Fundamentele

pedagogiei și teoria
curriculum-ului
- Curs –
Lect. dr. Camelia Onu
 Tematică
1. Pedagogia ca știință a educației;
2. Educația – concept fundamental al pedagogiei;
3. Formele educației și relațiile dintre ele;
4. Factorii educației;
5. Educația și provocările lumii contemporane.
”Noile educații”;
6. Componentele tradiționale ale educației:
intelectuală, morală, estetică, religioasă, sexuală,
fizică, tehnologică;
7. Curriculum – concept și problematică;
8. Finalitățile educației și relația dintre ele;
9. Clasificarea și operaționalizarea obiectivelor
pedagogice;
10. Selectarea conținuturilor și transpoziția
didactică;
11. Produsele curriculare;
12. Relaționare și comunicare didactică
Obiective generale:
 1. Familiarizarea cu limbajul pedagogic şi accesarea
corectă a aparatului conceptual specific teoriei şi practicii
educative;
 2. Construirea unui sistem de reprezentări ştiinţifice
asupra fenomenului educativ;
 3. Asimilarea unor elemente esenţiale de teoria educaţiei;
 4. Utilizarea corectă a terminologiei asociate conceptului
de curriculum;
 5. Înţelegerea problematicii obiectivelor educaţionale din
perspectivă curriculară;
 6. Aprofundarea problematicii comunicării și relaționării
didactice.
 Pedagogia ca știință a educației

 Cuvântul pedagogie provine de la cuvintele greceşti

pais / paidos (copil) şi de la verbul agogein (a
conduce), semnificând conducerea copilului spre
cultură.
 - paidagogos = sclavul ce conducea copilul la școală.
  De-a lungul timpului, pedagogia a evoluat de la stadiul empiric /
popular până la stadiul de știință a educației.

 Pedagogia este o știință deoarece:

- posedă propriul obiect de studiu (fenomenul educațional);
- dispune de o serie de metode specifice de cercetare (observația,
experimentul, ancheta, chestionarul etc.);
- stabilește anumite reguli / legi după care se conduce și care-i
optimizează domeniul de studiu (principiile pedagogice);
- rezultatele cercetării sale sunt adunate și promovate în anumite teorii.
Definiţia pedagogiei: ştiinţă sau domeniu de
cercetare care are ca obiect de studiu educaţia în toate
formele ei şi la toate nivelurile ei, urmărind
explicarea fenomenului educaţional şi elaborarea
unor reguli / norme de optimizare a acestui fenomen.
 Sistemul științelor pedagogice:
 1. Pedagogia generală
 2. Pedagogia preşcolară
 3. Pedagogia școlară
 4. Pedagogia învățământului superior
 5. Pedagogia adulților
 6. Pedagogii speciale
 7. Pedagogii profesionale
 5. Istoria pedagogiei
 Educația – concept fundamental
al pedagogiei

Obiectul de studiu al pedagogiei este educaţia.

Cuvântul provine din limba latină, în care existau două

verbe referitoare la această noţiune:
- verbul educo - educare = a creşte, a îngriji, a alimenta;
- verbul educo - educere = a duce, a conduce.
 De-a lungul timpului, diverși autori (filosofi, pedagogi, sociologi etc.)
au încercat să definească în multiple feluri educația:

 Immanuel Kant (1724 – 1804):

 Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și moralizare
a omului, iar scopul ei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de
care este susceptibil.

 Emile Durkheim (1858 – 1917):

 Educația este acțiunea generațiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul
de a le forma acestora din urmă anumite stări fizice, intelectuale și
morale, necesare vieții sociale și mediului special pentru care sunt
destinate.
 Eduard Spranger (1882 – 1963):
 Educaţia este o voinţă purtată de o iubire generoasă pentru sufletul altuia,
ca să-i dezvolte acestuia întreaga receptivitate pentru valori şi capacitatea
de a crea valori.

 Rene Hubert (1888 - 1964):

 Educaţia este ansamblul acţiunilor și influenţelor exercitate voluntar de
către o fiinţă umană asupra altei fiinţe umane, în principiu de către un
adult asupra unui tânăr și orientată spre un scop, care constă în a forma
în fiinţa tânără dispoziţii de toate felurile, corespunzătoare rosturilor
cărora, ajunsă la maturitate, le este destinată.
 Observând că aceste definiții – valabile și astăzi - se
completează reciproc, putem formula astăzi, pe baza lor, o definiție
complexă și completă a educației:

Educaţia este un fenomen social, specific uman, constând

dintr-un sistem conştient, planificat și organizat de acțiuni și
influenţe de durată apreciabilă, exercitate, în principiu, de către
generaţia adultă asupra celei tinere, în vederea realizării unui tip de
om corespunzător unei epoci şi unei societăţi concrete.
 Trăsături esențiale ale fenomenului educativ:

 educaţia este o activitate practică, nu teorie; ea nu poate fi

confundată cu pedagogia care este teoria despre educaţie;

 educaţia are un caracter specific uman; în ceea ce privește animalele,

fenomenul de influenţare poartă denumirea de dresaj;

 educația are un caracter social, adică ea se poate înfăptui numai în

cadrul societăţii în care fiinţa tânără urmează să se integreze;

 vizează un scop precis: formarea omului pe multiple paliere

(intelectual, moral, fizic, estetic, religios etc.);
 are un caracter istoric: se pliază pe cerințele societății
existente la un moment dat;

 este planificată, organizată, conștientă, sistematică, dar și

influențele spontane ale mediului pot forma individul într-un
fel sau altul;

 are un caracter permanent;

 se bazează pe dăruirea sinceră din partea educatorului

(dragostea pentru copii);

 educaţia completă şi adevărată nu poate să se realizeze decât

prin cooperare între educator şi educat.
 Formele educației și relațiile
dintre ele
 Educația îmbracă trei forme (numite și ”educații paralele”):
formală, nonformală și informală.

