamenilor, zeul cerului și al tunetelor
Alți zei
Asclepios – zeul medicinei
Eros – zeul dragostei
Hades – zeul Infernului
Hebe – zeița tinereții
Hecate – zeița magiei și a vrăjitoriei
Helios – zeul soarelui
Hestia – zeița căminului și a familiei
Hypnos – zeul somnului
Iris – zeița curcubeului
Morfeu – zeul viselor
Nemesis – zeița răzbunării
Nike – zeița victoriei
Pan – zeul naturii și al păstorilor
Persefona – zeița primăverii și a fertilității
Selene – zeița lunii
MITOLOGIA ROMANĂ
Alți zei
Alți zei romani care nu sunt olimpieni, în ordine alfabetică, sunt:
Aesculapius – zeul medicilor (al tămăduirii)
Bona Dea – zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor
Hercules – acceptat in Olymp ca erou
Ianus – zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de intrare și ieșire
Pluto – zeul infernului
Proserpina – zeița fertilității
Quirinus – zeul izvoarelor
Saturnus – zeul agriculturii
Tellus – zeița pământului
Uranus – zeul cerului
Vesta – zeița protectoare a focului din cămin și a căminului
25
BIBLIOGRAFIE
26