Lucrare nr 2

1. Comentați conceptele de clasic, modern și postmodern în educație.

Conceptele de clasic, modern și postmodern în educație reflectă abordări diferite ale
fenomenului educațional în funcție de perioada istorică și evoluția gândirii pedagogice.

Clasic în Educație: Înseamnă respect pentru tradiție și valori consacrate. Educația

clasică pune accent pe cunoștințe fundamentale, stabilitate și permanență, apreciind
autoritatea și ierarhia în procesul educațional.

Modern în Educație: Adaptează abordări noi și inovatoare în contextul societății

contemporane. Modernitatea în educație se caracterizează prin adaptabilitate,
individualizare, integrarea tehnologiei și accentul pe dezvoltarea abilităților practice și
gândirea critică.

Postmodern în Educație: Contestează structurile și ideile tradiționale, promovând

diversitatea și flexibilitatea. În educația postmodernă se explorează diversitatea culturală
și socială, se critică legitimitățile unice, și se adoptă o abordare mai ludică și creatoare,
promovând gândirea critică și analitică.

Fiecare perspectivă aduce contribuții și provocări proprii, iar găsirea unui echilibru între
aceste concepte este esențială pentru a asigura o educație comprehensivă și relevantă în
contextul actual.

2. Identificați direcțiile modernizării sistemului educațional la etapa actuală. Care direcție o

considerați prioritară? De ce?
Sistemul educațional contemporan se confruntă cu provocări semnificative, iar
modernizarea acestuia reprezintă un obiectiv strategic vital. În prezentarea dată, sunt
evidențiate mai multe direcții ale modernizării, cu accent pe structura învățământului,
curriculum, resurse umane și management. În ceea ce privește structura
învățământului, se propune consolidarea învățământului particular ca o alternativă la cel
public, introducerea tehnologiilor moderne, extinderea modalităților de perfecționare
profesională, îmbunătățirea formării continue a cadrelor didactice și adoptarea unor
sisteme alternative de instruire. Modernizarea curriculumului se axează pe restrângerea
numărului de ore pentru disciplinele obligatorii și extinderea disciplinelor opționale și
facultative, abordarea tematicii din perspective pluridisciplinare și interculturale, și
reconceperea tematicii în funcție de problemele lumii contemporane. În ceea ce privește
resursele umane, accentul se pune pe crearea de noi relații între auto-învățare și inter-
învățare, stimularea creativității individuale și de grup, și extinderea schimburilor
internaționale de experiență. Managementul este, de asemenea, o componentă esențială
a modernizării, evidențiindu-se administrarea autonomă a resurselor financiare, recrutarea
pe criterii valorice și de performanță, afirmarea universităților prin cercetare științifică și
extinderea colaborărilor internaționale. În ansamblu, aceste direcții sunt menite să aducă
un suflu nou sistemului educațional, să îl adapteze la exigențele contemporane și să
pregătească elevii și studenții pentru provocările unei societăți în schimbare continuă.
Prioritar, se consideră modernizarea curriculumului, datorită importanței adaptării
 conținutului la realitățile sociale, economice și culturale actuale, contribuind astfel la
formarea unei generații pregătite și conștiente.

3. Cu titlu de părere proprie expuneți-vă privitor la problematica funcțiilor educației. Care

funcție a educației este cel mai dificil de realizat? Argumentați răspunsul.

Problema funcțiilor educației reprezintă un aspect crucial în domeniul pedagogiei, suscitând

dezbateri ample. C. Cucoș și alți cercetători oferă perspective interesante în acest sens. Potrivit
lui Cucoș, educația urmărește două mari scopuri. În primul rând, să ofere copilului cunoștințe
generale necesare în viața sa, ceea ce este legat de funcția instrucțională. În al doilea rând,
educația are rolul de a pregăti individul pentru viitor, contribuind la formarea omului "de mâine",
ceea ce implică funcția educativă.

Viziunea savantului Ioan Nicola adaugă noi dimensiuni, identificând funcții precum selectarea și
transmiterea valorilor de la societate la individ, dezvoltarea potențialului biopsihic al omului și
pregătirea individului pentru integrarea activă în viața socială. M. Călin aduce în discuție funcții
precum antropologic-culturală, axiologică și socializare. De asemenea, S. Cristea enumeră funcții
derivate, precum informare, culturalizare, asistență psihologică, protecție socială,
propagandă/ideologizare, specializare, profesionalizare și asistență socială.

