INTRODUCERE IN PEDAGOGIE SI

TEORIA CURRICULUM-ULUI

Partea I
Introducere în pedagogie
scop 1 Familiarizarea
cu obiectivele,
și structura
scop 2
cursului

scop 3
scop 1

Identificarea
aşteptărilor
scop 2
studenţilor

scop 3
scop 1

scop 2

Analiza
pedagogiei ca
scop 3
stiinta
 Structura cursului

 1. Pedagogia – ştiinţă a educaţiei

 2. Educaţia

 3. Deontologia educatorului.
Competenţe profesionale
EXERCIȚIU DE REFLECȚIE 3 min

Am optat pentru profesor de sprijin ...

Certificatul de profesor sprijin
 CAPITOLUL 1.

Pedagogia –
ştiinţă a educaţiei
 ETIMOLOGIE

 gr. paidagogia
 pais, paidos = copil
 agoge = acţiunea de a conduce
= conducerea copilului, creşterea acestuia sub
aspect practic, concret

 Paidagogos = sclavul care conduce copilul

la şcoalã
 Pedagogia ca stiinta a educatiei

 Studiază:
 esenţa şi trãsãturile fenomenului educaţional

 scopul şi sarcinile educaţiei

 valoarea şi limitele ei

 conţinutul

 principiile

 metodele

 formele de desfãşurare a proceselor paideutice (Birzea).

 PEDAGOGIA ca ştiinţă

 Ştiinţă umană (cercetează diverse activităţi

umane, ca filosofia, psihologia, antropologia, istoria,
etnologia)

 Stiinţă socială (studiază comunitatea umană, ca

sociologia, psihologia socială, antropologia socială,
etnologia)

 Stiinţă a comunicării (se bazează pe interacţiuni,

pe raporturi de formare/informare în contexte
socioumane, ca lingvistica)
 Noile ştiinţe ale educaţiei
Discipline de bază
 Teoria educaţiei (studiază conceptele pedagogice
fundamentale)

 Teoria instruirii/didactica generală (studiază procesul

de învăţământ)

 Teoria curriculumului (studiază proiectarea şi dezvoltarea

pedagogică la nivel de sistem şi proces)

 Teoria evaluării (identifică asimilarea conţinuturilor

curriculare)
Discipline bazate pe raporturi
interdisciplinare:

 filosofia educaţiei

 psihologia educaţiei

 sociologia educaţiei

 istoria pedagogiei
Discipline rezultate din raporturi cu diferite
metodologii:
 pedagogia comparată

 pedagogia experimentală

 managementul educaţiei

 planificarea educaţiei.
 Pedagogie adaptata diferitelor varste
 pedagogia preşcolară, pedagogia vârstei şcolare
mici, pedagogia vârstei şcolare mari, pedagogia
adulţilor.

 Pedagogia speciala - se ocupa de educarea

copiilor cu anumite deficiente

 Metodicile predării diferitelor obiecte de

specialitate (didactici aplicate sau speciale )
 Cursul nr. 2.

PROBLEMATICA
DEVENIRII FIINŢEI
UMANE
 OBIECTIVE URMĂRITE:

 Recunoaşterea rolului eredităţii, mediului şi al

educaţiei în construcţia personalităţii fiinţei umane

 Identificarea limitelor celor trei factori în devenirea

fiinţei umane
 EDUCABILITATEA

 Care sunt factorii devenirii fiintei umane?

 3.1. Ereditatea

 reprezintă însuşirea fundamentală a materiei

vii de a transmite, de la o generaţie la alta,
mesaje de specificitate (ale speciei, grupului,
individului) sub forma codului genetic.

 anumite particularităţi anatomo-morfologice,

ale sistemului nervos şi ale organelor de simţ
pe care copilul le moşteneşte de la înaintaşii
săi
 a. Particularităţile
anatomo-
morfologice:

 fac urmaşii să semene cu părinţii sau bunicii lor (forma feţei,

culoarea părului, proporţiile corporale)

 nu au importanţă în dezvoltarea morală şi intelectuală a

omului

 Nimeni nu este împiedicat să devină bun chimist, fizician

pentru că, de exemplu, ar avea o înălţime sau alta, o înfăţişare
sau alta.
 b. Particularităţile
înnăscute ale
sistemului nervos

 influenţează viteza de formare şi stingere a

legăturilor temporale din cortex

 stau la baza actului învăţării

 reprezintă premisa fiziologică a temperamentului.

 c.
Particularităţile
înnăscute ale
organelor de
simţ

 asigură sensibilitatea/acuitatea analizatorilor

 reprezintă punctul de plecare al multor

aptitudini, talente artistice.
Observație:

 atât particularităţile sistemului nervos, cât şi

cele înnăscute ale organelor de simţ nu
constituie nişte structuri definitive, ci doar
un fond predispoziţional, devenind
aptitudini şi talente numai în condiţii
favorabile de mediu şi educaţie, prin exerciţii
şi efort personal.
 3.2. Mediul

 totalitatea elementelor cu care individul

interacţionează direct sau indirect, pe
parcursul dezvoltării sale
 Mediul

 Din punct de vedere al conţinutului:

 planul natural-general (clima, relieful);
 planul social (familia, grupul de joacă), indispensabil
formării individului.

 Influenţele pot veni:

 din imediata apropiere a individului (obiecte, persoane,
situaţii zilnice), adică din mediul său proximal
 sau dintr-un mediu distant (prin mediatizare, de
exemplu).
 Din punct de vedere al dezvoltării:

 este foarte important a se pune accentul nu pe

simpla prezenţă sau absenţă a factorilor de mediu, ci
pe măsura, maniera, rezonanţa interacţiunii directe
dintre acei factori şi individul uman.

 Spre exemplu, un factor de mediu prezent, dar indiferent

subiectului uman, este inert din perspectiva dezvoltării.
 Important este ca acel factor să acţioneze asupra
individului, apoi să reacţioneze intrând în interacţiune (ca
bază a propriei activităţi).
 De aici rezultă rolul intervenţiei educaţionale.
 Aşa cum un biberon prezent în apropierea
unui sugar de câteva luni, nu-l ajută să-şi
astâmpere foamea, tot aşa, un conţinut
didactic pe care nu-l înţelege, nu-i trezeşte
interesul, nu-l ajută pe şcolar în dezvoltarea
sa cognitivă.
 2.3. Educaţia

 După cum am văzut, personalitatea copilului

rezultă din interacţiunea eredităţii şi
mediului. Dar, o întâlnire întâmplătoare duce
la rezultate întâmplătoare, inferioare.
Educația este:

 activitatea specializată, specific umană,

care mijloceşte şi diversifică raportul
dintre om şi mediul său (societatea),
favorizând dezvoltarea omului prin
intermediul societăţii şi a societăţii prin
intermediul omului.
Educația este:
 liantul dintre potenţialitatea de dezvoltare
(ereditate) şi oferta de posibilităţi ale mediului.

 medierea între ceea ce se cere şi ceea ce se oferă

(mediul).

 a se ajunge la armonie este foarte greu datorită

unicităţii eredităţii şi a mediului, neexistând reţete
pentru fiecare.
 Dezvoltarea apare doar dacă se menţine un
optim între ceea ce poate, vrea, ştie
individul la un moment dat şi ceea ce i se
oferă.

 Oferta trebuie să fie mereu stimulativă,

doar că oferta prea ridicată sau una banală
poate perturba dezvoltarea psihică.
Întrebări:
 Adus la şcoală, unde învaţă pe bază de cărţi,
nu este scos copilul din mediul său natural şi
social firesc şi crescut într-un mediu
artificial?

 Cum se mai poate produce atunci „întâlnirea

dintre copil şi mediu”?
Realizaţi o analiză critică a citatelor de mai
jos:
 „...Cred că pot spune că din zece oameni pe care îi
cunoaştem, nouă sunt ceea ce sunt, buni sau răi, folositori
sau nu, datorită educaţiei pe care au primit-o. Ea este cea
care determină deosebirile mari între oameni” (J. Locke)

 „Nu pot accepta ipoteza conform căreia copiii se nasc foarte

asemănători şi că singurii factori care creează diferenţele de
la individ la individ sunt exerciţiul permanent şi efortul
moral. Obiectez împotriva supoziţiilor care susţin egalitatea
naturală în modul cel mai puţin calificat”. (F. Galton)
PROVOCĂRILE NOILOR EDUCAȚII
ÎN CONTEXT ȘCOLAR
1 Analiza conceptului
de educație

3
1

Reevaluarea formelor
2
tradiționale de
educație
3
1

Identificarea potenția-
3
lului formativ al noilor
educații
 Reflectați…
• Ce este educaţia?

• Ce poate da ea omului?

• Ce este omul de la natură şi ce poate deveni el prin educaţie?

• Care sunt idealurile educaţiei?

• Spre ce se îndreaptă educaţia?

 1. CE ESTE EDUCAȚIA?

Education is a fundamental human right and essential for the

exercise of all the other human rights
If you plan for 1 year, plant rice;
If you plan for 10 year, plant trees;
If you plan for 100 year, educate your children.
• In timp ce noi ne bucuram zilnic de acest drept, poate chiar in
acest moment, in alte colturi ale lumii copiii se zbat pentru a
merge la scoala, asumandu-si un mare risc...

https://www.youtube.com/watch?v=fY2Q50jVEsY

https://www.youtube.com/watch?v=eIsQ0B43Q9Y
 Definiţii date educaţiei

• Filosofii antici - Heraclit, Democrit,

Socrate, Platon, Aristotel - educaţia -
activitate în slujba societăţii, adică a
cetăţii.

• A. Comenius (parintele pedagogiei) -

şcoala - „atelier al umanităţii”
J. Locke “...cred că pot spune că din zece
oameni pe care îi cunoaştem, nouă sunt
ceea ce sunt, buni sau răi, folositori sau
nu, datorită educaţiei pe care au primit-
o. Ea este cea care determină deosebirile
mari între oameni”

J. H. Pestalozzi – rolul educației în

emanciparea socială a individului.
 Kant - scopul educaţiei este “de a dezvolta în individ
toată perfecţiunea de care este capabil”

Herbart vede în educaţie “acţiunea de formare a

individului pentru el însuşi, dezvoltându-i o multitudine
de interese”

Spranger - “Educaţia e o voinţă de iubire generoasă

faţă de sufletul altuia pentru a i se dezvolta întreaga
receptivitate pentru valori şi capacitatea de a realiza
valori”.
 Sarcina de lucru
• Avand la-ndemana aceste definitii, creati si voi, in grup,
propria definitie a educatiei.

• Puteti sa folositi:
– simboluri
– desene
– motto-uri
– sau efectiv puteti sa creati o noua definitie.

• Timp de lucru – 10 minute

• La sfarsit, fiecare grup isi prezinta si sustine definitia creata

 II. FORMELE EDUCATIEI
Educatia formala
• Ansamblul acţiunilor pedagogice
proiectate instituţional prin
structuri organizate sistematic,
pe niveluri şi trepte de studii.