 Educația formală se referă la totalitatea influențelor

intenționate și sistematice, elaborate în cadrul unor instituții
specializate (școală, universitate), în vederea formării
personalității umane.
 - formal provine din latinescul formalis = ceva precis,
valabil, organizat legal.
Identificați

caracteristicile
educației formale!
  Caracteristici ale educației formale:
- se desfășoară în instituțiile de învățământ;
- are la bază procesul de învățământ riguros organizat, structurat, intenționat;
- vizează anumite scopuri precise;
- se desfășoară sub îndrumarea cadrelor didactice, special pregătite în acest sens;
- promovează cunoștințe universal valabile, formează capacități, deprinderi și
atitudini;
- activitățile școlare au la bază planuri de învățământ, programe, manuale, ghiduri si
alte suporturi curriculare;
- îmbină activitatea cu perioadele de relaxare (vacanțele);
- răspunde unor exigențe sociale și politice ale vremii;
- se încheie cu evaluarea cunoștințelor, deprinderilor, capacităților.
Cecritici puteți aduce
educației formale?
 Limitele educației formale:

 centrarea pe performanțele înscrise în programe, care

lasă puțin loc imprevizibilului;
 tendința de îngurgitare a cunoștințelor;
 lipsa de raportare la particularitățile individuale;
 organizarea pe discipline care fragmentează

realitatea;
 rigiditatea sistemului de promovare;
 predispunerea către rutină și monotonie etc.
 Educația nonformală cuprinde totalitatea
influențelor educative ce se derulează în afara clasei
sau prin intermediul unor activități opționale sau
facultative.
 Termenul nonformal desemnează o realitate
educațională mai puțin formalizată sau neformalizată,
dar întotdeauna cu efecte formative.
Identificați

caracteristicile
educației nonformale!
  Caracteristici ale educației nonformale:
- sunt desfășurate, de regulă, în instituții culturale (teatre, muzee, biblioteci), în
școală, în afara orelor de clasă (cercuri pe materii, concursuri, olimpiade, serbări
școlare) sau în afara unor instituții, dar având o tematică educativă (excursii,
tabere);
- cuprinde și educația adulților (cursuri de alfabetizare, de reconversie profesională,
educație pentru sănătate etc.);
- activitățile din cadrul educației nonformale sunt organizate, de multe ori, tot de
către școală;
- continuă acțiunile organizate de către educația formală, completând-o pe aceasta
din urmă;
- sunt centrate pe interesele individuale ale elevului;
- sunt mai atrăgătoare pentru elevi;
- sunt opționale sau facultative.
 Educația informală cuprinde totalitatea influențelor
ce se exercită spontan asupra individului, pe tot
parcursul vieții sale.

 - termenul informal provine din latinescul informis,

informalis = ceva întâmplător.
Identificați

caracteristicile
educației informale!
  Caracteristici ale educației informale:
- cuprinde totalitatea informațiilor difuze, nesistematizate,
neorganizate cu care este confruntat individul în viața de zi cu zi;
- influențele exercitate asupra individului provin din mediul său
social (familie, stradă, grup de prieteni) sau din mass-media;
- reprezintă ceea ce denumim popular ”școala vieții”;
- este permanentă;
- poate avea și consecințe negative;
- posedă un volum mare de informații, iar selecția cantitativă și
calitativă a acestora revine individului.
Care este relația
dintre cele trei forme
ale educației?
 Factorii educației

 Familia
 Școala
 Biserica
 Instituțiile culturale
 Mass-media
 Structurile asociative
 Familia este primul și unul dintre cei mai importanți
factori ai educației, reprezentând cel mai natural
mediu în care crește și se dezvoltă individul.
 Cereprezintă sintagma ”cei șapte ani
de-acasă”?

 Exemplificațicâteva aspecte ale

educației părinților.

 Identificați
limitele educației în familie
și cauzele acestora.
Şcoala este a doua casă a copilului în formare, un prim
factor al educaţiei continue şi sistematice.

Școala este singura instituţie capabilă să educe spiritul

de disciplină, autonomia voinţei şi ataşamentele la
scopurile colective (Durkheim)
 Identificați caracteristicile școlii ca factor educativ.

 De ce este importantă colaborarea familie - școală?

 Precizați principalele diferențe dintre școală și familie

ca factori educativi.
 Biserica este „responsabilă” de transmiterea
elementelor morale, sociale, estetice și religioase ale
educației.
 Care sunt valorile promovate de Biserică?

 Dece sunt importante aceste valori în

educarea individului?

 Careeste diferența dintre felul în care

acționează Biserica asupra individului în
timpul copilăriei mici și în timpul școlarității?
 Instituțiile culturale (case de cultură, muzee,
teatre, biblioteci) vin în completarea culturii generale
oferite de școală, constituind, în același timp, o
alternativă viabilă de petrecere a timpului liber.
 Mass-media (ziare, reviste, radio, televiziune,
internet) este un factor al educaţiei care lasă urme
adânci în formarea individului.
 Structurile asociative reprezintă factorul
plasat la nivelul asociațiilor organizate pe
criterii disciplinare, profesionale, spirituale,
culturale, sociale sau economice (societăți
caritabile, ONG-uri etc). Ele au ca sarcini
formarea conștiinței și conduitei proactive,
pro-sociale, culturale. Sunt bazate, de multe
ori, pe activități de voluntariat.
 Care sunt trasăturile pe care le formează
tineretului aceste structuri asociative? Ce
aduc ele în plus față de ceilalți factori?
Identificați
relația
dintre factorii
educației!
 Educația și provocările lumii
contemporane. ”Noile educații”

 Identificați problemele cu care se confruntă

lumea contemporană!

