1.Educatia si problematica lumii contemporane.

Scoala romaneasca in pragul mileniului III

pshihopedagogie.blogspot.ro /2007/08/educatia-si-problematica-lumii.html
1. Educatie si societate. Dimensiunea educativa a dezvoltarii economico-sociale si culturale
2.Caracterul prospectiv al educatiei
3.Educatia permanenta. Concept, factori determinanti, continuturi, metodologie. Relatia educatieautoeducatie
4.Noile educatii (educatia pentru democratiesi drepturile omului, educatia ecologica, educatia
antreprenoriala, educatia pentru sanatate, educatia interculturala, educatia pentru timp liber s.a.
5.Inovare si reforma in invatamantul romanesc. Politici si programe educationale

1.Educatia in societate. Dimensiunea educativa a dezvoltarii economico-sociale si culturale

In ultimele decenii savantii, dar si oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare ale vietii sociale
au inceput prin a identifica un nou tip de probleme (deteriorarea continua a mediului, caracterul limitat
al resurselor naturale, cresterea galopanta a populatiei). Aceste probleme ii vizau pe toti oamenii. S-au
descoperit conexiuni intre aceste probleme: dezvoltarea nu poate avea loc fara pace, pacea nu poate fi
autentica fara respectarea drepturilor omului si asigurarea libertatilor fundamentale; aceste libertati si
drepturi sunt iluzorii acolo unde domneste mizeria, foametea si analfabetismul.
Astfel a aparut un nou concept: "problematica a lumii contemporane; aceasta problematica are:

caracter universal (nici o tara si nici un regim nu se pot plasa in afara acestor problematici);
caracter global (afecteaza toate sectoarele vietii sociale);
evolutie rapida si greu previzibila (oamenii sunt pusi in fata unor probleme pentru care nu sunt
pregatiti);
caracter pluridisciplinar, adica cu conexiuni puternice si numeroase;
caracter prioritar (cere raspunsuri prompte, ingeniozitate si eforturi financiare).
Problematica lumii contemporane a generat atat in sfera politicii si culturii, cat si in cea a educatiei, un
numar de imperative (apararea pacii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice).
In functie de raspunsul dat acestor imperative de catre sistemele educative si responsabilii educatiei
intalnim:
scepticii, care considera ca sistemele educative nu au si nu pot avea un rol important in
pregatirea lumii de maine (acestia sunt putini la numar);
un numar mare de specialisti care cred in puterea educatiei si in capacitatea ei de a contribui cu
resurse specifice la constituirea viitorului.
In epoca noastra, dezvoltarea societatii si a individului se gaseste in legatura cu educatia si productia.

Preocuparile specialistilor pentru dezvoltarea economico-sociala isi indreapta privirile catre

descoperirea acelor modalitati care sa faciliteze traducerea ideilor stiintifice in valori economice.
Obiectivul productiei educationale este, mai presus de productia de bunuri, o productie de forta de
munca corespunzatoare cerintelor industriei, vietii economico-sociale si in acelasi timp, o productie de
cunostinte, idei, atitudini stiintifico-tehnice.
Stiinta insasi se afIa, pana la un punct, sub puterea educatiei.
G. Vaideanu: "Dezvoltarea va trece prin educatie sau dezvoltarea se va face cu ajutorul educatiei ori
nu se va realiza deloc.
2.Caracterul prospectiv al educatiei
Procesul de invatare se desfasoara pe baza unor elemente anticipative, respectiv pe prospectarea
starii de lucruri in care urmeaza sa se desfasoare activitatea seriilor de absolventi dupa terminarea
scolii. Responsabilii educatiei solicita studii de prospectiva educatiei si iau decizii in functie de acestea.
Functia educatiei dobandeste tot mai mult in contextul contemporan o dimensiune prospectiva:
educatia se prezinta in dubIa ipostaza a premizei si a consecintei dezvoltarii, fiind factor de propulsie
sociala, de crestere si dezvoltare economico-sociala; gradul de realizare al educatiei depinde insa de
aceasta dezvoltare.
3.Educatia permanenta. Concept, factori determinanti, continuturi, metodologii. Relatia educatieautoeducatie
Tota vita schola est Comenius
Conceptul de educatie permanenta e specific pedagogiei contemporane. Educatia nu trebuie sa se
rezume la ceea ce ofera scoala Ea trebuie sa continue si dupa absolvirea scolii, trebuie sa continue
toata viata .
Dimensiunea educaionala se suprapune peste dimensiunea intregii existene a omului. Educaia
permanenta este conceputa ca un principiu organizatoric al intregii educaii; ea implica un sistem
complet, coerent i integrat, oferind mijloace proprii de a raspunde aspiraiilor de ordin educativ i
cultural ale fiecarui individ, potrivit facultatilor sale. Impunerea acestui principiu se datoreaza unei serii
de condiii dintre care amintim:
revoluia tehnica i tiinifica ce au dus la explozia cunoaterii i la o mare perisabilitate a
cunotinelor;
schimbarea masiv a statutului economico-social al multor oameni (trecerea forei de munc in
sectorul serviciilor i in sectorul cercetarii);
creterea timpului liber (daca i se d o utilizare creatoare, poate deveni o sursa de progres
social).
Caracteristici conceptului de educaie permanenta:
Cei trei termeni fundamentali pe care se bazeaza semnificatia conceptului sunt viata, "permanent,
"educatie. Educatia nu se termina la sfrsitul instructiei scolare, ci constituie un proces permanent.
Educatia permanenta imbraca un caracter universal si democratic. Educatia permanenta se
caracterizeaza prin: suplete de continut, de instrumente, de tehnici si timp de invatare. Educatia
permanenta admite modalitati si moduri alternative de a dobandi educatia. Educatia permanenta are
doua laturi componente: generala si profesionala. Ele sunt legate una de alta si interactive. Educatia
permanenta exercita o functie corectiva, are ca scop sa mentina si amelioreze calitatea vietii.
Principiul educatiei permanente a dus la o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala,
educatie, invatamant; scoala trebuie sa-l pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata
de autoeducatie si autoinvatare.