• Procesul de instruire este realizat

cu rigurozitate în timp şi spaţiu
prin planuri, programe, manuale,
cursuri, materiale de învăţământ
şi se desfăşoară - de regulă – sub
îndrumarea cadrelor didactice.

• Se finalizează în certificate sau

diplome.
 Educatia nonformala

• Ansamblul acţiunilor educaţionale

proiectate şi realizate într-un cadru
instituţionalizat extradidactic sau/şi
extraşcolar
– cercuri pe discipline
– ansambluri – sportive, artistice
– întreceri, competiţii, concursuri
– vizitarea de muzee, expoziţii
– vizionarea de spectacole.

• Oferă o sursă de complementaritate în

raport cu resursele educaţiei formale.
 Educaţia informală
• Ansamblul influenţelor
Ansamblul influenţelor
educaţionale exercitate
spontan, difuz şi ocazional de
către instituţii, medii,
activităţi care nu au un
conţinut educativ propriu-zis:
localitatea, strada, grupuri
sociale, comunităţi, mass-
media.

• Poate completa şi valorifica

educaţia formală şi
nonformală, dar poate
exercita şi influenţe nedorite,
care să scape controlului
pedagogic.
FORMAL EDUCATION
Teacher centered NON-FORMAL EDUCATION
Learner centered

University
School
Active participation in
youth organisations,
youth projects, youth
clubs
Peergroups
Media & Internet
Everyday leisure

INFORMAL EDUCATION
Context-driven
 Reflectati…..

Ce înțelegem prin globalitatea educației?

Este foarte important ca cele 3 forme de educatie sa interactioneze, si fiecare sa tina

seama de influenta celeilalte

De ce? Exista situatii in care valorile promovate de scoala intra in conflict cu ceea ce
elevii invata din contexte informale – de la TV, din familie etc. – fapt care poate
periclita formarea personalitatii elevului. La scoala invata sa fie tolerant, la TV vede
ca intre oameni exista conflicte, ca ele se rezolva prin violenta

Asadar profesorul trebuie sa fie foarte bine pregatit sa gestioneze astfel de situatii
III. FORMELE TRADIȚIONALE ALE EDUCAȚIEI

– Educația intelectuală
– Educația morală
– Educația estetică
– Educația profesională
– Educația fizică
– Educația religioasă
 De ce le consideram traditionale?

• Deoarece scoala, inca din cele mai vechi timpuri , a pus accent pe
aceste forme de educatie.

• Prin mai toate disciplinele scolare se urmareste:

– dezvoltarea intelectuala/cognitiva
– formarea profesionala
– educatia morala, etc.
 EDUCATIA INTELECTUALA
• Informare intelectuală
– Acumularea unui volum mare de
informatie, care de multe ori este inutila….
– Poate conduce la plictiseala?
• Formare intelectuală
– capacităţi intelectuale -instrumentale (de a
opera cu informatia achizitionata)
– spirit de observaţie
– stimularea potenţialului creativ,
– a gandirii critice si autoreflexive
• In educatia intelectuala accentul ar trebui sa fie pus pe formare intelectuală si
nu pe informare. De ce?
• Accesul la informatie este destul de ridicat in zilele noastre, elevii oricand
putandu-se informa
• Ei au nevoie sa fie invatati CUM sa utilizeze informatia in viata de zi cu zi, in
activitatea profesionala, de aceea formarea intelectuala devine mai importanta
in zilele noastre decat informarea.
 EDUCAŢIA MORAL-CIVICA
• RAPORTARE LA SOCIETATE - vazuta ca si:
– relaţie politică (democraţie, umanism)
– relație economică (ataşament faţă de
muncă şi valorile ei)
– relaţie juridică (respectarea normelor
legale şi a normelor societăţii)

• RAPORTAREA LA SINE
– se referă la relaţia cu religia şi filosofia
• Paradoxul zilelor noastre / al educatiei noastre stiti care este? Se pune mare
accent pe educatie civica, sunt ore in programul scolar de educatie civica, dar,
din pacate, intregul pamant sufera o mare criza a moralitatii, de o mare criza
a valorilor.
• Oare cum am putea proceda, astfel incat educatia moral-civica sa cultive cu
adevarat constiinta si conduita morala la elevi, viitori adulti?
 EDUCAŢIA ESTETICĂ

• trăire, simţire
• frumosul vazut ca: armonie, fericire,
încântare, iubire
• se refera la frumuseţea sufletului,
ambianţei, gesturilor

• la frumosul din natura- artistic- cotidian-

afectiv

• Si totusi, scoala este saraca in oferta ei in directia educatiei estetice. La ce

discipline se face educatie estetica?
• La muzica, desen, arte plastice…., cand, dupa cum am vazut, esteticul trebuie
sa devina parte integranta a existentei noastre, a relatiilor interumane pe care
le dezvolta.
• Asadar, educatia estetica ar trebui sa-si extinda aria de actiune asupra
intregului proces didactic… Credeti ca este cu putinta asat ceva?
 EDUCAŢIA PSIHOMOTORIE
• Educarea corporalităţii, a voinţei, igienică

• Se refera la legatura dintre sănătatea

corporala, capacităţile psihice si caracter
(Minte sănătoasă într-un corp sănătos)

• Cum se realizeaza?

• Prin orele de special destinate educatiei

fizice,
• Prin concursuri, competiţii sportive

• Intrebarea mea este: Cate ore de educatie fizica fac copiii saptamanal?
• Doua/trei nu sunt suficiente. Educatia fizica, asmenea educatiei estetice,
trebuie sa devina parte integranta a vietii noastre, a vietii de elev – viitor
adult
• Oare cum ar trebui gandita/realizata educatia fizica, astfel incat sa le dezvolte
la elevi dorinta de a face sport intreaba viata?
 EDUCAŢIA PROFESIONALĂ
• Orientare școlară și profesională

• Cultivarea atitudinii faţă de muncă

• Produsele muncii (ca valoare)

asigură civilizaţia, bunăstarea şi
echilibrul social

• Omul devine autor, instrument şi

beneficiar

• Nu stiu care este situatia somajului in randul tinerilor la voi. Nu stiu care
este atitudinea tinerilor fatade munca, dar ceea ce stiu este ca, din
pacate….., multi tineri stiu care este costul painii, dar putin stiu care este
cu adevarat valoarea painii
• Cu alte cuvine, scoala ar trebui sa cultive la elevi, nu doar competente
profesionale, ci si dorinta de a munci, de se implica, autoresponsabiliza.
• Scoala trebuie sa le cultive CULTURA MUNCII!
IV. EDUCATIA ŞI PROBLEMATICA LUMII CONTEMPORANE

• Formele traditionale de educatie sunt importante, nu?

• In formarea noilor generatii, evident, nu putem renunta la

educarea lor din punct de vedere:
– Intelectual
– Fizic
– Profesional
– Estetic etc.

• Insa, problema care se pune este urmatoarea:

– Sunt formele traditionale de educatie suficiente pentru a pregati elevul de
azi, adultul de maine sa faca fata problemelor contemporane?

– Care sunt de fapt aceste probleme, care afecteaza nu doar Romania,

Turcia sau China, ci intreg mapamondul?
 IV. EDUCATIA ŞI PROBLEMATICA LUMII
CONTEMPORANE

• În ultimele decenii, oamenii politici, savanţii au identificat un nou

tip de probleme:
– deteriorarea continuă a mediului înconjurător

– caracterul limitat al resurselor materiale

– caracterul galopant al creşterii demografice

– mai adăugăm:
• CRIZA ECONOMICĂ MONDIALĂ

• CRIZA VALORILOR

• Fenomenul migratiei in masa

numite probleme ale lumii contemporane

• Vorbim de pace si intreaga lume este • In fiecare secunda pamantul moare
afectata de conflicte putin cate putin

• Reducerea drastica a resurselor

Cosumatorism versus foamete
naturale – apa devine o adevarata
problema pe mapamond
• caracter universal (nicio ţară nu se
poate plasa în afara lor)

• caracter global (afectează toate

sectoarele vieţii sociale)

• au o evoluţie rapidă şi greu previzibilă

(oamenii sunt puşi în faţa unor probleme
grele pentru care nu sunt pregătiţi)

• au un caracter pluridisciplinar (cu

conexiuni puternice şi numeroase)

• au un caracter prioritar, presant, asupra

comunităţii mondiale şi naţionale.
• Problematica lumii contemporane a generat atât în sfera politicii,
culturii, cât şi-n cea a educaţiei o serie de imperative

• Răspunsurile sistemelor educative la aceste imperative fiind

cunoscute sub forma a două direcţii:

– poziţia celor sceptici - sistemele educative nu au şi nu pot avea

un rol important în pregătirea lumii de mâine, susţinând
deşcolarizarea societăţii;

– poziţia celor optimişti - care au încredere în puterea educaţiei

de a contribui la construirea viitorului.
În plan şcolar, găsirea unor soluţii în scopul ameliorării
problemelor cu care se confruntă lumea
contemporană

găsirea unor răspunsuri specifice prin noi tipuri de

conţinuturi sau noi educaţii
1. EDUCAŢIA ECOLOGICĂ
2. EDUCAŢIA PENTRU PACE ŞI COOPERARE
3. EDUCAŢIA PENTRU NOUA ORDINE ECONOMICĂ
INTERNAŢIONALĂ
 4. EDUCATIE
ECONOMICA

SI

CASNICA MODERNA
5. EDUCAŢIA PENTRU SCHIMBARE ŞI
DEZVOLTARE
6. EDUCAŢIA PENTRU PARTICIPARE ŞI
DEMOCRAŢIE
7. EDUCAŢIA PENTRU COMUNICARE ŞI MASS-MEDIA
8. EDUCAŢIA NUTRIŢIONISTĂ
9. EDUCAŢIA PRIVIND DREPTURILE
FUNDAMENTALE ALE OMULUI
 10. EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ

It promotes a model of cultural exchange between different cultural groups within the
multi-ethnic diverse modern society and promotes equality of access and tolerance
of all cultural groups in a society.
• Care ar fi posibilitatile concrete de integrare a noilor educatii in
curriculum-ul educational?

• Exista mai multe variante:

– 1. Crearea unei noi discipline scolare – poate fi un nou optional intrudus

in planul de invatamant

– 2. Introducerea de mesaje de specificitate din noile educatii in cadrul

disiplinelor clasice

– 4. Inter/transdisciplinaritatea (ceea ce se intampla la momentul actual

in sistemul de invatamant finlandez) –abordarea unei teme prin
intrepatrunderea mai multor discipline (spargerea granitelor dintre
disciplinele scolare)
 APLICATIE
• Avem nevoie de mai multe echipe echipe.