 Aurelio Peccei a fost cel care a introdus conceptul de

“problematică a lumii contemporane” (încă din
1968).
 Caracteristicile acestei problematici:
- caracter universal, în sensul că nicio țară și nicio regiune de pe
glob nu se poate plasa în afara acestei problematici;
- caracterul global, în sensul că ea afectează toate sectoarele vieții
sociale;
- evoluție rapidă și greu previzibilă, în sensul că oamenii se văd
adesea puși în fața unor situații complexe pentru care nu sunt pregatiti,
pentru abordarea cărora nu au metode sau soluții adecvate;
- caracter pluridisciplinar, având conexiuni puternice si numeroase;
- caracter prioritar sau presant, cerând răspunsuri prompte,
ingeniozitate și deseori eforturi financiare importante.
  Care a fost răspunsul sistemelor educative și al
responsabililor educației la PLC?

 1. pozitia celor sceptici, care consideră că sistemele

educative nu au și nu pot avea un rol important în
pregatirea lumii de mâine (Ivan Illich si teoria sa
despre deșcolarizarea societății).
Ideile promovate de Ivan Illich
 Instituționalizarea învățământului duce la
știrbirea autonomiei personale, la neadaptare,
dezumanizare, supunerea individului față de
forțe care scapă controlului său.

 Diploma are valoare de marfă: școlarizarea

poate fi exprimată în cifre; aceste cifre indică
pe piață numărul anilor de studiu și
cantitatea de răspunsuri corecte la un
examen.
Ideile promovate de Ivan Illich
 ”O diplomă nu probează faptul că ești medic,
ci că ai frecventat un anumit număr de ani
facultatea de medicină.”

 ”În sistemul actual de învățământ, judecata

unui singur om trebuie să determine ce și cât
trebuie să învețe un alt om.”

 Școala îi culpabilizează pe elevii slabi (”Ei sunt

izgoniți din cer deoarece, după ce au fost
botezați, nu au mers la biserică”).
Ideile promovate de Ivan Illich
 ”Studiile au scopul de a fi considerat capabil
să câștigi bani și să deții o parte din putere.”

 ”Școala deține un loc tot atât de marginal în

procesul educativ, ca și vrăjitorul de ieri în
medicina actuală.”

 Sursa învățării este viața, nu școala!

 Care a fost răspunsul sistemelor educative și al
responsabililor educației la PLC?

 2. la polul opus se situează optimiștii, care cred în puterea

educației și în capacitatea ei de a construi o lume mai bună.
Botkin și colaboratorii săi propun o schimbare de paradigmă
educațională, în cadrul căreia să se pună accent pe învățarea
inovatoare, care să formeze calitățile autonomiei și integrării.
Paradigmele educaționale clasice
 Accentul este pus pe conținut;
 Învățarea este un rezultat;
 Conformismul este recompensat, iar

rebeliunea gândirii este descurajată;

 Structura învățământului este rigidă;
 Accentul cade pe reușita elevului;
 Aprecierea elevului se bazează pe etichetări;
 Accentul este pus pe teorie;
 Fluxul informației este unic (profesor – elev);
 Învățarea se realizează pentru prezent.
 Încele din urmă, răspunsurile școlii la
problematica lumii contemporane s-au
constituit în promovarea așa-numitelor ”noi
educații”, care au rolul de a pregăti noile
generații cu instrumente specifice în vederea
integrării optime în societate, dar și a
soluționării crizelor care apar.
  Ca modalități practice de introducere a ”noilor
educații” în școală sunt menționate trei posibilități :

- introducerea de noi discipline centrate pe un anumit

tip de educație (dificultatea ar consta în
supraîncărcarea programelor de studiu, și așa
supraîncărcate);
- crearea de module specifice în cadrul disciplinelor
tradiționale (de exemplu, modulul ”Conservarea și
gestiunea resurselor naturale” la disciplina Biologie);

- prin tehnica ”approche infusionnelle” (adică prin

infuzarea cu mesaje ce țin de noile conținuturi în
cadrul disciplinelor tradiționale).
”Noile educații”
 ”Noile educații”
 1. Educația ecologică;
 2. Educația pentru pace;
 3. Educația pentru drepturile omului;
 4. Educația nutrițională;
 5. Educația pentru comunicare și mass-media;
 6. Educația economică și casnică modernă;
 7. Educația demografică;
 8. Educația pentru participare și democrație;
 9. Educația pentru schimbare;
 10. Educația pentru timpul liber.
 Educația ecologică
 Educația pentru pace
 Educația pentru drepturile omului
 Educația nutrițională
 Educația pentru comunicare și mass-media
 Educația economică și casnică modernă
 Educația demografică
 Educația pentru participare și democrație
 Educația pentru schimbare
 Educația pentru timpul liber
Componentele tradiționale ale educației

 1. Educația intelectuală;
 2. Educația morală;
 3. Educația estetică;
 4. Educația religioasă;
 5. Educația fizică;
 6. Educația tehnologică;
 7. Educația sexuală.
 Educația intelectuală

 Definiție:
Educaţia intelectuală reprezintă introducerea
sistematică a omului în universul cunoaşterii
adevărului demonstrat şi formarea lui pentru
descoperirea acestui adevăr.
 Obiectivele educației intelectuale:

 O1: dotarea omului cu un sistem de informaţii;

 O2: formarea unui sistem de deprinderi intelectuale;
 O3: dezvoltarea prin exerciţiu a proceselor psihice de
cunoaştere;
 O4: formarea unei motivaţii optime a activității de
cunoaștere în general și a învățării școlare în mod special;
 O5: formarea unei concepţii despre lume;
 O6: formarea deprinderilor necesare de igienă a muncii
intelectuale.
 O1. Dotarea omului cu un sistem de informaţii
 Informația necesară fiecărui om constă din cultura
generală și din cultura profesională.

 Din ce este alcătuită cultura profesională?

