Modalități de stimulare a creativității prin metode active

Creativitatea este un proces complex, care angajează întreaga personalitate a elevului, ce urmează a fi
dezvoltată pe diferite căi, atât în procesul de învăţământ cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Şcoala,
definită prin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate si continuitate (V. Chiş, 2002, p. 36), reprezintă
principalul factor care poate contribui, decisiv, la valorificarea creativităţii potenţiale a elevilor, la stimularea
înclinaţiilor lor creative si de educarea creativităţii (M. Ionescu, 2007, p. 412).

Metodele de stimulare  a creativităţii, pot fi definite  ca un sistem de  procedee specifice, polivalente, orientate
spre dezvoltarea  mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru a încerca idei noi, modalităţi noi de
gândire si de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o predare creativă în scoală reprezintă organizarea
proiectivă a unei înlănţuiri de situaţii educaţionale prin parcurgerea cărora elevul dobândeşte cunoştinţe noi,
priceperi, deprinderi si competenţe. Încurajarea elevilor să înveţe dincolo de a memora şi a utiliza niveluri mai
profunde de gândire şi sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă sunt benefice
atât cadrelor didactice cât şi elevilor.

Avantajele metodelor moderne:

• transfomă elevul din obiect în subiect al învățării;
• elevii devin încrezători în forțele proprii și se exprimă mai ușor în scris;
• angajează intens forțe psihice de cunoaștere;
• asigură condiții de lucru individual și în echipă;
• dezvoltă gândirea critică și limbajul;
• activizează vocabularul elevilor.
Dintre metodele interactive folosite cu succes la clasă pe care o indrum se numără:

EXPLOZIA STELARĂ

Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă de dezvoltare a creativităţii similară
brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare.
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un
bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări iniţiale
poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.

CIORCHINELE – este o tehnică menită să încurajeze elevii să gândească liber și să stimuleze conexiuni între
idei. Este o modalitate de a realiza asociații de idei sau de a oferi noisensuri ideilor însușite anterior. Este o
tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoștințe evidențiind propria înțelegere a unui conținut.

Avantaje:

- nu se critică ideile propuse;

- stimulează conexiunea între idei;
- iese în evidență modul propriu de a înțelege o formă anume;
- realizează asociații noi de idei sau relevă noi sensuri ale ideilor;
- caută căi de acces spre propriile cunoștințe;
- poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare prealabilă a categoriilor de informații așteptate de la elevi;
- prin această metodă se încurajează participarea întregii clase. Poate fi folosită cu succes la evaluarea unei
unități de conținut, dar și pe parcursul predării, făcându-se apel la cunoștințele dobândite.

BRAINSTORMING – reprezintă formularea a cât mai multor idei, oricât de fanteziste ar putea fi acestea.
Această metodă are o serie de avantaje : implicarea activă a tuturor elevilor, dezvoltarea capacității de a trăi
anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluției optime, exprimarea personalității,
eliberarea de prejudecăți, exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului, dezvoltarea
relațiilor interpersonale, realizarea unei ambianțe pline de prospețime.

COPACUL IDEILOR – o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza foii, în
partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică, asemenea crengilor unui copac,toate cunoștințele evocate.
Copacul idelor poate fi completat individual, în grup sau în perechi..

JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE – este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între un
text și propria lor curiozitate și experiență. Acest jurnal este deosebitde util în situații în care elevii au de citit
texte mai lungi, în afara clasei. Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în două,
trăgând pe mijloc o linieverticală. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text, care i-
a impresionat în mod deosebit pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. În partea
dreaptă li se va cere să noteze/ comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce
întrebare au în legătură cu acel fragment? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsură ce
citesc, elevii se opresc din lectură și notează in jurnal. Unii învățători pot cere un număr minim de fragmente
comentate, în funcție de dimensiunile textului. După ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util
în faza de reflecție, dacă li se cere elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu diverse pasaje.