Radiaţiile Hartmann

- în anul 1940, cercetătorul german Joseph Hartmann a făcut următoarea experienţă:

- a pus pe pământ mai multe cuşti cu şoareci şi a observat că aceş-tia se adunau cu
regularitate în aceleaşi locuri, pe care le-a însemnat, apoi a schimbat poziţia
cuştilor şi a constatat că anima-lele au revenit pe locurile însemnate, evitând
aceleaşi zone
- concluzia finală a cercetărilor lui Hartmann a fost că: pământul emite o reţea de
radiaţii organizate sub forma unor benzi, întocmai ca paralelele şi meridianele
geografice, orientate pe direcţia N – S şi E – V
- radiaţiile Hartmann ( rH ) sunt născute de presiunile magmei asupra părţilor rigide ale
plăcilor tectonice , prin intermediul zonelor vâscoase, plăcile tectonice având o grosime
între 70 – 190 km
- presiunea la nivelul inferior al plăcii tectonice se manifestă conform celor cunoscute
din hidraulică: perpendicular (perpendiculara locului este dreapta care uneşte centrul
pământului cu punctul observatorului de referinţă)
- forţele de împingere ale magmei determină apariţia tensiunilor interioare, care sunt
proporţionale cu aceste forţe
- când aceste forţe de împingere depăşesc rezistivitatea specifică a plăcii, aceasta se
fisurează, iar magma accesează prin fisuri structurile ei superioare

lN – S N

iE – V lE - V
iN - S
V E

bandă Hartmann punct critic ( nod )

