Contribuţia activităţilor comune de pictură la educarea

creativităţii preşcolarilor

Pictura exprimă gradul în care copilul reuşeşte să combine petele de

culoare în aşa fel încât să realizeze o viziune de structură, fie cognitivă, fie
afectivă, fie intelectuală, cu rezonanţă creatoare.
Desenul poate rămâne doar un simplu „ document psihologic ”, după
cum afirmă unii autori preocupaţi de arta copilului, pe când pictura realizată
de copii poate trece cu uşurinţă drept artă, deoarece reflectă în mare măsură
caracteristicile ei.
Copiii preşcolari lucrează cu mare plăcere cu acuarelele şi cu pensula,
sunt atraşi de culoare, de diversitatea tehnicilor de lucru, prin care îşi pot
dovedi creativitatea, spontaneitatea, pot da frâu liber imaginaţiei şi fanteziei
lor. De aceea, unul din scopurile activităţilor de pictură pe care le-am
desfăşurat cu preşcolarii mijlocii a fost acela de a-i face pe aceştia să
înţeleagă şi să respecte frumosul din natură şi artă şi de a fi ei înşişi creatori
de lucruri frumoase, originale.
Observaţiile efectuate pe parcursul activităţilor de pictură desfăşurate
cu grupa de preşcolari, mi-au dovedit faptul că limbajul plastic este cel care
îl atrage cel mai mult pe copil şi îl ajută să-şi exprime trăirile, nedumeririle,
modul în care percepe el realitatea, iar eventualele reţineri ale copilului în
faţa foii de hârtie provin din neştiinţa folosirii instrumentelor artei plastice.
Pentru ca activităţile comune de pictură pe care le-am planificat la
grupă să fie corecte din punct de vedere profesional şi să aibă o eficienţă
sporită în educarea creativităţii preşcolarilor mijlocii, am considerat că este
necesar să-mi completez pregătirea profesională cu unele informaţii de
specialitate, precum: studiu de culoare, formă, compoziţie, tehnici de lucru,
fapt pentru care m-am documentat corespunzător în acest sens.
Am reuşit să le transpun transparent copiilor cunoştinţele specifice
artei plastice, înlănţuite coerent, gradate în dificultate, le-am asigurat o bază
de pregătire în exprimarea picturală creativă.
Instrumentarea preşcolarului cu principalele elemente ale limbajului
plastic îl v conduce spre dezvoltarea unor acţiuni ce dau la iveală
creativitatea, ce poate fi asemuită unei nevoi biologice generale, comună
tuturor şi aptitudinile artistice ale acestuia.
După ce i-am familiarizat pe copii cu elemente de limbaj plastic –
punctul, linia, forma spontană, le-am format priceperi şi deprinderi de
îmbinare a acestora prin diferite tehnici ale picturii, pornind de la premisa
că acesta este suportul pe care preşcolarul îşi poate clădi conduita creativă.
 Interesul copiilor pentru activităţile comune de pictură şi pofta de
creaţie le-am stimulat prin:
 utilizarea unor materiale diverse pentru lucru: acuarele, ştampile,
şabloane;
 utilizarea unor materiale cu caracter ajutător: faianţă, siluete
decupate, lucrări începute parţial, coli de hârtie de culori şi
dimensiuni diferite, tăviţe de carton;
 utilizarea unor tehnici speciale: dactilopictura, tehnica ştampilei,
tehnica stropirii, a scurgerii şi suflării, pictura cu mâinile, etc.
Pictând, copiilor li se formează răbdarea, îndemânarea, simţul estetic,
gustul pentru frumos şi armonie, trăsături care le vor împlini personalitatea
şi chiar dacă nu vor ajunge artişti, vor avea o viaţă sufletească mai bogată,
pe care o vor exprima în mod creativ, original în lucrările lor.
