ESEU INVATATORUL MEU Cel mai bun invatator este patania

Pornind de la acest proverb, realizam ca rolul celui de la catedra nu este acela de a transmitere informatii, asta o poate face oricine; de informat se poate informa elevul foarte bine de unul singur, ca doar traim in epoca transparentei. Un bun profesor modeleaza insa mintea elevilor. Ii formeaza, le plamadeste gindirea, ii invata cum, nu ce sa gindeasca. Dar pentru asta ii trebuie nu doar rabdare, stiinta ori metoda, ci mai ales daruire, talent si disponibilitate sufleteasca. Pentru ca in aceasta meserie se cere foarte multa investitie sufleteasca. Intilnirile dintre dascal si elev pot fi decisive, daca se petrec la momentul oportun. A sta la catedra este o mare responsabilitate si nu constituie un privilegiu sau un capriciu. Tinerii sint foarte mofturosi, sint exigenti, neiertatori si mereu dispusi sa caute hibele celor din fata lor. Asa le dicteaza virsta, temperamentul. In adolescenta, cu totii am crezut ca stim totul, ca avem certitudini de neclintit despre orice. Cind ne maturizam, ajungem sa intelegem ca nu avem decit dubii. De aceea, rolul unui profesor este sa-l scoata pe adolescent din categorica-i autosuficienta si sa-l faca sa gindeasca. Adica sa se deprinda sa se indoiasca, sa-si puna intrebari. Sa descopere pe cont propriu raspunsurile, fie ele si provizorii. Sa se implice in tot ceea ce face. Sa-l indrepte discret catre modelele profitabile. E foarte dificil, mai ales ca de cele mai multe ori elevul crede ca profesorul este dusmanul sau. Unul care abia asteapta sa-l prinda pe picior gresit pentru a-l sanctiona. Or, asta il indreptateste pe el, cel pururi neinteles, rebel, dator sa-si traiasca din plin chemarile virstei, sa-l priveasca pe cel de la catedra

cu suspiciune. Ca doar nu are cum sa accepte natural incercarea acestuia de a-l ordona. Adolescentii nu se lasa pusi la punct, nu accepta sa li se impuna restrictii. Ori, daca dau impresia ca o fac, se razbuna ei cumva. Si, din pacate, cind la catedra se afla o persoana rigida, care se impune prin duritate si nu comunica, elevii se razbuna pe obiectul predat. Sint mii de astfel de adolescenti care rateaza intilnirile cu marii scriitori, de pilda, din cauza lipsei de tact a profesorului de romana de exemplu. Sint mii de astfel de elevi care au impresia ca istoria este o insiruire de date, ca matematicile sint tot ce poate fi mai obositor pentru mintea lor necoapta. Eu imi indemn mereu studentii: daca dati de un profesor pe care nu-l inghititi, care nu stie sa comunice ca de la om la om cu voi, nu-l lasati sa va indeparteze de literatura catre care ar trebui sa va indrepte. coala, educaia este cea care trebuie s conduc la dezvoltarea setei de cultur, la provocarea elevilor spre a cuta s se autocultive. n cadrul colii, nvtorului i revine rolul de a contribui la dezvoltarea i modelarea personalitii copilului, prin toate mijloacele materiale i spirituale de care dispune. nvtorului i revine rolul de a accentua sau diminua trsturi de temperament ale elevului, de a-i descoperi i valorifica aptitudinile i de a-i modela n sens pozitiv caracterul. Educaia urmrete structurarea, organizarea i valorificarea influenelor mediului i ale ereditii, pentru a transforma individul uman din fiin biologic n fiin social. Influena educaiei asupra dezvoltrii se manifest mai ales sub aspect psihic. Educaia asigur necesarul de cunotine, dezvoltarea intelectual i a proceselor psihice cognitive, dar i dezvoltarea sentimentelor intelectuale. Modelarea personalitii colarului se ndreapt spre accentuarea trsturilor definitorii ale acesteia: creativitatea, iniiativa i invenia. Omul este o fiin raional-afectiv. Toate fiinele au nevoie de afectivitate. Omul, ns, este un mare consumator i productor de afectivitate. Orice copil sau om este productor, depozitar, transmitor (emitor) i receptor de stri afective, de triri emoionale, de atitudini i sentimente.