În contextul actual din Republica Moldova, educația îndeplinește funcții precum asigurarea
realizării idealului educațional, dezvoltarea liberă și armonioasă a copilului, garantarea
dezvoltării conștiente și progresive a potențialului biopsihic al copilului, selecționarea,
prelucrarea și transmiterea valorilor, precum și pregătirea copiilor pentru integrarea activă în
viața socială.

Privind problematica funcțiilor educației, se poate argumenta că funcția de pregătire a individului

pentru integrarea activă în viața socială este una dintre cele mai dificile. Această funcție
presupune nu doar transmiterea cunoștințelor, ci și formarea unor însușiri necesare pentru a
deveni o personalitate activă și utilă societății. Este necesară adaptarea continuă la cerințele
sociale, care evoluează în contextul progresului tehnico-științific. Realizarea acestei funcții
impune o planificare atentă și o adaptabilitate constantă la schimbările din societate, făcându-o
astfel una dintre cele mai complexe și provocatoare funcții ale educației.
4. Analizați modelele funcțional-structurale ale educației descrise în literatura de
specialitate.
În literatura de specialitate, modelele funcțional-structurale ale educației au fost abordate sub
diverse perspective, evidențiind complexitatea și multiplele dimensiuni ale acestui domeniu.
Diferiți autori și cercetători au propus diverse cadre conceptuale pentru a înțelege funcțiile și
structurile sistemului educațional. Cucoș, Nicola, Călin, Cristea și alții au contribuit la conturarea
unor modele semnificative în acest sens. Modelul propus de Cucoș evidențiază două funcții
principale ale educației: funcția instrucțională, concentrată pe furnizarea cunoștințelor necesare
individului, și funcția educativă, orientată spre pregătirea individului pentru viitor și formarea
unui om activ și implicat în societate. Aceste două funcții reflectă esența procesului educațional
și își găsesc rezonanță în discuțiile contemporane despre scopul educației. Ioan Nicola extinde
perspectiva, identificând funcții precum selectarea și transmiterea valorilor sociale, dezvoltarea
potențialului biopsihic al omului și pregătirea individului pentru integrarea activă în societate.
Acest model subliniază importanța educației în formarea unei personalități echilibrate și
adaptabile la cerințele sociale în schimbare constantă. Marian Călin aduce o contribuție
semnificativă, introducând funcții precum antropologic-culturală, axiologică și socializare.
Aceste funcții subliniază rolul educației în transmiterea și perpetuarea valorilor culturale, sociale
și morale, contribuind la coeziunea și coerența societății. Sorin Cristea extinde lista de funcții,
aducând în discuție aspecte precum informare, culturalizare, asistență psihologică, protecție
socială, propagandă/ideologizare, specializare, profesionalizare și asistență socială. Această
abordare ilustrează diversitatea și complexitatea funcțiilor educației, subliniindu-le
interconexiunile și adaptabilitatea la nevoile individului și ale societății. Prin analiza acestor
modele funcțional-structurale, se conturează o imagine comprehensivă asupra diversității
funcțiilor educației, recunoscându-se importanța echilibrului între instrucțiune și formare, între
transmiterea cunoștințelor și dezvoltarea abilităților, pentru a asigura o educație relevantă și
eficientă în contextul schimbărilor sociale și tehnologice continue.

5. Selectați şi comentaţi 10 maxime, proverbe şi zicători despre educaţie.

1) Învăţătura e cea mai bună avuţie.