• Fiecare echipa isi va alege un reprezentant - un lider de echipa

• Liderul va extrage un plic.

• In plic veti descoperi o noua educatie (fiecare echipa va primi un alt tip de
educatie)

• Fiecare echipa va trebui sa gandeasca si sa proiecteze, pe foi de flipchart,

cateva modalitati concrete (idei, mesaje, teme, continuturi) de implementare
a noilor educatii in curriculum-ul scolar
– in cadrul disciplinelor clasice

– ca noua disciplina de studiu

– sau prin gandirea unor proiecte educationale tematice abordate prin prisma
intrepatrunderii mai multor disipline de studiu (inter/transdisciplinaritate)
• CUM???
– Puteti desena – reprezentare – Puteti elabora o mapa conceptuala
simbolica a noilor educatii pentru noua educatie

• Puteti propune teme de dezbare cu elevii la clasa pe problematica respectiva

• Cum considerati voi (tine de creativitatea fiecarei echipe, de modul in care fiecare
vizualizeaza noua educatie, in cele din urma)
• TIMP DE LUCRU
– aproximativ 30 minute

• REZULTATE
– fiecare echipa isi va prezenta creatia in fata colegilor

– Puteti desena – reprezentare simbolica a noilor educatii

 CURSUL 3

COMPETENTELE
PSIHOPEDAGOGICE ALE
CADRULUI DIDACTIC.
DEONTOLOGIE
PROFESIONALA
 Cum voi fi eu ca
Scop
profesor???
EXERCIȚIU: Eu consider că profesorul
este .....

Răspundeți la această
întrebare folosind
metafore, caricaturi,
simboluri, grafice, etc. care
să ilustreze punctul de
vedere personal. Prezentați
colegilor răspunsul.
Plan de învățământ
I – 30 credite
Discipline obigatorii
1 Psihologia educației 28 28 1 1 5 Examen

Pedagogie (Introducere
2 în pedagogie + 28 28 1 2 5 Examen
Curriculum)
Pedagogie (Teoria
3 instruirii + Teoria 28 28 2 1 5 Examen
evaluării)
4 Didactica specialității 28 28 2 2 5 Examen

5 Practica pedagogică 0 84 3 1 si 2 5 Colocviu

6. Managementul clasei de elevi (1+1), 7. ITC (1+1) - Examene
Competențe
 profesionale

 transversale
Competențe profesionale

 capacitatea de selecţie, combinare şi utilizare

adecvată a ansamblului integrat, coerent,
dinamic şi deschis de cunoştinţe, abilităţi (ex:
cognitive, acţionale, relaţionale) şi alte achiziţii
(ex: valori şi atitudini), specific unei activităţi
profesionale, în vederea rezolvării cu succes a
situaţiilor-problemă circumscrise profesiei
respective, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.
 Abilități transversale - capacităţi care
transcend un anumit domeniu, respectiv program
de studii, având o natură transdisciplinară

 abilităţi de lucru în echipă

 abilităţi de comunicare orală şi scrisă în limba
maternă/străină
 utilizare IT
 rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor
 recunoaşterea şi respectul diversităţii şi multiculturalităţii
 autonomia învăţării
 iniţiativă şi spirit antreprenorial
 deschidere către învăţarea pe tot parcursul vieţii
 respectarea şi dezvoltarea valorilor şi eticii profesionale
etc.
 Calitatile profesorilor din perspectiva:
 Elevilor
 Profesorilor
 Teoreticienilor
 a. CALITĂŢILE PROFESORILOR DIN PERSPECTIVA
ELEVILOR

Trăsături de personalitate ale profesorului

preferat de elevi (A.Neculau)
 capacitatea de a transmite cunoştinţe
 inteligenţă
 interes pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale
ale elevilor
 experienţă didactică
 pasiune în muncă
 autoritate în faţa elevilor
 competenţă în disciplina predată
 capacitatea de a muncii metodic
Trăsăturile educatorului ideal (Vasile
Fetescu)
Calităţile profesorului ideal
 buna pregătire profesională; măiestria pedagogică;
 dragostea faţă de profesie şi faţă de copii;
 buna cunoaştere a psihologiei copilului;
 temeinica pregătire pedagogică;
 spiritul de dreptate în aprecierea elevilor, calmul, răbdarea, empatia,
spiritul organizatoric, iniţiativa, autoritatea, vocabularul adecvat etc.

Defectele educatorilor
 severitatea excesivă;
 caracterul formal al activităţii profesorului (dezinteres, lipsă de
înţelegere faţă de elevi, slaba pregătire profesională etc.)
 limbajul neadecvat;
 lipsa dragostei faţă de elevi.
Profesorul simpatizat, antipatizat de elevi
(Argyle)
Profesorul simpatizat:
 este prietenos şi drept;

 realizează contacte bune cu toţi membrii clasei;

 are stabilitate afectivă;

 este erudit, bine pregătit în specialitatea lui.

Profesorul antipatizat de elevi:

 ignoră elevii, nu stimulează interesul pentru învăţătură;

 este ironic, ridiculizează pe unii elevi;

 este nervos, arogant, foloseşte un ton duşmănos.

b. CALITĂŢILE PROFESORILOR DIN
PERSPECTIVA TEORETICIENILOR
Aptitudinile generale şi speciale (N.Mitrofan,
1988):
 capacităţi psihopedagogice (sau factori
psihopedagogici):
 capacitatea de a determina gradul de dificultate a
materialului de învăţare;
 capacitatea de a face materialul de învăţare accesibil;
 capacitatea de a înţelege elevul, de a pătrunde în
lumea lui interioară;
 creativitatea în munca psihopedagogică (capacitatea
de a crea noi modele de influenţă instructiv-
educativă, în funcţie de cerinţe, de situaţii educative)
Capacităţi psihosociale
 capacitatea de a adopta un rol diferit;
 capacitatea de a stabili uşor şi adecvat relaţii cu elevii;
 capacitatea de a influenţa uşor şi eficient grupul sau indivizii izolaţi;
 capacitatea de a comunica uşor şi eficient cu grupul sau indivizii izolaţi;
 capacitatea de a adopta uşor diferite stiluri de conducere.

Alături de aceste elemente, N.Mitrofan prezintă şi alte aspecte extrem de

interesante şi în acelaşi timp importante pentru educator, şi anume:
 calităţi senzoriale;
 calităţile limbajului;
 calităţile atenţiei;
 calităţile inteligenţei (reprezentări, memorie, gândire);
 procesele afective şi de viaţă;
 calităţi ale personalităţii.
 V. de Landsheere (1992, pag.462) consideră
că sunt câteva caracteristici ale
comportamentului întotdeauna favorabile
pentru munca de profesor:
 flexibilitatea
 atitudinea democratică
 ordonarea şi planificarea riguroasă a activităţilor
 căldura umană
 simţul umorului.
C. CALITĂŢILE PROFESORULUI DIN
PERSPECTIVA PROFESORULUI

 deschidere faţă de problemele  autoritate,

oamenilor;  prudenţă,
 căldură sufletească;  conştiinciozitate,
 înţelegerea pentru problemele celor cu  seriozitate,
care lucrează;  simţul datoriei,
 stil conlucrant;  sociabilitate,
 inteligenţă vie;  delicateţe,
 capacitatea de abstractizare;  sensibilitate,
 stabilitate emoţională puternică;  abilitate, sinceritate.
 abordare ponderată a problemelor;
 caracter echilibrat, lucid,
 Exercitiu.
Îţi prezentăm o listă cu însuşiri pe care le poate
avea un profesor:
1. Identificarea nevoilor de instruire/educare a partenerilor relaţiei pedagogice
2. Conducerea eficientă a procesului de învăţământ
3. A practica un ansamblu de strategii didactice în sprijinul realizării aceluiaşi obiectiv
4. Posibilitatea de a crea în şcoală (clasă) un mediu educogen propice care să antreneze nivelul
maxim al potenţialului elevilor
5. A-i învăţa pe cei educaţi metode de studiu individual
6. Conceperea unui program de predare-învăţare-evaluare adecvat grupului de elevi cu care se
lucrează
7. Utilizarea unei serii de metode de evaluare în vederea obţinerii unei analize fidele şi valide
8. Discutarea cu fiecare elev a programului individual de studii
9. Identificarea scopurilor generale şi a obiectivelor operaţionale ale activităţii didactice
10. Asigurarea obţinerii de feed-back în activitatea didactică
11. Identificarea celor educaţi după nume
12. Antrenarea părinţilor în activităţi educative pentru copii
13. Determinarea condiţiilor pedagogice pentru ca elevii să lucreze împreună în timpul orelor sau
în afara lor
14. Manifestarea încrederii în cel educat în mod necondiţionat
15. Antrenarea copiilor cu dificultăţi de învăţare în programe speciale de pregătire
16. Iniţierea de activităţi pentru elevi în afara clasei şi a şcolii.
Cerinte:

 Analizează această listă şi indică, succesiv,

care sunt, după opinia proprie:
 cele mai importante cinci calităţi pe care trebuie
să le dovedească un profesor;
 cinci calităţi care au o contribuţie
nesemnificativă în munca de educaţie.
 Argumentează fiecare alegere.
Temă pentru portofoliu:

 Definiţii ale educaţiei

 Sugestii pt eseuri

 Ce înseamnă pentru mine educația?

sau
 A fi profesor
Teoria curriculum-ului
 CAPITOLUL IV
CONCEPTUL DE CURRICULUM
Curriculum

Ce este oare?
TERMENI ASOCIAŢI

Curriculum

__???
 GENEZA
 Curriculum provine din limba latină (singular: curriculum,
plural: curricula).

 Sens propriu:
 teren, câmp de curse sau cursa propriu-zisă (Vivienne de Landshee,
1992;
 alergare, cursă (Cassell, Latin-Enghlish Dictionary);

 Sens figurat:
 Curriculum solis= curs al Soarelui ;
 Curriculum lunae= curs al Lunii ;
 Curriculum vitae= curs al vieţii.
 Utilizări ale conceptului
În Prelegeri pedagogice (2001), I. Negreţ-Dobridor consideră că
termenul curriculum are cinci utilizări:
 proiectare curriculară - activitate de concepere a unui
ansamblu de acţiuni instructiv-educative proiectate în
instituţii educative, pe baza unor diagnoze asupra „realităţii
actuale” şi a unei prognoze a unei „realităţi virtuale”;
 analiza de curriculum - prin care se depistează
disfuncţionalităţile şi chiar erorile de proiectare în vederea
îmbunătăţirii, pe parcursul desfăşurării programului;
 reforma curriculară - cuprinde modul de conducere şi
implementare a schimbărilor în învăţământ, un management
al modificărilor educaţionale;
 ingineria - tehnica elaborării unui curriculum educaţional;
 procesul curricular - cuprinde ansamblul activităţilor
organizate în şcoală pentru realizarea obiectivelor
educaţionale.
Intreaga educaţia şcolară cu toate influentele ei
interne si externe

 Organizare

 Conţinuturile învăţării

 Metodologia de predare

 Valori generale

promovate in interiorul si in
afara scolii
 Curriculum - în sens larg
 ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare
prin care trece elevul pe durata parcursului său şcolar
 Curriculum - în sens restrâns
 ansamblul acelor documente şcolare de tip reglator în cadrul
cărora se consemnează datele esenţiale privind procesele educative
şi experienţele de învatare pe care şcoala le oferă elevului

 curriculum formal sau oficial

 CAPITOLUL V.
PRIMELE INCERCARI DE
CONTURARE A CURRCULUM-LUI
 John Dewey:
“Copilul si curriculum-ul" (1902)

 (a) disciplinele şi subiectele

studiate în şcoală;

 (b) experienţa de învăţare a

copilului, organizată de şcoală
(care sa avantajeze inclinatiile
naturale).
 Bobbitt
The Curriculum (1918)
Prima opozitie explicită faţă de înţelesul tradiţional al
termenului.