O2. Formarea unui sistem de deprinderi intelectuale

Deprinderea reprezintă toate componentele

simple și aproximativ automatizate ale activității.
Capacitatea reprezintă posibilitatea generală de
a aplica deprinderile și cunoștințele proprii în
contexte variate.
 Deprinderile și capacitățile intelectuale:

- deprinderi de nivel elementar (scris, citit, socotit);

- deprinderi de translare a culturii (analiză, sinteză);
- deprinderi și capacități de cercetare științifică.
 O3. Dezvoltarea prin exerciţiu a proceselor psihice
de cunoaştere.
Procesele psihice de cunoaștere sunt:
 Percepția;
 Atenția;
 Memoria;
 Gândirea;
 Limbajul;
 Imaginația.
 Percepția este definită ca reflectare a ansamblului de
însușiri ale obiectelor și fenomenelor realității, în
momentul în care acestea acționează asupra organelor
noastre de simț.

 În ce fel putem dezvolta percepția elevilor?

 Atenția este definită ca proces psihic fundamental de
orientare și concentrare a conștiinței persoanei asupra
unor obiecte și fenomene sau asupra unor activități,
care, la un moment dat, prezintă importanță pentru
acea persoană.
 Forme ale atenției:
 - involuntară;
 - voluntară;
 - postvoluntară.
 Mijloacele educării atenției:
- conştientizarea elevilor asupra importanţei învățării
(stimularea motivației);
- prelucrarea conţinuturilor de predat;
- prevenirea rămânerii în urmă la învățătură;
- organizarea orarului școlar astfel încât să respecte
curba de efort a elevului;
 - reglarea intensității vocii cadrului didactic, astfel
încât să nu fie obositoare;
- existența unui ritm optim al explicațiilor;
- prezentarea conținuturilor în forme inedite (atunci
când este posibil);
- existența pauzelor de destindere care permit
reîmprospătarea atenției (o povestire, o glumă).
 Memoria este procesul ce asigură continuitatea vieții
psihice prin stocarea unei experiențe trecute, în
vederea unei utilizări viitoare.

 Procesul memorării presupune:

 - memorarea propriu-zisă (întipărirea informației);
 - păstrarea (conservarea informației);
 - recunoașterea și reproducerea (fiind denumite

împreună actualizare).
 Obligații ale cadrului didactic în vederea
educării optime a memoriei la elev:

- lecția să fie prezentată ca un tot unitar;

- cadrul didactic să predea lecția în întregime în timpul
unei ore;
- să formeze elevului deprinderea de a utiliza scheme
mnemotehnice (de exemplu, ROGVAIV - ordinea
culorilor în curcubeu);
- profesorul să dea dovadă de ordine și claritate în
gândire, ideile prezentate să izvorască unele din
altele, lecția să aibă logică.
  Obligații ale elevului în vederea educării optime a
propriei memorii:
- să aibă bine clarificat în minte scopul și conținutul
memorării;
- să-și propună un anumit timp de reținere a
materialului (conștiința duratei);
- să surprindă sensul logic al materialului de memorat;
- să adopte o atitudine activă față de materialul
memorat (să sublinieze, să încercuiască, să realizeze
scheme, desene etc.);
- să repete materialul la anumite intervale de timp;
- să varieze repetițiile, prin schimbarea ordinii
elementelor de memorat;
- să-și însușească anumite tehnici de memorare.
 Gândirea este procesul de reflectare a esenţei
obiectelor şi fenomenelor precum şi a relaţiilor dintre
acestea.

 Operațiile gândirii:
- Analiza;
- Sinteza;
- Comparația;
- Abstractizarea;
- Generalizarea;
- Concretizarea.
 Limbajul este un fenomen strâns legat de
gândire, reprezentând instrumentul prin care ea se
derulează.
Direcții de educare a limbajului:
- îmbogățirea limbajului prin intermediul lecturii cât
mai variate;
- cultivarea preciziei limbajului, atât în formă
(pronunție corectă), cât și în conținut (utilizarea
adecvată a fiecărui cuvânt);
- formarea deprinderii de adaptare a limbajului, atât la
domenii diferite (fizică, literatură etc.), cât și la
interlocutori diferiți;
- cultivarea permanentă a atitudinii critice față de
limbajul altora, dar și față de propriul limbaj.
 Imaginația este procesul psihic ce constă din
compunerea în conștiință a unor obiecte / fenomene
încă necunoscute sau experiențe încă netrăite.
Imaginația are două forme:
- reproductivă (de reconstituire în plan mental a unor
obiecte și fenomene care există, dar nu ne sunt
cunoscute) – are la bază descrierea verbală;
- creatoare (de construire mentală a unor obiecte /
fenomene încă inexistente).
 O4. Formarea unei motivaţii optime a activității
de cunoaștere în general și a învățării școlare în mod
special

 Motivația reprezintă totalitatea mobilurilor care

declanșează, susțin și direcționează activitatea.

 De câte feluri este motivația?

 Ce este optimum-ul motivațional și cum se manifestă

el?
 O5. Formarea unei concepţii despre lume
 Concepția este definită ca un ansamblu de

reprezentări, idei, explicații, convingeri privitoare la

o realitate dată.

 Concepția despre lume se împarte în trei entități -

natura, omul și societatea.

 Ce obiecte de învățământ formează concepția despre

cele trei entități în parte?
 O6. Formarea deprinderilor necesare de igienă a
muncii intelectuale
 Aceste deprinderi de igienă a muncii intelectuale
vizează prevenirea oboselii premature, a
surmenajului, a uzurii ireversibile a analizatorilor.

 Dați exemple de deprinderi corecte de igienă

a muncii intelectuale!
 Educația morală
 Termenul ”morală” provine din latinescul ”mos-
moris” = obicei, morav.

 Morala = un ansamblu de reguli, de bune obiceiuri,

care determină conduita individului într-o anumită
societate.

 Morala este strâns legată de ideal, în timp ce

moralitatea aparține realului, conduitei efective.
 Educația morală constă din trecerea individului de
la heteronomie (conduite și activități impuse de o
autoritate externă) la autonomie morală (conduite și
activități impuse de propria conștiință).

 Omul nu se naște ființă morală, ci devine.

