FAMILIA SUB ASPECT SOCIOLOGIC

Sociologia educatiei este un subiect delicat deoarece diferitele generatii vad altceva in acest concept. De la modelele vechi unde parintele/invatatorul/profesorul este o autoritate, al carui rol nu este acela de a comunica pur si simplu cu copilul, ci mai degraba acela de a-I aplica o educatie delatfel cunoscuta drept cei sapte ani deacasa, pana la modelele moderne (care din pacate lipsesc cu desavarsire in societatea contemporana romana) unde copilul si parintele/invatatorul/profesorul este prietenul sau fratele cel mare porneste o adevarata polemica asupra intrebarii: Care este pana la urma cel mai bun model? Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.). Evident ca opinia noastra tinde sa favorizeze al doilea model care este pana la urma nimic altceva decat zeci de ani de evolutie si progres in domeniul sociologiei educationale/pedagogiei. Sociologia educaiei aa cum ne spune i numele ei s-a nscut la confluena sociologiei cu pedagogia. Sociologia i pedagogia sunt discipline autonome, dar la fel de adevrat este i c amndou provin din filosofie. Sociologia i pedagogia comunic nu numai la nivelul originii, legtura lor este de ordinul prezenei: trim cu toii n societate, iar societatea ne formeaz permanent i ntr-un anumit fel. Mijloacele mass-media si in mod special televiziunea, exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatire a cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta a copiilor intr-un sens negativ. Aadar permanen i specificitate: faptele sociale au efecte formative asupra indivizilor, grupurilor sociale i societii n ansamblul ei, aciunea educativ are caracter social att prin obiectivele ei ct i prin faptul c ea reclam cu necesitatea prezena actorilor sociali i a altor elemente structurale. Profesorul Liviu Plugaru vedea relaia dintre societate i educaie n termeni logici: n aceast ordine

de idei societatea i educaia ar stabili reciproc o relaie de echivalen sau, mai curnd, ele ar alctui un adevrat continuum bidimensional (utiliznd limbajul specific al teoriei relativitii) (Liviu Plugaru, Introducere n sociologia educaiei, Ed. Psihomedia, Sibiu, Braov, 2004,). Este de datoria nostra de a arata lipsurile fatale ale acestor discipline ale educatiei si formarii copilului care incearca (asta nu inseamna, din pacate, ca si reusesc), prin diverse teorii, structuri, metodologii etc, sa reduca relatia dintre copil si parinte la simple definitii, statistici, sfaturi (dealtfel mult mai potrivite pentru a explica cum se asambleaza un PC, dar nu de a te invata sa te porti cu copilul). Ceea ce incercam noi sa exprimam aici este tristul adevar ca, in ceea ce priveste relatia parinte-copil, ori ai un talent innascut pentru asta (precum pictorii, muzicienii, etc) ori, prin aprofundarea acestor sfaturi vei ajunge sa cauzezi mai mult rau decat bine (asemenea unui scriitor ratat, care prefera sa invete pe altii cum sa scrie, pentru ca el insusi nu este in stare sa faca acest lucru aspect foarte periculos). De aici nu rezult c sociologia i pedagogia merge pe drumul pierderii individualitii proprii: fiecare dintre cele dou are o specificitate proprie, relaia dintre ele este una ntre termeni apropiai, dar distinci. Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar in altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului. Educaia are vrsta omului, ca i autoeducaia. Omul s-a supus, nc de la nceput, influenelor mediului su de trai i a celui de lng el. De la nceput omul a comunicat i a simit, a procesat informaiile provenite din exterior i le-a prelucrat prin intermediul experienei proprii. Limbajul a dat omului posibilitatea de a-i comunica gndurile i scopurile urmrite. Comunicarea este o premis indispensabil a coeziunii sociale, coeziunea social este ea nsi o premis a mai bunei administrri a naturii i a atingerii unor nivele superioare de bunstare. Daca unui parinte/profesor/invatator ii trebuie cursuri care sa il invete sa raspunda la intrebari de genul: Cum trebuie sa fie parintele?, Ce se afla intre mine si copilul meu? Situatia este destinata esecului din start consideram noi in acest context.