(1) întreaga gamă de experienţe directe şi indirecte, constând

în desfăşurarea abilităţilor individului;

(2) seriile de experienţe de instruire directe şi conştient

proiectate de scoală, pentru a completa şi perfecţiona
abilităţile individului.
 Ralph Tyler
1949, 1950

 Ce obiective urmărim?
 Ce experiențe de învățare oferim?
 Cum organizăm instruirea eficientă?
 Cum evaluăm eficacitatea învățării?
 Curriculum

Un plan pentru a învăţa

Curriculum: proiect
care arată cum se poate desfăşura predarea şi învăţarea
ce intenţii sunt urmărite

Un proiect curricular ar trebui văzut ca

deschizând uşi care fac posibilă învăţarea, mai
degrabă decât ca managementul unor rezultate
aşteptate.

T.R. Carson, 1989

 plan acord un vis
ziar
urgenţă anticipare
proiect
oglindă
finalităţi
un
protocol
mod de a trăi

Curriculum
‘Curriculum devine locul în care
generaţiile luptă să se
definească pe sine şi să
definească lumea.
W.Pinar, 1995
 Cum vrem să fim?
= cea mai importantă şi dezbătută
întrebare şi întrebarea esenţială legată de
curriculum.
 http://cnc.ise.ro/
 Profilul de formare al absolventului de învăţământ
obligatoriu
 Noul tip de liceu
 Care este esenţa educaţiei?
Cine decide?
Cu ce argumente?

Finanţare Intenţii Resurse

Proceduri Motivaţii
Alegeri Sustenabilitate

Aşteptări Efecte Relevanţă

 elevi

părinţi profesori

consilii politicieni ONGuri

Sectorul privat Religie Mass media cercetători

 In ce se materializeaza Curriculum-ul??
A)DOCUMENTE OBLIGATORII
 planul de învăţământ – cadru
 programa şcolară
 standarde curriculare de performanţă

B) DOCUMENTE AUXILIARE
 manuale
 transmanuale (culegeri de texte, probleme, texte despre texte etc.)
 caiete ale elevilor
 ghiduri ale profesorilor

C) DOCUMENTE DE PROIECTARE
 proiectarea calendaristică
 anuală
 semestrială
 zilnică
 programe şcolare la decizia şcolii (elaborate de cadrul didactic)
 CAPITOLUL VI.
TIPURI DE CURRICULUM:
1. Din perspectiva dezvoltarii
curriculum-ului
2. Din perspectiva teoriei
curriculum-ului
 Intenţionat

Ideal Viziune (filosofia din spatele lui)

Intenii specificate în curriculum

Scris formal
(documente şi/ sau materiale)

Implementat
Perceput Curriculum interpretat de către cei
Curriculum

care îl folosesc (în special profesori)

Procesul de predare şi învăţare
Aplicat (curriculum-în-practică)

Realizat
Trăit Experiențe de învăţare percepute de
către cei care învaţă
Rezultate ale învăţării
Invăţat
Goodlad, Van den Akker, Kuiper
Curriculum recomandat – cadru de referinţă
Curriculum scris – curriculum oficial
Curriculum predat

Curriculum suport
Curriculum testat
Curriculum învăţat
 Curriculum nucleu (CN) - sinonim cu curriculum comun,
trunchi comun, curriculum central, curriculum de bază,
core-curriculum şi chiar curriculum general.

 Curriculum nucleu extins (CNE) - care presupune

asimilarea întregii Programe şcolare, inclusiv disciplinele şi
temele neobligatorii, pentru elevi;

 Curriculum nucleu aprofundat (CNA) - presupune

asimilarea conţinuturilor obligatorii în numărul maxim de
ore, stipulat prin Planul de învăţământ.

 Curriculum la decizia şcolii (CDŞ).

 Din perspectiva teorieicurriculum-ului.

 Core curriculum
 Curriculum specializat
 Curriculum suliminal (ascuns)

 Curriculum informal
 CORE CURRICULUM
 competenţe în limba maternă ("...este vital pentru oameni să se exprime clar şi precis în propria
limbă...");
 cunoaşterea limbilor străine ("...diversitatea lingvistică a Europei este o parte a averii sale
culturale; Europa nu poate prospera unită dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăţa unii limbile
naţionale ale altora, nu numai engleza.");
 cunoştinţe fundamentale în matematică şi ştiinţă ("ar trebui să se reexamineze ceea ce se va
considera minimum necesar, chiar şi pentru aceia care nu au aptitudini deosebite în acest domeniu");
 fundamentarea tehnologiei ("astăzi, anumite cunoştinţe de tehnologie incluzând şi computerele,
sunt necesare pentru viaţa modernă");
 istoria văzută în dimensiunea europeană ("europenii trebuie să-şi cunoască originile etnice,
rădăcinile culturii, civilizaţiei şi valorilor, ereditatea culturală comună, semnificaţia europeană a
evenimentelor majore, diferitele tentative anterioare de a uni Europa (Imperiul Roman, Imperiul
Napoleonian, Imperiul Austro-Ungar etc.) ");
 geografia europeană ("nu trebuie să se limiteze la propria ţară ... trebuie să se formeze imaginea
geografică unitară a Europei, cu varietatea sa de relief şi cu axele importante de comunicare - râuri,
drumuri - care transbordează graniţele artificiale dintre ţări");
 educaţia civică din perspectiva democraţiei europene ("... importanţa democraţiei
parlamentare, a drepturilor omului, rolul legii, structurile federale, împărţirea puterii în stat " etc.);
 promovarea creativităţii;
 educaţia fizică şi pentru sănătate;
 cunoştinţe în domeniul religiei şi al valorilor morale.
 CURRICULUM SPECIALIZAT

 este focalizat pe îmbogăţirea şi aprofundarea competenţelor, pe

exersarea abilităţilor înalte, pe formarea comportamentelor
specifice determinării performanţelor în domenii particulare.
 CURRICULUM INFORMAL

 "Fiecare familie are un curriculum pe care îl predă aproape deliberat şi sistematic, tot
timpul. Fiecare biserică şi sinagogă, moschee, are un curriculum... Putem merge mai
departe, până la a declara că bibliotecile, muzeele au curricula proprie, la fel ca armata,
radioul şi televiziunea, iar prin acestea nu mă refer numai la programele special educative,
ci şi la emisiunile informative, care îi învaţă pe oameni să se informeze, la emisiunile
comerciale, care îi învaţă ce să-şi dorească în postură de consumatori, sau la emisiunile
muzicale, de exemplu la operă, care actualizează mituri sau valori generale.“
 L. Cremin
 CURRICULUM SUBLIMINAL

 experienţă de învăţare din mediul psihosocial şi

cultural al clasei/şcolii/universităţii
 Hidden curriculum

 Ce se învaţă în şcoală, dar NU este predat de

profesor.

 APLICAŢIE: Exemplificaţi!
 Curriculum ascuns vizează:
 procese care deşi nu sunt menţionate în programele şcolare oficiale
sau neintenţionate în familie, impregnează educaţia elevilor;

 părinţii şi profesorii nu transmit, nu învaţă pe elevi numai ceea ce

spun ci şi ceea ce ei sunt în realitate;

 curricum-ul şcolar este impregnat indirect, de cultura şi ideologia

autorilor direcţi (cei care l-au construit) şi indirecţi (cei care deţin
puterea politică sau confesională);

 prin curriculum-ul ascuns sunt întărite sau justificate diferenţierile

dintre sexe, discriminarea socială, ierarhia culturală etc.;

 curriculum-ul ascuns are atât efecte pozitive cât şi efecte negative;

 ideală este situaţia în care curriculum-ul ascuns este în concordanţă cu

obiectivele curriculum-ului oficial, explicit.
 Manifestarea curriculum-ului ascuns:
 ideologia implicită a programelor
şi manualelor;
 comportamentele cotidiene ale
cadrului didactic;
 echitatea relaţiilor cu elevii;
 metodele de predare şi de
evaluare;
 regulile şi obiectivele vieţii
şcolare ;
 „climatul” în şcoală etc.;
 structura şi organizarea şcolară:
 organizare pe clase de nivele;
 premierea elevilor sau nu;
 obedienţa cultivată;
 conformismul;
 efectele „halo” şi „Pygmalion”;
 din ce mediu social provine
elevul?
 comportamentele nonverbale ale
profesorului;
 exemplele alese;
 stimularea spiritului de câştig, de
competiţie.
 Ascuns???

 Nu se observă, recunoaşte?
 Pt a fi uitat sau neglijat?
 Autorul nu mai este prezent?
 Rezultatele mai importante decât motivele
 Mediul este mesajul:
atmosfera din şcoală, cadrul clasei, relaţiile,
priorităţile

Interior Exterior
ambianţa educaţională câmpul psihosocial
Climatul clasei de elevi Spaţiu şcolar
Relaţii interpersonale Timp şcolar
E-E Stil educaţional
E-P
 Atitudini însuşite prin CA

 Acceptarea pasivă vs critica activă

 Vocea autorităţii – judecata independentă

 Există un răspuns corect şi exact la orice întrebare

 Discipline importante - mai puţin importante

 Modalităţi de învăţare
 Competiţia – cooperarea

 Ajutor ptr ceilalţi – centrarea pe sine

 Scris & citit – G & vorbirea

 Bărbaţii - femeile
Lippit & White 1958 - Regimuri autoritare -
democratice
autoritar democratic

strategia determinată de lider consultări

evaluare deciziile liderului aleg alternative

camarazi aleşi de lider aleşi de membri

conducător rezervat apropiat şi implicat

str. grupului nestructurat subgrupuri

 Comportamente rezultate
atitudinea fata de activitate agresivitate/apatie interes

atitudinea fata de membri competitivă cooperantă, prietenoasă

atitudinea fata de conducător supunere prietenie

conducătorul părăseşte lucrul încetează lucrul continuă

încăperea
moralul grupului scăzut, tensionat ridicat, relaxat

standardele sarcinilor ridicate moderate

răspuns la problemă dezintegrarea în vină răspunsuri organizate la

probleme
 C.A.

