Managementul clasei de

elevi

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANTA

MODULUL PSIHOPEDAGOGIC NIVELUL I

Nivel : GIMNAZIU

Razvan Dumitru Radu

Sensul termenilor:

Profesorul – este o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu

de activitate şi care predă o materie de învăţămînt.

Managerul – este specialist în managemet. Persdoană care are cunoştinţele şi

talentul necesar pentru a valorifica profitabil resursele umane,financiare şi
materiale ale unei societăţi comerciale organizaţii etc.

Cei doi termeni nu se exclud: profesorul poate fi manager deoarece:

Lucrează cu o organizaţie (clasa de elevii);

Coordonează resursele (umane, materiale, financiare şi informatice) ale

acesteia.
Profesorul –managerul clasei
 Condiţia pe care profesorul trebuie să o îndeplinească ar fi cea de a avea dublă
specializare (în managementul clasei) şi „talentul necesar” (adică abilităţi de
leader).

 În sens larg privid activitatea desfăşurată de profesor la clasă ca o activitate de

conducere, orice persoană (educator, învăţător, profesor etc.) care conduce
efectiv procesul instructiv-educativ, care îl orientează, îl organizează, îl dirijează
şi îl evaluează, se preocupă de climatul educativ al formaţiei pe care o conduce
deci este un manager educaţional.

 În sens restrâns, manager educaţional este doar persoana (directorul) care

conduce o unitate de învăţământ şi educaţie, indiferent de mărimea şi profilul ei.
 Competenţele cheie pe care trebuie să le deţină un profesor sunt:
 Competenţe de lucru în echipă:.
 - trebuie să deţină cunoştinţe referitoare la dezvoltarea umană şi să demonstreze
încredere în sine atunci când lucrează cu alţii.–
 - trebuie să fie capabili să lucreze cu cei care învaţă şi să-i abordeze pe aceştia
individual, sprijinindu-le dezvoltarea în spre membrii activi ai societăţii.
 - trebuie să fie capabili să lucreze astfel încât să crească inteligenţa colectivă a
celor care învaţă şi să colaboreze cu colegii pentru a câştiga experienţă în
predare şi învăţare.
 Competenţe de utilizare a cunoaşterii, tehnologiei şi informaţiei:
 - trebuie să fie capabili să lucreze cu tipuri variate de cunoaştere. Educaţia şi
dezvoltarea lor profesională trebuie să-i înzestreze cu abilităţi care să-i ajute să
acceseze, să analizeze, să valideze, să reflecteze sau să transmită cunoaşterea, să
utilizeze eficient tehnologia atunci când este necesar.
 - abilităţile lor pedagogice trebuie să le permită să construiască şi să managerieze
contextele instrucţionale şi să le ofere libertatea de a alege scopurile educaţiei.
 - abilităţile de utilizare a TIC (Tehnologiile Informaţionale şi Comunicaţionale)
trebuie să le ofere oportunităţi de integrare a lor eficientă în învăţare şi predare.
 - trebuie să fie capabili să îndrume şi să sprijine pe cei care învaţă să găsească
informaţii. Competenţele de specialitate nu trebuie să lipsească, iar învăţarea
trebuie văzută ca o călătorie pe tot parcursul vieţii.
 - abilităţile lor practice şi teoretice le oferă posibilitatea de a învăţa din propriile
experienţe şi astfel să adapteze gama largă de strategii instrucţionale la nevoile
celui care învaţă.
 Competenţe de a lucra cu şi în societate:
 - trebuie să fie capabili să promoveze mobilitatea şi cooperarea europeană, să
încurajeze respectul intercultural şi înţelegerea.
 - trebuie să înţeleagă echilibrul dintre respectul şi conştientizarea diversităţii
culturale a celor care învaţă şi să identifice valori comune.
 - trebuie să înţeleagă factorii care creează coeziunea socială şi excluziunea în
societate şi să fie conştienţi de dimensiunile etice ale societăţii cunoaşterii.
 - trebuie să fie capabili să lucreze eficient cu comunitatea locală şi cu parteneri,
precum şi cu alţi actori sociali – părinţi, universităţi şi departamente de formare
ale profesorilor şi alte grupuri reprezentative.
 - Experienţa şi expertiza lor trebuie să le ofere posibilitatea de a contribui la
asigurarea calităţii sistemului. Munca profesorilor în toate domeniile trebuie să fie
inclusă într-un continuu profesional – educaţia permanentă – care include
formarea iniţială şi dezvoltarea profesională continuă, din moment ce nu ne
putem aştepta ca toţi profesorii să dispună de toate competenţele după terminarea
pregătirii iniţiale.
Nr. crt. Competenţa Capacităţi