Educatia permanenta inseamna reciclarea, perfectionarea profesionala (postuniversitara). Educatia

permanenta este un sistem educational deschis, compus din obiective, continuturi, forme si tehnici
educationale, care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potetialului cognitiv, afectiv si actional
al personalitatii , formarea capacitatii si deprind de autoeducatie, formarea de personalitati
independente si creative. Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in
societate, in stiinta, tehnica, cultura. Obiective:
inelegerea necesitatii educatiei permanente de factorii de decizie a unitatilor de invatamant, a
altor factori educativi a individului tanar si adult;
asigurarea improspatarii si imbogatirii continue a cunostintelor generale si speciale ;
perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale
adaptarea pregatirii profesionale la schimbarile din stiinta-tehnica, mergand in unele situatii
pana la schimbarea calificarii, a profesiei, fenomen cerut de economia libera, de reincadrarea
somerilor in munca
asigurarea progresului social continuu ;
diminuarea efectelor uzurii morale a cunostintelor teoretice si practice

Factorii educatiei permanente sunt :

1.Factori institutionali scolari

Scoala de toate gradele este primul (si cel mai important) factor de educatie, si de educatie
permanenta .Scoala trebuie sa asigure :
- pregatirea pentru autoeducatie dupa absolvirea scolii ;
- realizarea sistematica si organizata a educatiei permanente;

2. Factori institutionali peri si extrascolari -mass-media :

-radio-tv , presa, teatrul
-cinematograful, internetul
-universitatile populare ;
-expozitii , muzee ;
-simpozioane, sesiuni stiintifice,consfatuiri
-cluburi
-excursii

3. Factori generali

- progresul social, revolutia stiintifico-tehnica, culturala.

- schimbarile produse in activitatile socio-profesionale
- setea de cunoastere a omului
- necesitatea restructurarii educatiei si invatamantului in conformitate cu progresul social si tehnicostiintific si cultural

Forme de educatie permanenta

- organizate de scoala(care pregatesc pentru educatie permanenta )

