FENOMENUL DE BULLYIND IN SCOALA

EXEMPLE EUROPENE DE BUNA PRACTICA

Bune practici de prevenire a bullying-ului

Problema violenţei/a bullying-ului necesită în mod special, o rezolvare holistică,
deoarece cauzele acestui fenomen nu se rezumă numai la aspecte singulare. În acest context
trebuie acţionat la următoarele niveluri:
• înţelegerea mecanismelor care declanşează fenomenul bullying sau al violenţei;
• stilul şi calitatea practicilor de gestionare a conflictelor, actelor de violenţă şi situaţiilor de
bullying;
• calitatea programelor şcolare şi modul de predare la clasă;
• implicarea în activităţile de timp liber şi calitatea programului extracurricular;
• formalizarea strategiilor, tehnicilor şi procedurilor care fac faţă cel mai bine incidentelor;
• dezvoltarea de relaţii pozitive cu ceilalţi şi cu sine însuşi.
• Carta antiviolenţă (Se creează o carte din foi de flipchart îndoite, din carton A2 sau coli mari de
desen. Elevii, cadrele didactice, managerii, părinţii realizează timp de 10 zile, Carta Antiviolenţă sau
pot găsi un titlu cât mai original, creativ, unic la care nimeni să nu se fi gândit. Ei aleg numărul de
pagini şi modalitatea în care o construiesc: poveşti, ce spun experţii, date statistice, ghicitori, desene,
poze, imagini, caricaturi. Pentru ca toată şcoala să participe se pot trage la sorţi clasele şi grupurile
care doresc să se implice: de exemplu, 1 Iunie – clasa a V-a C, clasa a VIII-a B, profesorii, 2 Iunie –
clasele a VI a şi managerii şcolari etc. Rezultatul produs, respectiv „Carta Antiviolenţă” va fi
prezentată astfel încât să fi e „vizionată” de toţi membrii şcolii : elevi, cadre didactice, părinţi etc. Se
vor acorda premii.
• Evenimente educaţionale: seminarii, simpozioane, ateliere de lucru, concursuri;
• Crearea unui spaţiu antiviolenţă în şcoală: o văcuţă creată de elevi şi pictată apoi de elevi şi profesori,
expunerea unor rezultate din alte proiecte şi bune practici, desene pe un perete al şcolii (hol, clasă
etc.), desene pe dulapurile din clasă sau pe uşile claselor (personalizare), decoraţiuni interioare,
aranjamente florale şi colţuri verzi în şcoală;
• Broşuri, ghiduri antiviolenţă, postere, fluturaşe, afişe, muzică, dans, poezie, cărţi de vizită, poveşti,
povestiri;
• Concursuri, competiţii sportive;
• Festival de umor, caricaturi - O ţară, o tradiţie, un popor, o etnie, un grup (managementul
diversităţii);
• Ora de tăcere (cadrele didactice şi elevii comunică folosind numai limbajul nonverbal), vizionarea
pieselor de teatru „Costumele”, „Toujour l’amour”;
• Ziua complimentelor „Cuvântul magic” (pe foi de flipchart, clasele îşi adresează complimente,
afişate pe exteriorul uşilor de clasă);
• Ştafeta antiviolenţă (şcoli şi grădiniţe, schimb de experinţă între şcoli; de exemplu, şcoala. X
primeşte în vizită Liceul Y, o echipă formată din profesori şi elevi).
Un program de succes implementat în Italia a fost „Perechea/ Reţeaua de amici”, ca experienţă de
promovare a valorilor non-violenţei, prin implicarea directă a elevilor. „Amicii” sunt elevi voluntari de
aceeaşi vârstă sau mai mari, pregătiţi în domeniul: metodelor de rezolvare a conflictelor, ascultării
active, empatiei, afirmării de sine şi leadership-ului şi care oferă suport în spaţiul formal/ nonformal/
informal. S-a observat că relaţiile interpersonale aflate în dezacord se dezamorsează, incidenţele
comportamentelor agresive se diminuează, episoadele de intimidare se răresc, se dezvoltă empatia cu
victimele, se ameliorează calitatea relaţiilor interpersonale în clasă, creşte gradul de responsabilizare a
spectatorilor. În urma medierii, experienţele sunt pozitive, de tip „win – win” (câştig – câştig) pentru
părţile aflate în conflict. Activitatea de cooperare în echipă, perechea de amici se aplică pe parcursul
întregii şcolarităţi, pe când medierea/rezolvarea conflictelor şi ascultarea intensă de către pereche este
compatibilă după 9 ani, respectiv, 11 ani. O condiţie esenţială pentru success este suportul acordat de
personalul care asigură în aceeaşi măsură proiectului, cel puţin 2 persoane: consilier şcolar, psiholog,
cadre didactice, părinţi, dar este important şi susţinerea din partea echipei manageriale a şcolii.
„Profesori susţinători” este un program implementat în Irlanda şi se referă la acei profesori, în mod
special formaţi, care oferă suport celorlalţi colegi cu normă întreagă, pentru a asigura dezvoltarea
globală a elevilor. Concomitent s-au luat măsuri pentru promovarea siguranţei fizice în şcoli.
Atmosfera din şcoală şi modul în care şcoala este organizată pot genera violenţă sau nonviolenţă. Un
studiu realizat în Israel promovează ipoteza demonstrată conform căreia climatul şcolar este un
indicator mai important pentru nivelul de violenţă care există într-o şcoală prin comparaţie cu factorii
externi, cum ar fi statutul socio-economic-cultural al mediului (sărăcie, criminalitate, şomaj).
La crearea mediului pozitiv din şcoală contribuie în mod necesar: participarea elevilor la luarea
deciziilor, existenţa unor libertăţi şi responsabilităţi, arhitectura şi infrastructura adecvate locaţiilor
şcolare, aplicarea în mod coerent a regulamentelor, regulilor, acordurilor şi profesorilor, asigurarea
necesităţilor de confort elementar (toalete, apă, săpun, utilităţi, căldură, apă caldă, cantină, material
didactic, conexiune Internet, etc.)

Bibliografie:
1. Calineci, M., Pacurari O., Stoicescu D., Dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice prin
activitati de mentorat, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Unitatea de Management a
Proiectelor cu Finanţare Externă, Bucureşti, 2009.
2. Anderson, W., Curs practic de încredere, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 1999
3. Fundaţia Copiii Noştri şi UNICEF România, Agresivitatea copiilor, Înjurături, lovituri, bătăi,
Sugestii pentru părinţi şi educatori.
4. Gittins, Chris, Reducerea violenţei în şcoală, un ghid al schimbării, Copiii