Observând cât de încântaţi sunt copiii în folosirea culorilor, am
început studierea limbajului şi a tehnicilor artei picturii. Activităţile noastre
comune s-au desfăşurat într-o atmosferă foarte relaxată, totul îmbrăcând la
început forma jocului. După ce le-am explicat copiilor, respectând
particularităţile de vârstă, care sunt culorile de bază, am început să ne jucăm
cu ele, exact ca în versurile din cartea „ Copilul şi culorile ”, de Maria
Grecea:
„Peste roşu să-ncercaţi
Alb ca neaua s-aşezaţi.
Vezi, culoarea s-a deschis
Luminoasă ca un vis ”.
Preşcolarii au descoperit că, prin combinarea oricărei culori cu alb, s-
au obţinut culori deschise, luminoase, pastelate şi apoi au văzut cum, dacă
peste o culoare se pune „ un strop ” de negru, aceasta se întunecă. Înţelegând
toate acestea, au aplicat cunoştinţele lor în cadrul activităţilor comune pentru
realizarea unor lucrări precum: „ Grădina primăvara, Covoraş cu flori,
Strada mea, etc. ”, obţinând combinaţii originale de culori, peisaje în care se
reflectă imaginaţia şi spiritul creativ, demne de invidiat.
Fără a-i încărca pe copii cu denumirile specifice limbajului artistic, le-
am arătat cum se poate folosi pata picturală, pata plată în realizarea
lucrărilor. Astfel, au compus picturi cu temele: „ Vas cu flori, Flori de
primăvară, etc.”. Deşi tema a fost comună, nu am reuşit să găsesc două
lucrări la fel din cele douăzeci realizate de preşcolari, pentru că fiecare a
reuşit să-şi exprime într-un mod personal, creativ, trăirile şi sentimentele, ca
urmare a cunoştinţelor dobândite anterior.
Amestecul de culoare a fost o altă tehnică mult îndrăgită de copii.
Observând că li s-a terminat o anumită culoare, copiii mi-au arătat că mai au
nevoie. Atunci, le-am sugerat să combinăm culorile între ele, pentru că astfel
vom reuşi să obţinem şi culoarea care lipseşte şi mare le-a fost mirarea când
au văzut cum, combinând două culori, obţineau o alta.
Am luat, apoi, o bucată de hârtie pe care am îndoit-o la jumătate, apoi
am umezit-o cu un tampon de vată îmbibat în apă şi le-am demonstrat
copiilor tehnica imaginilor suprapuse. Am început să ne „ jucăm ” cu petele
de culoare, obţinând diferite forme şi imagini.
Chiar dacă sunt la o vârstă fragedă, preşcolarii mijlocii au înţeles că,
în funcţie de cum aleg şi folosesc culorile, lucrările create de ei prin pictură
pot fi „triste sau vesele”, „ întunecoase sau luminoase ”, aceasta fiind
expresia afectivă a culorilor.
În preajma sărbătorilor de iarnă şi de Paşti, preşcolarii mijlocii şi-au
exprimat dorinţa de a realiza lucrări legate de aceste evenimente. Astfel, în
cadrul activităţilor comune de pictură le-am propus teme, precum: „ Ouă
încondeiate ”, „ Gheata lui Moş Nicolae ”, etc. Copiii au utilizat tot ceea ce
învăţaseră până la momentul respectiv din tehnicile picturii şi folosindu-şi
fantezia, imaginaţia şi potenţialul creativ au realizat lucrări personale,
originale.
Aceste lucrări au fost expuse pe un panou special amenajat şi
analizate împreună cu copiii, care s-au dovedit a fi mici critici de „ artă ”;
le-am explicat că unele dintre aceste lucrări vor fi folosite pentru
înfrumuseţarea sălii de grupă, altele vor fi trimise colegilor de la alte
grădiniţe cu care avem parteneriate (Formello - Italia), iar altele vor fi
expuse în cadrul expoziţiei din holul grădiniţei. În cazul temei „ Gheata lui
Moş Nicolae ”, am organizat chiar un concurs cu grupa mijlocie de program
prelungit din unitatea noastră, explicând copiilor termenii competiţiei:
lucrările realizate în cadrul activităţii comune la fiecare dintre cele două
grupe vor fi expuse pe un panou mare, iar un juriu, format din educatoare de
la alte grupe, va alege cele mai frumoase lucrări. Toate picturile au fost
apreciate şi premiate corespunzător.