    Cunoaşterea materiei
   
    Capacitatea de a stabili legături între teorie şi practică
1. Competenţa de specialitate
Capacitatea de reînnoire a conţinuturilor în consens cu noile achiziţii ale ştiinţei domeniului
(dar şi cu domenii adiacente)

    Capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi

    individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-educative
   
   
    Capacitatea de a comunica uşor cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru activitatea de
    învăţare, în general şi pentru învăţarea unei anumite discipline de studiu, în particular
   
   
   
    Capacitatea de proiecta şi a realiza optim activităţi instructiv-educative
  Competenţa psihopedagogică
2. Capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea elevilor, precum şi
şansele lor de reuşită

Capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie.

    Capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii, de a crea situaţii de învăţare

    adecvată şi de a stabili responsabilităţile în grup
   
    Capacitatea de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a
    soluţiona conflictele
   
3 Competenţa psihosocială şi managerială
Capacitatea de a-şi asuma răspunderi

Capacitatea de a se orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie

de situaţii
 Rolurile manageriale ale cadrului didactic
 Comportamentele fundamentale ale cadrului didactic
sunt: planificare,
 organizare,
 comunicare,
 conducere,
 coordonare, îndrumare,
 motivare,
 consiliere, control,
 evaluare.
 Analizând această trecere în revistă a principalelor tipuri
de comportamente ale cadrelor didactice, concluzionăm
că majoritatea sunt de natură managerială.
 Managementul, procesul de conducere (ca și
caracteristică a oricărei activități organizate, și care tinde
către eficiență maximă), prezintă o serie de trăsături care
se regăsesc și în analiza clasei de elevi.
 Esența rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în
activitatea de la clasă, constă în: orientarea și dirijarea
resurselor umane și materiale, de care dispun clasa și
procesul instructiv-educativ la un moment dat, în
vederea realizării obictivelor proiectate în condiții de
maximă eficiență.
  Planificarea
 - Include un sistem de decizii referitoare la:
 - obiectivele etapei (stabilirea operațională a lor);
 - mijloace, resurse, necesare atingerii obiectivelor
(analiza detaliată a lor);
 - acțiunile de întreprins în vederea realizării
obiectivelor;
 - stabilirea responsabilităților pentru cadru didactic
și elevi.
 - Subetapele planificării:
 - analiza ciclului managerial anterior: prin
intermediul unor instrumente de evaluare;
 - diagnoza stării inițiale: pentru concentrarea
acțunilor viitoare pe elementele deficitare;
 - prognoza: sesizarea evoluției fenomenelor socio-
educaționale, în vederea realizării dezvoltării pe care o
dorim;
 - alcătuirea planului: descrierea modului de utilizare în
timp a resurselor pentru atingerea obiectivelor stabilite.
  Organizarea
 - reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care sunt
valorificate optim mijloacele umane și materiale ale clasei
de elevi și ale procesului de învățământ;
 - desemnează un complex de măsuri care vizează atingerea
obiectivelor stabilite în condiții de maximă eficiență;
 - Organizarea presupune:
 - specificarea principalelor activități și atribuții pe care le
au de realizat/îndeplinit cadrele didactice și elevii;
 - cunoașterea și evitarea obstacolelor ce pot interveni în
comunicarea educațională.
 - Pentru elevi: este important să le fie consemnate
atribuțiile generale, activitățile cu caracter periodic sau
permanent (activități zilnice/săptămânale,
individuale/colective, colegii cu care colaborează);
 - O soluție este reprezentată de Regulamentul de ordine
interioară, care prevede: obligații, recompense/sancțiuni,