i = interval l = lăţimea benzii
- forţele de împingere ale magmei, maxime, au creat până în prezent, în plăcile tectonice,
fisurile de eliberare ale suprapresiunilor, de-a lungul contururilor continentelor, al
rifturilor oceanice, precum şi fisuri importante traversând continentele sau
arhipelagurile şi formând în prezent “lanţurile de foc “ de-a lungul acestora (linii
continue de vulcani )
- proporţional cu grosimea plăcii tectonice, cu variabilitatea densităţii, naturii rocilor
către suprafaţă, forţele de împingere ale magmei difuzează în masa plăcii, având
tendinţa de a se egaliza, pe principiul vaselor comunicante, de la punctul de naştere al
forţei către punctul de aplicaţie; ca urmare a acestora, apar atât radiaţiile rectangulare
de tip Hartmann, cât şi variabilităţile acestora în timp, ca şi curbarea acestora, care la
suprafaţa plăcii atinge un unghi de 70° faţă de verticala locului;
- această curbare având loc faţă de perpendiculara locului, pe axele N – S şi E – V, are ca
urmare un aspect de inflorescenţă la nivelul planului plăcii, care se amplifică de-a lungul
verticalei locului, astfel încât la anumite înăl-ţimi variabile, deasupra plăcii, extremităţile
benzilor Hartmann se unesc, determinând o sferă spaţială în jurul pământului, la înălţimi
variabile în timp, în care rH au densitate uniformă, omogenă şi nu heterogenă ca la
suprafaţa pământului ( unde există benzi Hartmann )
- zona de radiaţii telurice omogene este caracterizată de lipsa benzilor Hartmann şi
este o zonă mai favorabilă vieţii, zonă ce se apropie de suprafaţa pământului în timpul
seismelor şi imediat după aceea
- tensiunile interne din plăci sunt constituite din E şi I, având caractere malefice,
orientate pe direcţiile fisurilor şi a coşurilor vulcanilor, prin care, atunci când sunt
excedentare rezistivităţii specifice, erup, consu-mându-se prin lucrul mecanic executat
de seism şi/sau prin mişcarea ascendentă sau pe orizontală a magmei
- în prezent, echilibrul plăcilor tectonice este numai temporar, nu este stabil şi continuu,
cu motivaţii ce depăşesc cunoaşterea gradului I
- încă de la Facere, toate creaţiile Tatălui Ceresc au fost subordonate omului, creat în
ziua a şasea
- cataclismele tectonice care au fost, sunt şi vor mai fi, sunt permise de Legile Divine, ca
urmare a activităţilor executate cu liberul albitru de către oamenii având caracter
malefic; de aceea, în urma cataclismelor tectonice îşi pierd viaţa ateii, orgolioşii, cei cu
păcate depăşind o anumită limită permisă, precum şi aceia care acceptă iubirea acestora
- după fiecare seism, erupţie, rămân numai atâţia din cei de mai sus câţi sunt necesari
pentru a aduce suferinţă celor benefici, mai elevaţi, rămaşi în zona plăcii, pentru a-şi
rezolva problemele reciproce spirituale încă nerezolvate; seismele şi erupţiile nu vor mai
fi necesare şi nu vor mai avea loc atunci când oamenii nu vor mai greşi, nu vor mai păcătui
( ca în timpul ultimilor 500 de ani din cei “1000 de ani Pace“)
- rH constituie rezultanta configurării forţelor din plăcile tectonice la suprafaţa
acestora, corespunzător profilului lor; ele sunt rezultatul armonizării forţelor tensionale
ale magmei la suprafaţa plăcii tectonice
- fiecare placă, corespunzător caracteristicilor sale fizico-chimice, are rolul de a
compune şi a descompune forţele pe care le armonizează sub forma rH; de aici rezultă
că benzile de rH nu sunt egale pe fiecare placă tectonică, ele diferă, ceea ce explică şi
variabilităţile locale şi în timp ale acestora, inclusiv prin producerea seismelor în unele
locuri
- acest lucru arată că limitele de producere a seismelor în fiecare zonă, ţară, placă
tectonică, pentru rH sunt diferite (diferă viteza şi direcţia de variabilitate a benzilor)
- nocivitatea radiaţiilor în timpul seismelor scade şi astfel, paradoxal, în timpul
distrugerii fizice apar şi condiţiile necesare renaşterii
Observaţii: măsurători făcute în perioada 28 IV – 15 V 1999 - maxim de activitate
seismic în 15 V , ora 6:45  viteza de deplasare a benzilor spre S – E = 45,8 cm / oră şi
spre S – V = 37,5 cm
- în paralel cu creşterea vitezei de deplasare a caroiajului Hartmann apare şi o mişcare
de rotaţie a acestuia (maximum 3° în 12 ore)
Atenţie: panica favorizează şi amplifică declanşarea şi efectele seismului
Pe 14 V 1999, caroiajul Hartmann s-a rotit levogir cu 12°în 330 de minute ( 2°18’ /oră )
- în fiecare dimineaţă, răsăritul soarelui determină atât rearanjarea, cât şi amplificarea
rH ( cresc lăţimile benzilor şi intervalele ), diminuând riscul producerii seismelor
- la apusul soarelui apare fenomenul invers: noaptea amplifică riscul de producere al
seismelor, prin mişcarea ei de la vest la est
- activitatea informaţională malefică din zona plăcilor tectonice determină acumularea
atât de I cât şi de E malefice în plăci; atunci când aces-te acumulări malefice depăşesc
anumite limite permise posibile, prin lucrul mecanic al seismului, E malefice se consumă,
iar suferinţele oamenilor, provocate în zonă, anihilează I de tip malefic acumulate în
plăci
- aceste I.E. malefice acumulate în plăci de activităţile (sentimente, gânduri, vorbe,
fapte) malefice ale oamenilor din zonă sau alte zone, atrag de asemenea entităţi
malefice specifice tipului de I.E.
- în timpul seismului, când se declanşează şi se consumă aceste I.E. malefice, entităţile
atrase, inclusiv îngerii păzitori ai karmelor celor din zonă îşi realizează propriile misiuni,
după care, în funcţie de I.E rămase, rămân numai entităţile corespunzătoare
- beneficitatea activităţii oamenilor din zonă e un factor favorabil, care se
implementează sub formă de E şi I în amprentele I.E. create în placă
- activităţile malefice ale oamenilor (războaie, legi având caracter călcător de Legi
Divine, conflicte de diferite tipuri, articole scandaloase din mass-media) creează
decalaje nepermise, incompatibile de E antagonice, care perturbă starea de echilibru
I.E. a plăcii
- de exemplu, pentru perioada aprilie – mai 1999, evenimentele care au dus la acumularea
de I.E. au fost:
- benefice – vizita papei şi rugăciunile din toate bisericile creştine
- malefice – conflictul din Yugoslavia, aprobarea survolării, aprovizionării şi
staţionării trupelor NATO pe teritoriul ţării
- pe 15 V 1999, dimensiunile benzilor Hartmann au fost:
- i = 11 cm, respectiv 15 cm
- l = 6,5 cm, respectiv 6,6 cm
- la momentul critic: - i = 7,5 cm, respectiv 9 cm
- l = 1,7 cm, respectiv 2,1 cm
- variaţiile caroiajului Hartmann, precum şi alte SST afectează negativ I.E.
fundamentale ale sv, determinând apariţia oboselii fizice, precum şi apariţia
sentimentelor de teamă nejustificată, nelinişte etc.
- se recomandă, ca la apariţia acestor sentimente şi vibraţii să se verifice dimensiunile
caroiajului Hartmann pentru o perioadă de mai multe zile, pentru a se observa dacă ele
scad şi se apropie de cotele de pericol
- lăţimi ale benzilor mai mici de 2 cm şi a intervalelor sub 10 cm indică
probabilitatea unor seisme de magnitudine mai mare de 7° pe scara Richter
- marile seisme se pot disipa în mai multe seisme de magnitudine mică

