Seminar

I.Noile educatii
II. Studii de caz asupra sistemelor alternative de învăţământ şi
educaţie
a.- Pedagogia „STEP BY STEP”
b.- Pedagogia „MONTESSORI”
c.- Pedagogia „WALDORF”
d.- Pedagogia „FREINET

I.Noile educatii
Educaţia este o dimensiune constitutivă a fiinţei umane. Omul nu
poate deveni om decât prin educaţie - spune Kant, la modul imperativ.
Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimentele, arta, morala se
realizează numai prin educaţie. Societatea de mâine este efectul
societăţii de astăzi.
Omenirea are nevoie de o conştiinţă comună, de promovare a
unui nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale şi culturale, ci
şi pe achiziţiile revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi pe impactul lor asupra
vieţii.
Educaţia însăşi nu este cu adevărat ,,neutră”, ea nefiind
inseparabilă de viaţa comunităţii, de situaţia economică, socială,
politică, de forma de guvernare.
Educaţia trebuie să răspundă necontenit unor exigenţe ale
realităţii naţionale şiinternaţionale.
La sfârşitul secolului trecut, un document UNESCO propunea
sub titlul de
Problemele mondiale în şcoală, introducerea în şcoală a unor
teme ca:
- drepturile omului şi libertăţile fundamentale;
 - foametea, sărăcia şi progresul economic;
- protejarea copilăriei şi a adolescenţei;
- proliferarea conflictelor între naţiuni;
- creşterea problemelor de sănătate;
- alimentaţia, malnutriţia şi subnutriţia;
- dispariţia speciilor de plante şi animale etc.
Şcolii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma
tinerii cu simţ critic, cu capacitatea de a înţelege şi răspunde adecvat
diverselor provocări din partea societăţii, de a deveni tot mai mult
agenţi ai propriei formări, care să-şi organizeze, să-şi structureze
singuri cunoaşterea, să descopere singuri, având formată judecata şi
responsabilitatea viitoare.
II. Sisteme alternative de învăţământ
1.Metoda Step by Step
Step by Step este o metodă alternativă de educație a copiilor, de
la naștere până în adolescență, metodă bazată pe datele științifice ale
psihologiei dezvoltării copilului.
Elaborată în Statele Unite în urmă cu peste 30 de ani și aplicată
în peste 26 de țări, alternativa educațională Step by Step așează copilul
– personalitatea și abilitățile acestuia – în centrul procesului de
predare-învățare, educația fiind individualizată.
Metoda respectă programa școlară a Ministerului Educaţiei
Naționale, dar nu există teme pentru acasă, copiii nu sunt puși în
situația de a concura unul cu celălalt pentru a evita efectele
psihologice negative, iar evaluarea este continuă și ține cont de
capacitatea fiecărui copil în parte.
Cunoștințele teoretice dobândite sunt similare celor din
învățământul tradițional, în schimb este cultivată capacitatea de
adaptare în societate sau în oricare alt tip de mediu educațional
ulterior; copiii sunt încurajaţi să facă alegeri, să îşi exprime ideile în
mod creativ, să se ajute reciproc, să gândească liber și să îşi dezvolte
abilităţile de gândire critică.
Astfel, în sistemul Step by Step copilul învață prin descoperire și
interacțiunea sa cu mediul, iar familia și comunitatea sunt încurajate
să fie parte din acest proces.
În România, alternativa educaţională Step by Step a fost pusă în
practică la nivel naţional, în învăţământul preşcolar şi primar,
începând din anul 1994.
În procesul instructiv-educativ, se are în vedere dobândirea de
competențe la nivel: cognitiv, fizic, social, emoţional şi estetic. În
funcție de aceste repere, cadrul didactic va realiza o selecție corectă a
conținuturilor prevăzute în programă tocmai pentru a urmări nevoile și
interesele copilului. Astfel, alternativa Step by Step asigură buna
desfăşurare a tuturor etapelor procesului de instructiv-educativ.
Câteva din obiectivele generale ce definesc filosofia Step by
Step. Programul Step by Step va sprijini copilul, astfel încât acesta:
-Să participe activ la activităţile şcolii şi comunităţii.
-Să demonstreze încredere în sine.
-Să lucreze alături de ceilalţi, menţinând o colaborare continuă.
-Să comunice oral sau în scris idei legate de sistemul de valori propriu
sau social.
-Să-i respecte pe ceilalţi ascultându-i cu interes şi având o reacţie
adecvată.
-Să se preocupe de finalizarea proiectelor în care este implicat.
Consultând literatura de specialitate aş putea concluziona că, în
mod tradițional, în majoritatea claselor prezența profesorului,
poziționat în fața clasei, domină întreaga activitate. Propun să ne
schimbăm optica şi să trecem de la o clasă dominată de profesor, la
una orientată după necesităţile copilului.
2.Pedagogia Waldorf
 Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de
către Rudolf Steiner. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de
Steiner în cursurile de introducere ţinute în toamna anului 1919,
înainte de începerea primelor clase, în Stuttgart, Germania.
Alternativa educaţională Waldorf completează sistemul
educaţional existent; substituie unele forme de educaţie printr-o ofertă
metodică şi didactică diferită sau complementară; restructurează
cadrul de organizare şi funcţionare a instituţiei şcolare.
În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea
voinţei, urmărindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii şi al anului.
Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se
desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi: o
partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului, o partea
cognitivă care se adresează intelectului şi o partea de povestire care se
adresează simţirii. Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga
fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi nu numai componenta sa
intelectuală.
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv
în prima parte a acesteia şi a celor artistice şi practice în cea de a doua
parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor teoretice prin
aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.
Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni
în care zilnic între orele 8 şi 10 sunt studiate materiile principale
(română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie, biologie etc.).
Aceste module poartă denumirea de epoci.
Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă
de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură
directă în comunicarea cu elevii.
Pe de altă parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât
mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate
astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau
materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta
nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.
Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru
facultate şi viaţa de autodidact sunt calităţi evidente pe care le
dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.
Pedagogia Waldorf, având ca principiu de bază: educarea omului
întreg, se bazează în mod fundamental pe întâlnirea dintre oameni: în
primul rând dintre educator şi elev. Toată pedagogia este concentrată
în acest fenomen arhetipal, în acelaşi timp uman şi interuman, relaţia
elev -educator fiind esenţa pedagogiei Waldorf: „Învăţarea şi educarea
sunt, în fond, doar un caz special al relaţiilor umane” (R. Steiner
Regulile de aur ale unui educator Waldorf sunt: Moralitatea,
Adevărul şi Iubirea.Calităţile sufleteşti pe care trebuie să le
dobândească un pedagog Waldorf sunt:Ocrotirea, Entuziasmul şi
Respectul.
3.Pedagogia „MONTESSORI
Metoda Montessori se caracterizează, în linii mari, ca o metodă
prin care copiii sunt percepuți ca ceea ce sunt de fapt și prin care li se
creează un mediu propice dezvoltării potențialului lor spiritual,
emoțional, fizic și intelectual, ca membri ai unei familii, ai
comunității, ai Universului.
Maria Montessori s-a născut în 1870 și a fost prima femeie care
a practicat medicina în Italia. A lucrat în domenii precum psihiatrie,
educație și antropologie și a dovedit un interes deosebit pentru
educația copiilor. Maria Montessori considera că fiecare copil se naște
cu un potențial unic, care trebuie să fie revelat. Cele mai importante
contribuții ale sale în domeniul educației copiilor au vizat pregătirea
unui mediu natural de învățare pentru copii, observarea copiilor în
acest mediu, adaptarea continuă a mediului educativ la nevoile
copilului, pentru a-l ajuta să își dezvolte la maxim potențialul fizic,
mental, emoțional și spiritual. Dr. Montessori a studiat
comportamentul copiilor de diferite rase și culturi, ajungînd la
concluzia că legile după care evoluează ființa umană sunt valabile
oriunde. Prima instituție deschisa de Maria Montessori, în 1907,
pentru educația copiilor, se afla într-un cartier sărac din Roma.
Scoală Montessori, are la baza elementele fundamentale ale
acestei pedagogii care stau la baza procesului de educație, la acestea
adăugându-se elementele suplimentare date de caracteristicile
intervalului de vârstă 6-12 ani. Într-o școală Montessori copiii învață:
-Prin liberă alegere și responsabilitate: își aleg activitatea dintre
cele prezentate
-Prin participare voluntară: vin la prezentări, își completează
jurnalul, își planifică singuri activitatea
-Fără pedepse: nu se aplică măsuri coercitive de nici un fel, se
discută fiecare incident în parte și acolo unde este cazul se stabilesc
consecințe
-Fără recompense exterioare: nu există o bonificație din afară, ci
ne propunem să menținem hrănim propria dorință a copilului de a
cunoaște și a se dezvolta
-Prin muncă în echipă: copiii sunt liberi să lucreze individual sau
în grupuri mici.
4.Pedagogia „FREINET
Fondată de Célestin Freinet (1896-1966) în secolul XX, ea poate
fi întâlnită la nivel mondial ca metodă de predare cu un succes
impresionant în formarea și educarea elevului.
Aceasta respecă curriculum-ul național, face parte din
subsistemul învățământului alternativ de stat, este centrată pe
copil,luând în considerare cele trei componente ale personalității sale:
UNICITATE, DIVERSITATE, GLOBALITATE.
Este aplicat:
- in învățământul preșcolar și primar(rețea învățământ
alternativ), dar și în cel gimnazial și liceal(tehnici Freneit);
 - in activități extracurriculare, tabăra internațională ȘCOAla de
Vara;
Principiile pedagigiei Freinet:
a.scoală centrată pe copil
b.muncă școlară motivat
c.activitate personalizată
d.expresie liberă şi comunicare

5.Bibliografie:
Albulescu, I., (2014) Pedagogii alternative, Editura ALL, Bucureşti;
Cerghit, I.,(2002). Sisteme de instruire alternative şi complementare.
Structuri, stiluri, strategii, Bucureşti: Editura Aramis;
Herseni, I., 2006, Alternativa educaţională Step by Step şi calitatea în
educaţie, în Revista de pedagogie nr.1-12, Editura Vanemonde,
Bucureşti;
Rădulescu Mihaela, ,,Pedagogia Freinet-un demers inovator’’, ed.
Polirom, 1999;
Pettini , Aldo - (1992) Freinet şi tehnicile sale, Editura CEDC,
Bucureşti;
Montessori Maria, (1989, 1994,1995), The Formation of Man,Oxford,
England, Clio Press;
Maria Montessori, Descoperirea copilului,Editura Didactică si
Pedagogică, Bucureti, 1977;
Rudolf Steiner, "Antropologia generală ca bază a pedagogiei" (Cluj-
Napoca: Triade, 1998);
Rădulescu, M.,Şt. (2006) Modernitatea şi actualitatea Pedagogiei
Freinet. În Revista de Pedagogie nr. 1-12 / 2006.