25 Octombrie

Psihologia dezvoltarii curs nr.1

Ereditate, Mediu si Educatie -> Dezvoltarea Psihica

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii complexe ereditate-mediu-educatie.

Educatia este o forma organizata, sistematica si continua de formare a personalitatii
umane. Educatia optimizeaza, in masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.

Ereditatea
Ereditatea este un fenomen de natură biologică ce constă în transmiterea de la părinți
la urmași a unor însușiri, cu ajutorul codului genetic. Care este impactul eredității
asupra caracterului oamenilor? Trebuie luat la cunoștință faptul că moștenirea ereditară
se referă mai degrabă la un complex de predispoziții, decât la o transmiterea a
însușirilor antecesorilor.

Moștenirea ereditară nedescoperită și needucată rămâne la stadiul de potențial

nevalorificat.
Aceste predispoziții pot fi valorificate în mai multe feluri.

Nu existe particularități psihice ale unei persoane despre care sa se afirme că sunt în
totalitate moștenite ereditar.

Prin voință, motivație și determinare, omul poate să compenseze, într-o anumită

măsură, absența unor calități cu alte calități. La fel este posibil ca o persoană cu
moștenire genetică favorabilă să obțină performanțe reduse într-un domeniu înspre care
are înclinații native.

Așadar, ereditatea face doar ca învățarea să se producă mai ușor în unele domenii,
reușitele să fie obținute cu mai puțin efort, iar nivelul performanțelor posibil de atins în
urma unei educații adecvate să fie foarte înalt.

Mediul
Mediul, în sens general, include toți factorii naturali, artificiali și socio-umani care pot
influența individul. Mediul și omul sunt două entități corelative cu funții complementare.
Exista două tipuri de medii: natural și social, cel social fiind cel care își pune amprenta
asupra psihicului omului. În raport cu ereditatea, acțiunea mediului nu este
transformatoare, ci mai degrabă modelatoare, cu un rol considerabil de stimulare și de
amplificare a dispozițiilor ereditare. (ex. „copii lup”)

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”.

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba
lumea.” – Nelson Mandela

"Omul nu poate deveni om decat daca este educat." - J. A. Comenius

Educația poate fi de două feluri:

 educația primită pentru a forma individul încât să se integreze în societate

 educația primită în școală, în instituțiile de învățământ

Educația

Educația este influențarea sistematică și conștientă a dezvoltării facultăților intelectuale,

morale și fizice ale copiilor și tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop

Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”.Concluzie

Sintetizand, putem afirma cu certitudine ca dezvoltarea psihica este rezultatul

interactiunii complexe ereditate-mediu-educatie. Educatia este o forma organizata,
sistematica si continua de formare a personalitatii umane, educatia optimizand, in
masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.
Teme: Teoria dezvoltarii inteligentei
Sunt mai multe stadii:
Jean Piaget prin interiorizarea acestora si prin notarea la nivel superior la mediu

Stadiul I, cel al inteligenţei senzorio-motorii, (0–2 ani) când, prin coordonarea senzorialităţii şi
a motricităţii se realizează scheme de acţiune condiţionate, reflexe circulare care devin tot mai
complexe, tinzând să se evidenţieze sub forma cauzalităţii magice, sub forma acţiunilor
simbolice purtătoare de inteligenţă, sub forma acţiunilor de rezolvare de probleme simple
adaptative ce pot fi transferate de la o situaţie la alta asemănătoare.
Aşa de exemplu, sunt conduita suport, conduita baston (manipulând jucăriile din ţarc cu o altă
jucărie de formă alungită, întinde la un moment dat mâna în care are acea jucărie folosind-o ca
pe un baston pentru apropierea unei alte jucării aflată în afara ţarcului, realizând că acea jucărie
de formă alungită îl poate ajuta în acest sens).