 Stigmatul de a fi ratat

 Învăţatul plictiselii

 Puţini au reuşit

 Atribuire

 Etichetare
 Meseria de elev - Alain Coulon

 a răspunde exigenţelor explicite înscrise în programe

şi regulamente oficiale,

 dar şi la aşteptările implicite ale instituţiei şi cadrelor

didactice
 Munca şcolară
 sarcini şcolare

 evitarea neînţelegerilor la şcoală sau acasă

 a fi apreciaţi de colegii lor, de profesori sau părinţi,

 a avea timp liber sau mai multă autonomie pentru a se

dedica altor activităţi

 sau pot refuza orice cooperare cu cd

 Aşteptările profesorilor
 Ce factori influenţează aşteptările profesorilor?
 Cum sunt comunicate aceste aşteptări?
Aşteptările profesorilor

 Gen
 Status social
 Etnie
 Atractivitate fizică
 deşi multe persoane sãvârşesc acte deviante, sunt
devianţi doar cei care au fost etichetaţi cu succes
ca atare;

 reacţiile sociale la devianţã mai degrabã amplificã

decât sã reducã devianţa;

 persoanele etichetate cautã sprijin şi comfort la

alţi indivizi etichetaţi în mod similar
 APLICAŢIE
 Cu ce categorii operează profesorii,
referindu-se la elevi? Ce etichete sunt
mai frecvent aplicate elevilor?
 Ce etichete sunt mai frecvent aplicate
profesorilor?
 Proces de categorizare a elevilor
Hargreaves

 “ Elevi

ceilalţi
buni răi categoria
devianţi reziduală

se conformează
aşteptărilor
 “inteligent”, “bun”
 profesorul îi interpretează în
mod pozitiv dificultatea,
oferindu-i ajutor şi consiliere

 lãudat mai frecvent pentru

reuşitã

 critica mai rar pentru

nereuşitã
 “prost” sau “leneş”
Este posibil ca profesorul să
interpreteze acelaşi
comportament ca un indiciu că:

 elevul “nu se străduieşte

îndeajuns”

 sau “cu siguranţă nu a fost atent”

atunci când i-a fost explicată
tema
 Elevul adoptă o etichetă in functie de:
 Cât de des este etichetat

 Cât de importantă este pentru el persoana care atribuie eticheta

 Câţi alţii aplică aceeaşi etichetă

 Caracterul public al etichetei

Atherton (2003) - efectele negative ale etichetării
pot fi reduse dacă:

 acţiunea şi nu elevul este obiectul etichetării

 conştientizăm etichetele pe care le utilizăm,

modalitatea în care le comunicăm şi felul în
care ele afectează relaţia cu elevii

 atitudine critică in fata discuţiilor din cancelarie

cu privire la reputaţia elevilor
 găsiţi ceva bun în oricare dintre elevi

 vă asiguraţi că judecăţile dvs. nu merg mai

departe de dovezile existente

 accentuaţi progresul individual, mai

degrabă decât comparaţiile cu alţi elevi
INTRODUCERE IN PEDAGOGIE SI
TEORIA CURRICULUM-ULUI

CAPITOLUL IX.
CONTINUTURILE EDUCATIEI
 CUPRINS

 Conceptul de conţinut al învăţământului

 Criterii si surse de selecţie a conţinuturilor

 Documente curriculare

 Modalităţi de organizare a conţinuturilor

învăţământului
 Incercati sa reflectati la urmatoarele
probleme

 Ce cunoaştere este selectată pentru a fi oferită

elevilor?

 Dupa ce criterii se face aceasta selectie?

 Cum si prin ce mijloace este ea (cunoasterea)

transmisă?
 Conţinutul învăţământului

DEFINITIE
 Ansamblul valorilor specifice şi dominante într-o
societate,
 selectate din ceea ce a creat mai valoros umanitatea,

 structurate în cunoştinţe care duc la formarea unor

deprinderi şi priceperi, capacităţi, modele de acţiune
şi trăiri afective,

în conformitate cu cerinţele
actuale şi de perspectivă ale societăţii.
 Structurarea conţinuturilor
1. CULTURA
 desemnează ansamblul valorilor de natură materială şi
spirituală create de oameni prin activitatea lor.

 este acea punte spirituală comună oamenilor.

 CULTURA GENERALĂ
 sistem de cunoştinţe şi valori culturale, articulate între ele astfel
încât îl ajută pe om:
 să înţeleagă realitatea,
 să se înţeleagă pe sine şi pe celălalt,
 să acţioneze în beneficiul lui şi al societăţii,
 să-şi formeze o anumită concepţie despre viaţă.
 2. CULTURA GENERALĂ ŞCOLARĂ

 Este alcătuită din informaţia programatic selectată şi ordonată din perspectivă logică,
psihică şi didactică.

 Este alcătuită din ceea ce există în cultură în sensul general, ceea ce este demn de
transmis mai departe.

 Se realizează printr-un proces de triere a informaţiei de către profesori.

 Cultura şcolară se formează din acele elemente care trebuie transmise mai departe,
fapt ce transformă activitatea educatorilor într-una deosebit de dificilă şi responsabilă.

 Cultura şcolară va reţine ceea ce este de maximă utilitate, apoi din ceea ce este util:

 Ce anume este obligatoriu a se reţine, a se însuşi în perioada şcolarităţii şi ce poate fi lăsat

în perioada postşcolară?

 Ce se face în educaţia şcolară, adică prin educaţie formală şi ce se încredinţează educaţiei

nonformale şi informale?
 3.CULTURA PROFESIONALĂ

 Desemnează sistemul de cunoştinţe, deprinderi şi

valori specifice unui anumit domeniu profesional.

 Cultura profesională este alcătuită din:

 cultura specifică ariei de cunoaştere, adică pregătirii de
specialitate,

 cultura tehnologică proprie profesiunii,

 elementele de deontologie profesională (etica, norme

profesionale).
 Conţinuturile culturii şcolare (definite de Cornish)

 1. Acces la informaţie, elevul urmând să ştie în perioada şcolarizării să citească, să asculte, să

privească, să utilizeze mijloacele de comunicare în masă, să folosească sursele de informare.
 2. A gândi clar - şcoala să ofere activităţi de semantică, de descifrare a sensurilor, a simbolurilor.
 3. A comunica, obiectiv realizabil prin învăţarea limbii materne, prin însuşirea elementelor de
limbaj expresiv (mimică şi pantomimică), prin învăţarea structurilor gramaticale, învăţarea
scrierii la calculator, folosirea tuturor tehnologiilor de comunicare.
 4. Înţelegerea mediului - astronomie, fizică, chimie, geologie, geografie, ecologie.

 5. Înţelegerea omului şi societăţii - psihologie, sociologie, economie, educaţie civică.

 6. Conţinuturile vor pune accent pe cultivarea competenţei personale.

 7. Însuşirea tehnicilor de supravieţuire şi autoapărare -cunoştinţe elementare de medicină, de

alimentaţie.

 8. O cultură şcolară se întemeiază pe relaţiile interpersonale.

 9. Cunoştinţe de management şi administraţie, utilizate pentru gospodărirea propriei vieţi.

 10. Stilul şi strategiile de cunoaştere bazate pe tehnici de muncă independenţă şi autoeducaţie.

 11. Tehnici de automotivare.

UNESCO înscrie în cultura şcolară:

 1. Pe prin plan cunoştinţe ştiinţifice despre om şi lume (de biologie, de

fizică, chimie, astronomie);

 2. În al 2-lea rând UNESCO situează cunoaşterea limbii materne şi a cel

puţin două limbi de circulaţie internaţională;

 3. În al treilea rând cunoştinţele de matematică;

 4. Cunoştinţe de istorie şi ştiinţe sociale;

 5. Cunoştinţe de tehnică şi tehnologie cu sublinierea că aceste cunoştinţe

intră în viaţa curentă a individului.

 6. Cunoaşterea artei ca şi componentă estetică a vieţii sociale şi a gândirii;

 7. Valorile convieţuirii sociale (necesitatea echilibrului dintre competiţie şi

colaborare);

 8. Cunoaşterea şi aplicarea culturii fizice (a sportului şi îngrijirii sănătăţii).

Văideanu

 1. Aşează pe primul loc însuşirea limbajelor, a valorilor etice şi estetice. El

crede că sunt necesare însuşirea limbajelor verbale, dar şi simbolice, inclusiv
a celor matematice.

 2. Cunoaşterea mediului natural şi social, utilă pentru înţelegerea trecutului,

prezentului şi viitorului naţiunii, a omenirii, a individului.

 3. Însuşirea generalizării istorice, sociale, politice şi psihologice.

 4. Însuşirea criteriilor pentru aprecierea oamenilor şi situaţiilor;

 5. Cunoştinţe de ştiinţă şi tehnologie.

 6. Mijloace de afirmare a personalităţii.

 7. Mijloace artistice şi sportive.

Criterii si surse de selecţie a conţinuturilor
învăţământului

Criterii de selecţie

 filosofice - presupun concordanţa dintre conţinutul învăţământului şi

cultură, artă, valorile societăţii;

 logico-ştiinţifice (epistemologice) – structurează conţinutul

învăţământului în funcţie de logica ştiinţei

 logica didactică, asigurată printr-o serie de prelucrări metodologice, care

îl fac utilizabil în contexte didactice;

 psihopedagogice - presupun selectarea, prelucrarea şi adaptarea

conţinutului învăţământului la particularităţile de vârstă şi individuale ale
elevilor, la experienţa cognitivă şi motivaţia lor pentru învăţare.
 Surse de selectie a conţinuturilor:

 Surse principale
 cunoaşterea ca proces şi ca produs
 activitatea productivă
 cultura
 relaţiile interpersonale

 Surse secundare
 problematica lumii contemporane
 evoluţia social-politică
 rezultatele cercetării ştiinţifice
 Criterii pentru selecţionarea conţinutului
unui obiect

 1. Păstrarea unei proporţii echilibrate între cunoştinţele noi şi cele anterioare.

 2. Adecvarea conţinuturilor la specificul si la profilul şcolii, mai ales în cazul

învăţământului liceal şi postliceal.

 3. Logicitatea pe de o parte din perspectiva disciplinei respective, iar pe de

alta din perspectivă psihopedagogică.

 4. Selectarea conţinuturilor unui obiect presupune aplicabilitatea celor

învăţate, utilitatea lor.