 Obiectivele educației morale:
 O1 – formarea conștiinței morale;
 O2 – formarea conduitei morale.
  O1. Formarea conștiinței morale
 Conștiința morală are trei dimensiuni:
a) cognitivă - însușirea teoretică a normelor și valorilor
morale;
b) afectivă (apreciativă) – adeziunea la norme, reguli,
valori;
c) normativă (volitivă / acțională) – atitudini față de
norme, valori.
 O2. Formarea conduitei morale

 Conduita morală are în vedere realizarea a trei

componente:

 formarea deprinderilor morale;

 formarea obișnuințelor morale.
 formarea capacității de a săvârși mari acte morale,

care depășesc nivelul deprinderilor și obișnuințelor.

 Conținutul educației morale se concretizează în
jurul a trei categorii de norme, valori, atitudini:

 cu privire la propria persoană (sinceritatea, curajul);

 cu privire la alții (indivizi, grupuri) regula!!!
 cu privire la societate (educația civică, patriotică,
națională).
 Metodele specifice educaţiei morale:

 Supravegherea;
 Instruirea morală;
 Exemplul;
 Recompensa;
 Pedeapsa.
 Educația estetică

Educația estetică este componenta educației care a fost

definită ca ”educația prin și pentru frumos”.
- cuvântul ”estetic” provine din gr. ”aisthetikos” = ceva
care se adresează simțirii, vibrației interioare.

● Argumentați necesitatea educației estetice în lumea

contemporană!
  Obiectivele educației estetice:
a) obiective privind formarea capacității de a percepe,
a însuși și a folosi adecvat valorile estetice;
b) obiective privind dezvoltarea capacității de a crea
valori estetice.
  Principiile educației estetice:
a) Principiul educației estetice pe baza valorilor
autentice;
b) Principiul receptării creatoare a valorilor estetice;
c) Principiul perceperii globale, unitare a conţinutului şi
formei obiectului estetic;
d) Principiul înţelegerii şi situării contextuale a
fenomenului estetic;
 ● În ce fel se poate raporta școala la o generație care se
definește prin ”kitsch”?

 ● Kitsch-ul poate fi implicat în formarea estetică a

individului? Argumentați!
 Educația religioasă
 Componenta religioasă a educaţiei nu se adaugă pur
şi simplu celorlalte (intelectuală, morală, estetică
etc.), ci are un caracter sintetizator.

● Exemplificați acest aspect!

● Identificați factorii educației care au rol predominant
în formarea religioasă a individului!
  Argumente pentru o educaţie religioasă în şcoală:
a) Argumentul cultural;
b) Argumentul psihologic;
c) Argumentul etic;
d) Argumentul sociologic;
e) Argumentul istoric;
f) Argumentul ecumenic;
g) Argumentul teologic;
h) Argumentul pedagogic.
 Educația sexuală

 Identificați necesitatea educației sexuale în

societatea contemporană!

 Considerați că în epoca actuală se poate vorbi

de un fenomen de ”pandemie” sexuală, de o
obsesie pentru comportamentul erotic? Dacă
da, cum explicați acest fenomen? Care este
rolul educației sexuale în acest context?
 Factorii educației sexuale:
 1. Familia - furnizează primele elemente și
conduite privind sexualitatea.

 Este dezirabil ca familia să evite:
 - autoritarismul;
 - liberalismul exagerat.

 Exemplificați diferitele strategii de educație

sexuală pe care le poate adopta familia.
Identificați cauzele acestora!
 2. Școala – trebuie să-și asume și rolul de
consilier al părinților;

 3. Mass-media – poate educa ineficient sau

pervers;

 4. Mediul informal – deține cea mai mare

pondere în formarea sexuală.
 Principiile educației sexuale:

 Principiul încrederii;
 Principiul imunizării elevului față de incitările

și fețele false, denaturate ale sexualității;

 Principiul sincerității;
 Principiul neculpabilizării;
 Principiul responsabilizării educatului.
 Educația fizică

 Educația fizică este una dintre cele mai

vechi componente ale educației.

 Care este rolul acesteia în formarea și

dezvoltarea unei personalități armonioase?
 Practic,
starea de bine a ființei
umane nu poate avea loc în absența
sănătății fizice, iar în păstrarea
acesteia un rol important îl joacă
sportul / activitatea fizică.
 Educația fizică este:

 fiziologică – prin natura exercițiilor sale;

 pedagogică – prin metodele aplicate;
 biologică – prin efectele sale asupra

organismului;
 socială – prin natura activității sale și prin

modul de organizare.
 Educația tehnologică

 Educațiatehnologică pune bazele

cunoștințelor despre tehnică,
ajutând la formarea ființei umane
din punct de vedere practic.
 Scopul educației tehnologice este de a pune
în practică toate cunoștințele care au fost
dobândite în mod științific și de a dovedi că
acestea sunt utile.

 În cadrul educației tehnologice se

evidențiază legătura care există între teorie
și practică.
 O ramură importantă a educației
tehnologice este orientarea școlară și
profesională a elevului.

 În ce fel puteți realiza în mod corect

(ca diriginți) orientarea școlară și
profesională a elevului?
 Teoria curriculum-ului

 Noțiunea de ”curriculum” (la plural – curricula)

provine din limba latină și are înțelesul de ”cursă”,
”alergare”, ”întrecere în cerc”.
 În domeniul educației = circularitate, ordine,
coerență, rigoare.
În sens larg – curriculum = acțiunile educaționale, cu
toate componentele și interacțiunile dintre ele (finalități
educaționale, conţinuturi, principii, metodologii de
predare şi evaluare);
În sens restrâns – curriculum = conţinuturi.
 Tipuri de curriculum:

