Fundamentele Științelor Educatiei

Facultatea: Pedagogia Preșcolară

Dodici Galina, Grupa 107
 MODULUL I
Istoria confirmă constituirea Pedagogiei ca știință abia în secolul al XVI
Originea cuvântului Pedagogie din greacă ,,paidagogia,,compus din ,,pais,,
paidos,,= copil și ,,agoge,,= acțiunea de a conduce= ,,conducerea copilului,,.
Pedagogia este știința educației ,prin care sânt studiate esența și trăsăturile
fenomenului educational, scopul și sarcinile educației, valoarea și limitele ei ,
conținutul, principiile, metodele și formele de desfășurare a procesului
educational.
Pedagogia asigură o educație pe măsura așteptării societății, cultivă cetățeanul
active și responsabil al comunității.
Definirea Pedagogiei este o preocupare încă actuală a savanților din domeniu, în
diverse etape ale dezvoltării fiind subliniate anumite direcții,sau funcții
specifice.
Termenul pedagogieîn accepțiunea luiC.Cucoș:
Pedagogia este știința educației care studiază esența și caracteristicile
fenomenului educational,scopul și sarcinile educației,valoarea și limitele ei,
conținutul,principiile,metodele și formele de desfășurare a proceselor
paideutice.
Pedagogia are ca obiect de studio educația,studiind legile educației omului
pe parcursul întregii sale vieți.
Pedagogia ca știință specializată în studiul fenomenului educational este
considerate și drept știință:
-socioumană
-normativă
-a comunicării
-socială analitică
Pedagogia este considerată drept artă a educației. Abordarea problemelor
fundamentale ale pedagogiei implică explicarea și înțelegerea conceptelor de
bază ale domeniului.
Conceptele fundamentale ale fenomenului educational sunt
următoarele:educația, educabilitatea,instruirea ,învățământul.
Educația este fenomenul care transmite cunoștințele și experiența acumulată
generației tinere.
 Dobândirea de cunoștințe generale și de specialitate;
 Formarea priceperilor și deprinderilor intelectuale și practice;
 Formarea concepției despre lume:
 Formarea conștiinței moral-civice
 Formarea trăsăturilor de voință și caracter.

