Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mult timp, in sistemul de invatamant romanesc, s-a practicat mai ales o evaluare
sumativa, la sfarsitul fiecarui semestru fiindu-i consacrat un anumit interval de timp (doua-trei
saptamani). Mai apoi accentul s-a mutat pe evaluarea formativa considerata ca un instrument, un
ajutor de care ne servim pentru a construi invatarea in timp.In ultimii ani, dupa bunele practici
europene, au fost adoptate metode si tehnici de evaluare tot mai diversificate, grile cu diferiti
itemi sau metode alternative, solicitante.
In sens larg, evaluarea se refera la acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate si
interpretate informatiile privind starea si functionarea unui sistem, a rezultatelor pe care le
obtine, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii si prin care este
influentata evolutia sistemului.
Evaluarea efectuata de catre profesor asupra rezultatelor elevilor constituie o activitate
deosebit de complexa care exercita un impact profund la nivelul beneficiarilor atat din punct de
vedere pedagogic, cat si din perspectiva psihologica si sociomorala.
Evaluarea rezultatelor scolare furnizeaza datele necesare in vederea adoptarii celor mai
bune decizii educationale, apreciaza masura in care rezultatele invatarii sunt in concordanta cu
oboectivele educationale propuse, vizeaza totalitatea proceselor si a produselor care masoara
natura si nivelul performantelor atinse de elevi.
• Care sunt performantele mininme, medii si superioare pe care le pot realiza elevii ?
obiective, cat mai detasate de evaluator.In acest context s-a introdus distinctia intre aprecierea
raportata la norma si la criteriu.Astfel, raportarea la nivelul general al clasei(evaluarea criteriala)
se coreleaza cu obiectivele operationale propuse, care evidentiaza distinctia dintre norma si
criteriu.De regula, rezultatele scolare constatate pun in evidenta valoarea efectelor activitatii de
invatare. De aceea dupa efectuarea masurarii rezultatelor se impune formularea raspunsurilor la
urmatoarele intrebari :
. daca elevul poate reflecta asupra propriilor rezultate, realizand autoevaluarea procesului de
invatare, a activitatii desfasurate si a rezultatelor obtinute;
. daca elevul e constient de existenta mai multor perspective si e deschis variantelor noi de
activitate;
Un bun profesor trebuie sa fie capabil de o mare varietate de stiluri didactice, sa-si
regleze stilul prin adaptare, in functie de situatiile ivite, asigurand flexibilitate si eficienta .
Profesorul de istorie este creativ in conceperea si conducerea lectiilor numai daca are o
consistenta pregatire pedagogica, metodica si de specialitate, precum si o deschidere suficient de
larga pentru a proiecta corect actul didactic.
In conditiile unui stil didactic elevat, riguros si performant, o conditie esentiala este
raportarea evaluarii la componentele actului didactic.In felul acesta, instrumentele de evaluare ,
metodele si tehnicile adecvate trebuie sa fie cat mai flexibile , sa asigure validitatea si
fidelitatea , pentru ca masurarea rezultatelor invatarii sa fie reala, obiectiva si exacta.
Concluzii