 ● curriculum general (core – curriculum) – oferă o

bază de competențe obligatorii pentru toți cursanții
dintr-un ciclu de școlaritate (trunchiul comun de
materii);
● curriculum specializat (de profil) – se
focalizează pe aprofundarea competențelor în
domenii particulare de studiu;
● curriculum subliminal (ascuns) – constă în
experiențele de învățare trăite în școală, fără a
fi planificate explicit și conștient;
 ● curriculum informal – derivă din experiențele de
învățare oferite de surse exterioare școlii (familie,
mass-media, grup de prieteni);
 ● curriculum scris – are caracter oficial și este
detaliat în documente precum planul de învățământ,
programa școlară etc.;
 ● curriculum recomandat – reprezintă oferta pusă la
dispoziția profesorilor de către experți, specialiști;
 ● curriculum predat – reprezintă experiența de
învățare oferită de cadre didactice elevilor în
activitatea curentă;
 ● curriculum învățat – reprezintă ceea ce elevul
achiziționează de fapt;
 ● curriculum testat – este partea de curriculum
etalată prin intermediul diverselor instrumente de
evaluare;
 ● curriculum de suport – desemnează materialele
curriculare adiționale (ghiduri, culegeri, resurse
multimedia etc.).
 Curriculum-ul Național din România propune:

1. Curriculum – nucleu ce reprezintă trunchiul comun

de cunoștințe (65 – 75%);
2. Curriculum la decizia școlii (CDȘ) permite
flexibilizarea experiențelor de învățare (25 – 35%), în
funcție de nevoile și interesele elevilor (opționale);
 Curriculum la decizia școlii este de trei feluri:
- curriculum extins (lecții neobligatorii din
programă);

- curriculum - nucleu aprofundat (școala nu

abordează deloc segmentul de 25-35%, ci
aprofundează curriculum - nucleu; este recomandat
elevilor cu ritm lent de învățare);

- curriculum elaborat în școală.

 Selectarea conținuturilor și transpoziția
didactică

 Criterii de selectare a conținuturilor:

- criteriul moral;
 - criteriul psiho-pedagogic;
 - criterul temporal;
 - criteriul material.
  Transpoziția didactică = ”traducerea” cunoașterii
academice în cunoștințe pe înțelesul elevilor.

În procesul transpoziției didactice, se disting

două etape fundamentale:
- trecerea de la știință la un ansamblu de elemente
prelucrate și propuse spre învățare cursanților;
- activitatea didactică propriu-zisă, ce implică
adaptarea la particularitățile clasei de elevi.
Dați exemple de modalități prin care se
poate realiza transpoziția didactică!
  Recomandări generale:

- simplificarea materialului dat spre studiu, prin

înlocuirea limbajului abstract cu unul mai concret,
prin explicarea termenilor – cheie, prin adaptarea
discursului la particularitățile clasei de elevi;
- abundența de exemple, explicații, descrieri,
argumentări științifice și logice, comparații;
- explicarea detaliată a proprietăților, relațiilor,
cauzalităților, fenomenelor;
- realizarea de legături între cunoștințele noi și cele
vechi, dar și între discipline învecinate;
- relevarea aspectelor importante;
- predarea informațiilor într-o ordine logică;
- evitarea divagațiilor inutile;
- introducerea noutăților prin crearea unor momente de
tensiune cognitivă;
- evidențierea necesității acelor cunoștințe în viața
reală;
- realizarea de aplicații practice diverse cu acele
cunoștințe;
- prezentarea conținutului științific ca un proces, nu ca
un dat finit, implicând elevul în predare;
- reluarea elementelor fundamentale;
- dozarea optimă a cantității de cunoștințe, cunoscută
fiind legea didactică conform căreia nu putem asimila
prea multe noțiuni noi într-un timp scurt.
 APLICAȚIE
(pe grupe de studenți)

 Selectați o lecție din domeniul pe care îl veți

preda și realizați transpoziția didactică la o
clasă aleasă de voi.
 Produsele curriculare
(documentele școlare)
Există trei categorii de produse curriculare:
 1. planul de învățământ;
 2. programele şcolare;
 3. manualele şcolare şi alte suporturi curriculare
(ghiduri și auxiliare didactice).
 Planul de învățământ este un document școlar
oficial emis de o instituție de învățământ și validat de
către minister, având funcția de a orienta procesele
instructiv – educative.

Planul de învățământ are forma unui tabel care

precizează:
 a) disciplinele școlare care urmează a fi studiate,

pentru fiecare an de studiu;

 b) numărul de ore săptămânal;
 c) numărul total de ore la fiecare materie, pentru

fiecare clasă.
 Principiile de generare a
planurilor de învățământ

 1. Principiul selecției și al ierarhizării culturale

 - se referă la stabilirea disciplinelor școlare,

precum și la gruparea acestora în arii

curriculare.
 Ariile curriculare:

 Limbă și comunicare;
 Matematică și Științe ale naturii;
 Om și societate;
 Arte;
 Educație fizică și Sport;
 Tehnologii;
 Consiliere și orientare.
 2. Principiul funcționalității : vizează
racordarea disciplinelor școlare la:
 - vârstele școlare și psihologia acestora;
 - diversitatea domeniilor de cunoaștere.

 3. Principiul coerenței: se referă la caracterul

omogen al parcursului școlar (legăturile
dintre ariile curriculare, dar și dintre
discipline).
 4. Principiul egalității șanselor. Obligativitatea
învățământului general și existența
trunchiului comun asigură tuturor elevilor
șanse egale.

 5.Principiul flexibilității și al parcursului

individual – se referă la existența CDȘ-ului,
care asigură elevilor un parcurs oarecum
individualizat.
 6. Principiul racordării la social – presupune
ca planurile de învățământ să fie astfel
concepute încât să asigure diferite ieșiri din
sistem.

 De exemplu, liceul oferă orientarea către:

 - pregătire universitară;
 - pregătire postliceală;
 - piața muncii.
Careeste utilitatea
concretă a planului de
învățământ?
 APLICAȚIE
Elaborați structura unui opțional la nivelul
disciplinei, ținând cont de următoarele
elemente:
 1. Denumirea opționalului;
 2. Clasa;
 3. Durata (cel puțin un semestru / 3 module);
 4. Numărul de ore pe săptămână;
 5. Argument;
 6. Conținuturi (capitole, teme, subteme);
 7. Modalități de evaluare.
 Programa şcolară este un document care detaliază
conținutul procesului instructiv – educativ la o
disciplină de învățământ, pe fiecare an de studiu.