Educabilitatea,reprezintă capacitatea specifică a psihicului uman de a se modela

structural și informational sub influența agenților sociali și educaționali.
Instruirea este o categorie cuprinsă în cea de educație și are mai puține însușiri
esențiale decât educația.
 Dobîndirea de cu noștințe;
 Formarea de principii și deprinderi;
 Formarea capacităților intelectualeși dezvoltarea aptitudinilor;
 Formarea concepției despre lume și viață.
Pedagogia s-a constituit ca știință parcurgând un drum lung. Ea continuie să
evolueze.
Pedagogia parcurge mai multe etape de evoluție:
 Etapa preștiințifică;
 Etapa emperică;
 Științifică modernă;
Două etape mari ale procesului de constituire a pedagogiei ca știință sunt
distinse de Ioan Nicola.
 Etapa reflectării educației în conștiința comună a oamenilor; etapa
reflectării teoretice a fenomenului educational.
a) Pedagogia este o știință socio- umană, deoarece se incadrează în sistemul
educational care este un fenomen social specific uman.
b) Pedagogia este o știință cu caracter theoretic deorece răspunde la
întrebarea ce este educația și descoperă legile educației și elaborează
Teoria pedagogică.
c) Pedagogia este o știință cu caracter actional,deoarece răspunde și la
întrebările cum se realizează educația și elaborează strategii de instruire și
educație ale tinerii generații.
d) Pedagogia este o știință cu caracter, deoarece se consider o știință cu
caracter dynamic deschis schimbărilor și înoirilor intervenite în domeniul
educației.
e) Pedagogia este o artă deoarece ea urmărește să adapteze principiile și strategiile
pedagogice la particularitățile de vârstă și individuale ale tinerii generații, la condiții
concrete ale actului educational.
Analiza gândirii pedagogice angajează următoarele coordinate pedagogice:
a)prezentarea princupalelor direcții cunoscute în teoria educației și a efectelor lor
evidente la nivelul practicii școlare;
b)asumarea perspectivelor epistemologice necesare pentru analiza unor fenomene
dezvoltate prin teorii clasice dar și prin cercetările empirice.
c)difinitivarea opțiunilor valorice pri intermediul conceptelor de bază afirmate în
cadrul unor doctrine, curente și idei angajate într-un amplu proces de științifizare.
Personalități:
-Maria Montessori-valorificarea libertății de manifestare a copiilor.
-Onisifor Ghibu-structura și politica pedagogiei.
Princiipiile generale ale educației în sistemul de învățământ din R.M.
a) Principiul echității (fară discriminare)
b) Principiul calității (standardele naționale de referință)
c) Principiul relevanței ( dezvoltarea personală și social -economic
d) Principiul libertății de gândire ș.a.
 Modulul II
Noțiunea de classic în educație se referă la tradiție,care se manifestă prin respect
valoric,critic,selective unei comunități. Modern în educație înseamnă a fi
actual,a aparține timpurilor prezente și corespunde timpurilor prezente,
Postmodern în educație prezintă un model teoretic de percepere a lumii modern
și un model de incadrare a omului în această realitate.
Modernizarea învățământului vizează următorele direcții: structura,
conținutul,resursele umane,managementul.
Consider structura învățământului o direcție prioritară deoarece:
-extinde noile modalități de perfecționare profesională.
- îmbunătățirea procesului de formare continua a cadrelor didactice.
- extinde folosirea învățământului la distanță.
Dezvoltarea potențialului biopsihic al omului consider o funcție mai dificil de
realizat, deoarece eficiența educației depinde de particularitățile psihice ale
omului,
La nivel intern se identifică următoarele caracteristici ale educației:
1.caracterul teleologic(orientarea spre anumite scopuri)
2. caracter oxiologic(raporturile stabile dintre valorile și conținuturile generale
ale educației)
3. caracter prospective(formarea ,dezvoltarea personalității)
4. caracter dialectic(autoformareași formarea continua)
Prin educație se urmărește două mari scopuri. Primul scop fiind oferirea
copilului cunoștințe generale de care vor avea nevoie să se servească.Celălalt
scop esă pregătim în copilul de azi pe omul de mâine.
 Modulul III
Formele generale ale educaţiei reprezintă ansamblul acţiunilor şi al influenţelor
pedagogice desfăşurate, succesiv sau simultan, în cadrul activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii umane. Clasificarea formelor educaţiei angajează
două categorii de criterii:
 criteriul proiectării: educaţie instituţională / cu obiective
specifice instituţionalizate (educaţia formală-nonformală);
educaţie noninstituţională/ realizată implicit, fără obiective
specifice instituţionalizate (educaţie informală);
 criteriul organizării: educaţie realizată pe baza unor acţiuni
explicite şi influenţe implicite (educaţia formală-nonformală);
educaţie realizată doar pe baza unor influenţe implicite
(educaţia informală).
Educaţia formală contribuie la formarea personalităţii
corespunzătoare comenzi sociale. Pregătirea viitorilor cetăţeni pentru
includerea lor în viaţa socială „este elaborată în mod conştient şi
eşalonat, fiind asigurată de un corp de specialişti pregătiţi anume în
acest sens.
Educaţia nonformală include influenţele educative din afara
instituţiilor de învăţămînt, ea poate fi realizată în cercuri pe obiecte
sau interdisciplinare, olimpiade, concursuri ştiinţifice, sportive, vizite
la muzee, excursii etc.
Educaţia nonformală include influenţele educative din afara