Educaia este un element indispensabil al existenei socio-umane. Ea este un proces n derulare, un element fr de care existena fiinei umane nu poate fi conceput. Ioan Nicola vedea n educaie un fenomen ontic aparinnd sistemului social, cu rol activ i transformator. Paul-Henry Chombar de Lauwe concepea educaia ntr-un cadru social, configurnd-o prin prisma ntlnirii omului cu societatea: Dac educaia nu ar fi organizat ntr-un mod represiv, copilul ar putea, nc din cea mai fraged copilrie, s acioneze n timp ce primete educaia i s contribuie la transformarea mediului social care-l formeaz. Perspectiva funcionalist care pune accent pe proprietile structurale i pe funciile sistemelor familiale. La fel ca celelalte instituii sociale, f. trebuie s realizeze anumite funcii. n ciuda marii diversiti de tipuri de f., funciile acesteia pot fi reduse la urmtoarele tipuri: 1. reproducere (producerea unui numr suficient de copii pentru a asigura imortalitatea unei comuniti sau a unei societi); 2. socializarea copiilor (transmiterea modelelor culturale dominante n societate ctre copii); 3. ngrijire, protecie i sprijin emoional (ngrijirea i protecia copiilor, btrnilor i persoanelor bolnave, dragoste, securitate, sentiment de bunstare); 4. conferirea unui status (prin intermediul relaiilor de rudenie i a altor relaii de grup); 5. reglementarea comportamentului sexual. Familia are si rolul vital de a oferi copilului accesul la educatie. Educaia poate fi conceput ntr-un mod mai larg ca o ntlnire ntre individ i societate, i ntreaga via social poate fi marcat de acest schimb permanent ( Cultura i puterea, trad. rom. de Rola Mahler, Ed. Politic, Bucureti, 1982, p. 75). P. H. Chombart de Lauwe consemna c libertatea de care dispune omul nu se exercit n vid , ci ea apare pe terenul practicii i al aciunii, ea este asociat comunicrii, dialogului, relaiei sociale, comunitare. Ioan Nicola vorbea de un transfer nentrerupt de informaii de la societate la individ, procesul educaional fiind abordat din perspectiv sistemic ca relaie de dependen a elementului uman fa de sistemul social (Ioan Nicola, Pedagogie, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992, p. 13).

Se prezinta o sinteza despre cum ar trebui sa se comporte parintele in relatia cu copilul sau. Parintele trebuie sa fie un bun ascultator, deci trebuie sa il faca pe copil sa inteleaga ca se va ocupa de problemele lui. Se subliniaza aici, puterea confesiunii in aceasta relatie. Confesiunea creeaza un climat de respect reciproc, intelegere. Flexibilitatea este alta calitate care nu trebuie sa ii lipseasca parintelui. Copilului trebuie sa i se lase in orice situatie o portita de iesire, astfel el va intelege ca parintele sau incearca sa il ajute. Avand in vedere capacitatile intelectuale ale copilului, nu trebuie sa i se ceara mai mult decat poate sa dea. Asta poate crea tensiune, rebeliune din partea copului. Un parinte trebuie sa fie capabil sa zambeasca in orice situatie si sa ii demonstreze copilului ca este in control asupra situatiei. Intre parinte si copil intervin o sumedenie de factori de la TV, la alte surse de informare/dezinformare ca Internetul, Radio, Reviste etc. Toate acestea, daca raman nesupravegheate prea mult timp, pot influenta pana la a schimba comportamentul copilului; de regula asta intamplandu-se din punct de vedere negativ, rareori pozitiv. Asadar, atentia parintelui trebuie mereu indreptata asupra a ce urmareste copilul, ce citeste, ce asculta etc. Problemele de acest gen sunt mai usor de adresat daca sunt descoperite din timp, in perioada cand personalitatea copilului este inca usor de modelat. Un sistem de recompense poate ajuta la modelarea personalitatii copilului atata timp cat este folosit in stransa legatura cu un sistem de disciplinare. Societatea se gsete, deci, la fiecare generaie nou, n faa unei aproape tabula rasa, pe care totul trebuie construit din nou. Trebuie ca, pe cile cele mai scurte, ea s suprapun, peste aceast fiin egoist i asocial, o alta, n stare de o via moral i social. Aceasta este opera educaiei i se poate vedea de aici ct este de mare. Ea nu se mrginete s dezvolte organismul individual n sensul indicat de natura sa, scond la iveal forele latente ce n-ar atepta dect s se manifeste; ea creeaz n om o fiin nou . Educatia este veriga lipsa in relatia parinte-copil, este elementul care stratifica si impulsioneaza dezvoltarea afectiva/emotionala si intelectuala a copilului. Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana. Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri

sociale.