Caracteristicile radiaţiilor Hartmann

1) tendinţa fundamentală de descreştere în timp – s-a constatat că dimensiunile
benzilor şi ale intervalelor se modifică în timp, fără a fi modificată orientarea lor
2) prezintă variaţii momentane înaintea, în timpul şi după producerea
cutremurelor; astfel, înaintea unei mişcări seismice din 1991 s-au semnalat
valorile:
- iN – S = 11 cm
- iE – V = 12 cm
- lN – S = 4 cm
- lE – V = 5 cm
- când viteza de deplasare a benzilor depăşeşte 15 cm/1 h, cutremurul e iminent

măsurători pentru Bucureşti

1940 1986 1990 1994

an
dimensiun
i

iE – V 2m 92 cm 45 cm 25 cm

lE - V 36 cm 18 cm 16 cm 14 cm

iN – S 1,92 m 86 cm 36 cm 23 cm

LN - S 32 cm 15 cm 14 cm 12 cm
 3) viteza de deplasare normală a unei plăci tectonice este de 4 – 6 cm / an; când i
< 11 cm şi l < 5 cm, producerea seismului are loc în cca. 1 - 1½ h
- în timpul seismelor, dimensiunile reţelei ajung la 0 cm; practic reţeaua dispare,
după care revine la dimensiunile iniţiale
4) rH prezintă o periodicitate de 140  8 ani, când dimensiunile devin i = l = 0 şi
astfel, la aceste intervale de timp pot apare cutremure devastatoare (dacă acest
fenomen este meritat) sau pot avea loc mai multe cutremure de intensitate mică
care eliberează energiile tectonice în mod gradat; acestea sunt momente de
cumpănă şi salt în istoria omenirii
- în 1860 a început ultimul ciclu
5) la acelaşi moment de timp, dimensiunile rH prezintă variaţii în spaţiu; în
diferite puncte de pe glob, rH diferă ca dimensiuni, datorită particularităţilor
scoarţei terestre şi a plăcilor tectonice din zonă
6) punctul de intersecţie al benzilor se numeşte punct critic şi este de cca. 6 – 7
ori mai nociv decât o bandă de radiaţie
- pisicile îşi încetează ( reduc ) propriile activităţi energetice ca să poată dormi şi
se odihnesc în special pe punctele critice
- când punctul critic se suprapune peste o altă SST, creşte nocivitatea radiaţiilor
- păsările îşi construiesc cuibul în zonele de interval între benzile Hartmann, iar
dacă sub cuibul unei păsări ajunge un nod, atunci pasărea părăseşte acel cuib
7) rH sunt provocate de diferite structuri angajate tensional, fiind generate de la
adâncimi cuprinse între 70 – 170 km
- faţă de verticala locului fac un unghi de 70°

sfera de beneficitate
puncte de generare
a radiaţilor Hartmann
benzi Hartmann

intervale

suprafaţa pământului

- în atmosferă, acolo unde i = l = 0, se formează o sferă benefică în jurul

pământului, care nu este perturbată de rH
8) în cazul producerii cutremurelor, punctul de emisie de rH este mult mai
apropiat de scoarţa terestră; cu cât benzile sunt mai late, cu atât ele sunt
generate de la o adâncime mai mare
- atunci când adâncimea de emisie este sub 20 km, cutremurul este iminent
9) un strat de apă cu o grosime peste 15 m opreşte penetrarea rH şi le anihilează
efectul nociv; pe mări şi pe oceane nu există reţele de rH