instituţiilor de învăţămînt, ea poate fi realizată în cercuri pe obiecte sau
interdisciplinare, olimpiade, concursuri ştiinţifice, sportive, vizite la muzee,
excursii etc.
Educaţia informală este educaţia ce se produce neorganizat, fără
un scop anumit. Este influenţa spontană şi nu se face sistematic. Mijloacele de
influenţă informală pot fi: mas-media, emisiunile televizate şi radiofonice,
mediul în care trăieşte individul, familia din care face parte. Conţin elemente de
educaţie informală şi activităţilecultural-artistice, expoziţiile, excursiile;
călătoriile în ţări străine, participarea la lansări de cărţi, de albume muzicale
etc.. Între cele trei forme de educaţie există interdependenţă evidentă. Fiecare
din aceste forme de educaţie are modalităţile ei proprii de a exercita influenţe
asupra fiinţei umane.
Educaţia informală, fiind nedirijată, neorganizată, necontrolată, poate exercita
asupra individului şi influenţe negative. Acestea se întîmplă cînd personalitatea
încă nu are o concepţie despre lume bine conturată, cînd nu are format gustul
estetic bine dezvoltat, cînd normele de conduită civilizată n-au devenit o
deprindere automatizată, cînd copilul este uşor influenţabil. Educatori informali
pot fi părinţii, prietenii, rudele etc., factori implicaţi într-un proces continuu,
fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul său şi pentru
sine. Educatorul informal va fi preocupat de deschiderea şcolii către comunitate,
de îmbunătăţirea relaţiilor dintre şcoală şi familie. Între cele trei forme de
educaţie există interdependenţă evidentă. Fiecare din aceste forme de educaţie
are modalităţile ei proprii de a exercita influenţe asupra fiinţei umane.
Comun pentru toate este că contribuie la formarea personalităţii. Dintre aceste
trei forme de educaţie cea mai importantă este educaţia formală, ea are un „rol
dirijor” (Bontaş, Ioan). Legătura strînsă dintre aceste forme de educaţie trebuie
să fie dirijată de educaţia formală pentru a evita supraîncărcarea cu informaţii.
Superioritatea educaţiei formale constă în faptul că „ea oferă pregătirea de bază
a tineretului în mod organizat, programat şi sistematic”. Formele generale ale
educaţiei reprezintă modalităţile de realizare a activităţii de formare-dezvoltare
a personalităţii prin intermediul unor acţiuni şi/sau influenţe pedagogice
desfăşurate, în cadrul sistemului de educaţie/invăţămînt prin exercitarea
funcţiilor generale ale educaţiei (funcţia de formare-dezvoltare a personalităţii,
funcţia economică, funcţia civică, funcţia culturală a educaţiei.
 Educaţia formală cuprinde totalitatea activităţilor şi a acţiunilor
pedagogice desfăşurate şi proiectate instituţional (în grădiniţe, şcoli, licee,
 universităţi, centre de perfecţionare etc.), în cadrul sistemului de
invăţămînt, în mod planificat şi organizat pe niveluri şi ani de studii,
avînd finalităţi educative bine determinate.
 Educaţia nonformală cuprinde ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care
se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara
sistemului şcolar, constituindu-se ca “o punte între cunoştinţele asimilate
la lecţii şi informaţiile acumulate informal”. Formele generale ale
educaţiei reprezintă modalităţile de realizare a activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii prin intermediul unor acţiuni şi/sau influenţe
pedagogice desfăşurate, în cadrul sistemului de educaţie/invăţămînt prin
exercitarea funcţiilor generale ale educaţiei (funcţia de formare-
dezvoltare a personalităţii, funcţia economică, funcţia civică, funcţia
culturală a educaţiei. invăţămînt, în mod planificat şi organizat pe niveluri
şi ani de studii, avînd finalităţi educative bine determinate.
 Modulul IV
Finalitatea educațională (lat. finalis – ceea ce indică scopul, finalitatea) este
caracteristica esențială a educaţiei ce reflectă tendinţele, intenţionalitatea şi
proiecţiile privind rezultatele educaţiei Caracterul finalist al acţiunii educative
face ca orice educaţie să fie apreciată prin raportare la scopurile pe care le
urmăreşte, iar caracterul prospectiv al educaţiei proiectează rezultatele în viitor
prin urmărirea şi estimarea permanentă a rezultatelor parţiale ce se consideră a
fi trepte sau condiţii ale producerii rezultatelor finale.
Elementele structurale ale sistemului de finalităţi sînt:
 idealul educaţiei;
 scopurile educaţiei;
 obiectivele educaţionale.
Idealul educațional reprezintă finalitatea de maximă generalitate a educatiei,
ce exprimă orientările strategice ale unui sistem educativîntr-o anumită etapă
istorică a dezvoltării economico-social, ştiinţifice şi culturale ale unei ţări.
Realizabilă pe termen lung, sintetizînd modelul de personalitate dezirabil social.
Scopurile educaţionale reprezintă finalităţi derivate din idealul
educațional, desemnînd „aspiraţii” si „intenţionalităţi” pe termen mediu.
Obiectivele educaţionale sînt sarcini particulare, analitice, concrete ale
procesului educaţional, derivate din scopuri, posedînd la rîndul lor – diferite
grade de generalitate (de la obiectivele intermediare, profilate, de nivel
prospectiv mediu – spre exemplu, pînă la cele operaţionale, maximal concrete,
specifice secventelor instructiv-educative). Idealul, scopurile şi obiectivele
educative se află într-o interdependenţă foarte strînsă. S-a menţionat deja că
idealul educaţional determină scopurile, idealul educaţional determină şi
obiectivele educaţionale. La rîndul lor scopurile şi obiectivele concretizează