 5. Exemplaritatea: cunoştinţele predate vor fi astfel selectate încât să

contribuie la dezvoltarea gândirii şi abia apoi la dezvoltarea memoriei.
Exemplele trebuie să-l pună pe gânduri pe elev.
DOCUMENTE CURRICULARE
 PRODUSE CURRICULARE
 PRINCIPALE
 Planul cadru de învăţământ
 Programa şcolară
 Manualul şcolar

 AUXILIARE
 ghiduri metodice pentru cadre didactice
 caiete de munca independentă pentru elevi
 pachete de învăţare
 seturi multimedia
 soft-uri educaţionale

 PRODUSE CURRICULARE SPECIFICE CADRULUI DIDACTIC

REZULTATE DIN PROIECTAREA ACTIVITATII
 planificarea calendaristica(anuală)
 proiectarea unităţilor de învăţare(secvenţială)
 proiectarea la nivelul lecţiei ( activităţii )
 Cicluri curriculare

 periodizări ale şcolarităţii care au în

comun obiective specifice

 grupează mai mulţi ani de studiu, care aparţin

uneori de niveluri şcolare diferite şi care se suprapun
peste structura formală a sistemului de învăţământ, cu
scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei
etape şcolare şi de a regla procesul de învăţământ
prin intervenţii de natură curriculară.
 Liceu teoretic, XIII
Specializare
19

18 tehnologic, XII

17 vocaţional XI

16 Şcoala profesională X
Aprofundare
15 Şcoala de ucenici IX

14 VIII
Observare şi
orientare
13 Învăţământ VII

12
gimnazial VI

11 V

10 IV
Dezvoltare
9 III
Învăţământ primar
8 II
Achiziţii
7 I
fundamental
6 Anul pregătitor e
5 Învăţământ
4 preşcolar
3
Aria curriculară
http://cnc.ise.ro
 grupaj de discipline
şcolare care au în comun
anumite obiective si
metodologii şi care oferă
o viziune multi- şi/sau
interdisciplinară asupra
obiectelor de studiu.
 CN România - arii curriculare

 desemnate pe baza unor principii şi criterii de tip

epistemologic şi psihopedagogic

 selectate în conformitate cu finalităţile învăţământului

 ţinând cont de importanţa diverselor domenii culturale

care structureaza personalitatea umană, precum şi de
conexiunile dintre aceste domenii
 7 arii curriculare
1. Limbă şi comunicare
2. Matematica şi ştiinţe ale naturii
3. Om şi societate
4. Arte
5. Educaţie fizica şi sport
6. Tehnologii
7. Consiliere şi orientare
1. Planuri-cadru de
învatamânt

 documentul reglator esential , jalonează resursele de

timp ale procesului de predare-învăţare
 soluţii de optimizare a bugetului de timp:

 activităţi comune tuturor elevilor din ţară (egalitate de

sanse)
 activitatea pe grupuri/clase de elevi în scopul diferenţierii
parcursului scolar (în funcţie de interesele, nevoile şi
aptitudinile specifice ale elevilor)
 ARIA CURRICULARĂ / Clasa a XI-a

Disciplina Trunchi Com Curric. speci TC+CD CDŞ

LIMBĂ ŞI COMUNICARE 7 6 13
Limba şi literatura română 3 1 4
Limba modernă 1 2 1 3
Limba modernă 2 2 1 3
Limba latină - 2 2
Literatură universală - 1 1
MATEMATICĂ ŞI ŞTIINŢE ALE NATURII - 1 1
Matematică - - -
Ştiinţe - 1 1
OM ŞI SOCIETATE 6 - 6
Istorie 2 - 2
Geografie 1 - 1
4-6
Discipline socio-umane (Economie) 1 - 1
Discipline socio-umane (Sociologie) 1 - 1
Discipline socio-umane (Filosofie) - - -
Religie 1 - 1
ARTE 1 - 1
Educaţie artistică 1 - 1
TEHNOLOGII - 1 1
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor - 1 1
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT 1 - 1
Educaţie fizică 1 - 1
CONSILIERE ŞI ORIENTARE 1 - 1
Consiliere şi orientare 1 - 1
TOTAL TC/ CD/ CDŞ 16 8 24 4-6
TOTAL (TC+CD+CDŞ) 28-30
 Schema orară

 particularizare a planurilor-
cadru de învăţământ pentru
o anumită clasă, în funcţie de
opţiunea exprimată pentru
completarea trunchiului
comun cu diferite tipuri de
CDŞ
 Curriculum nucleu
 trunchi comun

 set de elemente esenţiale pentru orientarea

învăţării la o anumită disciplină

 reprezintă unicul sistem de referinţă pentru

diversele tipuri de evaluări şi examinări externe
(naţionale) din sistem şi pentru elaborarea
standardelor curriculare de performanţă
 Curriculum la
decizia şcolii (CDS)

 ansamblul proceselor educative şi al

experienţelor de învăţare pe care fiecare
şcoală le propune în mod direct elevilor săi în
cadrul ofertei curriculare proprii.

 în planurile de învatamânt, CDS = nr de ore

alocate şcolii pentru construirea
propriului proiect curricular
 CDŞ

apro
extins * opţional
fundat
 Curriculum extins

 şcoala urmează sugestiile oferite de autoritatea centrală

 opţionalul ca extindere este acel tip de CDŞ derivat dintr-o

disciplină studiată în trunchiul comun, care urmăreşte
extinderea obiectivelor cadru/competenţelor generale din
curriculumul nucleu prin noi obiective de referinţă/competenţe
specifice şi noi conţinuturi

 presupune parcurgerea în întregime a programei, atât a

conţinuturilor obligatorii cât şi a celor neobligatorii
 Curriculum aprofundat
 şcoala aprofundează zona curriculum-ului de bază dezvoltând unele
teme/capitole din conţinuturile prevăzute de programele şcolare dacă
această dezvoltare răspunde nevoilor reale ale elevilor

 opţionalul de aprofundare este acel tip de CDŞ derivat dintr-o disciplină

studiată în trunchiul comun, care urmăreşte aprofundarea obiectivelor
de referinţă/competenţelor specifice din curriculumul nucleu prin noi
unităţi de conţinut, presupune realizarea obiectivelor şi însuşirea
conţinuturilor obligatorii din programa disciplinei prin diversificarea
activităţilor de învăţare

 conform Ordinului ministrului nr. 3638/ 11 aprilie 2001, aprofundarea se

aplică numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc să
atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă în anii
anteriori.
 Curriculum elaborat
de şcoală
 şcoala proiectează şi construieşte în zona trans- şi
interdisciplinară

 opţionalul ca disciplină nouă introduce noi obiecte de

studiu, în afara acelora prevăzute în trunchiul comun
la un anumit profil şi specializare, sau teme noi, care
nu se regăsesc în programele naţionale)

 iar opţionalul integrat introduce ca obiecte de studiu

noi discipline structurate în jurul unei teme
integratoare pentru o anumită arie curriculară sau
pentru mai multe arii curriculare.
 Tipuri de optionale

Modele de generare a curriculum-ului la decizia şcolii:

 (a) Opţionalul la nivelul disciplinei constă în activităţi, proiecte,
module, care reprezintă o ofertă diferită faţă de cea propusă de
autoritatea centrală. Aceasta este elaborată în şcoală, la nivelul catedrei
şi presupune formularea unor obiective de referinţă care nu apar în
programă.

 (b) Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune alegerea unei

teme care implică cel puţin două discipline dintr-o arie. In acest caz,
pornind de la obiectivele cadru ale disciplinelor, vor fi formulate obiective
de referinţă din perspectiva temei pentru care s-a optat.

 (c) Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare poate fi

proiectat pornind de la un obiectiv complex de tip transdisciplinar sau
interdisciplinar, prin intersectarea unor segmente de discipline aparţinând
mai multor arii. In acest caz, obiectivele de referinţă apar ca specificări
ale obiectivelor cadru.
 2. PROGRAMA SCOLARA

 Programele şcolare sau analitice sunt

documente oficiale care redau sintetic
conţinuturile învăţământului pe ani şcolari
sau pe cicluri şcolare de învăţământ.

 În literatura recentă, sintagma programe

analitice este înlocuită cu cea de “curriculum
scris” sau “oficial”, conferindu-i-se astfel,
acelaşi statut cu planul de învăţământ, ca
document de politică educaţională.
 Elaborarea programei de opţional:

Pentru elaborarea programei de opţional, propunem

următoarea schemă de proiectare care este în acord cu
modelul programelor de trunchi comun.
ARGUMENT
 Se va redacta 1/2 – 1 pagină care
motivează cursul propus:

 nevoi ale elevilor,

 ale comunităţii locale,

 formarea unor competenţe de transfer etc.

 Obiectivele de referinţă
 Pentru un opţional de o oră pe săptămână se
vor defini şi urmări 5-6 obiective de referinţă –
pe care elevii urmează să le atingă până la
sfârşitul anului.

 Vor fi formulate după modelul celor din

programa naţională (al materiilor de trunchi
comun), dar nu vor fi reluări ale acestora.
 Lista de conţinuturi
 cuprinde informaţiile pe care opţionalul le propuse ca bază de
operare pentru formarea capacităţilor vizate de obiective.

 sunt trecute în listă acele informaţii care vor fi vehiculate,

introduse, combinate şi recombinate între ele şi cu altele învăţate
anterior.
 Modalităţi de evaluare
 Vor fi trecute tipurile de probe care se
potrivesc opţionalului propus (de exemplu:
probe scrise, probe orale, probe practice,
referat, proiect, portofoliu, etc.).

 NU vor fi incluse probele ca atare.

 Standarde curriculare de
performanta
 sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de
învăţare

 indică gradul în care sunt atinse obiectivele fiecărei

discipline de către elevi, la sfârşitul fiecărei trepte
de învăţământ obligatoriu

 reprezintă, pentru toţi elevii, un sistem de referinţă

comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de
şcolaritate
Standarde minime de performanta
 ele constituie repere utile tuturor agenţilor implicaţi în procesul
educaţional. Astfel:

 elevii vor şti care sunt aşteptările explicite în ceea ce priveşte învăţarea - în
termeni de cunoştinţe, competeţe şi atitudini - precum şi criteriile de
evaluare a performanţelor la sfârşitul unei trepte de şcolaritate;

 profesorii îşi vor regla demersul didactic in funcţie de limitele stabilite prin
standarde;

 părinţii vor lua cunoştinţă de aşteptările pe care le are şcoala faţă de elevi;

 conceptorii de curriculum vor avea un sistem de referinţă coerent şi

unitar cu privire la performanţele dezirabile la elevi;

 evaluatorii vor avea la dispoziţie repere de la care să pornească

elaborarea nivelurilor de performanţă, a descriptorilor şi a itemilor de
evaluare.
 MANUALUL ŞCOLAR

 Document curricular oficial care concretizează

programa unui obiect de învăţământ pentru o
anumită clasă, tratând temele pe capitole,
subcapitole, lecţii etc.

 Pentru cadrul didactic, manualul este un instrument

de lucru orientativ, un ghid în proiectarea şi
realizarea activităţilor didactice.