Am sesizat însă, pe parcursul activităţii respective o concentrare
maximă din partea preşcolarilor în realizarea lucrărilor, o atitudine
competitivă, dorindu-şi să realizeze fiecare la rândul lui cea mai frumoasă
lucrare şi toate acestea au condus la stimularea potenţialului creativ de care
dispune fiecare, lucru ce s-a reflectat din plin în lucrările lor şi a fost sesizat
şi de către juriu.
Analizând produsele activităţii lor (lucrările pictate), am constatat că
educarea creativităţii preşcolarilor prin activităţile plastice de pictură este
posibilă, dacă le oferim acestora baza teoretică necesară şi corespunzătoare
particularităţilor de vârstă, dacă le propunem teme atractive, interesante şi
agreate de ei, dacă le oferim posibilitatea să se exprime liber, fără a le
impune un anumit tipar, fără a-i sufoca cu sugestiile şi cu prezenţa noastră,
dacă le oferim satisfacţia utilităţii lucrărilor realizate de ei, dacă le creăm un
cadru favorabil şi stimulativ pentru manifestarea spiritului creativ.
Utilizând lucrările copiilor în diverse situaţii, pe chipurile lor am putut
vedea fericirea, bucuria, nerăbdarea de a-şi prezenta „ operele ” - gingaşe,
sensibile şi pline de multă fantezie, iar zâmbetul lor pornea din culorile
lucrărilor expuse, din sufletul de copil, curat şi sincer, parcă exclamând:
„ Aceasta este lucrarea mea; eu am făcut-o! ”.
Analizând picturile copiilor, am constatat că există o discrepanţă între
ceea ce declară copilul că preferă (culoare) şi operarea cu culoarea declarată
ca preferinţă.
În pictură, ca şi în desen, apar şi culorile care nu plac copiilor, deşi
instructajul prevedea ca ei să lucreze doar cu culorile pe care le preferă.
Această indicaţie i-a determinat pe preşcolarii mijlocii să facă mai multe
comentarii pe parcursul activităţii comune de pictură cu tema „ Copacii
desfrunziţi ”. Astfel, Iolanda a afirmat: „ mie nu-mi place culoarea maron,
nu este veselă, nu ştie să râdă, dar pomul este făcut cu maron ”, iar un
băieţel, Virgil, comenta că nu îi place negrul, dar, „ eu cu ce să fac copilul ...
aşa mâinile, capul, corpul ... se fac cu negru şi eu nu-l am ”.
Aceşti copii se antrenează în trecerea de la „ culoarea locală ” 1),
denumire dată de M. Ralea culorii ce reflectă structura invariabilă a
obiectelor, în care pomul este maron, cerul este albastru, luna este galbenă,
etc., la culoarea imaginativă, la combinări de culori, ajungând prin joc la
culoarea de apariţie, de atmosferă, la nuanţe de culoare existente în pictura
modernă, într-un cuvânt devenind mici creatori de lucrări originale, creative.
Aşa este pictura realizată de fetiţa Alexandra de 5 ani, care a colorat
pomii într-o manieră creativă, artistică, cu nuanţe de portocaliu şi cu un
albastru-verzui, iar norul mare cu albastru întunecat, în cadrul unei activităţi
plastice comune cu tema „ Copacii primăvara ”. Când am întrebat-o de ce a
colorat pomul roşu, mi-a spus râzând: „ aşa mi-a plăcut mie să-l fac ... este şi
un nor pe cer şi este furtună roşie, bate vântul tare, iar pomii s-au aplecat şi
aşteaptă fulgerul care este roşu şi totul apoi este roşu ”.
Analizând lucrarea fetiţei, am constatat că ea a avut o idee pe care a
redat-o prin culoare şi mişcare şi consider că această idee îşi are originea în
spiritul ei creativ, care se bazează pe o bogată experienţă de viaţă şi pe o
personalitate puternică.