responsabilități, norme/reguli, forme de activitate, timp.
 - Alte atribuții ale cadrului didactic, care țin de organizare:
 - pregătirea materialelor, ca suport pentru
desfășurarea activităților didactice;
 - organizarea spațiului ergonomic al clasei.
  Controlul și îndrumarea
 Din punct de vedere al managementului clasei, procesul de control
reprezintă:
 - cunoașterea stadiului în care se află activitatea de realizare a
obiectivelor propuse;
 - identificarea nivelului de perfomanță.
 - Prin intermediul controlului se urmărește modul de aplicare a
prevederilor regulamentare;
 - Se realizează ritmic, echilibrat, ajutând la depistarea eventualelor
deficiențe și blocaje care intervin în realizarea obiectivelor;
 - Funcțiile controlului:
 - funcția de supraveghere;
 - funcția de conexiune inversă;
 - funcția de prevenire a eventualelor situații de criză
educațională;
 - funcția de corecție și perfecționare;
 - Etapele controlului:
 - pregătirea: identificarea obiectivelor, problemelor, tematicii
controlului;
 - desfășurarea: utilizarea de metode, strategii diverse;
 - finalizarea: discuții, măsuri, eventuale controale de revenire.
 - Controlul eficient se bazează pe o îndrumare activă și permanentă.
  Evaluarea
 - Din punct de vedere al managementului clasei, evaluarea
nu trebuie confundată cu evaluarea de tip docimologic.
Evaluarea managerială are o sferă mai largă decât cea
didactică, cuprinzând: evaluarea educaților, educatorilor, a
instituțiilor și sistemului educațional în ansamblu.
 - Reprezintă verificarea măsurii în care scopurile și
obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse.
 - Prin analogie cu cea didactică a fost clasificată în:
evaluare inițială (de informare), evaluare continuă (de
progres), evaluare finală.
 - Funcțiile evaluării manageriale:
 - de constatare a nivelului de realizare a acțiunilor;
 - de informare a factorilor responsabili;
 - de prevenire a situațiilor disfuncționale;
 - de recuperare a timpului, resurselor;
 - de stimulare a persoanelor implicate;
 - de reglare a activității.
 - Selecționarea, strângerea informațiilor necesare pentru
realizarea evaluării, se poate face prin:
 - informări periodice din partea unor elevi care au în
atribuții anumite activități specifice;
 - observații, convorbiri;
 - analiza unor documente.
  Consilierea
 - o relație specială dezvoltată între cadrul didatic și elevul aflat în nevoie, cu
scopul declarat de a-l ajuta;
 - Etapele consilierii:
 Clasificarea:
 inițierea unei relații de încredere;
 confidențialitatea;
 ascultarea activă;
 stabilirea timpului, duratei consilierii.
 Formularea problemei:
 definirea situației (diagnosticarea corectă) încercând o detașare de problemele
elevului;
 sunt necesare și cunoștințe de psihologie.
 Intervenția propriu-zisă:
 se realizează în funcție de cunoștințele, abilitățile, autoritatea și timpul cadrului
didactic
 Încheierea:
 finalizarea procesului și reluarea relațiilor normale elev-profesor.
  Decizia educațională
 - Activitate conștientă de alegere a unei modalități de acțiune, din mai multe
alternative posibile, în vederea realizării obiectivelor propuse.
 - Etapele actului decizional:
 1. Pregătirea deciziei:
 - Identificarea problemelor, a neconcordanțelor dintre rezultatele obținute
și cele preconizate, utilizând ca metode: controlul activității din clasă, sesizarea
problemelor de către alți factori (părinți, cadre didactice);
 - Obținerea informațiilor, cunoașterea cauzelor care au generat abaterea
prin: observație, test, convorbire, studiu de caz.
 - Selecționarea, organizarea și prelucrarea informațiilor: trierea
informațiilor, prin comparații, legături corelative.
 - Elaborarea variantelor de activitate: elaborarea a două sau mai multe
variante de acțiune.
 Profesorul –managerul clasei