 Pentru elevi manualul este un instrument de

informare şi de lucru.
 Funcții ale manualelor școlare

A. Funcţiile care se referă la elev

 1. Funcţia de transmitere a cunoştinţelor

 2. Funcţia de dezvoltare a capacităţilor

 cognitive (a compara, a aranja în serii, a sintetiza…),
 psihomotrice (a mişca, a împinge…)
 socioafective (a aprecia, a respecta…).

 Exemple de capacități cognitive:

 a spune acelaşi lucru cu alte cuvinte (a reformula)
 a ilustra prin exemple şi contra-exemple (dar corecte)
 a distinge în situaţia dată informaţiile şi relaţiile esenţiale, pe cele accesorii
(secundare) şi pe cele parazite (în plus)
 a rezuma un mesaj într-o manieră succintă şi precisă
 a prezenta o sinteză orală structurată
3. Funcţia de consolidare a achiziţiilor
 după ce s-a învăţat o cunoştinţă sau o aptitudine, este necesară
exersarea în diferite situaţii pentru a-i asigura o oarecare stabilitate (a
o consolida).

4. Funcţia de evaluare a achiziţiilor

 nu doar o evaluare de tip certificativ, ci mai ales de tip formativ.

5. Funcţia de sprijin pentru integrarea achiziţiilor

 utilizarea achiziţiilor şcolare în situaţii diferite.

6. Funcţia de referinţă
 organizarea informaţiei.

7. Funcţia de educaţie socială şi culturală

 achiziţii legate de comportament, de relaţiile cu alţii, de viaţa în
societate
 în general.
B. Funcţiile care se referă la profesor

1.Funcţia de informare ştiinţifică şi generală

2.Funcţia de formare pedagogică ce ţine de disciplină

 exprimă evoluţia permanentă a didacticii disciplinelor.

3.Funcţia de sprijin în învăţarea şi organizarea lecţiilor

4.Funcţia de sprijin în evaluarea achiziţiilor

Cerinţe în elaborarea
manualelor şcolare
Ştiinţifice:
 corectitudinea,
 coerenţa,
 abordarea interdisciplinară a conţinuturilor disciplinelor de studiu.

Psihopedagogice:
 accesibilitatea limbajului şi sistematizarea conţinuturilor,
 asigurarea activismului elevilor,
 promovarea activităţilor independente,
 stimularea imaginaţiei elevilor, a gândirii creatoare, a învăţării prin descoperire, probe de
evaluare şi autoevaluare etc.

Igienico-estetice:
 lizibilitatea textului,
 formatul manualului,
 calitatea hârtiei şi a cernelii, ilustraţii, colorit, designul copertelor.

Economice, privind costurile.

Manualul tradiţional
 Operează o selecţie rigidă a
conţinuturilor din care rezultă
un ansamblu fix de informaţii
vizând o tratare amplă, de tip
academic
 Informaţiile sunt prezentate
ca interpretare standardizată,
închisă, universal valabilă şi
autosuficientă.
 Informaţiile constituie un scop
în sine
 Oferă un mod de învăţare care
presupune memorarea şi
reproducerea
 Reprezintă un mecanism de
formare a unei cunoaşteri de
tip ideologic
Manualul alternativ
 Operează o selecţie permisivă
din care rezultă un ansamblu
variabil de informaţii, în care
profesorul şi elevul au spaţiu
de creaţie.
 Informaţiile sunt prezentate
astfel încât permit interpretări
alternative şi deschise.
 Informaţiile constituie un
mijloc pentru formarea unor
competenţe, valori şi atitudini.
 Oferă un mod de învăţare care
presupune înţelegerea şi
explicarea.
 Reprezintă un mecanism de
stimulare a gândirii critice.
Aplicaţie

Analizaţi un manual şcolar prin prisma cerinţelor prezentate:

 Date de identitate ale manualului: domeniul de referinţă, autor/i, editura,

an de apariţie, destinatari (filieră, profil, specializare, an de studiu) etc;

 Criterii ştiinţifice: corectitudinea informaţiilor, abordarea interdisciplinară a

temelor, etc.

 Criterii pedagogice: accesibilitatea limbajului, sistematizarea conţinuturilor,

asigurarea activizării elevilor prin sarcini de lucru diversificate, teme, exerciţii,
întrebări, stimularea imaginaţiei elevilor, a gândirii creatoare, a învăţării prin
descoperire, probe de evaluare sau autoevaluare etc.

 Criterii igienice şi estetice: lizibilitatea textului, formatul manualului,

calitatea hârtiei şi a cernelii, ilustraţii, colorit, la designul copertelor etc.
MODALITATI DE ORGANIZARE A
CONTINUTURILOR
Abordarea interdisciplinara:

 dezvoltarea unui sistem de cunoştinţe aflate la

intersecţia mai multor domenii de cunoaştere.

Organizarea modulară:

 eliminarea barierelor artificiale dintre cicluri şi niveluri

de învăţământ ca şi dintre educaţia formală şi cea
informală.

Predarea integrată:

 sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din

domenii diferite ale cunoaşterii, astfel încât să se
asigure achiziţia de către elevi a unei imagini coerente,
unitare despre lumea reală.
 Organizarea continuturilor
Monodisciplinaritate
 formă tradiţională; discipline predate relativ independent.

Multidisciplinaritate
 formă mai puţin evoluată a transferurilor disciplinare; juxtapunerea unor
cunoştinţe din mai multe domenii.

Pluridisciplinaritate
 punctul de plecare este o temă, o problemă abordată din mai multe
discipline, cu metodologii specifice.

Transdisciplinaritate
 formă de întrepătrundere a mai multor discipline şi de coordonare a
cercetărilor, conducând la apariţia unui nou areal de cunoaştere.
PERSPECTIVA AVANTAJE DEZAVANTAJE

-oferă elevului şi - disciplina nu are o

singură structură
profesorului o
posibilă;
Intradisciplinar structură care - structura ei nu e
ă respectă ierarhia neapărat cea mai bună;
cunoştinţelor - nu stimulează motivaţia
anterior învăţării;
dobândite; - transferul se produce
- oferă siguranţă greu, ceea ce duce la
ruptura dintre teorie şi
elevului.
practică;
- nu este centrată pe
utilitatea disciplinei
pentru elev.
PERSPECTIVA AVANTAJE
DEZAVANTAJE

Interdisciplinară - permite transferul şi -apare

rezolvarea de noi tendinţa de
probleme; generalizare
abuzivă;
- constituie o abordare
economică d.p.d.v. al
-neglijează
raportului dintre dimensiunea
cunoştinţe şi volumul
verticală,
de învăţare prin
conducând la
caracterul larg de
cunoştinţe sau
aplicabilitate al
deprinderi
principiilor/conceptelor
generale. disparate.
PERSPECTIVA AVANTAJE DEZAVANTAJE

Pluridisciplinară - prezintă un fenomen - afectează, în

sub toate faţetele, în anumite situaţii,
sau tematică
globalitatea sa; construirea
- motivează elevul prin progresivă a
racordarea la structurilor
realităţile pe care le cognitive necesare
întâlneşte; procesului de
- asigură un transfer al învăţare;
cunoştinţelor
dobândite în situaţii - conduce, uneori, la
noi. simplificări
agresive, care dau
naştere unor
generalizări pripite
din partea elevului.
PERSPECTIVA AVANTAJE DEZAVANTAJE

Transdisciplina - este centrată pe a) schema de organizare

ră demersurile este arbitrară;
intelectuale şi b) nu schimbă
afective ale elevului; fundamental punctul de
- stimulează interesul focalizare al educaţiei;
elevului pentru -există riscul de a reveni
învăţare. la predarea
- desfiinţează interdisciplinară;
compartimentele şi -rămâne
a) pe orizontală favorizează
compartimentată şi nu
transferul. favorizează transferurile;
- deplasează punctul c) ar putea duce la
de focalizare al separarea educaţiei
educaţiei; profesionale de educaţia
b) pe verticală - se sprijină pe
generală, prima riscând
structurile oferite de să devină un învăţământ
discipline. exclusiv intradisciplinar,
- permite o libertate iar cealaltă un mozaic
totală faţă de sociocultural.
disciplină.
c) tematică
INTRODUCERE IN PEDAGOGIE SI
TEORIA CURRICULUM-ULUI

PARTEA A III-A

FINALITATILE EDUCATIEI
 CUPRINS

1. Finalităţile educaţiei: ideal, scop,

obiective

2. Clasificarea obiectivelor educaţionale

3. Operaţionalizarea obiectivelor
educaţionale
 1. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

 Noţiunea de finalitate reprezintă o componentă a

procesului de învăţământ care asigură sensul,
orientarea şi direcţiile acţiunii instructiv – educative.

 Orice reformă începe cu finalităţile educaţiei - sunt

elementele cele mai “sensibile” - cu impact asupra
organizării şi renovării sistemului de învăţământ, a
conţinuturilor şi strategiilor educaţionale.

 Finalităţile se obiectivează în ideal, scopuri şi

obiective educaţionale.
 A. Idealul educaţional
 Modelul sau tipul de personalitate solicitat de
condiţiile sociale ale unei etape istorice şi pe
care educaţia este chemată să-l formeze în
procesul desfăşurării ei.

 Idealul educaţional are trei dimensiuni:

 socială - fiecărei orânduiri sociale îi corespunde un tip
de ideal educaţional;
 psihologică - profilul de personalitate pe care societatea
îl solicită de la majoritatea membrilor ei;
 pedagogică - parametri acţiunii educaţionale implicaţi în
realizarea practică a idealului educaţional
Tipuri de ideal educaţional
 În Grecia antică, în Atena idealul educaţional urmărea
dezvoltarea armonioasă a personalităţii, în plan estetic,
moral, fizic (kalokagathia), iar Sparta viza preponderent
dezvoltarea fizică, prin exerciţii militare.

 În Evul mediu (500 e.n. – 1500 e.n.), idealul educaţional a

cunoscut două modele distincte:

 idealul clerical - însuşirea celor şapte arte liberale (gramatica,

retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia şi muzica)

 idealul cavaleresc - însuşirea celor şapte virtuţi cavalereşti (călăria,

mânuirea spadei, vânătoarea, înotul, şahul, cântul şi recitarea de
versuri).
 Renaşterea îşi propune formarea unei
personalităţi cu o cultură enciclopedică
(„homo universale”).

 În epoca modernă se impune idealul

personalităţii eficiente într-o activitate
productivă.

 Idealul educaţional al şcolii româneşti

(Legea Învăţământului, 1995) constă în
„dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi creative”.
 Idealul şcolii româneşti
Legii Învăţământului nr. 1, Art. 3.

 (1) Învăţământul urmăreşte realizarea idealului

educaţional întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe
valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii
româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii
naţionale.