Energia afectiv uman care este receptat de copil, de colar, are mari implicaii asupra sntii biopsihice i afective i asupra randamentului colar. Astfel, nvtorul trebuie s-i modeleze propriul comportament i n funcie de nevoia de afectivitate a copilului. Relaia nvtor-elev se stabilete pe baza comunicrii. La baza comunicrii st cuvntul, iar cuvintele gndite sau spuse sunt o form de energie transmis receptorului printr-un cod de semnale, de ctre emitor. Efectele acestor cuvinte sunt pozitive sau negative, n funcie de tipul de energie folosit. De aceea, este recomandabil pentru nvtor s foloseasc gndirea i exprimarea pozitive, pentru a crea relaii lipsite de tensiune i de team, fr a face elevul s se inhibe. Energia afectiv emoiile i sentimentele reprezint un centru de putere care reuete, de aproape sau de departe, s influeneze starea de sntate sau de spirit i viaa afectiv a semenilor. n concluzie, educatorul nu trebuie s se raporteze numai la un program riguros de instruire, la raiune, interes, deprindere etc., ci i la adeziune i trire afectiv, la trebuina de dragoste, trebuina de a fi iubit, apreciat, trebuina de prestigiu, trebuina eului de autoafirmare .a. Adevarata educatie incepe cu acea a educatorului. El trebuie sa se inteleaga pe sine insusi si sa fie eliberat de modul de a gandi stereotip. Caci ceea ce preda este dupa chipul pe care-l are el insusi. Daca instruirea pe care a primit-o n-are o baza de adevar, ce poate el preda, daca nu cunoasterea mecanica pe care o are? Problema deci nu este copilul, ci parintii si profesorul. Problema este educatia educatorului. Daca noi, care suntem educatori, nu ne cunoastem pe noi insine, daca nu intelegem relatiile noastre cu copilul, ci doar il indopam cu informatii, pentru a-l face apoi sa treaca examene, cum putem infiinta un nou invatamant? Elevul se afla aici pentru a fi calauzit si ajutat; dar daca educatorul, calauza, este el insusi confuz, marginit, nationalist, plin de prejudecati, elevul va fi de asemenea, iar educatia pe care o va primi va fi un nou izvor de conflicte. A vedea acest adevar, inseamna a incepe sa intelegem cat este de important sa incepem opera noastra

educativa cu noi insine. A ne ingriji de propria noastra reeducare este cu mult mai necesar decat a ne face griji pentru bunastarea viitoare si pentru siguranta copilului nostru. A instrui educatorul, adica a-l face sa se inteleaga pe sine insusi, este o sarcina dintre cele mai grele, caci noi suntem deobicei impietriti intr-un sistem de gandire sau intr-o linie de actiune; suntem deja legati de o ideologie, de o religie, de o norma de conduita. Persoanele care nu au nici un titlu universitar sunt adesea cei mai buni profesori, caci ei nu pretind altceva decat a face experiente. Nefiind specialisti, ceea ce ii intereseaza este a invata si intelege viata. Pentru adevaratul educator invatarea nu este o tehnica, este modul sau de viata; ca orice mare artist, el prefera sa moara de foame decat sa renunte la munca sa creatoare. Iar cei ce n-au aceasta dorinta inflacarata de a invata, n-ar trebuie sa devina educatori. Este de cea mai mare importanta sa descoperi daca ai acest dar si de a nu te lasa atras pur si simplu in invatamant, considerandu-l ca pe un mijloc de a-ti castiga existenta... Despre educatie de J. Krishnamurti