 2. Adoptarea deciziei și a măsurilor de aplicare:

 - Alegerea variantei performante pe baza comparării
avantajelor/dezavantajelor;
 - Alegerea variantei care oferă cele mai bune rezultate, într-un termen scurt,
și cu cheltuieli materiale și financiare minime.
 3. Aplicarea deciziei:
 - comunicarea deciziei;
 - explicarea și motivarea ei în fața elevilor;
 - organizarea acțiunii practice, de punere în aplicare a deciziei: stabilirea
termenelor, responsabilităților, colaborării dintre elevi;
 - controlul aplicării deciziei;
 - reglarea optimală a acțiunii prin: motivarea elevilor, sprijin, încurajări.
  
 Criteriu de clasificare al deciziilor Tipul deciziei
1. Amploarea implicaţiilor asupra activităţii Strategice (definesc perspectiva pentru prevederea activităţilor fundamentale
profesorului pe o durată medie)
Tactice (pe activităţi definite, pe perioade relative, pentru îndeplinirea
deciziilor strategice pe probleme)
Operative (curente, pentru rezolvarea obiectivelor concrete, situaţiilor,
sarcinilor, rolurilor în activităţile zilnice)
2. Valoarea informaţiilor asupra clarităţii, certitudinii Certe (variabilele acţiunii pot fi controlate şi se poate aştepta realizarea sigură
atingerii obiectivelor a obiectivului)
De risc (unele variabile sunt insuficient cunoscute, iar probabilitatea atingerii
obiectivului este micşorată, deşi alte variabile pot fi controlate)
Incerte (estimările făcute pot fi modificate datorită intervenţiei unor noi date,
puţin cunoscute).
3. Sfera de cuprindere a incidentului Individuală (la iniţiativa profesorului, cu un mare grad de diversificare şi ca
semn al autorităţii)
De grup (prin antrenarea elevilor, mai ales în deciziile tactice şi operative)
4. După conţinutul funcţional Pentru previziune-proiectare-planificare-programare
Pentru organizarea activităţii
Pentru realizarea evaluării şi reglării
5. După frecvenţa elaborării Periodice (anuale, semestriale, pe capitole)
Aleatorii (întâmplătoare, cu prilejul conturării unor situaţii neprevăzute)
De excepţie (unice, ocazionate de evenimente deosebite în viaţa clasei, a
elevilor)
6. După tipurile de situaţii problematice, specifice De corectare (în cazul problemelor abatere)
activităţii educaţionale
De ameliorare (în cazul problemelor de optimizare)
De prevenire (în cazul problemelor potenţiale).
 Status/Rol/Comportament/Stil-educativ-managerial al profesorului
 Statusul este poziţia pe care un individ o ocupă în una din dimensiunile sistemului social
precum profesia, nivelul de pregătire, sexul sau vârsta. (defineşte identitatea socială,
drepturile şi îndatoririle individului).

 Rolul se referă la responsabilităţile care se aşteaptă a fi îndeplinite de persoana care deţine

un anumit status.
 Managerii (profesorii manageri, ar interpreta un ansamblu de roluri:
 Roluri interpersonale: figură centrală, leader, persoană de legătură;
 Roluri informaţionale: monitor, diseminator, nod de informaţie, purtător de cuvânt;
 Roluri decizionale: antreprenor, alocator de resurse, negociator, corector;
 Rol nucleu – expert educaţional(incluzând toate activităţile didactice)
 Rol suport - incluzând roluri care facilitează realizarea primului (manager, consilier)
 Profesorul –managerul clasei