 O lucrare care mi-a atras atenţia este şi cea a lui Virgil, un băieţel tot
de 5 ani, care, în cadrul aceleaşi activităţi plastice comune („ Copacii
primăvară ”), a colorat pomul cu mov şi cu o uşoară nuanţă de roşu, iar
crengile verzi şi drepte, uşor lăsate în jos, florile roz, ca nişte pete de culoare
aruncate în cerc (s-a folosit dactilopictura pentru acest aspect).
Când l-am întrebat de ce a făcut aşa, băieţelul mi-a explicat: „ aşa am
vrut eu, să fie ceva frumos; este frumos şi colorat şi aranjat ... să mi-l puneţi
la gazeta de perete ”. Virgil a realizat o lucrare originală, pomul nu este nici
vesel, nici trist, ci doar un pom jucăuş; el reflectă spiritul creativ al copilului,
o imaginaţie bogată şi creatoare, redate prin jocul copilului cu culoarea, dar
şi cu mişcarea.
Din exemplele prezentate, dar analizând toate lucrările copiilor, am
constatat că pictura le permite acestora mai mult decât desenul, să redea într-
un mod mult mai creativ nuanţele de culoare, mişcarea, să creeze lucrări
pline de originalitate, de imaginaţie.
Consider că, din acest motiv, este atât de necesar ca noi, educatoarele,
să ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra produselor iniţiativei creatoare şi
să le apreciem cum merită. Dar, pentru a ajunge la înţelegerea lor, trebuie
mai întâi să-i învăţăm pe copii, să le oferim cadrul în care să se poată
exprima tot atât de bine ca şi prin limbaj.
În acest mod de exprimare a lumii, copilul îşi dezvoltă „ capacitatea
reprezentativă, îşi stimulează imaginaţia, forţa de creaţie, perseverenţa,
voinţa, iniţiativa, gustul estetic ”.
Programa preşcolară, în capitolele de pictură (desen) din imaginaţie şi
din memorie, vine să contribuie la declanşarea şi potenţarea impulsului
creativ al preşcolarului. Astfel, activităţile comune de pictură sau desen din
memorie şi imaginaţie le-am desfăşurat fie sugerând copiilor tema, iar ei să o
realizeze în mod independent, fără a folosi modelul: „ Case pe strada mea,
Scufiţa Roşie ”; fie că aceştia şi-au ales tema, cât şi modul de realizare a ei.
Aceasta presupune ca toţi copiii să aibă reprezentări clare despre
obiectul pe care îl redau prin pictură. De exemplu, am propus copiilor să
picteze „ Case pe strada mea ”; pentru aceasta, în cadrul unei plimbări, am
observat strada, casele şi am discutat despre ele, unele fiind blocuri. În acest
mod, copiii şi-au format o serie de reprezentări, pe care apoi le-au transpus
în lucrările lor. De menţionat este faptul că picturile nu au semănat una cu
cealaltă, fiecare copil realizând o imagine aşa cum şi-a reamintit-o şi
imaginat-o.
Analizând programa activităţilor artistico-plastice în grădiniţa de
copii, am selectat obiective de referinţă şi exemple de comportamente prin
care copilul să poată să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate
prin tehnici specifice picturii şi chiar să compună în mod original şi personal
spaţiul plastic.
Pata de culoare poate fi aplicată cu pensula, stropită, imprimată prin
apăsare ori presare, fuzionată prin fluidizare, etc.
Voi prezenta în continuare tehnici şi procedee pe care le-am folosit în
activităţile comune de pictură desfăşurate cu preşcolarii mijlocii pentru a
verifica ipoteza conform căreia educarea creativităţii la copiii din
învăţământul preprimar este posibilă prin activităţile plastice din grădiniţă,
dacă se asigură condiţiile necesare. Ca şi metodă de cercetare, am apelat la
analiza produselor activităţii copiilor, considerând-o cea mai potrivită în
acest caz, fapt pentru care, după fiecare activitate comună de pictură în care
am folosit o anumită tehnică, am afişat lucrările copiilor pe un panou special
amenajat şi le-am analizat împreună.
