Metode interactive în învǎţǎmântul primar

Institutor I: Cranta Ionela

G.P.P. Nr.4 Caracal, jud. Olt

"Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi

cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva dintre oamenii tineri ai lumii, să vină
acolo pentru a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie învăţat
din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar
nu vedeţi că au şi ei de spus ceva? de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să
le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi... Dar nici asta nu trebuie să le fie
spus"(Constantin Noica).
Noul, necunoscutul, căutarea de idei prin metode interactive conferă activităţii ,, mister
didactic “, se constituie ca ,, o aventură a cunoaşterii ” în care elevul este participant activ pentru că
el întâlneşte probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize,
dezbateri descoperă răspunsurile la toate întrebările, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil
şi mulţumit la finalul lecţiei.
Aplicarea metodelor solicită timp, diversitate de idei, angajare în acţiune, descoperirea unor
noi valori, responsabilitatea didactică, încredere în capacitatea personală de a le aplica creator
pentru eficientizarea procesului instructiv educativ.
Metodele implică mult tact din partea dascălilor deoarece trebuie să-şi adapteze stilul
didactic în funcţie de tipul de copil timid, mimica, interjecţia, întrebarea, sfatul, orientarea, lauda,
reţinerea, aprecierea, entuziasmul în concordanţă cu situaţia şi totul va fi ca la carte.
Dacă elevii sunt: receptivi, curioşi, gânditori independenţi, bine informaţi, activi mintal,
vorbitori buni, profunzi, conştienţi de valoarea lor, creativi, pasionaţi pentru nou şi soluţii noi,
înseamnă că au şanse să devină gânditori critici. Implicarea activă a elevilor în procesul de învăţare
trebuie promovată permanent deoarece este un element esenţial al gândirii critice. Gândirea se
desfăşoară cel mai bine într-o atmosferă lipsită de riscuri, în care ideile sunt respectate. De aceea
învăţătorul va trebui să demonstreze că şi ideile ,,tâmpite” fac parte din procesul de gândire, iar
ridiculizarea ideilor nu va fi tolerată, deoarece aceasta sufocă gândirea prin inducerea unui
sentiment de risc personal. Respectarea de către învăţător a ideilor şi convingerilor elevilor, îl
determină pe elev să aibă mai mult respect pentru propria lor gândire şi faţă de procesul de
învăţământ în care este implicat. Trebuie acordată încredere în capacitatea fiecărui elev de a gândi
critic.
În concluzie, a gândi critic înseamnă: -a fi curios; -a pune întrebări şi a căuta sistematic
răspunsuri; -a stabili cauze şi implicaţii; -a cultiva un scepticism politicos; -a găsi alternative; -a
întreba ,, ce ar fi dacă ?”; -a ţine seama de argumentele celorlalţi, a le analiza logica; -a realiza
asocieri între ceea ce a fost învăţat şi propriile experienţe ;-a analiza cauzele şi efectele, a imagina
soluţii.
Procesul învăţării moderne nu poate face abstracţie de valorificarea tuturor dimensiunilor şi
laturilor personalităţii viitorilor adulţi. Este vremea „inteligenţelor multiple” şi a „gândirii critice”, a
alternativelor Pe lângă implicarea în citirea textelor, aceste metode solicită elevii şi la comunicare,
întrucât fiecare doreşte să comunice, crescând astfel motivarea învăţării. Lucrul în echipă dezvoltă
atitudinea de toleranţă faţă de ceilalţi, răspunsurile nu sunt ridiculizate, ci, prin argumentele
celorlalţi, cel care a emis o soluţie greşită îşi schimbă opinia, preluînd-o pe cea corectă. Fiecare
membru are respect pentru colegii din clasă şi pentru opiniile acestora. Sunt eliminate motivele de
stres, emoţiile scad, se atenuează.
Educatorii sunt aceia care uşurează cunoaşterea şi participă la construirea cunoaşterii.
Cunoaşterea se realizează pentru că este utilă. Relaţiile educator-educat sunt deschise, bazate pe

