POVESTEA TERAPEUTICĂ - MODEL DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN

CONSILIEREA ȘCOLARĂ

prof. consilier Sabina Moroianu

Asimiliarea unor norme de comportament pentru prevenirea violenței și a

comportamentelor de risc la elevi se poate realiza, în cadrul activităților de consiliere
individuală sau de grup, și prin intermediul poveștilor, basmelor, fabulelor, legendelor și
anecdotelor. Poveștile reperezintă un tezaur de înțelepciune și fantezie care conduc elevii pe
drumul devenirii către viața de adult. Literatura joacă un rol deosebit în procesul educării
copiilor în spiritul binelui, adevărului și dreptății. Valoarea instructiv-educativă a poveștii
este deosebită, căci contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive, afective și a trăsăturilor de
caracter la orice vârstă a copilăriei. Poveștile contribuie, de asemenea, la dezvoltarea
imaginației creatoare a copiilor, fiind în același timp un mijloc eficient de dezvoltare a
atenției și memoriei.

Ascultarea unei povești potrivite, personalizate și adaptate datelor anamnestice ale

elevului ar putea duce la ceea ce se numește o experiență optimală pentru elevii aflați în
cadrul activităților de consiliere. Experiența optimală se poate traduce ca stare mentală de
relaxare, motivare și interes simultan. Într-o astfel de stare mentală și afectivă, elevul poate
asimila mai facil atitudinile și valorile comportamentale dizerabile, poate înțelege mai ușor
relațiile dintre evenimente și poate dezvolta o concepție sănătoasă despre lume și viață.

Pentru a avea rezultatele scontate și pentru ca o poveste să nu rămână o simplă

poveste pentru ascultător, ci să devină una vindecătoare sau cel puțin să deschidă o portiță
către comunicarea și conectarea emoțională cu elevul, consilierul trebuie să urmeze câțiva
pași esențiali.

În primul rând, se recomandă ca în cadrul cabinetului de consiliere școlară să existe o

mini-colecție de povești, povestioare sau fabule cu o tematică potrivită consilierii școlare, dar
în același timp cu subiecte și personaje cât mai diverse pentru a avea ecou în cazul cât mai
multor elevi și situații specifice de consiliere. Bineînțeles cu o singură poveste nu se face
primăvară, de aceea e foarte important să avem de unde alege. În demersul terapeutic cu un
elev este indicat să folosim cât mai multe povești de-a lungul mai multor ședințe pentru a ne
atinge obiectivele propuse în activitatea de consiliere.

1
 În al doilea rând, narațiunile se pot adapta și chiar se recomandă a se rescrie,
personaliza, inventa chiar de către consilier, dacă este cazul, în funcție de datele anamnestice
colectare anterior. O altă recomnadare ar fi ca prima poveste citită să nu ducă neapărat în
zona pe care o vizăm, subiectul fiind unul mai degrabă general, care doar să faciliteze crearea
relației consilier – elev.

În al treilea rând, povestea va fi acompaniată de o fișă de lectură care va surprinde

punctele cheie ale narațiunii. Fișa de lectură va fi completată de către elev abia după o
discuție preliminară în care se vor aduce clarificări, se va puncta tema și eventual alte aspecte
considerate a fi importante. Fișa de lucru reprezintă un instrument extrem de util care va
ghida consilierul către următorii pași în activitatea de consilierul, dincolo de lectura
poveștilor în sine, oferind informații bogate despre emoțiile, atitudinile și concepția elevului
despre lume și viață.

Ultimul pas în demersul terapeutic al poveștii este acela de a cere elevului să deseneze
un personaj preferat sau o scenă preferată din poveste, fie să continue povestea, sau chiar să
scrie o poveste asemănătoare. Această ultimă etapă are rolul de a fixa aspectele esențiale în
procesul consilierii sau de deschide noi punți de abordare a problemei, după caz.

Existența unei stări de anxietate, furie sau teamă poate să aibă sens în întâlnirea dintre
copil, eroul sau eroina poveștii și întâmplarea povestită care, în cele din urmă, se rezolvă când
eroul învață cum să-și recunoască și să-și folosească resursele naturale, în primul rând
încrederea în sine. Are loc o identificare a copilului cu eroul și astfel copilul creează asocieri
care îl vor ajută să-și dezlege nedumeririle.

O poveste trebuie să influenţeze pozitiv şi constructiv caracterul, trebuie să transmită

un mesaj moralizator, să înveselească. Poveştile contribuie enorm la educaţia copiilor clădind
caractere frumoase. Poveştile focalizează atenţia către aspectele pozitive ale vieţii, fără a nega
dificultăţile, oferindu-i răspunsuri şi soluţii cu ajutorul cărora să lupte împotriva obstacolelor
reale, ajutându-i pe copii să devină persoane adulte responsabile și independente.

Poveștile sunt pârghii în conectarea emoțională autentică. Daca consilierul reușeste ca

pe lângă poveștile citite să aducă și o bucățică din propria sa experiență de viață, din
provocările copilăriei sale,atunci relatarea poate crea o legătură și mai profundă între cei doi
participanți la procesul terapeutic. Experiența pe care elevul o trăiește prin intermediul
activităților de consiliere ar putea deveni astfel, în sine, o mică poveste de viață pe care
elevul o va purta aproape de inima sa mai departe în călătoria spre maturizare.