Soarele Negru, astrul care există în apropierea

Pământului

 T.C. Albu31 ianuarie 2020 16:07 1

Soarele Negru este un presupus astru care se află undeva în

Sistemul Solar. Acesta nu se poate vedea cu ochiul liber și este în
antiteză cu Soarele de pe cer. Această teorie se regăsește în cultura
tibetană și are la bază ideea spiritualității din orașul subteran
Shamballa.

Soarele Negru și Eclipsele

Fenomenul eclipsei a fost legat în mitologie de sfârșitul viitor al lumii
și/sau de schimbarea care se apropie. Apocalipsa lui Ioan susține că
o eclipsă de 3 zile va preceda sfârșitul lumii.
De asemenea, celebrul Nostradamus a prezis o eclipsă de 3 zile care
va aduce sfârșitul tuturor timpurilor. În acest fel, eclipsa a preluat rolul
Apocalipsei. (La urma urmei, cine vrea să rămână prin preajmă atunci
când cele șapte sigilii sunt rupte?)

Același simbol poate fi găsit într-o pictură de perete la un buncăr

militar din al Doilea Război Mondială din Hamburg, sub statuia lui
Bismarck. Astfel s-a ajuns la concluzia că simbolul Soarelui Negru a
fost încorporat în ideile unei mișcări ocultiste din timpul celui de-al
treilea Reich.

Deși această speculație este oarecum rezonabilă, nu am reușit să

găsesc dovezi substanțiale pentru verificarea acestui zvon, întrucât
informațiile despre acest subiect sunt rare și umbroase.

Cu toate acestea, poate avea o anumită semnificație, probabil, că, în mitologia germanică,
se spune că lupul Fenriz a înghițit Soarele, provocând întunecarea cerului. Simbolismul
Soarelui Negru este supus fricii pentru puterile stazei, deoarece indică schimbări drastice
și terminale.

Societatea Vril
Peter Moon scria în cartea sa, Soarele Negru despre legătura acestui
simbol cu societatea secretă Vril. Totul a început în momentul în care
Maria Orsic a început să primească mesaje într-o limbă necunoscută.
Ea nu le-a putut transcrie pentru că nu cunoștea limba, dar cu toate
acestea a încercat să le decodifice. Mesajele proveneau de o la ființă
de pe steaua Aldebaran, care are două planete care formează
„Imperiul Sumeran”.

În imperiul Sumeran se aflau două clase de oameni – rasa ariană sau

maestră, și o rasă de subzistență care s-a dezvoltat negativ, ca
urmare a mutației din cauza schimbărilor climatice.

Peter Moon continuă să spună:„În urmă cu o jumătate de miliard de

ani, arienii (cunoscuți ca Elohim sau Rasa Vârstnică) au început să
colonizeze sistemul nostru solar, deoarece Aldebaran a devenit
nelocuibil. Marduk, existent în ceea ce este astăzi centura de
asteroizi, a fost primul pentru a fi colonizate, apoi pe Marte. Când au
venit pe Pământ, acești arieni au fost cunoscuți sub numele de
sumerieni.”

Shambala și Soarele Negru

Inițial, Shambala a existat ca o entitate colectivă. Apoi, ceva s-a
întâmplat și s-a divizat în două părți. Se pare că au existat două
facțiuni (ca în Hyperborea), una dintre ele urmând Soarele de Aur, iar
cealaltă Soarele Negru. (Întâmplător, „Soarele Negru”, a fost la fel de
proeminent în viziunea nazistă, precum Swastica!)

Potrivit lui Jean-Claude Frére, autorul „Nazisme et Sociétiés

Secretès”, oamenii din Hyperborea, după ce au migrat  din Deșertul
Gobi, în urmă cu de peste 6000 de ani, au fondat un nou centru, pe
care l-au numit Agartha. A devenit un mare centru de învățare
mondială, iar oamenii au venit acolo din toată lumea pentru a se
bucura de cultura, civilizația și spiritualitatea.

Cu toate acestea, o catastrofă uriașă s-a produs, iar suprafața

pământului a fost devastată, dar tărâmul Agartha a supraviețuit
cumva, sub pământ. Legenda continuă să relateze că, la fel ca în
cazul hiperboreenilor originali, arienii s-au împărțit acum în două
facțiuni: un grup care se îndreaptă spre nord-vest, în speranța de a
se întoarce în Hiperborea, iar cel de-al doilea plecând spre sud, unde
au fondat un nou centru secret sub Himalaia.