Aceasta

este

cu

deosebire

cazul

cercetarilor

care

vin

dinspre

psihanaliza,psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este adevaratul laborator de formare a persoanei. Datorm colii, i implicit societii, extrem de multe. Datorm societii extrem de multe pe plan intelectual, fizic i moral. Noiunile fundamentale dominante ale gndirii noastre, conceptele sunt elaborate de tiin, ideile evolueaz n ritmul evoluiei sociale. Educaia joac rolul termenului mediu ntre societate i individ. Familia i restrnge perimetrul, ea se limiteaz la grupul mic al prinilor i copiilor, solidaritatea mecanic nu mai este posibil. Se nate o nou educaia care s fac posibil un nou tip de solidaritate. Aceast educaie trebuie s coaguleze dou dimensiuni extrem de importante: dimensiunea particular, permind interiorizarea contiinei colective ce caracterizeaz un grup oarecare (familie, etnie, grup profesional, clas social), dimensiunea general, asigurnd interiorizarea reprezentrilor, valorilor, normelor etc. comune tuturor membrilor unei colectiviti cuprinztoare (naiuni) (E. Stanciulescu, op. cit., p. 26). Familia este, astzi mai ales, un foarte mic grup de persoane care se cunosc de o manier intim, care intr n contacte personale n toate mprejurrile; ca urmare, relaiile lor nu sunt supuse nici unei reglementri generale, impersonale, imuabile; ele au totdeauna, i n mod normal trebuie s aib, o oarecare libertate comoditate care exclud determinarea rigid. Este un mediu care, prin cldura sa natural, este apt n mod deosebit s fac s se nasc primele nclinaii altruiste, primele sentimente de solidaritate; dar morala practicat aici este mai ales afectiv. n familie copilului i se formeaz gustul regularitii. Este important ca tnrul s creasc ntr-o familie sntoas din punct de vedere moral. Familia ncepe educaia moral a copilului, dar familia las mult de dorit la capitolul disciplin: copilul este, n mic msur, supus n familie normativitii impersonale a normei, a regulii. Verdictul lui Durkheim pare a fi foarte sever: familia, de una singur, nu poate forma copilul pentru traiul n societate, nu poate asigura integrarea copilului n marea familie a patriei i a lumii ntregi. Asupra individului acioneaz mai multe grupuri familia, statul i umanitatea, ele se completeaz reciproc, fiecare dintre aceste grupuri are relevana, importana i rolul su. ntre ele nu exist opoziie, omul este complet, doar n msura n care el suport, de timpuriu, aceast tripl aciune: Familie, patrie, umanitate reprezint faze diferite ale evoluiei noastre sociale i

morale care sunt pregtite unele de celelalte, astfel nct grupurile corespunztoare se pot suprapune fr s se exclud reciproc. ntruct fiecare are rolul su n mersul dezvoltrii istorice, ele se completeaz reciproc n prezent; fiecare are funcia sa distincta. Familia face parte din categoria realitilor primare sau fundamentale, fiind o instituie universal uman. Tematica de studiu specific nu poate fi ncadrat unei singure discipline; ea se plaseazla rspntia mai multortiine socio-umane: sociologia, antropologia, psihologia, istoria, etnologia, demografia au toate capitole consistente privind problematica familiei. n Marea Britanie a luat natere undomeniu special, denumit istoria familiei. Ca i societatea sau natura comunitar a omului, familia se poate constitui ca nucleu de nelegere i explicare a realitii. Sociologia familiei nu se delimiteaz foarte net n spaiul acestor studii; familia este privit, n acest cadru, ca entitate eminamente social aflat n raport nemijlociti esenial cu societateatotal. Mai sub mult, ea ndoielii constituie natura chintesena social a nsi a sociabilitii, a creiconsisten concret este trecut cu vederea n desele ocazii n care sepune semnul omului. (Psihologia, cantreaga paradigm individualist modern, investigheaz asupravalenelor sociale ale personalitii umane. Sociologia clasicpornete, dimpotriv, tocmai de ladatul naturii sociale umane.)Familia consacr categoria primar a socialului, cea biologic. In Antichitatea roman, familia era o unitate economic integrat unui sistem de rudenie patriliniar, condus de unul sau mai muliefi, n care ereditatea masculin avea ntietate. Nivelurile organizrii familiale erau constituite degentes/curii/triburi. Un grup de rudenie(gens) avea proprietare funciare comune (care includeau mormintele),care se transmiteau n interiorul gintei; cstoria ntre membrii uneiginte era interzis. Concepte invechite de genul celor de mai sus continua sa dauneze familiei ca intreg si indivizilor constituenti ca personalitati individuale (copil, parinte etc). Nu putem vorbi despre familie fara a aduce aminte despre functiile acesteia. Functia reproductiva a fost considerata functia primara a familiei foarte mult timp. La nivel familial, ea este asimilat, n mod firesc,funciei sexuale, dei anumii autori din sociologia american facdistincie ntre funcia reproductiv si cea sexual. Functia economica a familiei este ult alt aspect vital al acesteia ca entitate in cadrul unei societati. n cadrul ei existau trei dimensiunide manifestare a funciei sale