sugestiile generale ale idealului. Idealul confirmă finalităţile acţiunii
educaţionale luate în ansamblul său, iar scopurile şi obiectivele educaţionale
propun unele acţiuni educaţionale concrete, ele concretizează cele mai mici
detalii ale finalităţii ce urmează să fie realizate în cadrul unei părţi a acţiunii
Educaţionale. Unele finalităţi ale educaţiei posedă un mare grad de generalitate,
în sensul că la realizarea lor contribuie toate formele de educaţie acţionează în
interiorul unei societăţi.
 Finalităţi ale sistemului de educaţie/învăţămînt (finalităţi
macrostructurale, de sistem) - idealul şi scopurile educaţiei;
 Finalităţi ale procesului de învăţămînt (finalităţi microstructurale,
finalităţi de proces)
 Modulul V
 Paradigmele sînt realizări ştiinţifice care pentru o perioada de timp se
constituie în modele de soluţii pentru o comunitate ştiinţifica. Ele conferă
posibilitatea desfăşurării activităţilor ştiinţifice intr-un cadru de reguli şi
standarde bine stabilite. Fiecare paradigmă dispune de o putere de
regenerare, care o face mai
mult sau mai puţin adaptabilă la realitatea ştiinţifică şi care, în consecinţă, îi
conferă viabilitate la nivelul comunităţii. Existenţa paradigmelor intr-o sfera a
cercetării este un semn de maturitate pentru dezvoltarea ştiinţei în acel domeniu.
Orice noua paradigma aduce cu sine o mai bună definire a domeniului de studiu.
Toţi cercetătorii care lucrează intr-un domeniu în care exista deja o paradigma,
pot sa-şi desfăşoare munca avînd avantajul unor concepte deja definite. În
primul rînd este cercetată clasa faptelor pe care paradigma le-
a ales ca fiind relevante în mod deosebit pentru natura lucrurilor. Mijloace din
ce în ce mai complicate sînt puse la lucru pentru a aprofunda realitatea acestor
fapte. În al doilea rînd se caută legi cantitative care articulează faptele între ele.
În al treilea rînd se caută regularităţi calitative în natura lucrurilor.
 Cercetarea in pedagogie este o acțiune complexă și are ca scop
descoperirea legităților educației, pentru a explica și a găsi modalități
potrivite pentru a implimenta aceste legi în educație și învățământ,
 Cercetarea începe cu formularea problemei.Problema ce urmează a fi
cercetată trebuie să conțină o întrebare pentru activitatea practică ,care
poate să aducă o îmbunătățire a activității școlare.
 Următoare etapă a a cercetării este stabilirea metodelor ce vor fi folosite
în cercetare.Se colectează datele,de constatare a cauzelor și efectelor,se
compară datele care se înregistrează.Rezultatele se prelucrează ,se
formulează concluzii și aprecieri a modificărilor produse.După aceste
operații se realizează confirmarea ipotezei,Finalitatea cercetărilor
pedagogice trebuie să fie descoperirea unor noi modalități de
perfecționare a acțiunii educaționale.
 Pentru a stabili dacă ipoteza poate fi admisă sau respinsă este nevoie de
calcularea unor indici statistici.Aceasta se face prin alegerea unor
categorii de populații cărora li se adresează întrebări ce țin de problema
pusă în discuție.Numărul de cazuri alese dintr-o populație pentru a fi
supuse investigațiilor se numește eșanțion.
Se folosesc diferite feluri de eșaloane:
 Eșanționarea simplă aleatoare. Metode care pot fi folosite sînt
diverse:loteria,alegerea după numărul anumit dintr-o listă ect.
  Eșanționarea stratificată constă în împărțirea prealabilă a populației în
mai multe straturi, prin eșanționarea simplă aleatoare se alege câte un
eșanțion din fiecare strat.Straturile sunt formate după anumite
criterii:sexul,vârsta,studiile.
 Eșanționarea fixă constă în adunarea de date de mai multe ori de la
același eșanțion.Se folosește când se urmărește cum are loc evoluția unor
evenimente.
În cercetările pedagogige se folosesc două eșanțioane:experimental și
de control.
 Metodele de cercetare în pedagogie sunt:observația,experimentul
pedagogic,convorbirea,chestionarea,studiul documentelor școlare,studiul
de caz,analiza evoluției școlare,ancheta.
 Metoda observării constă în urmărirea intenționată și sistematică a unui
fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale în condiții
obișnuite.Observarea se face cu un anumit scop,este planificată și duce la
explicarea unor anumite aspecte.DFatele obținute se înregistrează ,iar
apoi se explică,apoi se formează o ipoteză.
 Metoda experimentului se efectuează în condiții normale de
lucru.Experimentele pot fi individuale sau colective,poate fi de lungă
durată sau de scurtă durată;pot fi cu probleme de educație sau de
didactică.Din scopul experimentului pot fi:de constatare,de verificare.
 Metoda convorbirea pote fi organizată sub forma unei discuții libere.Este
important cum formulăm întrebări și cum obținem răspunsuri.
 Metoda chestionării se utilizează la sondarea nivelului de cunoștințe sau
pentru cunoașterea unor însușiri de personalitate.Nu este bine sa se
abuzeze de această metodă.Ele pot fi de diferite tipuri:de
atitudini,stabilitate emotivă,interese,opinii.
 Metoda studiului documentelor școlare ne furnizează date importante cu
privirea la activitatea elevilor
 Metoda anchetei stabiliște elementele comune pentru problema
cercetată.Pentru aceasta se formulează o serie de întrebări care se
adresează copiilor.Întrebările pentru anchetă pot fi închise și
deschise.Deschise sunt acelea carora nu sunt reglementate de nici o
condiție.Elevul își construește răspunsul după felul de a judeca,imaginația
proprie,de a înțelege sensul întrebării.