Jean-Claude Frére concluzionează: fiii inteligenței exterioare s-au

împărțit în două grupuri, unul urmând „calea mâinii drepte” sub „roata
Soarelui de Aur”, celălalt „calea mâinii stângi” sub „roata Soarelui
Negru’. Primul a păstrat centrul din Agartha, acel loc de contemplare
nedefinit, al Bunului și al forței Vril. Al doilea a creat un nou loc de
inițiere în Shambala.

Soarele Negru, un mit sau realitate

Potrivit lui Peter Moon, în cartea sa „Soarele Negru” , conceptul
suprem al lui Thule este Soarele Negru, care se află în capitala sau
centrul Hiperborea, cuvânt care înseamnă literal „dincolo de poli”.
În mitologia greacă, Pitagora a fost învățat geometrie sacră deApollo,
un zeu care a fost identificat ca un rezident din Hiperborea. În
învățăturile pitagoreene, Pământul există geometric cu un gol în
centru. Acest gol a fost recunoscut de numeroase grupuri antice,
inclusiv de sumerieni, ca Soarele Negru. În acest sens, Thule este
sinonim cu acest Soare Negru.

Cuvântul Swastika în sine înseamnă „sursă” printre alte definiții și

reprezintă cauza eternă sau fântâna creației. În consecință, Thule
Society a folosit simbolul swastika în jurnalul lor pentru a reprezenta
această idee.

Soarele Negru este un concept ezoteric, dar există și în realitate.

Golul creației în sine, este cel mai înalt arhetip imaginabil. Astfel,
această denumire a fost rezervată elitei societății Thule. Soarele
Negru era de fapt o societate secretă în cadrul societății Thule.

Soarele Negru reprezenta scopul suprem al naziștilor, dar și un

simbol pe care tibetanii îl apără de mii de ani.

Legături cu rasele extraterestre

În mod tradițional, hiperboreenii au fost în contact cu extratereștrii
sau cu „culturile extraterestre”, în unele versiuni ale acestora, a
existat o întrepătrundere. În comun cu locuitorii legendari ai
Atlantidei, s-au angajat în război cu civilizațiile vecine. Aceasta
conflict a dus la utilizarea armelor atomice, ceea ce a dus la o victorie
pentru hiperboreeni.

Descendenții acestei „rase mamă” seminale au fost celții care,

colonizând diverse zone nordice ale planetei. Scoțieni, irlandezi,
basci, spanioli, scandinavi, islandezi și portughezi, toate aceste
popoare sunt de origine celtică. Aceste naționalități dețin o trăsătură
genetică comună, sângele  RH negativ, care, potrivit credințelor
societății Thule, a fost o caracteristică a hiperboreenilor și a
prietenilor lor extratereștri.

„Soarele Negru” al lui Giordano Bruno

Giordano Bruno, un celebru teolog și filosof din epoca Renașterii, a

fost ars pe rug la 17 februarie 1600 pentru că a avut curajul să
privească în viitor și să transmită oamenilor ceea ce va urma.

Scrierile și studiile sale se bazau pe ideea infinitismului spațiului, fapt

care era considerat eretic în acea perioadă. Pornind de la această
teorie, pe care a încercat s-o expună pe înțelesul tuturor, Bruno a mai
scris și diferite gânduri, care în prezent sunt considerate un fel de
profeții despre ceea ce înseamnă viitorul omenirii.
Operele lui Bruno cuprind o arie vastă de subiecte și idei
impresionante despre Univers și despre accederea omului spre
creatorul său. În Despre universul infinit şi despre lumi, teologul a
dezvoltat teoria cosmologică prin critica sistematică a fizicii
aristotelice. De aici s-a produs ruperea, dar și formarea legăturii între
religie și filosofie. Religia este folosită pentru a menține ordinea
maselor, în timp ce filosofia pentru a cultiva liderii care au menirea să
conducă aceste mase.

În Despre universul infinit şi despre lumi, Bruno are o abordare de-a

dreptul fascinantă despre viitorul omenirii. Susținea că omul viitorului
va ajunge să călătorească în Cosmos și abia apoi va cunoaște ceea
ce înseamnă viața cu adevărat. Expansiunea va fi una uimitoare, iar
omul va ajunge la un nivel tehnologic impresionant, dar atunci
unsoare negru” va apărea și astfel toate planetele vor fi înghițite de
acesta.