Astfel,am folosit următoarele tehnici şi procedee de pictură:
● Fuzionarea la margine – constă în aplicarea cu pensula, pe suprafaţa
umedă a hârtiei de lucru, de linii în acelaşi sens, cu culoare fluidizată
(amestecată cu apă); culorile trec parţial una în cealaltă, „ se înfrăţesc ”, cum
au spus copiii, cu condiţia să nu se fi zvântat nici una; deci fuzionează.
Astfel, în cadrul activităţii comune cu tema „ Culorile toamnei ”, după ce am
umezit fişele individuale ale copiilor cu un tampon de vată îmbibat în apă,
preşcolarii au trasat linii conform explicaţiilor primite, au alternat culorile
specifice toamnei într-un mod personal, creativ, obţinând lucrări care nu
semănau una cu cealaltă şi care le-au dat satisfacţia propriei creaţii.
● Fuzionarea în masă – este o tehnică asemănătoare cu cea prezentată
anterior, doar că de data aceasta pe suprafaţa umedă a hârtiei se aplică cu
pensula pete de culoare fluidizată; când petele de culoare umedă se
suprapun, ele fuzionează în masă. Preşcolarii au fost atraşi de această
tehnică, pe care au folosit-o în cadrul activităţii comune: „ Covorul toamnei
”, obţinând forme noi, folosind culori calde, dar şi reci, mohorâte, aşa cum
percep ei anotimpul toamna.
● Formele spontane – reprezintă imaginea obiectuală sau structurală
naturală – frunze, crengi, pietre, etc.; există însă şi forme spontane create de
om în mod accidental, pe cale dirijată.
Aceste exerciţii de invenţie, cu efecte plastice surpriză, pot fi obţinute
prin mai multe procedee, dintre care, în activităţile comune cu preşcolarii,
am apelat la următoarele:
♦ forme obţinute prin presarea frunzelor – se folosesc frunze diferite
ca formă, se colorează pe dos (partea cu nervuri) cu culorile dorite, apoi ele
se aşează cu partea colorată pe foaia de bloc şi se presează cu degetele; când
se ridică frunza, pe suprafaţa foii rămâne amprenta formei sale.
 Pe parcursul activităţii comune cu tema: „ Covor de frunze ”,
preşcolarii mijlocii au lucrat cu diferite tipuri de frunze, culese chiar de ei în
timpul plimbării prin parc efectuate într-o activitate anterioară, frunzele au
fost imprimate de atâtea ori cât a fost necesar pentru a acoperi toată
suprafaţa foii, care a fost de culoare albă.
Creativitatea copiilor şi originalitatea lucrărilor realizate de aceştia s-
au regăsit în modul de aşezare şi de combinare a diferitelor tipuri de frunze,
în alegerea şi combinarea culorilor prin tehnici de lucru însuşite anterior.
♦ tehnica decolorării – am folosit-o în cadrul activităţii comune
„ Tablou de iarnă ”; le-am împărţit copiilor fişe individuale şi i-am solicitat
să acopere suprafaţa delimitată cu o culoare închisă (negru, albastru), iar
după ce s-a uscat toată suprafaţa foii, cu pensula înmuiată în pic, copiii au
desenat diferite aspecte de iarnă, aşa cum îşi aminteau din observările
anterioare. Urmele lăsate pe hârtie s-au decolorat şi au ieşit în evidenţă pe
fondul închis de culoare.
♦ tehnica tratării cu griş – pe o foaie de hârtie am desenat diferite flori,
am acoperit suprafaţa desenată cu lipici, apoi am presărat griş şi l-am lăsat să
se usuce, scuturând foaia de surplusul de griş. Suportul astfel obţinut l-am
folosit în activitatea comună „ Câmpia înflorită ”, preşcolarii având sarcina
de a picta cu pensula înmuiată în culoare formele încărcate de griş, apoi să le
lase să se usuce. Astfel, copiii şi-au putut manifesta spiritul creativ în
alegerea şi combinarea culorilor, toate lucrările fiind viu colorate, emanând
căldură, bucurie.