MODULUL VI
 Conținuturile generale ale educației fixează cadrul în care sînt realizate
condițiile activității de formare-dezvoltare a personalității umane în plan
intelectual-moral-tehnologic-estetic-fizic.
  Conținutirile generale ale educației vizează dimensiunile activității de
formare-dezvoltare a personalității umane:
Educația morală-identifică influențele educative ce vizează sprijinirea
individului în dezvoltarea conștiințeimorale și în formarea deprinderilor și
obișnuințelor de conduită morală,trăsături pozitive de caracter.
Educația intelectulă-este sprijinirea subiectului uman în asimilarea
cunoștințelor,valorilor,noțiunilor.
Educația tehnologică-realizează însușirea unei culturi profesionale,cultivarea
interesului pentru diferite profesii .
Educația estetică -sarcinile predominate sînt legate de sprijinirea persoanei în a
adopta o atitudine estetică față de lume, bazată pe gust estetic.
Educația psihofizică-dezvoltarea corporală armonioasă,întrținerea sănătății.
 Dimensiunile educației:
 Educația intelectuală
 Educația morală
 Educația profesională
 Educația estetică
 Educația fizică

MODULUL VII
 "Noile educatii" pot fi introduse fie sub forma unor noi obiecte de invatamant,
cu caracter interdisciplinar, fie prin crearea unor module interdisciplinare
introduse in cadrul disciplinelor traditionale, ori prin infuzarea disciplinelor
scolare existente cu noile continuturi
Aceste directii noi, pot fi implementate in educatie prin urmatoarele posibilitati:
 introducerea de discipline noi, ce promoveaza aceste tipuri ale educatiei;
 crearea unor compartimente speciale, in cadrul unor discipline de baza
 prin introducerea cu mesaje, ce tin de noile discipline.
Noile educatii sunt un raspuns util al sistemelor educative la imperativele
generate de problematica lumii contemporane.

Modalitatile practice de introducere a "noilor educatii" in curriculumul

scolar :
1. Modificari la nivelul documentelor scolare (plan cadru, programe):
 introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie;
 crearea de module specifice cu caracter interdisciplinar in cadrul
disciplinelor traditionale tehnica "approche infusionelle" (care are in
vedere introducerea unor dimensiuni ale problemelor societatii
contemporane in disciplinele traditionale);
2.Constituirea unor noi tipuri de educatii:
 Educatia pentru democratie si drepturile omului
 Educatia pentru pace
 Educatia ecologica
 Educatia pentru sanatate
 Educatia pentru comunicare si mass-media
 Educatia inter si multiculturala
 Educatia pentru democratie
 Educatia pentru schimbare si dezvoltare