Structura unei programe școlare:

a) Nota de prezentare;
b) Competențe generale;
c) Competențe specifice;
d) Elemente de conținut;
e) Sugestii metodologice.
 La ce este utilă programa școlară?
 Ce ați reproșa programelor românești de

studiu?
 Manualul şcolar reprezintă un instrument de lucru
pentru elevi, care detaliază temele recomandate în
cadrul programelor școlare.
 Funcțiile manualului:

 1. Funcția de informare:
 - e necesar ca selecția cunoștințelor să evite

supraîncărcarea și să asigure progresul

elevului.
 2. Funcția de structurare a învățării

 Organizarea conținutului se poate realiza în

mai multe feluri:
 - de la practică la teorie;
 - de la teorie la aplicații practice;
 - de la expunere la exemple;
 - de la exemple la observație și analiză.
 3. Funcția de ghidare a învățării – se poate
realiza prin:
 - repetiție, memorizare;
 - activitatea deschisă și creativă a elevului.
Identificațicalitățile didactice
pe care ar trebui să le
îndeplinească un bun manual!
 Calitățile didactice ale
manualului școlar

- împărţirea pe părţi semnificative a conţinutului de

tratat (părți, capitole, subcapitole);
- aranjarea cronologică a acestor conţinuturi, în aşa
fel încât la început să fie aşezate cele mai puţin
dificile, iar următoarele să se sprijine în mod logic pe
cele anterioare;
- fiecare unitate de conţinut cuprinsă în manual să fie
expusă şi aplicată într-un mod specific: întâi textul,
apoi sarcinile de învăţare şi aplicative pentru elev;
- pe parcursul manualului să fie concepute lecţii
recapitulative pentru fiecare segment de materie;
- să cuprindă diverse elemente care facilitează
învăţarea: desene, scheme, fotografii, culori diferite;
- să se prezinte într-un format ușor de manevrat;
- să fie redactat cu diverse caractere de scriere, iar
dispunerea în pagină să faciliteze lectura;
- ilustrațiile cuprinse în text să fie estetice;
- hârtia să fie de calitate, iar scrisul să fie lizibil.
 Obligaţiile profesorului în raport cu manualul:

a) de explicare în sensul sporirii accesibilităţii;

b) de completare a manualului, atunci când informația

prezentată impune acest lucru;

c) de corectare a manualului când este cazul (erori de

tipar, unele explicaţii pot fi depăşite de nivelul
cercetării).
Produsele curriculare auxiliare (ghiduri, soft-uri
educaționale) sunt conexe manualelor școlare și au
rolul de a facilita activitățile didactice.

 Ele conțin sugestii metodologice și de aplicare a

activităților didactice.
 Finalitățile educației și relația
dintre ele

 Ce înțelegeți prin finalitate?

 De ce avem nevoie de finalități în educație?
 Ce s-ar putea întâmpla în lipsa acestora?
 Finalitățile educaționale se concretizează în:

- idealul educațional;
- scopurile educaționale;
- obiectivele educaționale.
 Idealul actual al școlii românești:

 ”dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a

individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi în asumarea unui sistem de valori care
sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă
în societate, pentru incluziune socială și pentru
angajare pe piața muncii” (Legea Învățământului)
 Cum vă explicați dimensiunea utopică a
idealului educațional?

 Funcționalitatea lui derivă în descompunerea

în scopuri și obiective.
 Scopurile educației reprezintă o instanță
intermediară între ideal și obiectivele educaționale.

 Principala sarcină a scopului este de a ”traduce”

idealul, astfel încât acesta să devină funcțional și
accesibil educatorilor.
 În cadrul procesului de învăţământ scopurile sunt
multiple; astfel, putem vorbi de un scop al unui ciclu
de învăţământ, al unei componente a educaţiei, al
unei discipline de studiu, al unei teme sau al unei
lecții.
Este de dorit ca între ideal și scop să se stabilească
o relație de continuitate.
 Obiectivele educaționale reprezintă finalitățile cele
mai concrete, cu cel mai scăzut grad de generalitate; ele
derivă din scopurile educaționale și se referă la achiziții
pe care elevul trebuie să le dobândească, redate în
termeni de comportamente concrete.
 Funcții ale obiectivelor:
a) Funcția de orientare axiologică;
b) Funcția de anticipare a rezultatelor educației;
c) Funcția evaluativă;
d) Funcția de organizare și (auto)reglare a procesului
didactic.
 Clasificarea obiectivelor pedagogice

După gradul de generalitate, obiectivele se

împart în:
 obiective generale;
 obiective specifice;
 obiective particulare, operaționale.
 În funcție de domeniul la care se referă sau de
laturile vieții psihice, obiectivele se clasifică în:
- obiective cognitive – se referă la transmiterea și
asimilarea cunoștințelor;
- obiective afective – vizează formarea convingerilor,
sentimentelor, atitudinilor;
- obiective psiho-motorii – se centrează pe formarea
unor conduite practice.
 Taxonomia cognitivă a lui Bloom:

 I. Cunoaştere
1. Achiziţia informaţiei
 II. Deprinderi şi capacităţi intelectuale
2. Înţelegerea (comprehensiunea)
3. Aplicarea
4. Analiza
5. Sinteza
6. Evaluarea
În calitate de finalități ale educației, apar și
competențele.