- organizate de sistemul de educatie permanenta
- forme libere, spontane
Forme organizate de scoala
Pregatirea tineretul studios pentru o autoeducatie si educatie permanenta astfel :
- participarea activa a elevilor la predarea noilor cunostinte
- raspunderea la intrebarile prof sau discutii privind stabilirea unor concepte, definitii, legi
- particip la efectuarea unor ex noi d.p.d.v. teoretic , practic
- prin efectuarea independenta a anumitor teme pt acasa
- prin studiul individual
- prin efectuarea unor referate, eseuri, comunicari la inceput dirijate de profesor
Forme organizate de sistemele de educatie permanenta
- cursuri postscolare/postuniversitare
- cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale(reciclare)
- cursuri de management/marketing
- doctoratul
-Pentru cadrele did : def , gr II , I .
Forme relativ libere , spontane de educatie permanenta:
- educatia mas-media
- educatia prin activitati cultural, stiintifice in cercuri de elevi, cluburi ale copiilor.
- educatia prin vizite , execursii, expozitii, muzee
- educatia lectura libera , independenta
Educatia permanenta se realizeaza si prin :
- tehnica de a invata singur cu cartea tehnica muncii intelectuale(tehnica lecturii)
- tehnica de a investiga (cerceta singur)
- tehnica de a reinvata si reinvestiga singur sau in echipa.
Raportul educatieautoeducatie in contextul educatiei permamente. Factori interni si externi
declansatori de autoeducatie.
Rap educatieautoeducatie depinde de factori interni si externi. "Nu exista educatie fara autoeducatie
Educatia si autoeducatia trebuie sa aiba un raport echilibrat si continuu. Autoeducatia nu este opusul
educatiei si nu se identifica cu ea. Autoeducatia are aceleasi elemente ca si educatia
(scop,obiect,subiect,mijloace,metode)." Individul poate fi subiect al educatiei la orice varsta,
autoeducatia implica un anumit grad de maturitate(preadolesc, adolesc). Autoeducatia si-a demonstrat
necesitatea permanentei. Numai astfel se poate face fata exigentelor dezvoltarii sociale, economice si
cultural- politice a epocii in care traim. Autoeducatia se realizeaza numai prin forte proprii, fara ajutorul
sau apelul la factori educativi externi. Autoeducatia este o urmare, dar si o conditie a eficentei
educatiei, este o completare a educatiei.
Elevul trebuie sa invete cum sa invete si cum sa devina intr-o continua devenire.
Particularitatile procesului de autoformare la preadolescenti si adolescenti
Educatia pentru autoeducatie este lasata pe seama sansei; preocuparile autoeducative sunt
insufiecient reprezentate in mediul scolar. Greutatile intampinate de adolescenti in absenta unui

indrumari adecvate nu pot fi depasite totdeauna in mod fericit. Autoeducatia este un proces care
implica o anumita strategie temporala atat social, cat si individuala. Munca pentru autoeducatie
trebuie inceputa la inceputul adolescentei, atunci cand s-au creat deja conditiile psihologice necesare
unei astfel de activitati. Autoeducatia are rolul de a dezvolta capacitati intelectectuale, de a modela
trasaturi fundamentale ale personalitatii elevilor, la varsta la care se decide si se precizeaza idealul
profesional si nivelul de aspiratii.
Incepand cu varsta de 11 ani elevii incep sa ia singuri decizii , desi pe la 13-14 ani ei revin la profesor
pentru a-i cere incontinuare ajutorul; pe la varsta de 13 ani numarul elevilor cu activitati preferate este
in crestere , acestia incep sa fie tot mai mult preocupati de organizarea timpului lor liber ; pe la 14 ani
tinerii isi propun multe, dar sunt incapabili sa-si sincronizeze actiunile in timp si spatiu, in unele zile
nemaivazandu-si capul de treburi , in timp ce in alte zile nu au ce face; la 14 ani tanarul tine sa-si
argumeteze deciziile insa simte lipsa unor informatii. La 15 ani ele stie ce vrea sa faca, este totusi mai
putin capabil sa se automobilizeze la activitate , sa depuna un efort sustinut; nevoia cunostinte despre
natura si comportarea umana devine mai acuta. Obiectul preocuparilor de autocunoastere ale
adolescentilor se schimba cu inaintarea in varsta; daca la 13 ani il preocupa mai mult fizicul sau , la 15
ani il preocupa gandurile si ideile sale, iar pe la 16-18 ani comportarea , normele morale, firea sa in
comparatie cu ale altora . Profesorul trebuie sa trezeasca elevilor sai interesul pentru
autoperfectionare.
In cadrul autoeducatiei pot functiona si metodele euristice, lucrul cu manualul si resursele extrascolare;
problematizarea este un alt mijloc care concura la aparitia autoeducatiei . Invatarea programata este
un mijloc de autoinstruire atunci cand permite initierea intr-un domeniu care constituie obiectul
autoinstruirii. Profesorul e o sursa suplimentara de informatie Ca membru al unui grup, tanarul adopta
cerintele colectivului , care devin un factor de autoeducatie. Toate acestea trebuiesc cunoscute de
educator si grupul din care tanarul face parte.
4.Noile educatii
Acestea sunt: educatia pentru democratie si drepturile omului, educatia ecologie, educatia
antreprenoriala, educatia pentru sanatate, educatia interculturala, educatia pentru timpul liber etc.
Noile educatii sunt un raspuns util al sistemelor educative la imperativele generate de problematica
lumii contemporane. Aceste noi educatii nu sunt epifenomene, fiecare dintre ele aparand datorita unor
necesitati.
Educatia ecologica
Obiectivul : oamenii trebuie sa inteleaga ca ei si mediul sunt inseparabili si ca tot ce face un om
asupra mediului are consecinte asupra vietii sale. Prin educatie ecologica se urmareste ca elevii sa
dobandeasca cunostinte despre mediu si despre modalitatile de rezolvare/mentinere a unui mediu
nepoluat. Acesta este obiectivul cognitiv. Obiectivul actional: elevii sa se implice in lupta pentru
pastrarea unui mediu curat.
Educatia pentru sanatate
Scop: formarea si cultivarea capacitatilor specifice de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii
unor probleme specifice:
comportament nutritional-alimentar corect;
comportament igienic general corect;
comportament de autoterapiecorect;
comportament motric si sportiv corect;
comportament sexual corect.
Moduri de realizare: exemplul oferit de adult, discutii, evaluare propriului comportament etc