MODULUL VIII
Organizare Structura Institutii Acte
de studii
Decentralizarea: Preșcolarizarea Diversificarea ofertei Modernizarea
Codul Educației universală: Codul educaționale: Codul sistemului de
prevede o Educației prevede Educației prevede evaluare: Codul
descentralizare a introducerea diversificarea ofertei Educației prevede o
sistemului de educație, învățământului educaționale, prin modernizare a
prin transferul unor preșcolar universal, crearea de noi tipuri de sistemului de evaluare,
competențe de la gratuit și obligatoriu instituții de prin introducerea unor
Ministerul Educației, pentru copiii cu vârsta învățământ, cum ar fi: noi metode de
Culturii și Cercetării cuprinsă între 3 și 6 centrele de excelență, evaluare, cum ar fi
către autoritățile ani. Acest lucru ar școlile vocaționale, evaluarea formativă,
administrației publice trebui să contribuie la școlile private, școlile evaluarea bazată pe
locale. Acest lucru ar dezvoltarea online etc. Acest lucru competențe și
trebui să conducă la o armonioasă a copiilor ar trebui să contribuie evaluarea prin
mai mare și la reducerea la satisfacerea nevoilor portofoliu. Acest lucru
responsabilitate a inegalităților sociale. diverse ale elevilor și ar trebui să contribuie
comunităților locale la creșterea calității la îmbunătățirea
pentru educația educației. calității educației și la
copiilor lor. dezvoltarea abilităților
de învățare pe tot
parcursul vieții ale
elevilor.

Parteneriat: Codul Învățământul Diversificarea ofertei Modernizarea

Educației promovează secundar obligatoriu: educaționale: Codul sistemului de
parteneriatul dintre Codul Educației Educației prevede evaluare: Codul
instituțiile de prevede extinderea diversificarea ofertei Educației prevede o
învățământ, învățământului educaționale, prin modernizare a
autoritățile secundar obligatoriu crearea de noi tipuri de sistemului de evaluare,
administrației publice de la 9 la 12 ani. Acest instituții de prin introducerea unor
locale, comunitățile lucru ar trebui să învățământ, cum ar fi: noi metode de
locale și organizațiile contribuie la creșterea centrele de excelență, evaluare, cum ar fi
societății civile. Acest nivelului de educație școlile vocaționale, evaluarea formativă,
parteneriat ar trebui să al populației și la școlile private, școlile evaluarea bazată pe
contribuie la îmbunătățirea online etc. Acest lucru competențe și
îmbunătățirea calității perspectivelor de ar trebui să contribuie evaluarea prin
educației și la angajare ale la satisfacerea nevoilor portofoliu. Acest lucru
dezvoltarea absolvenților. diverse ale elevilor și ar trebui să contribuie
armonioasă a elevilor la creșterea calității la îmbunătățirea
educației. calității educației și la
dezvoltarea abilităților
de învățare pe tot
parcursul vieții ale
elevilor.
 MODULUL IX
Se identifică următoarele tipuri de competenţe specifice a unui profesor
postmodern
 competenţa comunicativă (iniţierea şi declanşarea actului
comunicării cu elevii de către profesor, prin combinarea
diverselor aspecte ale căilor de transmitere şi decodificare a
mesajului informaţiilor - calea verbală şi neverbală cu
particularităţile lor specifice de expresivitate - şi stăpînirea
de către el a anumitor atribute fiziologice şi psihice spre a se
face înţeles);
 competenţa informaţională (repertoriul de cunoştinţe,
noutatea şi consecinţa acestora);
 competenţa teleologică (capacitatea de a concepe rezultatele
educaţiei sub forma unei pluralităţi de scopuri cu dimensiuni
informaţionale, axiologice şi pragmatice care pot şi trebuie să
fie nuanţate ca posibil pedagogic, raţional gîndit şi
operaţionalizat);

 competenţa instrumentală (de utilizare a ansamblului de

metode şi mijloace ale educaţiei în vederea creării unei
performanţe comportamentale a elevilor, adecvate
scopurilor urmărite).
 competenţa decizională (alegerea între cel puţin două variante
de acţiune în funcţie de valoarea sau utilitatea lor în
influenţarea comportamentului elevilor);
 competenţa apreciativă (măsurarea corecta a rezultatelor atinse
cu elevii şi de către elevi).

MODULUL X
Proiectarea educaţională, asigură condiţiile necesare pentru ca educaţia să se
orienteze spre idealul educaţional, prevede un şir de activităţi care ar conduce la
formarea unei personalităţi care ar corespunde cerinţelor înaintate de societate.

Proiectarea sistemului instituţional constă în stabilirea obiectelor

fundamentale ale învăţămîntului într-o anumită etapă istorică, ea trebuie să fie
în concordanţă cu orientarea de dezvoltare a societăţii, cu condiţiile sociale
specifice ale acestei etape. Ea are un caracter interdisciplinar.