Stadiul II, defineste criterii dar fara analiza

Stadiul II, cel al inteligenţei preoperaţionale, (2-7 ani), când se dezvoltă foarte intens funcţia
simbolică a gândirii şi limbajului, funcţia reprezentativă (imitaţia şi jocul simbolic, încalecă băţul
ca pe un căluţ).
Apar şi se dezvoltă moduri de prelucrare a informaţiei care nu sunt încă foarte eficiente şi
constante aşa cum operează gândirea perioadelor următoare.
Copilul diferenţiază, clasifică, denumeşte obiecte dar toate aceste moduri de operare nu au
criterii logice superioare, nu au criterii constante iar rezultatele pot fi considerate empirice.
De aceea, deşi ele sunt reale modalităţi de operare ale gândirii şi inteligenţei continuatoare la un
nivel superior a operaţiilor senzorio-motorii, sunt considerate ca forme ce preced adevăratele
operaţii ale gândirii.

Stadiul III 7-12 ani stadiul operatiilor concrete, constantele perceptive

Stadiul III, cel al operaţiilor concrete, când se dezvoltă la un nivel superior capacităţile copilului
de a separa şi reuni obiectele, de a asocia şi categorisi, de a ordona după criterii relativ exacte şi
stabile. Acum se evidenţiază clar moduri de operare analitico-sintetice şi comparative şi
chiar moduri de operare prin generalizare şi abstractizare, aspecte ce se consolidează şi
eficientizează către sfârşitul perioadei.
Copilul surprinde invarianţa şi reversibilitatea, conservarea materiei, apar şi se consolizează
astfel constante perceptive.
Cu toate acestea trebuie să subliniem că modul de operare rămâne în continuare strâns legat
de concret, necesită în continuare suportul concret chiar dacă el se desfăşoară în plan mintal.
De exemplu, este nevoie de suport sub forma beţişoarelor, bilelor, etc. la calculul mintal, este
necesară prezenţa efectivă a obiectelor în cadrul operaţiilor de clasificare, separare, ordonare, etc.
De aceea, acest mod de operare este considerat ca fiind concret şi tot de acolo rezultă şi
denumirea acestui al III-lea stadiu

Stadiul IV, cel al operaţiilor formale, între 12 şi 16 ani, când apar şi se dezvoltă operaţii de
analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare în plan mintal fără a mai fi necesar suportul
concret, când activitatea mintală este prin excelenţă cea de conceptualizare, de realizare a
judecăţilor şi raţionamentelor inductiv-deductive, ipotetice, de operare asupra posibilului,
când gândirea operează formal (formele fiind judecăţile şi raţionamentele, propoziţiile şi frazele),
când putem vorbi de o gândire filosofică.

Teoria dezvoltării sexualităţii – FREUD

La Freud instinctul sexual este cel mai important in dezv. armonioasa a copilului
1. Stadiul oral (0 – 1 an), când copilul îşi petrece mare parte din timp sugând, mestecând,
scuipând sau muşcând foarte multe obiecte, aspecte considerate ca modalităţi de
satisfacţie sexuală prin intermediul acestei părţi a organismului – gura.
Suptul la sânul mamei este o puternică formă şi sursă de PLACERE satisfacţie senzorială şi, prin
urmare, de satisfacţie orală (dacă mama nu-şi hrăneşte la sân copilul sau nu face acest lucru cum
trebuie îşi “privează de satisfacţie orală” odrasla, care la vârsta adultă, va deveni dependentă de
soţ, de un părinte, etc.

2. Stadiul anal (1 – 3 ani), poate sa fie traumatizat daca este insotit de amenintari si
pedepse
Este o reactie la stresul din timpul zilei inclusive la scrasnitul din dinti pe timpul noptii sau
urinatul sau defecatia noaptea. Ticurile: manifestarea unor anxietati; suptul degetului este o
nevoie de placere, Freud: Diane Papalia: Dezvoltarea umana
- stadiul anal (1 – 3 ani), când, în urma maturizării neuromusculare, sfincteriene copilul îşi
formează capacitatea de a se reţine sau nu în ceea ce priveşte defecaţia, după cum vrea.
Defecaţia în sine creează o anumită satisfacţie care, după părerea lui Freud, devine principala
formă de manifestare şi de satisfacţie sexuală la această vârstă.
Exerciţiul pe care i-l impune adultul pe linia formării acestei deprinderi poate fi realmente
traumatizant pentru copil, mai ales dacă este însoţit de ameninţări şi de pedepse, asemenea
situaţii fiind greşeli ce pot creea un adult anxios, inhibat, dezordonat, murdar sau risipitor.