economice: dimensiunea productiv,administrativ (de gestionare a bugetului)i cea profesional. n ceeace privete producia, familia era un atelier de lucrui o unitateagricol: se produceau alimente, mbrcmintei nclminte,mobilier, tot ceea ce era necesar supravieuirii membrilor si. Toi acetia erau implicai n activitile productive, pe msur abilitilor i capacitii fizice. Din acest punct de vedere, familia era o unitate social n sine, ea putnd exista autonom fa de alte forme deorganizare social. Funcia de socializare. Prin aceast funcie, familia particip direct la reproducerea cultural a societii. Socializarea este un procescu o participare minim, dac nu chiar nul, a contiineii voineiumane, ntruct realitatea social este suveran, supunnd individulpropriilor raiuni de reproducere. n esen, socializarea este unfenomen cultural, iar aspectul su observabil const n nvarea social, adic n iniierea cultural. Functia etico-juridica. Prin intermediul acestei functii, familia transmite modelul cultural dominant membrilor sai. Schimbarile (politice, sociale, culturale, economice) din societatea occidentala au fost insotite de schimbari in sfera familiei. Cea mai proeminenta a fost trecerea de la familia nucleara (dominanta in perioada anterioara) la o diversitate de modele familiale alternative. Familia formata din cuplu conjugal casatorit (potrivit procedurilor legale) si din copiii acestui cuplu a incetat de a fi modelul dominant. Sexualitatea, casatoria si copiii - tind sa fie realitati distincte, fragmentate, fara legatura intre ele. in opinia mea, climatul social a devenit mai permisiv modelelor culturale si a comportamentelor etice. Familia nu mai este o institutie fundamentala pentru supravietuirea individului si reproducerea societatii. Aceasta functie a fost preluata de alte institutii si grupuri sociale. Rolul social al familiei, functiile ei sociale, importanta ei pentru functionarea societatii se estompeaza continuu. Tinerii isi amana tot mai mult data casatoriei (sau renunta definitiv la aceasta) practicand un celibat cu tendinte libertine, ce a devenit un mod de viata destul de raspandit. Dezvoltarea sferei serviciilor a provocat o emancipare a femeii atat in plan social cat si familial, egalitatea cu barbatul modificand structura de autoritate si de roluri in cadrul familiei. Imensa utilitate social a f. nucleare i confer universalitate. Cercetrile sociologice i antropologice mai recente manifesta reineri fa de ideea universalitii f. nucleare sau avanseaz chiar teorii contrare. Snt invocate

exemplele unor societi tradiionale care nu au cunoscut aceast form de organizare familial sau exemplele unor forme de convieuire de tip comunitar. Climatul familial are si el influente incomensurabile asupra imaginatiei si educatiei copilului. O tendin general n majoritatea cuplurilor familiale din rile dezvoltate sau n curs de dezvoltare const i n schimbarea diviziunii rolurilor n cadrul f., dei schimbrile snt considerate astzi ca fiind mai puin dramatice dect se credea n anii 70. Rolurile maritale snt un set de atitudini i comportamente care se ateapt de la so (soie) n cadrul relaiilor maritale. Ele snt determinate cultural i prezint diferene mari de la o societate la alta. Principalele roluri snt: ngrijirea gospodriei, aprovizionarea, partenariatul sexual, ngrijirea i socializarea copiilor, organizarea timpului liber, meninerea relaiilor de rudenie, funcionarea ca prieten terapeut i acordarea de sprijin.

BIBLIOGRAFIE

1. Aris, Philippe; Duby, Georges, Istoria vieii private, Editura Meridiane, Bucureti ,1994-1998. 2. Ioan Nicola, Pedagogie, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1992 3. Liviu Plugaru, Introducere n sociologia educaiei, Ed. Psihomedia, Sibiu, Braov, 2004 4. Popovici Dumitru, Sociologia educaiei, Ed. Institutul European, 2003 5. Rola Mahler, Cultura i puterea, trad. rom., Ed. Politic, Bucureti, 1982 6. Stnciulescu E., Sociologia educaiei familiale, Editura Polirom, Iai, 2002 7. Stnciulescu Elisabeta, Sociologia educaiei familiale, vol.1, Ed. Polirom, 1997