 Stilul – este modul propriu în care un individ îşi îndeplineşte rolurile

statutare.
 Profesorul Cerghit (2002) consideră stilul didactic un mod diferit de
personalizare a activităţii de predare: ,,stilurile sunt cele care dau
expresie gândirii, concepţiei, inteligenţei, imaginaţiei constructive; se
leagă de modul în care profesorul îşi exprimă aptitudinile şi
atitudinile, competenţele şi capacităţile sale; se leagă, deci de o
anumită expresivitate pedagogică personală, de un mod de a fi şi de a
face care tinde să capete stabilitate în timp” (pp.261).
 În definirea stilului trebuie să avem în vedere patru concepţii, anume:
 ideografică, pentru care stilul provine din viziunea personală a cadrului
didactic, este o construcţie sau un produs al personalităţii acestuia;
 nomotetică – stilul provine din specificul activităţii de predare, este
expresia conduitei didactice întemeiate pe norme interiorizate şi
personalizate;
 situaţională – acordă un rol cauzal contextului;
 ideotică – avansează ipoteza triplei provenienţe a stilului, ca sinteză
sau îmbinare originală a celor trei variabile determinative amintite
anterior.
18
 Clasicificarea stilurilor educaţionale de conducere cu referire la stilul autoritar şi stilul
democratic .

Stilul autoritar-
caracterizat prin
finalităţile generale ale
grupului

liderul este cel care

modalităţile de lucru şi etapele decide şi impune
activităţii sunt stabilite sau decise fiecăruia sarcina
de către lider, astfel încât membrii de realizat şi
grupului nu vor cunoaşte în avans colaboratorii cu care
ceea ce urmează să realizeze va desfăşura
activitatea
liderul personalizează
elogiile şi criticile,
dar atitudinea sa
este mai degrabă rece
şi impersonală

19
  Stilul democratic poate fi caracterizat prin:
 - obiective şi politici generale supuse dezbaterii, liderul
încurajând participarea activă a tuturor membrilor;
 - desfăşurarea activităţilor (metode şi procedee, etapele)
sunt rezultatul unor decizii colective. Liderul îi sprijină pe
membrii grupului, oferind mai multe variante sau soluţii;
 - repartizarea sarcinilor este decisă de grup, iar alegerea
colaboratorilor se face în mod liber;

Profesorul –  - liderul încearcă să se comporte ca un membru obişnuit şi

egal cu ceilalţi membri ai grupului.

managerul  Stilul autoritar se manifestă prin comunicarea deciziei

grupului, fără nici o consultare prealabilă sau pe parcurs a

clasei 
membrilor .
Stilul participativ poate avea mai multe variante:
 stilul consultativ – solicită sugestii şi opinii din
partea membrilor grupului înainte de a lua o decizie;
 stilul democratic – implică întregul grup în luarea
deciziei;
 stilul reprezentativ – implică câţiva membrii ai
grupului (reprezentanţi) în luarea deciziei.