3.Stadiul falic (3 – 6 ani); la această vârstă sexul, zona genitală devin interesante pentru
copil şi în acelaşi timp sensibile.
Forţa instinctului sexual împinge copilul să-şi găsească satisfacţii mângâindu-şi zona genitală. În
acelaşi timp, copilul dezvoltă o puternică tendinţă de apropiere de părintele de sex opus.
Băieţii dezvoltă un complex Oedip faţă de mamă devenind geloşi pe tată – care este perceput ca
rival (complexul pereche pentru fetiţe este complexul Electra).
Tatăl fiind mai mare poate să-l elimine constrângându-l. Copilul dezvoltă anxietate de castraţie
şi când aceasta este suficient de puternică (dacă dezvoltarea lui este normală) şi-o rezolvă
reprimându-şi tendinţele incestuoase faţă de mamă şi identificându-se cu rivalul, cu tatăl,
împrumutându-i atitudinile, atributele şi comportamentul, devenind “bărbat”.
Fetele, interesate şi sensibile în acelaşi timp de zonele genitale descoperă că le lipseşte falusul, şi
încep să învinovăţească, să blameze pe mamă (cel mai apropiat însoţitor) pentru această condiţie
de “castrare”.
Această descoperire traumatică le face să-şi transfere afectivitatea către tată. Ele dezvoltă
complexul Electra pe care îl rezolvă numai dacă ajung mai târziu să constate că nu-l pot poseda
pe tată. Atunci cînd ele nu-şi rezolvă această situaţie conflictuală ca urmare a unor trăiri de teamă
care le împiedică să-şi internalizeze standardele etice ale mamei sau ale tatălui, nu-şi pot
dezvolta un Superego puternic.

Penis, organ masculin copulator, p…->cuvinte ok agreate pt a le expune copiilor

Vulva, organ feminin copulat, p…

4.Stadiul (perioada) de latenţă (6 – 12 ani) interval în care instinctul sexual al copilului

este relativ liniştit.
Conflictele perioadei precedente fiind rezolvate, orice alte manifestări ale instinctului sexual
sunt canalizate în activităţi acceptate social (jocuri, activităţi şcolare etc.) consumându-şi astfel
energia. Se canalizeaza energia catre activităţi acceptate social: jocuri, activităţi şcolare

5. Stadiul genital (după 12 ani) când instalarea pubertăţii, aducând după ea maturarea
sistemului reproductiv, transformările fizice şi încărcătura hormonală, reactivează zona genitală
ca o arie a plăcerilor senzuale; masturbarea, inceperea vietii sexuale.
Adolescentul face faţă (conflictului) trebuinţei sexuale şi găsirii modurilor social acceptate de
satisfacere a acesteia. De acum încolo instinctul sexual, forţa lui energetică – libido-ul este
implicată în activitatea omului, în formarea prieteniilor, în procreere, în realizarea profesională.

Tipurile de atasament de mama:

Anxios
Sigur
Evitant
Dezorganizat

Rolul pe care-l il au iubirea frica anxietatea

Afectivitate, emotivitate si agresivitate in dezv umana pe aceste stadii la Freud?
Ce este iubirea? De unde provine frica? Ceea ce imi formeaza mie anxietate?

In copilaria mica 0-1 an, nu avem amintiri constiente: relatia cu mama;

Sist limbic reactioneaza daca aude tipete, etc
Daca mama nu a fost atenta la nevoile lui, copilul face tulburare de tip borderline, scindare
Daniel Siegel: copilul care plange ca vrea iubire, vrea schimbat, vrea mancare; daca nevoile nu
sunt implinite copilul nu mai plange; dar nu inseamna ca nu mai sufera; incepe reflexul de a se
tine in brate si a se legana singur;
Sau copilul nu mai plange dar tipa; cand nu mai are nici o rectie de nici un fel inseamna ca s-a
resemnat, atat de mare e trauma sau pot aparea si probleme neurologice.
Comportamente de experimentat: reactioneaza la diverse actiuni

Gessel

Explorarea inconstientului orienteaza atentia catre sine. Freud