Educatia pentru democratie

Dobandirea informatiilor cu privire la formele de guvernare democratice prin comparatie cu cele
nedemocratice, cunoasterea istorie, cunoasterea principiilor democratice, cunoasterea cadrului juridic
international si national, al dreptului, libertatilor si indatoririlor, formarea atitudinii de toleranta politica,
etnica, religioasa sau fata de diferite opinii.
Exista doua modalitati fundamentale pentru realizarea noilor educatii:
dispersia continuturilor in cadrul altor discipline (exemplu: pentru educatia ecologica biologie si
chimie); dezavantaj: continutul e fragmentat, distorsionat;
introducerea orelor, disciplinelor ca atare; dezavantaj: elevii au un orar prea incarcat si mai
apare si problema cadrelor care sa predea noile educatii.
Educatia interculturala
n tarile in care fenomenul migratiei este o problema, interculturalismul poate fi un instrument eficient
pentru a lupta impotriva intolerantei si xenofobiei. Multiculturalismul european este o bogatie potentiala
cu conditia sa nu diminueze sau sa anuleze identitatea fiecarei culturi. Sarcina scolii de astazi este de
a forma elevilor o constiinta europeana. Inca din clasele primare este de dorit sa se cultive respectul si
solidaritatea fata de cultura unor popoare.Cteva valori-cheie: aspiratia catre democratie, respectarea
drepturilor omului, a drepturilor copiilor, justitia sociala, echilibrul ecologic, toleranta si pacea, traditiile
culturale etc. Educatia interculturala are rol terapeutic (poate stinge unele conflicte) si preventiv (poate
preveni unele conflicte).
5. Inovare si reforma in invatamantul romanesc. Politici si programe educationale
Inovatia este necesitatea schimbarii cu eliminarea rezistentei la innoire. Termenul de schimbare
subordoneaza inovatia si reforma. Reforma vizeaza schimbarile de ansamblu a contextului de
desfasurare a invatamantului. Cercetarea stiintifica isi propune constient si planificat sa introduca
inovatie, adica schimbari cu rezistenta in timp, cu utilizare pe scara larga, fara a-si pierde insusirile
initiale. Inovatia este selectia, organizarea si utilizarea creatoare a resurselor umane.
In sistemele scolare pot fi introduse:

schimbari materiale (imbunatatirea bazei materiale a scolii);

schimbari de conceptie (efecte asupra programelor, metodelor de transmitere-receptare a
cunostintelor);
schimbari in relatii interpersonale(profesor-elev, profesor-administratie, profesor-profesor)
In functie de nivelul pe care-l vizeaza, inovatia se poate gasi la:
nivelul sistemului de invatamant (inovarea macroeducationala sau reforma scolara) si consta
intr-un complex unitar de inovatii, adoptate in conditiile in care mutatiile sociale, politice,
economice si culturale sunt atat de puternicce incat vechiul sistem de educatie si invatamant
devine necorespunzator
nivelul corespondentelor sistemului instructiv-educativ: noi planuri de invatamant sau programe
scolare, noi tehnici de instruire sau mijloace de invatamant (inovarea microeducationala).
Politici si progrese:
politica educationala in contextul tranzitiei

principiile: reformei, coerentei, functionalitatii, autoreglarii;

obiectivele sistemului educativ: democratizarea sistemului educativ, ameliorarea calitatii
invatamantului, cresterea rolului social al educatiei.
O parte a continutului e preluat de pe
http://cnpetrurares.ro/academic/programming.php?meniu=5&submeniu=1&lb=ro