2) În cărţi există mai multe comori decât în toate cufărele piraţilor de pe. ...
3) Banii nu aduc învățătură, dar învățătura aduce bani.
4) Toată viața este școală.
5) Mâna care nu ştie să scrie dă vina pe creion.
6) Picioarele să-ți roadă pragurile învățaților.
7) Să înveţi fără să gândeşti este fără sens; să gândeşti fără să înveţi este periculos.
8) Dacă vrei să te înveţi – învaţă pe alţii!
9) Ai carte, ai parte.
10) Toată viața este școală

6. Demonstraţi valoarea funcţiei educative în activitatea cadrului didactic.

Funcția educativă a cadrului didactic reprezintă un pilon fundamental în procesul educațional,

contribuind semnificativ la formarea și dezvoltarea elevilor. Analizând modelele funcțional-
structurale ale educației prezentate în literatura de specialitate, putem identifica mai multe
aspecte care evidențiază valoarea deosebită a acestei funcții. În primul rând, cadrul didactic
servește drept model și ghid pentru elevi în ceea ce privește comportamentul, atitudinea și
valorile. Prin intermediul interacțiunilor zilnice, profesorul influențează modul în care elevii
înțeleg și internalizează normele sociale, etica și responsabilitatea. Astfel, funcția educativă a
cadrului didactic contribuie la formarea unei cetățenii responsabile și conștiente de rolul său în
societate. În al doilea rând, profesorul are rolul esențial de a dezvolta abilități sociale și
emoționale în rândul elevilor. Prin intermediul diverselor strategii pedagogice, cadrul didactic
poate promova empatia, colaborarea și comunicarea eficientă. Aceste competențe sociale sunt
esențiale pentru integrarea armonioasă a individului în comunitate și pentru construirea relațiilor
interpersonale sănătoase. În plus, funcția educativă a cadrului didactic se reflectă în capacitatea
acestuia de a stimula curiozitatea și setea de cunoaștere a elevilor. Profesorii pot inspira elevii să-
și dezvolte gândirea critică, creativitatea și capacitatea de rezolvare a problemelor. Prin crearea
unui mediu de învățare stimulativ și susținător, cadrul didactic contribuie la formarea unor
 indivizi autonomi și motivați să-și continue dezvoltarea personală și profesională. Totodată,
profesorii au rolul de a identifica și susține potențialul unic al fiecărui elev. Prin oferirea de
feedback constructiv, îndrumare și suport emoțional, cadrul didactic poate influența pozitiv
încrederea în sine și stima de sine a elevilor. Astfel, funcția educativă a profesorului devine un
factor crucial în formarea unei identități echilibrate și în cultivarea încrederii în propriile abilități.

În concluzie, valoarea funcției educative a cadrului didactic este incontestabilă în contextul

educației. Prin intermediul modelării comportamentului, dezvoltării abilităților sociale și
emoționale, stimulării dorinței de cunoaștere și susținerii potențialului individual al elevilor,
profesorii contribuie semnificativ la formarea unei generații educate, responsabile și pregătite
pentru provocările vieții.

7. Lecturaţi secvenţe din Codul Educației cu privire la principiile generale ale educației.
Explicaţi aplicarea principiilor generale ale educaţiei în sistemul de învăţămînt din R.
Moldova.

Principiile generale ale educației includ:

a. Egalitatea de șanse: Asigurarea că toți elevii au acces la o educație de calitate, indiferent de

originea socială, etnicitate, sau alte caracteristici personale.
b. Drepturile și responsabilitățile elevilor: Protejarea drepturilor elevilor în cadrul procesului
educațional și promovarea unei atitudini responsabile față de învățare și față de comunitate.
c. Calitatea învățământului: Asigurarea standardelor ridicate de predare și evaluare pentru a
susține o educație eficientă și valoroasă.
d. Parteneriatele educaționale: Promovarea colaborării între școli, părinți, comunitate și alte
entități pentru a crea un mediu de învățare holistic.
e. Autonomia școlară: Acordarea unui grad de autonomie instituțiilor educaționale pentru a adapta
curriculumul la nevoile specifice ale elevilor și ale comunității.
f. Incluziunea: Asigurarea că toți elevii, indiferent de abilități, au oportunități egale de participare
la procesul educațional.
g. Educația civică: Promovarea valorilor democratice, a cetățeniei responsabile și a conștientizării
sociale în cadrul programelor educaționale.
h. Educația continuă: Susținerea învățării pe tot parcursul vieții și promovarea dezvoltării
continue a competențelor individuale.
Aplicarea acestor principii în sistemul de învățământ din Republica Moldova depinde de
implementarea specifică din partea autorităților educaționale, a cadrelor didactice și a altor
factori implicați în procesul educațional.