♦ dactilopictura (pictura cu degetele) – este cel mai îndrăgit mijloc
prin care preşcolarii mijlocii îşi pot exprima emoţiile interioare. Este un
mijloc ce implică o anumită siguranţă pentru copil, după cum am observat în
activităţile de acest gen pe care le-am desfăşurat.
Folosind acest procedeu de lucru, copilul şterge uşor ceea ce a pictat,
pentru ca nimeni să nu vadă. Deoarece dactilopictura este o activitate ce
poate păta hainele şi se întinde mai mult pe suprafaţa de lucru, copiii au fost
rugaţi să-şi ridice mânecile pe parcursul activităţii, le-am confecţionat
şorţuleţe din folie de la pungile de plastic – lucru care le-a dat un plus de
interes faţă de ceea ce urma. După ce i-am anunţat că, de data aceasta, vor
avea o temă la alegere, le-am lăsat copiilor libertatea de a-şi amesteca
singuri culorile cu degetele şi am putut să observ interesul lor de a învăţa
cum să facă ceva, de a crea un spaţiu plastic diferit de cel al colegilor.
Astfel, au avut prilejul să-şi elaboreze lucrări pline de originalitate şi de
creativitate.
 ♦ pictura pe tăviţe de carton – am folosit tăviţe de carton pe care se
vând produse de cofetărie; sunt bune de pictat, mai ales că deja au o margine
pe care am folosit-o ca şi ramă a unui tablou.
Astfel, în cadrul activităţii comune „ Tablou pentru mama ”,
preşcolarii au pictat în interiorul tăviţei de carton, cu pensula, fiecare
imaginându-şi cadoul preferat pentru mama sa. Au reuşit să creeze un
original cadou prin care şi-au manifestat spiritul creativ şi imaginaţia bogată.
Am aplicat această metodă de cercetare deoarece am considerat că
este o modalitate concludentă şi în acelaşi timp personalizată, cât mai
aproape de efortul şi capacitatea fiecărui copil de a se exprima cu ajutorul
elementelor de limbaj plastic şi al tehnicii de pictură pe care o foloseşte.
Folosind această metodă am avut ca şi obiectiv aprecierea originalităţii şi a
spiritului creator al preşcolarilor în realizarea diferitelor lucrări prin tehnici
specifice de pictură.
Analizând picturile copiilor după fiecare activitate, am constatat că
varietatea tehnicilor de lucru i-a atras spre realizarea temei propuse, le-a
trezit interesul şi astfel au lucrat într-o atmosferă relaxată, plăcută, le-a
stimulat germenii creaţiei.
Chiar dacă nu toţi copiii s-au exprimat plastic conform aşteptărilor
mele, nu i-am criticat, nu i-am dojenit în faţa colegilor, ci i-am încurajat şi
le-am apreciat efortul, i-am orientat spre înclinaţiile lor; am observat că în
activităţile următoare aceşti copii s-au străduit mai mult şi au reuşit să
realizeze lucrări cu elemente noi, originale, au reuşit să-şi exteriorizeze
plastic trăirile, sentimentele, scoţând la iveală un spirit creativ pe care nu-l
bănuiam.
Inovaţia artistică presupune o anumită libertate în realizarea de
combinaţii şi asocieri noi de imagini, de materiale, tehnici de lucru, alături
de trăiri intense ale momentului creaţiei artistice.
Consider că le-am oferit preşcolarilor mijlocii această libertate prin
temele propuse, prin atmosfera de lucru creată, prin metodele şi procedeele
folosite şi am constatat că astfel este posibilă educarea creativităţii copiilor
din învăţământul preprimar prin activităţile plastice de pictură.

INSTITUTOR: NEDA MARIA DIANA

 BIBLIOGRAFIE.

 Radu Bogdan, Reverii ludice, Editura Meridiane Bucureşti 1972

 M. Ralea, Prelegeri de estetică, Editura ştiinţifică Bucureşti 1972
 Robert Dottreus, A educa, a instrui, E. D. P. Bucureşti 1970
 Valerica Popa, Activităţi de educaţie plastică în grădiniţă, Editura
V.Integral Bucureşti 2000