 (2) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în

dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi creative.
 Art. 4.
(1) Învăţământul are ca finalitate formarea personalităţii umane, prin:
a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;

b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor

practice prin asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;

c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe

durata întregii vieţi;

d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,

al demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice,

a respectului pentru natura şi mediul înconjurător;

f) dezvoltarea armonioasă a individului, prin educaţie fizică, educaţie igienico-

sanitară şi practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile,

producătoare de bunuri materiale şi spirituale.
 (2) Învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă
de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile
poporului român.

 (3) Finalităţile şcolii româneşti se realizează prin

strategii şi tehnici moderne de instruire şi educare,
susţinute de ştiinţele educaţiei şi practica şcolară,
conform obiectivelor fiecărui nivel de învăţământ.
B. Scopurile educaţionale
 concretizează conţinutul idealului la diferite
niveluri ale activităţii educative.

 le regăsim la nivelul diferitelor tipuri de

educaţie (educaţia intelectuală, morală etc.),
diferitelor nivele şi profiluri de învţământ sau
tipuri de şcoli.

 Exemple:
 formarea culturii generale la tânăra generaţie
 asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală
 pregătirea pentru profesie etc.
C. Obiective educaţionale

 Finalităţile care concretizează idealul şi scopurile

educaţionale, la nivelul diferitelor discipline de
învăţământ sau al diferitelor forme ale activităţii
instructiv-educative.

 Obiectivele educaţionale sunt enunţuri cu caracter

finalist prin care se intenţionează provocarea unei
schimbări în personalitatea elevului, ca urmare a
implicării sale în activitatea de predare şi învăţare.
 2. CLASIFICAREA OBIECTIVELOR
EDUCAŢIONALE

După gradul de generalitate:

 obiective generale, valabile pe toată perioada
şcolarităţii

 obiective de generalitate medie (specifice),

valabile pentru unele nivele, forme, discipline de
învăţământ

 obiective operaţionale, valabile pentru o

activitate didactică.
Din perspectivă curriculară se pot distinge:

 obiectivele cadru – capacităţi şi atitudini specifice unei discipline de

învăţământ, realizabile de-a lungul mai multor ani de studiu

 exemplu: „dezvoltarea capacităţilor de a recepta şi de a produce texte scrise

şi orale de diverse tipuri”, este un obiectiv-cadru la Limba şi literatura
română

 obiectivele de referinţă – specifică rezultatele aşteptate ale învăţării

pe fiecare an de studiu şi urmăresc progresul în achiziţia de capacităţi
şi cunoştinţe de la un an de studiu la altul

 exemplu: „la sfârşitul clasei a VII-a elevul va fi capabil să exprime oral sau în
scris reacţiile proprii la receptarea textelor literare”.
 Taxonomia obiectivelor
educaţionale
 Cognitive

 Afective

 Psihomotrice
 a. Taxonomia lui B. Bloom –
domeniul cognitiv
1. Cunoaştere (date, termeni, clasificări, metode, teorii, categorii) a defini, a recunoaşte, a
distinge, a identifica, a enumera, a numi, a reproduce, a alege, a formula

2. Înţelegere (capacitatea de a raporta noile cunoştinţe la cunoştinţele anterioare prin-

transpunere- interpretare- extrapolarea tranforma, a ilustra, a redefini, a interpreta, a
reorganiza, a explica, a demonstra, a extinde, a extrapola, a estima, a determina, a distinge, a
generaliza, a parafraza, a rescrie, a rezuma

3. Aplicare a noilor cunoştinţea aplica, a generaliza, a utiliza, a alege, a clasifica, a restructura, a

schimba, a demonstra, a descoperi, a manipula, a modifica, a prezenta, a folosi

4. Analiza pentru :- căutarea elementelor- căuarea relaţiilor- căutarea principilor de organizarea

distinge, a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compara, a deduce, a detecta, a diferenţia, a
ilustra, a alege, a separa, a dirija

5. Sinteza pentru:- crearea unei opere personale- elaborarea unui plan de acţiune- derivarea unor
relaţii abstracte dintr-un ansamblua scrie, a relata, a produce, a proiecta, a planifica, a
propune, a deriva, a formula, a sintetiza, a aborda pe categorii, a combina, a compune, a
imagina, a explica, a modifica, a organiza, a planifica, a rezuma, a rescrie

6. Evaluarea prin:- critică internă- critică externăA judeca, a argumenta, a valida, a decide, a
evalua, a compara, a contrasta, a standardiza, a aprecia, a descrie, a justifica, a interpreta
 b. Taxonomia lui Krathwohl -
domeniul afectiv
1.Receptarea prin- conştientizarea mesajului- voinţa de a recepta- atenţie dirijată sau
preferenţialăA diferenţia, a separa, a izola, a diviza, a accepta, a acumula, a
combina, a alege, a răspunde, a asculta, a controla, a asimila

2. Reacţia/răspunsul prin- asentiment- voinţa de a răspunde- satisfacţia de a

răspundeA se conforma, a urma, a aproba, a oferi, a discuta, a practica, a (se) juca,
a aplauda, a aclama, a-şi petrece timpul liber într-o activitate

3. Valorizarea prin- acceptarea unei valori- preferinţa pentru o vaoare- angajarea-şi

spori competenţa prin, a renunţa, a specifica, a ajuta, a încuraja, a acorda asistenţă,
a subvenţiona, a argumenta, a dezbate, a protesta, a nega, a încuraja

4.Organizarea prin- conceptualizarea unei valori- organizarea unui sistem de valoriA

discuta, a abstrage, a compara, a teoretiza o temă, a organiza, a defini, a formula,
a armoniza, a omogeniza

5. Caracterizarea prin- ordonara generalizată- caractrizarea globală - autocaracterizare

globalăA revizui, a schimba, a acompleta, a face aprecieri valorice legate de o
activitate, a dirija, a rezolva, a evita, a-şi asuma o sarcină, a colabora conform unor
norme manageriale
 c. Taxonomia lui Simpson
- domeniul psihomotor
Percepţia prin – stimulare senzorială– selecţia indicilor– traducere (a auzi, a vedea a pipăi, a
gusta, a mirosi, a simţi) - ex. - a descoperi defectul unei maşini după zgomot, a traduce
impresia muzicală în dans etc.

Dispoziţia (mintală, fizică, emoţinală) - A cunoaşte instrumentele necesare unei lucrări de atelier
(ex. - a lua poziţia necesară pentru a arunca bila de popice, a fi dispus să execuţi o operaţie
tehnlogică etc.)

Reacţia dirijată prin – imitaţie – încercări şi erori (ex. – a excuta un pas de dans imitând, a
descoperi procedeul cel mai eficient pentru a executa o operaţie practică – la caligrafie etc.)

Automatism (ex. – a fi capabil să execute un lanţ de mişcări la gimnastică etc.)

Reacţia complexă cu - înlăturarea nesigurnţei - performanţă automată (ex. – a monta un aparat

şi a te folosi de el fără ezitare, a şti să cânţi la vioară conform unor norme estetice etc.)

Adaptarea - a modifica voluntar mişcările în condiţii dificile fără a pierde eficienţa

Creaţia - a coordona mişcarea în condiţii noi cu randament superior

3. OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR
EDUCAŢIONALE

 Tehnicile (procedurile) de operaţionalizare

precizează ceea ce va face elevul,
performanţa de care va fi capabil după
parcurgerea unei secvenţe a procesului de
predare-învăţare.

 Obiectivele operaţionale exprimă

finalităţile imediate ale unei activităţi
didactice, sub forma comportamentelor direct
observabile şi măsurabile la elevi.
 Proceduri de operaţionalizare

 Procedura de operaţionalizare
formulată de Robert F. Mager

 Procedura de operaţionalizare
formulată de Gilbert De Landsheere
 a. Procedura de operaţionalizare a lui
R.F. Mager
 Presupune trei etape:  Exemplu de obiectiv
operaţional:
1. Precizarea
comportamentului final, 1. Elevii să localizeze
care se aşteaptă de la elevi
(prin verbe de acţiune)

2. precizarea condiţiilor în care 2. pe hartă

elevii demonstrează că au
dobândit performanţa
aşteptată

3. precizarea nivelului de 3. cel puţin trei râuri.

reuşită
 Exerciţiu de reflecţie
 Identificaţi în obiectivele de mai jos cele trei etape
ale procedurii de operaţionalizare după Mager:

 O1: elevii să formuleze după consultarea materialelor

distribuite 5 soluţii de reducere a poluării

 O2: elevii să identifice verbele dintr-un text dat, minim 7

din 10, în cinci minute de activitate independentă.
 b. Procedura de operaţionalizare a lui
G. De Landsheere
 Presupune cinci paşi :  Exemplu de ob. op.:
1. Cine va produce comportamentul dorit? 1. Elevii

2. Ce comportament observabil va 2. să construiască

dovedi că obiectivul este atins?

3. Care va fi produsul acestui 3. un aparat de radio

comportament (performanţa)?

4. În ce condiţii trebuie să aibă loc 4. alegând piesele după o schemă dată

comportamentul?

5. Pe temeiul căror criterii ajungem la 5. iar aparatul să recepţioneze cel puţin cinci
concluzia că produsul este satisfăcător? posturi.
Exerciţiu de reflecţie
 Identificaţi în exemplul de mai jos, cele cinci
etape ale operaţionalizării obiectivelor,
utilizând procedura lui G. De Landsheere:

 O1: elevii să identifice substantivele dintr-un text

dat, pe baza cunoştinţelor însuşite; obiectivul va
fi considerat atins dacă vor fi identificate 8 din
cele 10 substantive pe care le conţine textul.
 Cerinţe în elaborarea obiectivelor
operaţionale
 să se refere la activitatea de învăţare a elevilor şi nu la
activitatea profesorului

 să fie formulat în termeni expliciţi care să vizeze o singură

operaţie sau acţiune

 obiectivul să descrie comportamente observabile la elevi prin

„verbe - acţiune”

 sarcinile didactice să fie variate, depăşind nivelul simplei

reproduceri de informaţii

 să se evite numărul exagerat de obiective operaţionale pentru o

lecţie.
 Operaţionalizarea obiectivelor
Avantaje:
 obiectivele asigură rigoarea necesară
acţiunii educaţionale;
 realizează o predicţie a rezultatelor
aşteptate;
 au rol orientativ pentru profesor şi
stimulativ pentru elevi;
 reprezintă repere în evaluarea
rezultatelor învăţării.
Limite:
 nu toate obiectivele pot fi precizate
specific, concret (de ex. obiectivele care
au în vedere trăsăturile de caracter,
atitudinile, sentimentele);
 nu toate comportamentele pot fi
anticipate (mai ales când vizăm
creativitatea elevilor, rezolvarea de
probleme pe căi euristice).
Exerciţiu de reflecţie
 Examinaţi programa şcolară pentru materia
pe care urmează să o predaţi şi încercaţi să
clasificaţi obiectivele ei în termenii nivelurilor
taxonomice