1
sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi pe cooperare. Această viziune promovează colaborări
strânse ale şcolii cu comunitatea educativă presupunând reîntoarcerea elevilor către lume,
promovând investigaţiile, interogaţiile, discuţiile. Se renunţă la control, punându-se accent pe
proces. Profesorul este animator, moderator.
Metodele de învăţământ reprezintă căile folosite în şcoală de către profesor în a-i sprijini pe
elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa.
Metodele interactive de joc creează deprinderi, facilitează învăţare în ritm propriu,
stimulează cooperarea şi nu competiţia, sunt atractive, pot fi abordate din punctul de vedere a
diferitelor stiluri de învăţare. Alternativa Step by Step oferă cadrul educaţional optim pentru
realizarea acestora deoarece: -amenajarea spaţiului permite lucrul pe grupe mici, în perechi, şi
individual; -momentul Întâlnirii de dimineaţă conduce elevii spre reactualizarea, consolidarea şi
fixarea corectă a cunoştinţelor;
-lecţiile desfăşurate pe centre de interes dau libertate elevilor să-şi înceapă ziua cu ce le place, să
depună efort conştient şi responsabil pentru o învăţare activă;
-evaluarea la scaunul Autorului permite exprimarea opiniilor atât în legatură cu propriile lucrări cât
şi cu cele făcute de colegii lor. Are la baza 2 principii: -cantitatea determină calitatea şi amânarea
evaluării, judecăţii ideilor celorlalţi.
Cateva metode interactive:
Metoda cadranelor -Împărţirea tablei în 4 părţi egale; -Se propune câte un criteriu pentru
fiecare cadran obţinut; -Se citeşte textul; -Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran; -Se
evaluează rezultatele. Este o modalitate de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional
solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea acestuia.
Avantaje: stimulează atenţia şi gândirea; scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
conduce la sintetizare/esenţializare elevii îşi stabilesc sarcini trans şi croscurriculare, diversificate şi
de complexitate crescută.
Ştiu /vreau să ştiu/ am învăţat- Se formează 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale
tabelului: a) ceea ce ştim/credem că ştim; b) ceea ce vrem să ştim; c) ceea ce am învăţat. Elevii fac
o listă cu: a) ce ştiu deja despre o anumită temă; b) întrebări care evidenţiază nevoile de învăţare
legate de temă; -Se citeşte textul; -Se revine asupra întrebărilor (coloana a II-a) şi elevii fac o listă
cu: c) răspunsurile la întrebările din coloana I, scriindu-le în coloana a III-a; -Compararea a ceea ce
ştiau înainte de lectură cu ceea ce au dorit să afle şi au aflat ; -Discuţia finală va conţine mesajul
central.
Ciorchinele- Este o metodă antrenantă care dă posibilitatea fiecărui elev să participe
individual, în perechi sau în grup. Solicită gândirea copiilor, deoarece ei trebuie să treacă în revistă
toate cunoştinţele lor în legătură cu un termen –nucleu, reprezentativ pentru lecţie, în jurul căruia se
leagă toate cunoştinţele lor. Se scrie un cuvânt/tema în mijlocul tablei; -Se cere elevilor să noteze
toate ideile/sintagmele care le vin în minte legate de cuvânt/tema şi se trasează linii între acestea şi
cuvântul/tema iniţială;
Avantaje: -nu se critică ideile propuse; -poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicare
prealabilă a categoriilor de informaţii aşteptate de la elevi Ciorchinele este o metodă de
brainstorming neliniară, care se poate aplica în etapa de evocare sau reflecţie, în realizarea sensului
şi evaluare.
Studiul de caz - Este o metodă de analiză a unei situaţii particulare: a. reală sau ipotetică; b.
modelată sau simulată, c. care există sau poate să existe, a unui fenomen sau sistem de orice natură
tipic pentru clasa lui de fenomene, în vederea studierii sau rezolvării lui.
Studiul de caz are o dinamică proprie care parcurge mai multe etape:
a. identificarea cazului;
b. modelarea sau simularea lui,
c. studiul analitic(cauze, relaţii, funcţii);
d. reorganizarea informaţiilor;

2
e. stabilirea variantelor de rezolvare şi alegerea soluţiilor optime;
f. verificarea experimentală a variantei alese înainte de generalizare.
În procesul educaţional cazurile pot fi absenteismul, motivaţia scăzută, fumatul, consumul
de droguri ca situaţii tipice dar şi un elev cu anumite tulburări de comportament: indisciplină,
agresivitate, violenţă.
Linia valorilor -Este o tehnică prin care fiecare elev îşi exprimă o opinie faţă de o problemă
şi situează aceasta opinie în cadrul grupului.
Energizer -Sunt activităţi care pot fi folosite la ,,Întâlnirea de dimineaţă’’ ca activităţi de
grup sau în orice moment al lecţiei pentru a înviora elevii printr-un exerciţiu plăcut şi util.
În teoria şi practica didactică contemporană, problematica instuirii interactive cunoaşte
abordări ştiinţifice noi, complexe, interdisciplinare, susţinute de argumente ce susţin participarea
activă şi reflexivă a elevilor în procesele învăţării şi evaluării. Ea “reprezintă un tip superior de
instruire, care se bazează pe activizarea subiecţilor instruirii, pe implicarea şi participarea lor activă
şi deplină în procesul propriei formări, precum şi pe instaurarea de interacţiuni, schimburi
intelectuale şi verbale, schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceştia” .

Bibliografie
1. ***, Didactica Nova, Nr. 13-14, anul IV, Edit. Didactica Nova, 2008.

2.Oprea, Crenguta- Lacramioara, Strategii didactice interactive, Bucuresti, Editura

Didactica si Pedagogicǎ ,2007.