20
  Stilul autoritarist (autocrat) are două variante:
 stilul represiv – descrie soluţia fără a
permite vreo opinie;
 stilul dictatorial – încearcă să capteze
bunăvoinţa, dar nu permite emiterea
vreunei opinii.
 Stilul individual prezintă trei variante:
 stilul vacuum – preluarea individuală a
rezolvării unei probleme;
 stilul intrusiv – prezentarea preluării
sarcinii de rezolvare a unei probleme sub
forma sacrificiului personal;
Profesorul –managerul  stilul carismatic – considerarea propriei
clasei persoane ca singura capabilă de a rezolva
problema.
 Stilul laissez-faire cu două variante:
 stilul refuz/negare – prezintă problema
ca fiind fără soluţie şi pasează rezolvarea
ei membrilor grupului;
 stilul fals-democratic – amânarea
rezolvării sarcinii şi plasarea
responsabilităţii în seama grupului.
 Stilul haotic fără conturarea unei direcţii de
rezolvare sau asumarea vreunei
responsabilităţi, amânarea rezolvării sarcinii
etc.
21
 Profesorul –managerul clasei
 Clasificarea stilurilor manageriale se realizează şi prin portretizarea liderilor şi
caracterizarea lor :
 Guru dezvoltă atitudini precum: seducţia, personalizarea şi ideologizarea rolului
său, omniprezenţa. Consecinţele asupra activităţilor educative este centralizarea
excesivă, climat tensionat generat de competiţie;
 Terapeutul se caracterizează printr-o dominantă paternalistă şi prin tendinţa de a
se retrage în spatele grupului. Adoptarea deciziilor se face prin consens şi
transparenţă, stările conflictuale sunt rare, apare delegarea de responsabilităţi;
 Militantul este foarte activ, supervizează tot, bun profesionist, dispune de
capacităţi reale de exercitare a funcţiei de conducere pe baza unor valori
umaniste şi morale puternic structurate. Antrenează în activităţi pe cei care
împărtăşesc aceleaşi valori;
 Neangajatul se caracterizează prin blazare, automulţumire, absenţa preocupărilor
pe termen lung, o anumită uzură şi tendinţa de izolare de ceilalţi, comportamente
rutiniere;
 Dirijistul este un comandant. Este rigid, are o viziune mai degrabă pesimistă
despre oameni şi posibilităţile lor, pune mai mult în evidenţă aspectele negative
şi eşecurile decât succesele. Nu încurajează şi nu stimulează participarea
membrilor, nu este adeptul negocierilor, ci al deciziilor personale.

22
  Obstacolele care pot apare în realizarea
unei conduceri eficiente sunt:

 blocaje în comunicare;
 climat organizaţional tensionat;
 apariţia unor situaţii şi probleme
neprevăzute care împiedică desfăşurarea
activităţii programate.
Profesorul –
managerul  Greşelile pe care managerii trebuie să le
evite sunt:
clasei
 amânarea rezolvării unor probleme;
 rezolvarea altor probleme doar parţial;
 implicarea managerului simultan în prea
multe probleme;
 convingerea că ştie totul foarte bine;
 tendinţa de a înclina răspunderea şi de a
da vina pe alţii.
23
 Concluzii

 Profesorul Stan (2003) menţionează că puterea unui profesor sintetizează patru componente:
 - carisma (capacitatea de a atrage şi de a influenţa oamenii prin propria personalitate),
 - ascendenţa (capacitatea de a obţine controlul asupra unei situaţii prin simpla prezenţă),
 - puterea intelectuală (puterea expertului, a celui care ştie) şi
 - resursele de putere (capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activităţi din clasă).
 Observăm, aşadar că aceste componente se regăsesc între caracteristicile stilurilor
manageriale, astfel că putem concluziona că punctul de vedere la profesorului Stan nu face
decât să întregească variatele abordări ale stilurilor manageriale ale profesorului.

24
 Profesorul –managerul clasei

 Teme de reflecţie
 1. Realizaţi un profil de competenţă a unui manager educaţional. Încercaţi
să redaţi grafic această profesiogramă.
 2. Reflectaţi în ce măsură competenţele următoare se pot asocia
profesorului din zilele noastre, indicând şi cărui rol corespund aceste
competenţe şi ce capacităţi presupun ele: competenţă ştiinţifică, competenţă
culturală, competenţă comunicaţională şi relaţională, competenţă
motivaţională, competenţă inovaţională, competenţă sociomorală.

 Sarcini de lucru
 1. Care dintre rolurile manageriale sunt mai importante pentru un cadru
didactic? Argumentaţi răspunsul cu referire la situaţii concrete din
activitatea şcolară.
 2. Dintre rolurile manageriale prezentate pe parcursul acestui capitol pe
care îl consideraţi cel mai dificil de realizat? Argumentaţi răspunsul.
 3. Elaboraţi propria clasificare a stilurilor manageriale, indicând criteriile
care au stat la baza lor şi elementele specifice care le deosebesc unele de
altele. 25