● Ce este o competență?
● Ce vizează în plus față de celelalte finalități?
 Competențele sunt de două feluri:
a) competențe generale – se definesc la nivelul unei
discipline de studiu și se formează pe durata unui
ciclu de învățământ;
b) competențe specifice – se definesc pe obiect de studiu
și se formează pe parcursul unui an școlar.
 Pe lângă clasificarea amintită anterior, competențele
se mai grupează și în alte categorii:
 competențe disciplinare - vizează ceea ce individul
dobândește prin parcurgerea unei anumite discipline;
 competențele transversale - se referă la transferul
cunoștințelor și deprinderilor de la o disciplină de
studiu la alta, dar și de la un an de studiu la altul.
 Operaționalizarea obiectivelor
pedagogice

 A operaționaliza un obiectiv înseamnă a identifica o

sarcină educativă și a o explicita verbal în mod corespunzător.
 Obiectivele operaționale sunt formulate de către
cadrul didactic, pentru fiecare lecție în parte, reprezentând
comportamentele concrete care se așteaptă a fi îndeplinite de
elevi, în cadrul unei singure lecții.
➢Un obiectiv este considerat operaţionalizat atunci
când:
1. s-a delimitat o secvenţă comportamentală observabilă
și măsurabilă;
2. s-a enunţat în mod comprehensiv respectiva sarcină.
 Condiții ale operaționalizării:
- obiectivul vizează activitatea elevului și nu a
profesorului;
- obiectivul trebuie să fie realizabil;
- obiectivul va descrie comportamente observabile și
măsurabile;
- obiectivul desemnează un rezultat imediat al
instruirii;
- exprimarea comportamentului se va face prin verbe
de acțiune;
- fiecare obiectiv va viza o operație singulară.
 Model de operaționalizare a obiectivelor (Mager):

1. cum se prezintă în mod concret comportamentul pe

care trebuie să-l realizeze elevul: printr-un verb de
acțiune, formulat la modul conjunctiv;

2. condițiile (materiale și psihologice) în care va avea

loc comportamentul preconizat;

3. performanța acceptabilă (cantitativă și calitativă)

ce reprezintă nivelul la care trebuie realizat acel
comportament.
Exemple de verbe de acțiune pentru
treptele taxonomiei lui Bloom
  Limite în operaționalizarea obiectivelor:
1. factorul temporal;
2. comportamentele afective;
3. creativitatea.
 APLICAȚIE
Identificați greșeala:
 Să-și însușească textul poeziei ”Mama”, de G. Coșbuc;
 Să prezinte pe scurt conținutul lecției precedente;
 Să știe cine a lansat teoria relativității;
 Dezvoltarea unui vocabular științific adecvat;
 Să definească și să enumere cât mai multe concepte pedagogice
moderne;
 Să lucrez diferențiat pe grupe și individual;
 Consolidarea cunoștințelor legate de rezolvarea de probleme;
 Să înțeleagă algoritmul rezolvării ecuațiilor cu trei necunoscute;
 Dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de calcul mintal;
 Să transmit conținutul pe înțelesul clasei;
 Să sensibilizez clasa față de lecție.
 ACTIVITATE INDIVIDUALĂ

Formulați două obiective

operaționale la disciplina pe
care o veți preda!
 Relaționare și comunicare didactică

Care este rolul

profesorului?

Realizați o scurtă caracterizare a

personalității profesorului eficient.
În ce fel personalitatea profesorului
influențează învățarea la obiectul pe care îl
predă?
 Care sunt capacitățile pe care e indicat să le
posede?
 Dar calitățile sale umane?
 În ce măsură viața personală a cadrului
didactic influențează predarea / învățarea?

 Se spune că elevul este un foarte bun

psiholog al profesorului său, putând detecta
starea sufleteasca a acestuia.
 În ce fel influențează acest lucru activitatea

didactică? Ce putem face pentru a ameliora

eventualele efecte negative ale stării noastre
interioare?
 Argumentați importanța relației
didactice (film – Rita Pierson)

 Caresunt limitele ”camaraderiei”

cu un profesor?
 Tipuri de relații profesor –elev:

 Relațiile de autoritate (autocratice);

 Relațiile democratice;
 Relațiile laissez – faire (îngăduitoare).

 Descrieți, pe baza experienței personale,

fiecare tip de relație.
 Care este relația optimă? Argumentați!
 Comentați citatele:
 Pentru a preda latina lui John, e necesar să-l
cunoaștem mai întâi pe John și pe urmă latina
(E. Planchard)

 Nu-i învățăm pe ceilalți ceea ce vrem, nu-i

învățăm ceea ce știm, îi învățăm ceea ce
suntem (J. Jaures)
 Comunicarea didactică

Comentați citatul:
”Comunicarea umană este curajul de a te
împărtăși celorlalți, fără teama secătuirii. Cine
comunică se comunică” (L. Șoitu)

● Care este relația dintre comunicarea didactică și

comunicarea umană în sens general?
 Particularități ale comunicării didactice:

- este intențională / instrumentală;

- se bazează pe un limbaj descriptiv, explicativ;
- este persuasivă;
- respectă particularitățile de vârstă și individuale ale
elevilor;
- are un destinatar precis - elevul / clasa de elevi;
- se desfășoară pe bază de echivalențe, caracterizări,
analize, sinteze;
- se întemeiază pe respect reciproc;
- este direcționată în funcție de obiectivele stabilite;
- este evaluativă și autoevaluativă.
 Care sunt obstacolele care pot să apară în
cadrul comunicării didactice?
 Forme ale falsei ascultări:
 Simularea;
 Statutulde vedetă;
 Ascultarea selectivă;
 Ascultarea de protecție

(suprasaturare);
 Ascultarea defensivă;
 Ascultarea capcană;
 Ascultarea insensibilă.
Identificațicauzele care duc
la falsa ascultare!
 Cauzele neascultării mesajelor
didactice:
1. Surplusul de mesaje;
2. Preocupările personale;
3. Ritmul gândirii, diferit de cel al rostirii;
4. Presupozițiile că ceea ce se spune este cunoscut deja;
5. Absența unui avantaj direct și imediat;
6. Lipsa antrenamentului.
Propuneți modalități de motivare
pentru aceste categorii de elevi!